O decizie mai mult decat dubioasa

Inlocuirea lui Dinu Zamfirescu de la conducerea INMER (Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc) este una din cele mai cinice si absurde masuri luate de actualul guvern. Cand se vorbeste de nevoia de restrangeri bugetare, actualul guvern nu doar ca nu se ocupa de asa ceva, dar ia si masuri revoltatoare. In timp ce in Parlament incalca toate regulile pentru a adopta o lege care consacra politizarea totala a administratiei (cu scopul de a facilita accesul clientelei la functii banoase in tara), guvernul decide ca economia la buget se face prin desfiintarea si comasarea unor institute de prestigiu.

In 2003, cand eram Prim-Ministru, am infiintat INMER, ca forma de respect si de reconciliere istorica. Nu a fost un gest de imagine, ci un gest de corectitudine. Am numit atunci in fruntea acelui institut un vechi liberal, exilat ani de zile in Franta, excelent cunoscator al istoriei exilului si un opozant declarat al nostru. Este vorba de Dinu Zamfirescu, un om cu un trecut si cu niste calitati exceptionale (mai multe aflati de aici: http://memoriaexilului.ro/despre/dinu-zamfirescu). La acel moment, decizia mi s-a parut una de bun-simt si fara nici un fel de legatura cu politica. Domnul Zamfirescu este un om cu o educatie politica deosebita, dar si un foarte bun profesionist. Prezenta sa in fruntea acestui Institut a fost un succes, din punctul meu de vedere. Nu cred ca poate spune cineva de la Institut, ca – in perioada cat am fost prim-ministru – am interferat in vreun fel cu activitatile sau optiunile Institutului.

Decizia de a contopi doua institute, pregatita,  initial de fostul ministru Paleologu, din directiva aceluiasi sef de guvern, a dus la o situatie caracteristica pentru Romania lui Boc si Basescu. Altfel spus, in aceasta Romanie, trebuie sa existe doar oamenii de casa ai presedintelui, toti cei care au o coloana vertebrala trebuind sa faca un pas in lateral, indiferent de competenta si de trecutul personal. Retin cu respect cuvintele lui Radu Portocala, care a criticat masura lui Boc astfel: “Nastase a considerat ca istoria noastra e demna de a fi cercetata in cadrul unui institut de sine statator. Boc crede ca nu”. Sigur, multi vor spune ca si liberalii din exilul romanesc au fost vanduti PSD-ului si Guvernului Nastase. De la oameni care judeca totul monocolor nu ma astept la altceva.

Dublul limbaj e dincolo de orice limita. Boc nu doar ca nu face economii la buget, dar continua sa isi mareasca nivelul cheltuielilor (asa cum arata toate statisticile economice). Doar ca, pentru a pastra aparentele, acopera cresterea cheltuielilor din zona clientelei cu masuri cosmetice, menite sa loveasca in unele din putinele locuri in care mai ramasese ceva profesionism. Sunt solidar cu Dinu Zamfirescu, precum si cu toti cei care, asemeni lui, sufera din cauza prostiei portocalii. Considerati aceasta postare drept un  semnal de alarma extrem si ca un protest din partea unui om care crede ca profesionismul nu e dat de culoarea carnetului de partid.

PS Ce legatura poate fi intre Ioan Stanomir – constitutionalistul de casa al lui Traian Basescu (numit in locul lui Dinu Zamfirescu)  si istoria exilului romanesc ?  Astept raspunsuri si din diaspora.