Conferinta judeteana PSD Prahova

Ieri, am participat la Ploiesti, la Conferinta extraordinara PSD. Mai ales ca, in urma cu cateva zile, mi-am facut mutatia de partid din Bucuresti in Prahova. Mi s-a parut normal si din faptul ca mandatul meu de deputat a fost castigat in aceasta circumscriptie. Am considerat ca este un gest firesc, de camaraderie politica. Ulterior, am aflat ca delegatii de la Bucuresti au primit indicatii sa arate, la Congres, in mod obligatoriu,  votul lor pentru Geoana. Cred ca mi-ar fi fost oarecum dificil…

Lasand gluma laoparte (desi nu mai e de gluma!), la Ploiesti, unde a participat si Ponta, discutia a fost de substanta, unul dintre subiecte – ridicat de Mircea Cosma – fiind proiectul de regionalizare a Romaniei, aprobat tacit la Senat. La nivel de baza, foarte multa nemultumire in legatura cu directia in care merge partidul.

Din nou date tehnice – azi Sibiu

Dupa cum stiti, zilele acestea  se desfasoara conferintele judetene extraordinare ale PSD, in pregatirea Congresului.  Joi a avut loc o adunare intitulata astfel la Sibiu. Spun adunare pentru ca, pentru mine, indiferent de cat de mult ne grabim sa fim primii, o conferinta inseamna totusi, delegati propusi de organizatiile locale, o minima democratie interna si nu o sala unde intra doar cei pusi pe o lista de invitati ai presedintelui de filiala.

De ce am ales acum sa vorbesc despre Sibiu?  Pentru ca mi-e din ce in ce mai clar ca, desi am criticat desori organizatiile mari, ”baronii locali”, care insa aduc voturi partidului,  am ignorat organizatiile mici, care din cluburi locale au devenit, in anumite cazuri, gasti locale.
Sibiu a fost, practic  intodeauna, printre organizatiile noastre cu rezultate ”slabe”, unde explicatiile pentru rezultat erau legate fie de nemti, fie de mentalitati.  Din pacate,  rezultatele au fost tot mai  slabe.
Cum arata ele in ultimii 5 ani puteti vedea mai jos.
E drept, Sibiu e unul din putinele locuri unde Mircea Geoana a reusit, in turul 2, sa obtina mai multe voturi decat mine. Dupa cum se vede insa – cu ajutorul substantial al lui Klaus Johannis si al lui Crin Antonescu.
In 2004, in turul 1, eu am obtinut 65.084 voturi fata de 42375 ale lui Mircea Geoana in 2009. Doar diferenta de 22700 de voturi reprezinta cam 2/3 din cat obtine organizatia acum!!!!
Trist este ca numarul de voturi obtinut de mine in 2004 este aproape dublu fata de ceea ce a reusit organizatia alegerile  ulterioare, din 2007-2009.
Cat despre municipiul Sibiu, daca in 2000 se obtineau undeva la 12000 de voturi(la consiliul local), ulterior, numarul se situeaza undeva in jur de 8000 in 2004 si 2008 (mai putin la CL decat la CJ).
Cred insa ca atata timp cat, de ani de zile, liderii de acolo cauta scuze pentru rezultate slabe in fenomenul Klaus Iohannis sau in “imaginea” mea si a lui Ion Iliescu nu vor reusi decat sa piarda si mai multe voturi.

In opinia mea, Ioan Cindrea – presedintele organizatiei si cei care-i sunt apropiati – ar trebui sa inceteze sa mai caute in exterior cauzele insucceselor repetate ale PSD in Sibiu si sa porneasca, in solutiile viitoare de la faptul ca, timp de 5 ani nu au reusit sa propuna candidati care sa fructifice nici macar  jumatate din potentialul dovedit al voturilor de stanga din judet.

Imi asum insa vina de a fi ales sa nu intervin in aceasta organizatie in 2004, atunci cand, la alegerile locale din municipiul Sibiu, presedintele actual al filialei a reusit ”performanta” de a propune un candidat de primar pentru care a “adunat” doar 3700 de voturi – mai putin decat numarul de membri ai organizatiei PSD locale(?!). 

PS. Adunarea aranjata de la Sibiu, de saptamana aceasta,  unde s-a interzis accesul membrilor care si-au permis sa critice conducerea locala, a decis, nestatutar si incalcand hotararea adoptata in 4 februarie  la reuniunea CN de la Bucuresti,  sa nu includa in lista de delegati  pe unii membri ai  Consiliului National alesi la Congresul anterior. Motivul? Nu-l cunosc dar, se pare, ca lui Ioan Cindrea i s-a promis functia de vicepresedinte al partidului in “echipa” Mircea Geoana.
 

Datele comparative pot fi citite aici.

Grigore Vieru – ce a rămas la 75 de ani de la naşterea sa

 

“Opera lui Grigore Vieru este cel mai puternic argument în favoarea unităţii limbii române. A scris într-o singură limbă şi a fost iubit la fel de mult de ambele părţi ale Prutului. A demonstrat că nu suntem două popoare diferite, că nu avem două limbi diferite şi că visurile noastre nu au fost şi nu vor fi niciodată diferite. În toate felurile posibile, Grigore Vieru a fost poetul unui neam, nu al unui stat. A plâns şi ne-a făcut să plângem, s-a bucurat şi ne-a făcut să ne bucurăm, a trăit şi ne-a făcut să vrem să trăim şi noi. Cu aceleaşi cuvinte pe care le-am auzit şi de la alţii, fără a avea vreodată acelaşi efect. Astăzi, pare nedrept să ne amintim de Grigore Vieru doar prin cuvinte, când întreaga sa viaţă a fost despre sentimente, lacrimi şi speranţe.

Pe Grigore Vieru l-am întâlnit de zeci de ori, am schimbat nenumărate cărţi cu dedicaţii fraţeşti – cum spunea el atât de des – şi parcă întotdeauna am fost copleşit de libertatea sa de a visa. Au rămas destule lucruri pe care nu ni le-am spus, la fel cum rămân fiecăruia dintre noi când cineva pe care-l credeam nemuritor dispare din viaţa noastră. În ciuda acestei tăceri, ideile lui parcă au încolţit şi mai mult în sufletul oamenilor care l-au iubit, l-au ascultat sau pur şi simplu l-au citit. Grigore Vieru a dorit să schimbe lumea şi, în bună măsură, a reuşit. Ne-a schimbat pe fiecare dintre noi, cei ce l-am apreciat, cu forţa cu care lupta împotriva nedreptăţii convinge pe oricine oriunde în lume.

Fiecare poezie, fiecare aforism şi fiecare gând rămas în urma lui Grigore Vieru este un îndemn continuu la mai mult. Acum, poetul ar fi împlinit 75 de ani de viaţă. A trăit mereu cu regretul că nu-şi poate ajuta fraţii decât cu cântec şi poezie. Grigore Vieru a reuşit să fie mereu modest în atotputernicia sa de spirit românesc. În existenţa sa, a reuşit să oprească tancuri cu poezii, să doboare graniţe prin îmbrăţişări şi să scrie, asemeni unor poezii, file de cultură, istorie şi mândrie naţională.

Grigore Vieru a reuşit să scrie convins şi sincer despre mama fiecăruia dintre noi, despre pământul de sub picioarele noastre şi despre sufletul din interiorul nostru. Odată cu moartea sa, parcă toate acestea au mai sărăcit puţin. Anul trecut, pentru o vreme, oameni care nu l-au cunoscut niciodată s-au simţit mai singuri, iar oamenii care l-au cunoscut mai neputincioşi. Încet, cu toţii am realizat că numele său nu este numai al unui bulevard din Chişinău sau al unui poet basarabean decorat de preşedintele României. Grigore Vieru este sentimentul ascuns în fiecare dintre noi, moştenit din poveştile părinţilor, bunicilor sau scriitorilor din trecutul României Mari şi a dragostei de neam care reuşea să depăşească nevoile omului.

Aceste sentimente sunt nemuritoare, chiar dacă viaţa omului poate fi frântă de tragic. Totuşi, poate mai important decât un nume, Grigore Vieru ne lasă în urmă o faţă şi un zâmbet trist cu care putem confunda bunătatea românului şi importanţa poetului. Sub numele său, parcă totul prinde viaţă şi rimă, iar drumul începe să se lumineze a poezie. Bine te-am regăsit Grigore Vieru, în fiecare zi din viaţa ta, a noastră şi a celor ce vor veni după noi.”

(un articol pa care l-am scris pentru  Flacara lui Adrian Paunescu si publicat saptamana aceasta)

Comunicat – Departamentul de Justitie si Drepturile Omului

 

  Legea Pensiilor adoptata prin HG, este neconstitutionala !

  

Avand in vedere declaratiile publice ale Primului-ministru Emil Boc şi ale ministrului Mihail Şeitan, cu privire la Legea Pensiilor, Departamentul de Justitie si Drepturile Omului al PSD , face urmatoarele precizari:

Considerăm că Proiectul de lege privind Legea unică a pensiilor încalcă prevederi constituţionale şi prevederi ale unor convenţii europene, astfel :

Potrivit art. 41 lin. (1) din Constituţie, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

Art. 53 din Constituţie reglementează „restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi”, care poate fi aplicată doar dacă este proporţională cu situaţia care a determinat-o, în mod nediscriminatoriu.

Art. 15 alin. (2) din Constituţie consacră neretroactivitatea legii, excepţie făcând doar legea penală sau contravenţională mai favorabilă.

Art. 20 alin. (2) din Constituţie stabileşte prioritatea reglementărilor internaţionale la care România este parte.

Din necunoaştere sau prin omiterea cu bună ştiinţă, iniţiatorii Proiectului de lege au încălcat prevederile constituţionale şi normele comunitare.

*       *       *

I. Prin mai multe legi, unor categorii de profesii li s-a restrâns dreptul la muncă prin instituirea unor incompatibilităţi.

Astfel, exemplificativ, pentru magistraţi, începând din anul 1992, s-au prevăzut prin Legea 92/1992 nu numai interdicţii privind activităţi profesionale ci şi interdicţii pentru ei şi familiile lor cu privire la activităţi comerciale. Aceleaşi interdicţii au fost preluate în Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 303/2004.

În aceste condiţii, veniturile obţinute de magistraţi şi de familiile acestora, teoretic, au fost diminuate şi nu din dorinţa beneficiarilor.

Imposibilitatea unei contribuţii mai mari la CAS nu a fost o culpă a magistraţilor, ea fiind doar rezultatul intervenţiei statului care a dorit să creeze un corp profesionist şi independent.

II. Prin recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice se încalcă principiul neretroactivităţii legii.

Măsurile propuse pot viza doar cazurile care se vor ivi după intrarea în vigoare a proiectului. Pensiile aflate în plată au fost acordate legal, iar recalcularea acestora înseamnă încălcarea de către stat a propriei legislaţii.

Drepturile câştigate, recunoscute într-un stat de drept trebuie acordate chiar dacă ulterior acestea se modifică.

În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii (20/2000, 57/2006, 12/2007, 82/2009).

În concepţia CEDO, noţiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie şi, evident, dreptul la salariu sunt asimilate dreptului de proprietate.

Dreptul la pensie fiind asimilat dreptului de proprietate este un drept exclusiv, absolut şi perpetuu, aparţinând exclusiv titularului acestuia.

Directiva 86/378/EEC amendată prin Directiva 96/97/EC stabileşte criteriile care stau la baza schemelor ocupaţionale (profesionale).

În raport de aceste criterii, încadrarea în sistemul ocupaţional presupune:

-          o categorie distinctă

-          perioadă legată direct de perioada de serviciu

-          pensia calculată prin raportare la ultimul salariu.

Sub acest aspect, funcţionarii parlamentari, militarii, magistraţii, personalul auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi parchete, personalul diplomatic şi consular, constituie sisteme ocupaţionale cărora li se aplică prevederile Directivei 86/378/EEC.

Cu privire la modalitatea de finanţare, CJCE a stabilit, în mai multe cazuri, că acestea pot fi finanţate total sau parţial de la bugetul de stat.

Conform art. 11 din „Principiile fundamentale privind independenţa magistraţilor” adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentului delicvenţilor (Milano, 26 august-6 septembrie 1985, confirmate de adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin rezoluţiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, „durata mandatului judecătorilor, independenţa acestora, siguranţa lor, remuneraţia corespunzătoare, condiţiile de muncă, pensiile şi vârsta de pensionare sunt în mod adecvat garantate prin lege”.

Art. 64 din „Carta europeană privind statutul judecătorilor” adoptată în anul 1998 „în mod special, statul garantează judecătorului sau judecătoarei care a împlinit vârsta legală pentru încetarea funcţiei, după ce a exercitat-o ca profesie o perioadă determinată, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneraţii primite pentru activitatea jurisdicţională”

De asemenea, în acelaşi sens „recunoaşterea nr. R (94) 12 cu privire la independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor” adoptată la 13 octombrie 1994 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, subliniind importanţa independenţei judecătorilor în scopul intrării preeminenţei dreptului în statele democratice şi în considerarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a „Principiilor fundamentale (ale Organizaţiei Naţiunilor Unite) privind independenţa magistraturii”, anterior menţionate, a stabilit, printre alte importante măsuri pe care statele membre urmează să le adopte, şi pe aceea „de a veghea ca statutul şi remuneraţia judecătorilor să fie pe măsura demnităţii profesiei lor şi a responsabilităţilor pe care şi le asumă”.

De principiu, în ceea ce priveşte forţa juridică a recomandărilor Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, având în vedere că întotdeauna recomandările sunt date în baza ori în completarea convenţiilor Consiliului Europei adoptate de Comitetul Miniştrilor, ţinând seama de faptul că România este stat membru al Consiliului Europei, înseamnă că astfel de documente trebuie implementate în legislaţia naţională.

Aşa cum am arătat, recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la eficacitatea şi rolul judecătorilor se înscrie în prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a „Principiilor fundamentale adoptate la cel de-al VII-lea Congres al naţiunilor Unite şi în consecinţă, toate aceste documente trebuie reflectate în legea română.

Referitor la acest aspect, Curtea Constituţională a României, în decizia 20/2000 constată că, „deşi documente internaţionale menţionate au valoare de recomandare prin prevederile pe care le conţin şi prin finalităţile pe care le urmăresc, fiecare dintre acestea vizează direct texte cuprinse în pacte şi tratate la care România este parte şi, prin urmare, se înscriu în spiritul prevederilor art. 11 şi 20 din Constituţiei”.

III. Vârsta de pensionare stabilită în proiect ca fiind de 65 de ani, nu este o cerinţă a UE şi nici nu există sancţiunea pentru menţinerea unor diferenţe.

Cerinţele comunitare se referă la existenţa unui raport adecvat între populaţia pensionată şi populaţia activă prin încurajarea salariaţilor să rămână în activitate.

Singurul criteriu care trebuie să stea la baza stabilirii vârstei de pensionare îl constituie speranţa de viaţă.

În România speranţa de viaţă este apreciată ca fiind 68,2 ani, deci doar 3,2 ani peste vârsta de pensionare.

Tinand cont de cele prezentate mai sus, precum si de prevederile constitutionale si comunitare, Departamentul de Justitie si Drepturile Omului al PSD isi exprima nemultumirea fata de modul pripit, populist si neprofesionist prin care s-a promovat proiectul de lege, iar in cadrul dezbaterilor parlamentare, membrii grupului parlamentar al PSD vor depune toate eforturile pentru restabilirea ordinei constitutionale si amendarea textelor de lege in acord cu principiile care stau la baza statului de drept.

                                                                                                             11-02-2010

 Deputat Florin Iordache

Vicepresedinte Departamentul de Justitie si Drepturile Omului al PSD

Cateva date din ce se intampla in viata reala

 

• De la 246 mil. euro în decembrie 2008, restanțele populației la plata creditelor a ajuns un an mai târziu la 638 mld. euro iar ale companiilor de la 456 mil euro la 1,2 mld. euro, ceea ce a făcut ca în bilanțurile băncilor restanțele cumulate să crească cu 263% în anul 2009, de la 0,7 la 1,84 mld. euro.
• Îngrijorătoare este prelungirea perioadei în care firmele resimt efectele crizei, ceea ce sporește riscul de intrare în incapacitate de piață, ducând la creșterea stocului de credite neperformante. De altfel, în 2009, băncile au inclus în categoria ”risc de pierdere” credite de peste 5 mld euro, cu 3 mld euro mai mult decât în anul 2008, ceea ce s-a tradus în creșterea provizioanelor care au afectat profitul. Pe întregul sistem al băncilor comerciale câștigul net a fost de 190 mil euro, în scădere cu 1,01 mld euro față de 2008.
• Au început să apară și falimente spectaculoase, cum este cazul unor instituții cunoscute că acordau ”credite cu buletinul”. Acest fapt semnalează intrarea crizei în etapa corecțiilor severe a structurii pieței prin eliminarea agenților care s-au manifestat ca promotori ai creșterii nesustenabile a consumului.
• Măsurile prociclice ale guvernului, cum ar fi trecerea de la impozitarea cu 3% a veniturilor microîntreprinderilor la impozitarea cu 16% a profitului vor avea efecte negative puternice în sistemul de companii dat fiind starea precară a rentabilității. Astfel, cifre ale CNIPMM arată că din totalul de 560 000 de microîntreprinderi  doar 190 000 erau plătitoare ale impozitului pe venit în 2009. Deci, teoretic, 370 000 vor fi amenințate să iasă din sistem.  Proporția fenomenului are impact structural deoarece din sistemul IMM (615 474 de firme)  90,67%) sunt microîntreprinderi.
• Pe lângă restructurarea internă violentă în sistemul de companii, în economia României se resimte deja riscul regional reprezentat de o etapă complicată a crizei economice, cea a datoriilor și a monedelor supraevaluate, cum se întâmplă în Grecia.
• ANAF a declanșat o campanie fără precedent de executare silită a companiilor cu datorii fiscale. În evidențele ANAF figurează 448 de mari datornici cu o sumă totală de 4,2 mld lei. Datoriile au crescut doar în ultimele două luni cu 0,5 mld lei și tendința pare să se mențină. Cele mai mari datorii la bugetul de stat le are Compania Națională a Huilei, 1,53 mld lei (36,4% din totalul datoriei fiscale a firmelor către ANAF). Alte companii cu datorii semnificative sunt: Galaxy Tabacco SRL, 476 mil lei, CFR Electrificare, 162 mil lei, Compania Națională a Căii Ferate CFR SA, 128 mil lei, UCM Reșița, 118 mil lei ș.a.
• Măsurile adoptate în regiune de către țările asupra cărora criza s-a resimțit foarte puternic sunt radicale și există riscul ca acestea să fie recomandate și României. Astfel, Ungaria a majorat TVA de la 20 la 25%, a înghețat salariile și a crescut accizele la tutun și alcool, Lituania a concediat 20% dintre bugetari, iar Letonia a redus pensiile cu 10%.
• Recent, ca un semn al tratamentului regional cerut de organismele financiare internaționale la problemele crizei, Banca Mondială a recomandat guvernului să treacă la un sistem mai simplificat de salarizare decât cel din Legea salarizării unice prin clasificarea posturilor în 10 grupe ocupaționale și 1000 de funcții. Totodată, recomandarea viza și înghețarea pe termen nelimitat a salariilor în sectorul bugetar.
• Probabil că presiunea BM pentru o altă formulă de reglementare a salarizării, pe baza principiului remunerării doar pentru munca efectiv depusă, a fost generată de anomaliile constatate în sistemul de salarizare, cum ar fi creșterea bruscă, în decembrie față de noiembrie 2009, a veniturilor angajaților din silvicultura cu 41%, a celor din sectorul farmaceutic și din telecomunicații cu 33%, asigurări cu 22% și bănci cu 20%.
• La nivelul întregii economii salariul mediu net a crescut cu 8% în decembrie față de noiembrie 2009, dar a scăzut cu 0,8% față de decembrie 2008. În administrația publică și apărare creșterea a fost de 10%, în timp ce în învățământ s-a consemnat o scădere cu 0,5% și în sănătate cu 1,5%.
• Din categoria riscurilor externe se conturează tot mai evident cel al declinului euro pe piețele internaționale, ca urmare a recesiunii prelungite în zona euro, a șomajului ridicat și a deficitelor bugetare în expansiune.
• Combinația de riscuri externe și interne reprezintă pentru România un pericol imens pe fondul deteriorării resurselor pentru susținerea relansării creșterii, între altele prin blocarea cheltuielilor publice pentru investiții. Bugetului de stat îi lipsesc în acest an circa 8,5 mld euro pentru finanțarea marilor proiecte de investiții.
• Prelungirea crizei în economia noastră, inclusiv riscul de revenire a crizei datorită șocurilor externe generate de devalorizarea euro și întârzierea reluării creșterii în zona euro constituie factori care ar da o amploare nebănuită dezastrului, între care se află și ratarea calendarului de adoptare euro și decuplarea economiei României de la ciclul specific economiei UE.
• Costurile integrării au fost surprinzător de mari pentru companiile românești. Eurochambers a calculat că oamenii de afaceri din țara noastră au plătit, în intervalul 1998-2008, aproape 5 mld euro pentru adaptarea companiilor la regulile europene. Pe ansamblul UE, costurile s-au ridicat la 844 mld euro, adică 3200 euro/an plătiți de fiecare cetățean al UE.
• Mediul bancar situează între riscurile majore pentru economie în 2010 interferențele politice creatoare de hazard moral, urmate de riscul de credit, supra-reglementarea pe fondul temerii de reluare a crizei, evoluțiile macroeconomice globale, lichiditatea, riscul de disponibilizare a capitalului, abuzul folosirii produselor derivate etc. se arată într-un studiu realizat de Banking Banana Skins prin consultarea a 443 de bancheri din 49 de țări, inclusiv România.  

 

In timpul asta, PSD ramane blocat, aproape total, in preocuparea  de rearanjare a scaunelor in jurul mesei  – masa care devine tot mai mica, in timp ce se aduc tot mai multe scaune.

Cateva fotografii de la Braila

La ce folosesc consultarile in partid: PSD nu vrea Vanghelion, ci Congres

 
Din nou, aud voci care habar nu au ce se intampla in partidul din care fac parte. Am demarat zilele acestea o consultare statutara a membrilor Consiliului National, cu privire la locul in care trebuie desfasurat Congresul partidului. Am facut asta, pentru ca deciziile prezentate ca oficiale nu s-au luat in cadrul structurilor de partid, ci din nou la restaurant. Si am avut surpriza sa vad ca actiunea mea e catalogata ca fiind, citez, “un exercitiu penibil si hilar”. Mai mult, s-a sugerat ca “nu s-a procedat niciodata la metoda chestionarelor trimise de Consiliul National” (?!).
 
Vreau sa fac un exercitiu de memorie, si sa readuc aminte colegilor mei ca, nu mai departe de noiembrie, anul trecut, Consiliul National a mai facut o astfel de consultare prin chestionare, a tuturor membrilor CN. S-a facut, culmea, tocmai in favoarea presedintelui in functie, pentru ca decizia de aliere cu PNL sa aiba gir statutar. Pentru ca, nu stiu daca isi mai amintesc cei care comenteaza, dar PSD nu poate face aliante politice fara o decizie a Consiliului National. Si, cata vreme acest organism n-a fost convocat (din motive similare cu cele pentru care nu se stie de aceste prevederi statutare), s-a folosit mecanismul consultarii prin astfel de chestionare. La acel moment, s-a ajuns la un acord exprimat de 366 de membri ai CN pentru acordul de colaborare cu PNL, dintre cei 367 care au raspuns. Consultarea a fost validata.
 
Acelasi lucru se intampla si acum. Va pot spune ca, in raspunsurile exprimate, peste 90% se pronunta pentru Sala Unirii, de la Palatul Parlamentului, ca loc de desfasurare al Congresului PSD din 20 februarie . Si da, au raspuns suficient de multi colegi pentru ca decizia sa fie valida. Asa cum am spus, voi comunica datele finale in cadrul sedintei Comitetului Executiv National de luni.

Noi precizari statutare

Ieri, unul dintre candidatii la presedintia partidului m-a acuzat ca incalc prerogativele presedintelui in ceea ce priveste organizarea Congresului.

In masura in care avem amandoi acelasi text al Statutului, citez din art 50 :”Pentru ORGANIZAREA Congresului PSD si DESFASURAREA lucrarilor lui, Consiliul National numeste COMISIA DE PREGATIRE.”

Ceea ce Consiliul National a facut. Exista o Comisie votata la recenta reuniune a Consiliului pe care insa Mircea Geoana nu a convocat-o pana acum. De aceea, un grup de 10 membri ai Comisiei au luat initiativa de a face aceasta convocare pentru a pregati unele teme de reflectie si de decizie pentru CExN de luni.

Intrebare: nu ar fi mai normal ca problemele de organizare sa fie discutate mai curand in aceasta comisie de organizare, decisa de Consiliul National,  decat in tot felul de grupuri private de “pregatire” a Congresului?

Am participat la reuniunea de partid de la Braila

Ieri am participat la Conferinta extraordinara a organizatiei noastre din Braila. O atmosfera foarte buna. Colegii asteapta clarificarea directiei in care vrem sa mergem. A participat si Cristian Diaconescu, A avut un discurs foarte bun. Concluzia mea este ca exista un potential de incredere foarte mare la baza partidului. Din pacate…

Precizari statutare

Am observat astazi aparitia unei noi controverse legate de organizarea Congresului PSD. De aceasta data, cu privire la loc. Nu am de gand sa intru in dispute nesemnificative cu o parte dintre colegi. Ceea ce ma surprinde insa, si trebuie sa remarca asta, este problema pe care unii dintre liderii partidului nostru o au, in ceea ce priveste cunoasterea Statutului PSD. Si aceasta, in conditiile in care noi vom modifica actualul Statut la Congresul de saptamana viitoare. Nu este insa rolul meu sa tin lectii despre Statut celor care ar trebui sa il cunoasca.

Totusi, pentru buna informare a opiniei publice pesediste si nu numai, nu cred ca strica sa prezint, aici, urmatorele prevederi din Statutul PSD, de la Sectiunea I, denumita Congresul Partidului Social Democrat. Iata ce spune Articolul 48, alin. 4 din documentul citat:

„Data si locul desfasurarii Congresului se stabilesc de catre Consiliul National al PSD.”

 Deci, nu imi depasesc atributiile atunci cand ridic, statutar, problema locului de desfasurare a Congresului.