Am spus acum cateva zile ca „scopul muncii trebuie sa fie viata, nu moartea”. Porneam de la un caz tragic, fara dorinta de a folosi un caz tragic. Daca am deranjat membrii familiei prin aceasta exemplificare, imi cer scuze. Pentru cei din cadrul partidului de guvernamant insa tema trebuie sa traga un semnal de alarma. Ca si pentru noi toti, de altfel. Daca ne facem ca subiectul nu exista, suntem ipocriti. Iar daca, pana acum, cu totii, am evitat sa reactionam, am gresit cu totii. Politica nu e doar o lupta intre putere si opozitie, ci este si un mecanism prin care cautam solutii colective pentru probleme colective.
Partidul de guvernamant ar trebui nu sa respinga aceste discutii pe necitite, ci sa elimine cauzele unor astfel de probleme. Nu trebuie sa facem greseala de a considera ca probleme exista doar la companiile unde cazuri atat de tragice au aparut. Intreaga piata a muncii din Romania este pervertita de filosofia „capitalismului de tranzitie”, unde important este profitul obtinut, nu capacitatea societatii de a stimula, oferi si proteja locurile de munca. Parintii de tineri corporatisti care-si petrec 14 ore in fiecare zi la serviciu, sau pur si simplu oamenii care se vad imbatraniti inainte de vreme pentru a trai decent in tara lor, sunt cei care au datoria de a cere rezolvarea acestor probleme de la actualul guvern.
Important pentru noi, pentru societate, pentru viitorul nostru, este ca statul sa-i protejeze pe cei care creeaza locuri de munca, nu pe cei care-si creeaza profituri imense prin simpla specula. Pentru un stat responsabil, o fabrica ce va functiona inca 20 de ani ar trebui sa fie mai valoroasa decat una dezmembrata lapidar pentru a construi inca un mall sau un cartier de vile, si asta tocmai pentru ca asigura locuri de munca. Obiectivul muncii este viata, nu moartea, pentru ca noi toti muncim pentru vietile noastre personale, nu impotriva lor. Aceasta este lectia pe care acest guvern (ca si toate guvernele care vor veni de acum inainte) trebuie sa o inteleaga, fara a mai astepta si alte decese tragice de tineri romani.
Din pacate, Traian Basescu se inspira de la romanul Traian numai pe jumatate si ofera romanilor circ si consultatii, pe cat posibil la pachet, iar Emil Boc lauda cota unica adusa de PNL si uita sa vorbeasca despre impozitul forfetar sau cel mai scump site de internet din istorie. Perspectivele sunt, din pacate, sumbre.
Ce se mai aude despre propunerile pentru Constituţie?
Domnul Ponta propune ca procurorii să fie scoşi de sub tutela guvernului pentru a separa odată puterile în stat, propunere foarte bună şi constructivă. Totuşi trebuie să ne aducem aminte că noi nu avem în Constituţia noastră şi mecanisme prin care justiţia să poată fi controlată atunci când tinde să calce strâmb, de aceea cred că trebuie avută mare grijă ca la această modificare a Constituţiei să se aibe în vedere şi aceste lipsuri îngrijorătoare.
Păi, statul portocaliu nu exploateaza pe nimeni!
Numai Adrian Nastase e de vina, ca el si cu Nica le-au bagat in cap Societatea Informationala care acum se dezvolta pe tehnologie de varf Relaxa-Mizil.
De ce criticati e-Romania?
Stiti cate locuri de munca creeaza?
Hai sa facem un calcul.
Proiectul dureaza 4 ani, adica 48 de luni.
Echipamentele (de exemplu, sa presupunem ca sunt echivalentul unei fabrici de asamblare de automobile) = 50.000.000 euro
Chiriile si utilitatile: (sa presupunem ca se construieste o cladire speciala de 1ha): 10.000.000 Euro
Raman 440.000.000 Euro
Profit (sa presupunem unul chiar de ”de bun simt” daca ne gandim la setea portocalie) 50% raman 220.000.000
Sa consideram acum un salariu+costuri salariale+regii/om, in medie de 2000 Euro/luna
Asta inseamna ca :
!!!! 2291 de persoane cu salariul mediu NET de 1000 Euro/luna vor lucra timp de 4 ani, ZI DE ZI, cate 8 ore pe zi numai pentru … e-Romania !!!!!
Ma poate contazice cineva?
Cate OTV-uri, B1-uri, EVZ-uri, RL-uri, GDS-uri s-ar putea co-finanta subtil in urmatorii 5 ani numai din e-Romania daca salariul mediu s-ar reduce cu 20% din motive de criza?
Si mai ziceați ca BOC nu are program anticriza!
Ca nu se gandeste la crearea de locuri de munca!
Sa va fie rusine domnilor Patrici.
Traiasca Relaxa HighTech!
D-le AN,
Dacă-mi permiteţi, la rându-mi am tot semnalizat, inclusiv pe blogul domniei dumneavoastră, pe Sfinx, pe alte bloguri, aceiaşi idee subliniind-o, * scopul muncii trebuie sa fie viata, nu moartea *!
Evident, au fost şi sunt cei ce înţeleg şi cei ce răstălmăcesc…
Ce trebuie să se reţină, e că important, dincolo de forma de prezentare a cazurilor şi de cine anume le semnalează, e ca astfel de drame să NU se mai petreacă, să luăm atitudine, să facem ceva!
Şi-mi aduc aminte… Lucram în * protecţia copilului * deja de f mulţi ani. Numai cine nu ştie ce înseamnă să lucrezi în Twin Peakse-ul cărăşean sau a aterizat în sistem graţie vreunui telefon al cuiva, poate lua în derâdere şi cea mai mică afirmaţie a mea. De mai mult de 4 mandate, conducerea e neclintită, şi da, şefia sa poreclită * Duuuamna * şi-a schimbat carnetul de partid din roşu-n portocaliu, ori de câte ori a fost * nevoie *, ca să fiu şi mai limpede…. Ştiu ce înseamnîă să lucrezi ore peste program ani la rând, ştiu ce e stressul, ameninţarea, etc. A murit la un moment dat o colegă, asistentă socială, la întoarcerea de pe teren. DGASPC C-S n aceiaşi clădire cu una din instituţiile de ocrotire. Evident, au rămas în urma ei, copii minori, evident, mortul e-ntotdeauna de vină, evident, nimeni nu i-a cerut să se streseze, să muncească… evident… Angajaţii au dorit să pună un steag negru, doliu, la intrarea-n clădire, pânâ-n ziua înmormântării, a fost dat jos cu mânie, ordinul * Duuamnei *, cică să nu vorbească lumea…. e exprimarea duduii. A mai murit şi-o educatoare, atac cerebral… au trecut ani, n-o pot uita, mi-a fost ani buni colegă… Cui pasă. La fel, stress, ore peste program, implicare.
Am povestit cum aproape că am născut în poarta instituţiei, naştere la 6 luni de sarcină, stressul, aceiaşi * Duuuamnă * la conducere. Evident, vinovată am fost eu, nu altcineva… Fetiţa mea a trăit doar 9 zile. La Conducerea CJC-S era tov Mustăcilă, PSD, eu, lider de sindicat, nopţi nedormite, consum nervos, să-mi salvez colegii, locurile de muncă. Se ameninţa cu te miri ce nu. Atunci, în 1999, am reuşit, am învins sistemul, mi-am salvat colegii, l-am înfruntat pe Mustăcilă în plină Şedinţă a CJC-S, i-am demonstrat * Duuuamnei * că NU are dreptate, că e pe lângă Lege, duduia, juristă la bază. Ţin minte c-am avut şi * martori *, eu cu grupul de colegi, acolo, ne înscriseserăm pe ordinea de zi a şedinţei. şi-a fost şi Elena Lasconi, venise să ia interviuri unor consilieri vis a vis de bombardamentele din fosta Yugo. Da, am fost incisivă şi da, Mustăcilă a cedat şi-a fost ca mine, nu ca * Duuamna *. Preţul stresului acelor săptămâni de nesomn, nervi, drumuri cu petiţiile-n mână, etc l-am plătit eu, născând înainte de termen şi sufletul nevinovat. Am trecut, cu greu dar a venit pe lume Zoran mi-am văzut de lucru. Cum ? În singurul fel în care eu ştiu, luîndu-mi munca-n serios, de-aceea şi eram la curent cu… toate. * Vina * mea, ca de obicei, prea eram la curent cu toate, prea mi-a păsat, prea mă implicam, prea semnalam neregulile, prea bântuiam pe teren să-mi adun minorele lăsate-n plata Domnului de către cei ce cu toţii ar fi trebuit să le poarte de grijă de fapt. M-a luat salvarea de ceva ori de la servici, reveneam, zâmbind şi continuând să lupt cu * protecţia copilului * şi NU folosesc aiurea ghilimelele! * Duuamna *, tot acolo, numai că aşa cum am spus s-a tot perindat de la PSD la PD, funcţia… aşa se menţine. Trec peste neregulile semnalate-n presa centrală, managementul defectuos, vocea Sfinxului cu disperare încercînd să se facă auzită de cineva, cumva, trec peste multe… am rămas să plătesc cu medicaţia pe care-o am pe veci prescrisă, a fost alegerea mea să nu mă pun la vălău din spirit de turmă cu cohorta de neaveniţi din sistem. Dar, voi continua să lupt, asta fac în Caraş-Severin de nişte ani buni.
De ce am pomenit despre acestea, poate pt cei ce nu mă cunosc şi nu au citit Sfinxul şi nu-s la curent cu demersurile mele ca să spun şi eu alături de alţii că e mult mai grav decât s-ar părea şi că doare… ştiţi ce doare ? Nepăsarea, indolenţa şi nesimţirea fără de margini nu doar a tot ceea ce-nseamnă sistem ticăloşit ci şi-a celor ce se găsesc să eticheteze.
Şi vă rog să-mi permiteţi, d-le Adrian Năstase: SĂ-MI CER SCUZE CĂ AM SUPRAVIEŢUIT… e drept, deocamdată, că idei le mai vin tartorilor, iar cărăşenii cel puţin ştiu exact ce spun eu ŞI printre rânduri…
Evident, că inclusiv * isteţi * care comentează pe acest blog, al domniei dvs, s-au găsit să dea etichete, să se mailuie… nu-mi pasă, dar o scriu acum nu întâmplător, deloc întâmplător… * Sibilla se victimizează *, * Sibilla exagerează *, etc etc etc Nicio clipă NU şi-au pus problema că IMPORTANT E CA TOATE ACESTEA SĂ NU SE MAI ÎNTÂMPLE, niciodată NU au gândit că preţul hărţuirilor, ameninţărilor, stressului, abuzurilor, etc NU îl plătesc * analiştii * de ocazie, niciodată NU le-a trecut prin bibilica că sunt vieţi care PLĂTESC ŞI PENTRU NEPĂSAREA, INDOLENŢA, NEIMPLICAREA CELORLALŢI ! Că aceasta NU au priceput românii noştri, că numai uniţi ar putea urni câte ceva, nu cu sacrificiile câte unei sibile, pe ici pe colo. Nu aduc acuzaţii celor ce chiar nu cunosc meandrele şi hăţişurile din protecţia copilului, ci arăt obrazul nemernicelor ce ponegresc pe la colţuri. Ca să ştie că lupta mea va continua şi că le dau lecţii de moralitate, demnitate şi implicare, oricând. Şi că nu am energie de risipit pentru * dudui * incapabile să se întreţină singure şi care au va să zică timp de asemenea mizerii, ies cu lecţii ân faţă şi nu-şi văd bârnele şi de * moralitate *. Nu dau nume, aceasta pentru că mă respect, dar vreau să ştie că ştiu şi că munca mea , cum am spus, continuă, dincolo de vorbele-n vânt pe care le scuipă prin dosuri, ân loc să pună umărul dincolo de teorii ieftine ce-şi închipuie aceste dudui c-ar… da bine. Am mai spus eu, faptele vorbesc, nu vorbele .
Îmi pasă că mor oameni muncind, la fel cum îmi pasă de minorele instituţionalizate şi despre a căror soartă nu voi înceta să mă intereseze şi voi continua să lupt âmpotriva abuzurilor şi dramelor prin care trec, chiar dacă fizic nu am mai rezistat şi-a trebuit să părăsesc * protecţia copilului * cărăşeană. Da, sunt una din vocile protecţiei copilului şi cât respir voi semnala nereguli, abuzuri, ticăloşii fără de margini.
D-le AN,
Cine NU a înţeles chipurile ce-aţi subliniat domnia dumneavoastră supunând atenţiei dramele ca cea ân discuţie, în opinia mea, se cheamă că NU le pasă, blamează fără temei, punct. N-aţi fi fost un social-democrat autentic dacă nu aţi fi tras un semnal de alarmă, astfel de drame fiind multe, foarte multe. Intervenţia mea la această postare, cu riscul că se vor tot găsi * binevoitori * să eticheteze … victimizarea, vezi Doamne, se doreşte a întări spusele domniei dvs. NU e firesc şi NU e normalitate să mori muncind! Numai datorită familiei mele am supravieţuit, unor intervenţii chirurgicale şi multor ticăloşii, nicidecum vreunui ajutor al vreunui * analist *…
Şi mai am o vorbă a mea, dacă nu am murit, poate că Dumnezeu are o treabă pentru mine şi nu am voie să renunţ!
Ruşine să-i fie Băsescului, căci de ceva ani semnalează presa centrală multe de prin Caraş-Severin, şi-s ai lui, din ograda bogată-n orătănii, mai ales cotcocitoare, * dive *. * Luptătorul anticorupţie * Tr Băsescu… halal !
Vă aduceţi aminte că am scris la un moment dat Secretariatului Guvernului, am scris inclusiv aici că am primit o depeşă de la mnealor după ceva luni, mi se spunea că sesizarea mea ar fi fost, citez * ânaintată MAI spre verificare şi soluţionare *, peste câteva luni se face anul de când tac, o tăcere grăitoare. Ei de ei, NU se iau de-ai lor ! Încercaţi să faceţi ca mine şi scrieţi la DNA, chiar vă rog să vă încumetaţi… Râsul-plânsul ce * răspunsuri * trimit, numai că nu au spus să-i arestez eu, dacă am dovezi, ceva de genul înregistrări, nu glumă, eventual să-i şi sui eu pe tartori în dubă şi să-i şi aduc la audieri. Cam aşa se spală pe mâini cele ce-şi zic instituţiile statului, adică statului degeaba.
Exemplificări sunt multe, prea multe dramele…
Cui pasă ? Credeţi că m-a ajutat vreun pesedist cărăşean, nu cu pomană, dar de aproape anul primesc refuz după refuz nicidecum loc de muncă în judeţul baronului Frunzăverde la curent cu tare multe şi topate, că doar nu eu tolerez… Nici vorbă. Ba mai duc în spinare şi atacuri la persoană inclusiv pe-aci, c-aşa e cu politichia mioritică…
Boc şi Băsescu… mi-e scârbă!!! Scârbă ce NU mă va opri să spun lucrurilor pe nume.
NU membrii familiei femeii ce-a murit cu zile , au fost deranjaţi, d-le AN, ştim cu toţii f bine cine e deranjat !
Dumnezeu s-o hodinească !
respecte şi stimă,
Sibilla
LA ORIZONT, O “INDEPENDENTA”?
Surse politice (care au informat anumiti oameni de presa) acrediteaza ideea ca deputata Carmen Moldovan, de la grupul PSD, isi va anunte demisia din partid, urmand a se ralia “independentilor”.
Sursele afirma ca miscarea a fost facuta in doi pasi, motiv pentru care s-a amanat pana acum.
La inceputul actualei legislaturi, Carmen Moldovan a fost sfatuita, printr-un deputat PD-L, sa solicite mutarea sa in Comisia juridica a Camerei Deputatilor- ceea ce s-a si intamplat, acceptandu-i-se solicitarea.
Motivul este ca PD-L are nevoie de majoritate in Comisia juridica pentru a nu mai avea probleme cu avizarea unor proiecte legislative.
Chiar daca voturile comisiilor sunt consultative, Comisia juridica este foarte influenta, plenul tinand cont, de cele mai multe ori, de opiniile sale.
Comisia juridica este prealabil consultata- inaintea votului plenului- in cazul in care procurorii cer incuviintarea pentru perchezitionarea, retinerea sau arestarea unui parlamentar (in speta, un deputat).
Mai interesanta este disponibilitatea presedintelui, ‘hai sa ne consultam’, sa fim ocupati cand ies fraierii in strada, este aia cu ‘Mircea, fa-te ca lucrezi’, nimic mai mult. Ceausescu facea CPEx-uri cu revolutia la usa, acum se numesc ‘consultari’ dar nemultumirea generala este mai mare decat atunci, aici cred ca este dezinformat, ca si atunci…
La fel de trist este şi cazul şomerului din Suceava, mort la agenţia de şomaj în timp ce sta la coadă pentru obţinerea vizei lunare.
Imi cer scuze anticipat pentru opinia critica.
Am fost dezamagit de discutia legata de moartea acelei tinere, pentru ca o exceptie a fost transformata in regula si de aici s-a dezvoltat ideea ca statul ar trebui sa protejeze angajatii de patronii “hrapareti” si “exploatatori”.
Sunt unul dintre cei care au muncit aproape 20 de ani, cate 14 ore pe zi, uneori si noaptea pentru a reusi sa dezvolte de la zero o afacere. In primii ani nici prin cap nu imi trecea ca as putea sa imi iau concediu. Nu aveam cum.
Recunosc ca atunci ma gandeam ca ma voi retrage la 40 de ani si voi putea sa vizitez lumea. Amuzant este ca acum, cand pot face acest lucru, sunt tentat sa muncesc mai mult, pentru ca sunt mult mai multe lucruri interesante de facut.
Cu adevarat tragic mi se pare sa lucrezi “nine-to-five” (de obicei “la stat”) si apoi sa te plangi ca nu iti ajung banii.
In “post”-ul dumneavoastra ii compatimiti pe tinerii corporatisti care stau 14 ore pe zi la serviciu. Ar fi de spus ca, celor mai multi, le place ceea ce fac. Salariile sunt in general mai mari decat ceea ce poate plati o firma mica sau medie pentru un “job” similar.
O parte din ei, ajung la concluzia ca pot mai mult si decid sa plece si sa isi faca propriile companii. In fond nu este o foarte mare diferenta intre lucratul “la stat” si munca pentru “big corporate”.
Am decis sa postez aici, cu riscul de a deranja, pentru ca desi nu sunt de acord cu dumneavoastra pe acest subiect, va consider cel mai bun prim-ministru pe care l-a avut Romania in ultimii 20 de ani.
In mod cert nu imi gasesc locul alaturi de “dreapta” promovata de Basescu (exemplul cu cel mai scump site este excelent) si speram ca un PSD asa cum a fost cel din perioada 2000-2004 poate fi o alternativa viabila.
Mi-ar face mare placere daca am dezvolta discutia despre modul in care se “sifoneaza” banii publici pentru astfel de proiecte, care, in plus, nu sunt niciodata terminate. Amuzant este ca desi piata de IT si telecom esta o piata libera si foarte competitiva, vesnicii furnizori ai statului, sunt practic inexistenti in competitia de pe piata libera (clienti privati).
Va multumesc pentru rabdare si imi cer inca o data scuze pentru opinia critica si insuficient de constructiva.
Sumt total de acord ca suntem intr-un “capitalism de tranzitie in care fiecare urmareste NUMAI profitul maxim.
Dar, i-as atrage atentia domnului Nastaee ca aceeasi mentalitate o are societatea romaneasca in intregimea ei, inclusiv salariatii.
Acestia, salariatii, fura, chiulesc, si-si bat joc de munca lor.
Nu este cazul sa le plangem de mila.
Despre salariatii de la stat nici nu merita sa vorbim.
Chiar si cei de la firmele private continua obiciurile din comunism chiar daca au trecut 20 de ani. Cei din constructii fura materiale si fac ciubucuri, cei din transporturi fac curse clandestine, nu elibereaza bilete de calatorie, char si cei din clinici particulare tot mai iau ciubuc.
Fata asta care a murit, i-a venit pur si simplu vremea. Au murit multi oameni de foame, dar nimeni n-a murit de munca. Ceeace sustin ziaristii este o tampenie.
Cred ca Victor Ponta ar trebui sa nu mai accepte presa la convorbirile de la Cotroceni altfel decat conditionat. Sau este lasata sa ramana si dupa ce Cabotinul isi face numarul sau se discuta fara presa de la inceput. Mai cred ca ar trebui sfatuit sa-si aleaga glumele cu un personaj de circ dupa ce invata sa fie spontan. Am vazut si auzit dialogul in direct. Ma asteptam ca la sugestia care i-a fost facuta sa-l fi luat pe Adrian Nastase cu el, pentru a-l sfatui, Victor Ponta sa fi raspuns ca n-a fost cazul, atat timp cat nici Udrea nu participa la discutie. Dialogul ar fi fost inegal, cu Basescu fara Udrea.
Mie teama ca de la o gluma, inceputa stangaci de Ponta, si-a cam luat-o … Si e pacat.
Domnule Presedinte Adrian Nastase,
Este foarte important ca acest gen de mesaje sa ajunga cat ma des atat la micii intreprinzatori cat si la angajatii din mediu privat.
“Important pentru noi, pentru societate, pentru viitorul nostru, este ca statul sa-i protejeze pe cei care creeaza locuri de munca, nu pe cei care-si creeaza profituri imense prin simpla specula.”
Doresc sa fac o singura precizare.
Nu doar TINERII corporatisti lucreaza 14 ore pe zi.
In mediul privat TOTI angajatii, indifernet de varsta, lucreaza zilnic CEL PUTIN 10 ore
Sigur ca in contractul de munca acest lucru nu este prevazut si bineinteles ca nu se platesc orele suplimentare.
Daca cineva indrazneste sa se revolte, cazurile acestea sunt foarte rare, i se explica ca risca sa ramana fara serviciu.
Cu deosebit respect
Theodora Marinescu
Intr-un anumit fel, ma asteptam ca dl Nastase sa revina pe acest subiect. Fiindca este un subiect care nu trebuie politizat si fiindca este un subiect care trebuie politizat. Si fiindca precedentul articol – cam asa rezulta din comentarii – nu a fost suficient de exact. Si fiindca este vorba de un fapt tragic de viata si de moarte in contextul unei – dezvaluite in strainatate – atitudini si pozitii prezidentiale.
In Romania multi oameni au murit din cauza muncii, mor si vor mai muri din aceasta cauza. Ne aflam la asa zisa a patra generatie de sacrificiu, aceasta insemnind si patru lungi perioade de munca intensa – de multe ori prost condusa – fara rasplata materiala pe masura. Criza din acesti ani a generat si o categorie umana asociata cu profitorii tranzitiei si anume aceea ce profitori ai crizei: este vorba de acea parte din patronat care profita de criza spre a forta profituri mai mari, inventind si invocind in domeniile lor de activitate o criza si mai severa decit cea severa care se manifesta per global in economie. Criza nu se manifesta la fel de sever in toate domeniile iar aceasta categorie de patronat diminueaza salarii, drepturi si forteaza supramunca angajatilor sub o spaima de concediere provocata artificial si nejustificata de starea portofoliului de contracte. Pare a fi si situatia tinerei decedate, indiferent daca supramunca sa a fost desfasurata pe fondul unei afectiuni medicale ori nu. Faptul ca lucra intens la serviciu, ca lucra – conform marturiilor – intens si acasa inseamna ceva cert – si in contradictie cu spaima de somaj – ca exista suficient de lucru, suficient pentru ca supramunca ei sa fie provocata artificial. Stiu ce inseamna supramunca, sunt un om care a muncit destui ani cite 14 ore pe zi, care ajunsese sa treaca pe acasa odata la trei zile, ajungind sa dorm doua nopti din trei pe o canapea in birou, si care, in afara relatiilor strict de lucru ajunsesem un om complet desocializat ceea ce aproape ca mai sunt si astazi. Concluziv, pot spune ca nu duce la nimic bun. Iar actiuni eficiente pentru descurajarea profitorilor crizei pot veni atit dinspre zona guvernamentala cit si dinspre cea sindicala, ori, daca vreti – si dinspre stinga politica si chiar si dinspre dreapta politica, relatiile corecte de munca trebuind sa fie in preocuparea tuturor culorilor politice. Declaratia prezidentiala referitoare la somaj si cresterea productivitatii este regretabila: regretabila prin prisma functiei si a intilnirii in sine, deoarece au fost vorbe spuse unor oameni care stiu foarte bine si industrialism si economie si care inteleg mai bine ca presedintele paradoxul – explicabil, dar regretabil – intilnit in tarile care ies din criza, acela ca somajul continua a creste pe fundalul rezultatelor economice in crestere si ele. Regretabile pe plan politic, deoarece ele alatura presedintele categoriei de profitori ai crizei. Regretabile pe plan uman deoarece ele dezvaluie faptul ca presedintele ii considera pe romani un fel de lenesi congenitali, dispusi sa munceasca doar in conditii de amenintare existentiala. El, presedintele, debordind de harnicie nativa. Intr-un fel, o reafirmare a conceptiei fruntasilor pedelisiti potrivit careia lumea romaneasca este impartita in neputinciosi, multi, si oameni de succes, cei putini ori mai degraba cei alesi – de presedinte.
Si nu stiu de ce, ciudate mai sunt asociatiile de idei uneori, mi-a revenit in minte un banc subtil si care a facut savoare pe vremea comunistilor, banc pe care il repovestesc pentru stiinta celor mai tineri: la conducerea de partid (comunista) vine un grup de speologi care anunta ca intr-o pestera au fost descoperite nu doar desene din comuna primitiva ci si un text datind din aceeasi perioada. La ordinul sefului comunist de atunci, sunt strinse toate mintile luminate ale vremii si, dupa o munca de doi ani, textul este descifrat. Seful grupului de cercetatori se infatiseaza la seful partidului si ii zice: tovarase secretar general, am descifrat textul din pestera, datind din comuna primitiva. Nu este un text oarecare, ci este un text politic, vizionar si progresist. Textul spune: traiasca sclavagismul, viitorul de aur al omenirii!
Deci, si pentru aces eveniment tragic, tot Basescu e de vina? Unde s-a ajuns….
Partidul de guvernamint este foarte ocupat zilele astea,…il schimba pe Prostanac,scot un nou site de cca. 500 mil eu,au plantat o tufa de directoare ( fosta barmanita ) la Min. Muncii, consiliile de administratie duduie pentru unii ,Negoita cumpara toner si hartie de 40.000 eu etc. Si ce daca moare cineva,…il asteptam pe Victor Ciutacu si celebra inregistrare de care vorbea aseara la Antena 3 in care apare Umil Boc spunind in timp ce parasea P. ta Victoriei ( mai bine ar parasi Romania definitiv cu toata gasca lui ) UITE PENTRU CINE ( SAU CE ) IMI PIERD EU PRINZUL !!! Si totusi remarc faptul ca, a reusit tot acest Umil Boc si cu Berceanu sa-i tromboneasca pe sindicalistii de la transporturi astfel incat azi sa nu iasa in strada ! Oare un lider de sindicat a primit un contract gras sau o sa-l regasim pe liste in 2012 ? Apropo ce mai face Dl. Bratianu ( mare sindicalist ) in PSD zilele astea Dl. Nastase ?
Stresul este foarte periculos si nimeni nu ii poate rezista, munca ‘din placere’ este o idee pe care nici teoreticienii comunismului nu o luau in calcul iar protejarea salariatului nu poate fi realizata de stat prin legi, nici de catre opozitie, singura solutie este inscrierea intr-un sindicat serios cu cotizatie, de ramura, a carui asistenta juridica ar fi tavalit acum firma cu pricina. Doamne fereste, ce se va intampla daca mai cedeaza cineva din aceeasi firma?
Romanii mor pe teatrele de operatiuni, in birouri, acasa cu dosarele de la servici, alternativa fiind foamea si biroul de somaj… nu credeti ca poporul asta merita totusi mai mult?
Nu puteti raspunde cu ‘pe acolo se mai si moare’.
http://www.ziare.ro: 17 martie 2010
“Ionela Ţârlescu, de 42 de ani, inspector la Direcţia Generală de Taxe şi Impozite (DGTI) Sector 1, a ajuns vinerea trecută la spital, după ce a leşinat la serviciu. Femeia a povestit ieri redactorului „Adevărul de Seară” că a fost internată timp de trei zile, iar pe fişa de externare este scris că a suferit tulburări neurovegetative pe bază de stres. Colegii de muncă ai Ionelei confirmă „tratamentul de puşcărie” la care sunt nevoiţi să se supună la locul de muncă.”
@AN,
1. Aici este vorba si despre autoexploatare despre care Galbraith spune ca este limitata si prin ajutorul de somaj care-i face pe salariati mai putin dependenti de santajul posibil al patronatului. La noi problema ajutorului de somaj nu este corect rezolvata si nici sensul lui al dreptului de somaj cum il numesc eu, nu este inca nicaieri in lume(a simtit ceva G. dar nu a dus pana la capat) rezolvata in plan teoretic;
2. Opinia lui Harabula:
“Fata asta care a murit, i-a venit pur si simplu vremea. Au murit multi oameni de foame, dar nimeni n-a murit de munca. Ceeace sustin ziaristii este o tampenie.”
este o opinie extrema pe care as putea-o prezenta ca venind dinspre patronat, desi cel care o are este doar un pensionar cultivat si inteligent, dar aici exagereaza cu dezinvoltura.
De ce oare incercam sa punem in balanta doua entitati pe care le consideram antagonice: angajatul si anagajaorul? Ideea ce mi s-a parut ca sintetizeaza mesajul domnului Nastase e: ar trebui incurajate companiile care creaza locuri de munca, nu cele care sunt orientate strict numai pe profit. Adica acele companii care recunosc importanta capitalului uman. E omenesc ca toti sa fim interesati in primul rand de binele propriu, de salariul meu cand sunt angajat, de profitul meu cand sunt angajator. Important este sa fim corecti atat cu noi insine, cat si cu cei din jurul nostru. Sunt convinsa ca salariati ca cei mentionati de Harabula nu-si gasesc usor locul in companii, cum nici angajatorii care pun pe primul plan profitul, uitand de importanta oamenilor nu cred ca pot avea o viata lunga. Insa, actiunile descurajante pentru companii facute de actualul guvern cum ar fi impozitul forfetar pot conduce la o dihotomie periculoasa intre patron si angajat, dihotomie care se vede si in comenatriile de pana acum. Nu cred ca acesta trebuie sa fie scopul mesajului. Economia nu poate fi repusa pe picioare decat de companii care, ca place sau nu, inseamna oameni care investesc si executanti impreuna. Unii fara ceilalti nu exista.
Tot astfel, discutiile prelungite asupra posibilitatii neplatii pensiilor, asupra legii salarizarii unice, fara a se lua masuri concrete de diminuare a cheltuielilor bugetare mari, vor conduce la impartirea in doua tabere deloc antagonice in fapt, insa complet antagonice in forma, si anume: salariatul din privat si salariatul de la stat.
+Un tsunami de revizuiri s-a pravalit peste istoria literaturii, de o atentie speciala bucurându-se marea poezie politica, începând cu Doina lui Eminescu. Poeme ca Hora Unirii, Noi vrem pamânt, Oltul au fost declarate cu bulina rosie, ca si cladirile cu grad seismic ridicat, numai bune sa fie demolate. Cititi: scoase din manual. Mesajul a fost înteles ad litteram: batjocorirea capodoperelor li s-a parut unora obligatorie. întâi, oaia (Miorita), pe urma, caprioara (Labis), ca sa nu fim acuzati, ca popor, de zoorastie. „S-o jupuim si s-o facem drapel”, cânta Ada Milea despre Rodica lui Alecsandri. De ce? Pentru ca e „nume emblematic”, vine raspunsul. Ca si Mama lui Cosbuc; a fi „mama mamelor” e un rau bun de incriminat. Iar discreditarea sistematica a istoriei literaturii merge mâna-n mâna cu distrugerea educatiei. „Eminescu este trist pentru ca nu a reusit sa faca nimic din viata lui”, culege prof. Valeria Manta-Taicutu o perla de elev. Cum altfel, daca si poeti de prestigiu cer reexaminarea poetului national? Spui „idiotul Eminescu” si stie lumea cine esti, ba chiar prinzi un loc în fata, pe principiul „luptati ca totul voi sa fiti”.+
Textul complet poate fi citit la http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=917
Ca sa-l citez (din memorie si adaptat) pe Stalin, “moartea unei persoane este o drama, moartea a un milion de persoane este statistica”.
Sa n-ajungem sa avem statistici!
Fata asta care a murit, i-a venit pur si simplu vremea. Au murit multi oameni de foame, dar nimeni n-a murit de munca. Ceeace sustin ziaristii este o tampenie.
Gresesti. Probabil extrapolezi din experientza ta personala. Statul ar trebui sa creeze sisteme de sigurantza care sa impiedice astfel de abuzuri.
Cu permisiunea d-lui Nastase mi-ar face placere sa postez din cand in cand pe acest blog .
@Rodica
Din modestele mele cunostinte de economie la ora actuala intr-o entitate economica(micro, macro,etc) exista trei grupuri de interese: actionarii, managerii si salariatii.Fiecare isi urmareste cu asiduitate obiectivele:actionarii vor randament (permanent si din ce mai gras), managerii putere cit mai multa (o sa ziceti cum nu salariu umflat cu pompa?) iar salariatii castiguri cit mai mari cu eforturi cit mai mici.Cum la ora actuala capitalul si nu munca este prvilegiat (ca factor de productie vorbesc) si cum eu personal n-am auzit ca salariatii sa-si aleaga managerii, ei fiind numiti de actionari, evident ca exista din start nu un antagonism , ci o tensiune intre actionari/manageri si salariati.Atit timp cit exista un echilibru intre pretentiile/castigurile celor trei grupuri, treaba merge , cand insa echilibrul se rupe (cum este cazul in prezent) tensiunile ies la suprafata .
George Serban: in opinia mea, comportamentul penelistilor a fost cel mai corect si mai clar. Dl Antonescu a fost la prima intilnire pe care presedintele a organizat-o neinspirat (oare?), si-a pierdut timpul datorita acelei organizari si, ca urmare, nu a mai venit la reluare. Esential a fost faptul ca nu a comunicat initial nici un motiv al absentei sale, punind in evidenta, in fond, egalitatea sa cu presedintele: dl Antonescu este sef de partid, dar nu are nici o functie in stat, iar presedintele are prima functie in stat, dar nu este sef de partid. La rigoare, dl Vosganian ar fi putut plusa afirmind ca nici ceilalti nu ar fi trebuit sa se prezinte, dar ca au facut un efort personal pentru care presedintele ar trebui sa le fie indatorat. Linia adoptata de pesedisti nu a fost nici ea – tot in opinia mea – una incorecta, dar a fost stricata de nu mai putin de trei chestiuni locale, semn ca pesedistii au avut o compozitie nefericita a delegatiei. In primul rind (am auzit in fundal) cineva – si presupun ca dintre pesedisti – a intrebat de cafea sau a cerut cafea. Lipsa cafelei a fost un gest calculat din partea prezidentiala, atit din punct de vedere politic cit si din punct de vedere al negocierilor. La Cotroceni nu te duci sa bei cafea, cafeaua – daca esti cafegiu – ti-o bei inainte, te duci la discutii dure. A cere cafea te pune in postura de solicitant si din punct de vedere politic si din punct de vedere al negocierilor. In schimb, daca ti se aduce cafea, ori apa, poti zice atunci – ca sa te inregistreze media – ca preferi sa nu bei o cafea (ori apa) din banii contribuabilor, dar sa vezi un buget al presedintiei redus cu 30%, iar apoi sa faci un scandal mediatic cum ca presedintele risipeste banii publici pe cafele. Ori, daca ti-e sete, poti scoate din buzunar o sticluta cu apa plata si sa livrezi cam aceleasi cuvinte. A doua gafa a fost aceea a ceea ce eu consider o autoironie a dlui Ponta referitoare la faptul ca nu s-ar descurca fara dl Antonescu: in fata unui interlocutor de tipul presedintelui si care abia asteapta sa te ironizeze, sa te ironizezi singur. A treia gafa a fost lipsa de replica la fraza prezidentiala legata de Adrian Nastase: fraza prezidentiala nu trebuia lasata fara replica – cu atit mai mult cu cit acea fraza (bine ca presedintele a spus-o, fiindca a livrat o informatie) marcheaza din nou o schimbare de atitudine prezidentiala, de la dl Nastase care a fost cel mai bun premier la dl Nastase care ar trebui legat ( ma astept ca aceasta schimbare de atitudine sa fie regasita destul de curind si in unele comentarii de pe acest blog, ma refer la politrucii baseieni, uitati ca nu vreau sa scriu basescieni). O replica potrivita ar fi fost aceea ca dl Ponta, ca procuror, ar trebui poate sa umble cu dl Basescu legat cu lanturile de la vapoarele flotei; ori cam asa ceva, s-ar mai gasi. Trei gafe cu care presedintele aproape ca a strivit mediatic pesedeul la aceste discutii. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca presedintele a anuntat triumfator ca toate partidele sunt de acord cu modificarea constitutiei, adica fac toti ceea ce vrea el. De acum incolo va incepe lupta institutionala: daca opozitia a detectat corect interesul institutional prezidential atunci are sanse de victorie, deoarece poate prezenta variante institutionale atractive pentru cetateni, dar complet neatractive ori nefavorabile pentru presedinte,; daca nu, atunci va pierde. Oricum sa retinem: faptul ca presedintele si apropiatii sai anunta rezultatul referendumului ca ne negociabil arata ca aceasta echipa politica va anunta la final o victorie macar aparenta, in situatia in care vor fi infrinti institutional in ceea ce priveste textul constitutiei modificate, aceasta echipa va anunta ca singurul ei scop va fi fost acela de a implementa dorinta populara. Si ne reintoarcem la ideea ca numarul camerelor a fost doar poarta de intrare in textul constitutiei si ca nu faci un referendum pentru a decide ceea ce poti decide printr-o simpla lege. In concluzie, sugerez pesedistilor atit sa isi pregateasca mai cu grija componenta delegatiilor, daca au de gind sa mai mearga la Cotroceni, cit sa se si pregateasca putin pentru aceste intilniri. Sa fie constienti ca, de partea prezidentiala, in spatele unei aparente spontaneitati si inspiratii individuale se ascunde un grup politic care calculeaza si care isi planifica chiar si unele detalii.
Si o sugestie din partea mea pentru dl Ponta: sa nu mai faca aluzii atit de dese la postura sa de fost procuror, pe care postura incearca sa o prelungeasca astfel si in prezent – fie si involuntar: sa se gindeasca la faptul, mai important, ca pesedistii l-au ales presedinte nu atit pentru ceea ce a fost cit pentru ceea ce va fi ori va trebui sa fie, ca si la faptul, mai putin important, dar nu secundar, ca nu toata lumea percepe pozitiv procurorii: sa se mute -de exemplu – in haina mai incapatoare asigurata de expresia om al legii si asta ceva mai rar, doar atit cit sa isi mai reaminteasca lumea.
Pentru că noi, cetăţenii (şi nici măcar Dvs.- opoziţia) nu existăm pentru cei de la putere, credeţi că le pasă, măcar o secundă?
Pentru media a fost un “subiect traznet”si este de inteles,iar pentru dvs.inca o posibilitate de a ataca pe Base si puterea.Hai sa fim seriosi,chiar credeti ca a murit pentru ca a muncit prea mult?Astept mai multe vizite printre cei care muncesc mai ales la privat si mai lasati strainatatea.Si poate le aratati cum sa duca o viata decenta muncind 8 ore si 5 zile pe saptamana si sa le asigure salariile (pensiile) si celor 6 milioane de pensionari si bugetari.
Sa auzim de bine.
Trista este situatia in care pierzi pe cineva drag din familie,cercul de prieteni si cunoscuti sau un coleg de serviciu,mai ales cand stii ca acesta este unul din stalpii de baza ai familiei inceteaza sa mai existe.Exista niste comentarii si pe aici si pe alte forumuri ca” hotii “de salariati trag chiulul si nu muncesc 8 ore pe zi si 5 zile pe saptamana,uitand un aspect banal si anume ca organizarea si conducerea este treaba administratiei indiferent ca este vorba de activitati de la stat sau de cele private,actul de conducere trebuie sa fie echilibrat,nu trebuie sa fie excesiv sau haotic,ca atunci se intampla accidente sau evenimente neplacute si cei vinovati trebuie sa plateasca comform prevederilor legale,in cazul chiulului salariatilor exista un singur vinovat,cel care conduce locul de munca prin conducere si organizare proasta sau nepricepere,posibil si combinatia dintre cele 3 elemente.Exista insa si o alta tragedie despre care se vorbeste foarte putin si nu se face nimic pozitiv in acest sens,ma refer la tragedia celor aflati intr-o situatie imposibila,cei care au iesit din perioada legala de somaj,oameni care au iesit din toate evidentele statului,oameni care cauta de lucru si nu gasesc,oameni care cand,cum, mai lucreaza cu ziua pe ici pe colo,sunt oameni ajunsi la disperare,care au familii,au copiii la scoala,au o multime de nevoi care ii apasa zilnic,sunt oameni pentru care statul si societatea nu fac nimic,sunt oameni aflati cu adevarat in nevoie asupra carora statul nu-si exercita in mici-un fel solidaritatea sociala,primarii si guvernantii se plang ca nu au bani,intr-o buna zi acesti oameni apasati de necazuri si lipsuri vor trece la furturi,jafuri,inselatorii cu sau fara violenta si asta inseamna ca siguranta cetateanului se duce pe apa sambetei,chiar daca pe fiecare strada patruleaza cate un politist sau jandarm.Guvernantii se fac ca nu vad aceste probleme legate de existenta celor aflati in cautarea unui loc de munca si implicit de siguranta noastra a tuturor,in schimb social democratii trebuie sa faca cunoscute aceste probleme si sa vina cu propuneri de remediere a situatiei,ganditi-va ca nu putem sta indiferenti la problemele celor din jurul nostru,macar pe ideea ca suntem oameni increstinati cu credinta in Dumnezeu.
@Instalator
Si eu am observat ca Dl. Base s.a simtit ca la el acasa, cum se zice. Metaforic, as putea folosi o veche expresie: Umilinta numele tau este PSD. Pe bune, chiar nu gasesc cei din PSD niste oameni mai sclipitori?
@Instalator
Extraordinar, cum ti.ai dat seama? Se pare ca totusi am face echipa.
Analist: cred ca nu este nevoie de oameni mai sclipitori, ci de oameni – mai bine zis de echipe de oameni – mai organizati. Pare ca membrii echipei pesediste nu s-au pus de acord intre ei asupra unor reguli de comportament in cadrul echipei. Nu au fost analizate imagini si discutii anterioare facute publice de la Cotroceni. Acestea ar fi reliefat un anumit schematism al comportamentului prezidential in discutiile cu partidele, de la Cotroceni. Deasemeni, nu a fost analizat spatiul de discutie – incaperea si plasamentul tipic al participantilor la o discutie la Cotroceni: ori, tipul de spatiu si de plasament imprima aprioric anumiti parametri si anumite caracteristici discutiei care va fi desfasurata. Nu stiu daca a analizat cineva echipa prezidentiala tipica participanta la discutii: personal am banuiala ca in echipa prezidentiala mai exista un factor de autoritate, secundar – presedintele fiind cel principal – deci un om cu care presedintele sta de vorba dupa discutii.
Analist: nu inteleg la ce va referiti. Totusi, credeti ca in mod normal, adica nu extraordinar, nu imi dau seama?
Preiau din articolul de fond prin copy/paste “Important pentru noi, pentru societate, pentru viitorul nostru, este ca statul sa-i protejeze pe cei care creeaza locuri de munca, …” Corecta gandirea dar realitatea noastra, cea traita in ultimii 20 de ani, aduce in discutie o alta imagine. Din ea se reliefeaza fara voia noastra doar drepturile si obligatiile pe care unii dintre noi le au la un moment dat intr-o ipostaza sau alta. Uitam insa repede de obligatii, unii nu toti, atunci cand pentru respectarea lor suntem nevoiti sa facem cheltuieli ce corecteaza iremediabil nivelul profitului; de unde se poate deduce ca angajatorul prin pozitia lui, asemenea omului harnic si gospodar, sfiinteste locul. S-a vorbit si scris mult despre capitalismul salbatic, despre acumularea primitiva ca stadii ale unuia si aceluiasi fenomen ce isi concretizeaza existenta prin atitudinea insului fata de norme in general. Aici insa intalnim indeobste angajatorul in relatia lui cu angajatul si multitudinea de implicatii ce genereaza aceasta relatie. Dintre ele se detaseaza si respectul reciproc, si apoi intr-un alt plan relatiile definite prin acte mormative liber consimtite; de ce nu in primul rand cele inscrise intr-un document acceptat de ambele parti. Si bineinteles existenta intre cei doi a celui de al treilea, in postura sa institutionala, de aparator de drept al angajatului. La noi insa practica sociala a relevat ca normalitatea devine exceptie si viceversa. Si nu numai in zona temei prezentata de amfitrion in articolul de fond. De vina fiind intr-o ordine aproximativa cutremurul, inundatia, focul, hoarda tatara, papucul turcesc si domnia fanariota si bineinteles comunismul; care revine frcvent in actualitate prin realizarile sale unice; caci nimic nu se face fara sacrificiu. Bine, bine, ar spune un mucalit, dar si azi facem sacrificii.
EFICIENTA PARLAMENTARE ,SI O GUVERNARE CU ADEVARATA EFICIENTA VA EXISTA NUMAI ATUNCI CAND
Politiceni ,Guvernanti ,ong-uri diaspora si comunitate in general se vor intelni nu la Cotroceni pentru a face poze pentru o actiune de relatii publice a unei persoana ci pentru a discuta in vedere elaborare o strategia pe termen lund de cel putin 16 -20 de ani ,
1) Dupa eleborare o astfel de strategia orce guvernul care va veni timp de 20 de ani va urmari punctele principale planul de implementare si drumul critice bine stabilite ,va sti de la ce etapa va prealua lucrurile si ce are de facut imediat In Romania nu se intempla asa ,cum vin un alt guvern la putere pierde un 6 luni ca sa descopere neregului facut de predecesori in anul urmator da citeva ordonanta de urgenta iar apoi tot ce face pana la expirare mandatului este sa imprestie bani publici ca sa multumeaca pe clienteala politice
2) Fara o astfel de strategia pe term lung adevarati investitori vor continua sa ocoleasca Romania
3) Activitate parlamentare va fi la fel de haotica si ineficienta ca si acum
4) Daca se elaboreaza o astfel de strategia Romania va incepe sa fie respectata decatre parteneri al uniuni europeana iar peste doi ani cand se va incepe discutie pentru Bugetul comunitar pentru perioada 2013 -2020 Romanai va primi un buget cum trebuie nu furnituri de sub masa asa cum s-a intemplat in perioada 2007 -2013
5) Cu aceasta ocazia se stabilieste pentru prima data si o strategia de Branding de Natiune si atunci din acel moment nu se mai arunca bani in fel si fel de promovari turistice care se fac Haotici si care nu aduc la nici un rezultat
@Instalator
Problema este ca in PSD acum sunt atat de multe interese personale, incat binele comun aproape nu exista. Tocmai de aceea lipsa persoanelor potrivite la locul potrivit face ca ceea ce tu ai observat sa fie o constanta in relatiile descrise mai sus. Banuiala ta o confirm. Atunci cand joci o partida de sah, intr.o anumita deschidere pe care ai studiat.o in amanuntime, iti dai seama imediat ca cineva afon nu poate efectua mutarea naturala, intr.un anumit moment. Recunosti stilul, persoana, si viitoarele mutari. E valabil si in politica, mai ales in politica de rang inalt.