Secretul lui Traian Basescu

De cateva zile se incearca sugerarea impresiei ca PSD este “secat” ca urmare a plecarilor care au loc din grupurile noastre parlamentare. Dau doua exemple, pentru a arata ca nu este asa. Primul se refera la numar – PSD a pierdut cca 20 de parlamentari de la inceputul mandatului si pana acum, o cifra mai mica decat in alte perioade de intrare in opozitie. Altfel spus, a fost si mai rau cu alte ocazii, iar PSD a reusit de fiecare data sa le depaseasca. Al doilea exemplu e si mai recent si se refera la faptul ca au fost mai multi cei care au plecat din PSD dupa pierderea alegerilor prezidentiale decat cei care au plecat acum, dupa Congres. Nu mai insist asupra numelor, fiindca ele deja nu mai sunt relevante.

Mai important decat aceste plecari si decat modul in care ele s-au produs este altceva: ce se ascunde in spatele crearii unei astfel de “majoritati” pentru PDL? Crearea unui partid de stanga? E o miza mult prea mica (iar sansa de reusita a reprezentarii sociale de catre fosti generali e la fel de mica). Setea neostoita a celor de la putere ascunde o dorinta mult mai mare, care tinde sa devina inspaimantatoare. “Dati-mi totul” era  un slogan simpatic cand presedintele conducea o primarie. Acum, acest mesaj suna cu totul altfel. La ce iti trebuie sa iti suprasoliciti sprijinul atunci cand esti la putere? Mai ales atunci cand, in premiera pentru ultimii ani, ai toata puterea in mainile tale.

Traian Basescu se afla in aceeasi situatie ca si Ion Iliescu la inceputul anilor 90: are influenta asupra tuturor centrelor de putere. Exista o singura diferenta, esentiala. Ion Iliescu prelua din comunism acest model centralist si a luptat pentru a limita puterea pe care o detinea (a impus chiar si modelul actual de presedinte, din Constitutie, care este doar unul cu forta simbolica, nu executiva). In acelasi timp, Traian Basescu pare ca actioneaza pentru a centraliza, la loc, cat mai multa putere. Dupa modelul crearii statului roman centralizat (model invatat de copii la scoala, la orele de istorie), Traian Basescu se viseaza un voievod cu puteri tot mai multe. Sau un fel de Putin de Dambovita.

Din aceasta perspectiva, crearea unei majoritati tot mai largi are un scop precis. Acela de a ajunge sa detina control total nu doar asupra majoritatilor necesare trecerii legilor, dar si asupra MODIFICARILOR CONSTITUTIONALE . Nici PDL si nici Traian Basescu n-au reusit sa impuna nimic prin dialog sau prin negociere politica. De fapt, nu au dorit. Ei se considera detinatorii adevarului absolut. Nu se obosesc cu democratia prea tare. In 2005, ii pacalisera pe liberali sa ii sustina neconditionat. Nu a tinut mult. In 2009, au reusit sa ne pacaleasca pe noi (o greseala pe care nu voi obosi sa o subliniez permanent). Acum nu mai au pe cine sa pacaleasca. Asa ca isi construiesc majoritati artificiale, nevalidate electoral, pentru a pregati schimbari in Constitutie. Pentru care au nevoie de majoritati de 2/3 in fiecare Camera!

Nu am senzatia ca exagerez cu aceasta abordare, fiindca stiu foarte clar cum gandeste Traian Basescu. Uneori, si domnul Lazaroiu ne mai “dezvaluie” cateva din stralucirile viziunii prezidentialle. Asa ca, daca punem cap la cap aceste informatii, vedem ca proiectul pe care presedintele il are in vedere nu este doar consolidarea sprijinului guvernamental (acolo trebuie altceva consolidat, nu sprijinul). Vom vedea daca termenul care trebuie folosit pentru ceea ce are in vedere Traian Basescu este cel de “democratura” sau “tiranocratie”. In orice caz, tentatia indreptarii spre un regim in care conteaza o singura vointa, de o maniera autocratica sau chiar totalitara este din ce in ce mai mare. Alternativa este ca Traian Basescu va fi multumit cu ce a facut si se duce linistit acasa, lasand puterea acumulata sa fie redistribuita democratic, prin vot. Sure..

PS  Deocamdata, PDL-ul lui Traian Basescu a reusit sa depaseasca 50% din voturile in Parlament. Ce urmeaza?

PPS peste vreo doua ore, voi adauga si cateva grafice…

Graficele pot fi vizualizate aici, aici si aici.

S-a stins flacara portocalie la Kiev

Va mai aduceti aminte? In 2004, in toamna, la Kiev, Iuscenko a pornit o mare miscare populara impotriva rezultatului  de la alegerile prezidentiale, in care era anuntat castigator fostul prim-ministru, Ianukovici. Scandal. ocuparea pietei centrale, “rivolutie”, vitriol etc. In final, Iuscenko a devenit presedinte. Modelul a fost importat atunci si de Basescu in Romania.

Dupa 5 ani, Iuscenko iese jalnic din peisajul portocaliu, obtinand, la primul tur in jur de 6% iar companioana sa de atunci Iulia Timosenko, “blonda cu colacei de la Kiev”, a pierdut in fata lui Ianukovici, care, dupa 5 ani este considerat o alternativa mai buna acum. Un fel de razbunare a istoriei.

L-am intalnit pe Ianucovici in 2003, la Davos, cand eram amandoi prim-ministri. Stabilisem o agenda de contacte si de actiuni comune. Ceea ce s-a intamplat ulterior nu a ajutat aceste planuri. Poate ca unele ar putea fi repornite. Mentionez si faptul ca, la aceste alegeri prezidentiale, comunitatea romanilor din Ucraina l-a sprijinit pe Ianukovici.

Dezbatere la Clubul Romania-UE

Dupa mai multe intalniri parlamentare la Bruxelles, aseara, am participat la o dezbatere legata de problematica europeana (Tratatul de la Lisabona, viziunea romaneasca, etc), organizata de Clubul Romania-UE.

Clubul, o initiativa a unor tineri romani entuziasti care lucreaza la institutiile europene, isi propune sa defineasca noi strategii pentru promovarea unei mai bune integrari a Romaniei in Uniunea Europeana.

Am fost impresionat de prezenta masiva a celor care incearca sa-si organizeze cariera profesionala in institutiile europene – guvernamentale sau neguvernamentale. Au participat peste 100 de tineri.

Au prezentat expuneri Norica Nicolai, Victor Bostinaru, Csaba Sogor (europarlamentari), Cristian Badescu – de la Reprezentanta noastra pe langa UE si Ovidiu Dranga – ambasadorul Romaniei in Belgia. Dezbaterea a fost deschisa de Andrei-Stefan Enghis, presedintele Clubului. Eu am vorbit despre experienta negocierilor cu UE, despre mecanismele institutionale interne si despre relatia institutiilor europene cu parlamentele nationale.

A urmat un segment foarte viu de intrebari si raspunsuri.

Sper ca macar o parte dintre acesti tineri, dupa ce vor fi dobandit experienta necesara la Bruxelles, sa se intoarca acasa pentru a lucra in domeniul accesarii fondurilor europene si al pregatirii deciziilor noastre pentru a valorifica mai bine calitatea  de membru al Uniunii.

Sper, deasemnea, ca unii dintre ei sa faca si optiuni politice, astfel incat sa poata influenta procesul de modernizare a partidelor romanesti.

Vechile metehne sunt cele care l-au atacat, energetic, din nou, pe Mircea Geoana

Sunt mai surprins de reactia lui Mircea Geoana decat de plecarile unor oameni din partid. Oamenii vin si pleaca, aceasta fiind soarta unui partid mare. E un moment de schimbare si nu imi fac probleme deosebite, fiindca numarul celor care vin entuziast alaturi de PSD si alaturi de Victor Ponta este mult mai mare decat numarul celor care pleaca.

Reactia lui Mircea Geoana este insa nu doar nepotrivita ci  si jignitoare. Dupa ce cu totii am afirmat categoric ca dorim sa pastram functia de la Senat pentru Mircea Geoana, indiferent de cat de simpatic ni se pare domnia sa, vad ca domnul Geoana continua sa se comporte ca o victima. Punctul meu de vedere,  de sustinere, a fost clar exprimat,  desi, in 2006, daca imi aduc bine aminte,  domnul Geoana a fost cel care a cerut retragerea sprijinului politic pentru presedintele Camerei.

Mi se pare neintemeiata acesta declaratie cu atat mai mult cu cat el este cel care a calcat in picioare in ultimii cinci ani imaginea partidului, facand azi ca Victor Ponta sa preia un partid criticat si chiar ridiculizat. Pentru “trecutul” ultimilor 5 ani, Mircea Geoana are o raspundere, pe care trebuie sa si-o asume. Nu cred ca poate, in numele acestui “trecut”, plin de erori si de infrangeri, la patru zile dupa Congres, sa inceapa sa acuze. 

Mi-ar fi placut ca domnul Geoana sa invete ceva din infrangerea de sambata noaptea. Sa invete macar ca nu poate vorbi la nesfarsit pe langa problemele reale ale partidului, sperand ca lumea nu le va vedea. Jocurile de culise pentru aranjarea unui Congres nestatutar, incalcarea regulilor, instigarea la ura intre colegi si negocierile nesfarsite pentru posturi nu sunt “metehne vechi”, ci sunt, din pacate, “noile” reguli ale PSD-ului impus de “Revolutia culturala” a lui Mircea Geoana.

E ridicol sa incerci sa sugerezi acum ca adversarii lui Geoana l-au presat pe Diaconescu sa se retraga in favoarea lui Geoana. Dupa ce Diaconescu a candidat impotriva lui Geoana. Dupa ce Diaconescu a vorbit la Congres impotriva lui Mircea Geoana. Si dupa ce apropiatii lui Geoana l-au presat la nesfarsit pe Diaconescu sa se retraga in favoarea acestuia. Reamintesc momentul sedintei de la PSD Bucuresti si anunturile transmise pe surse, in toate zilele anterioare congresului, cand se vorbea de retragerea lui Cristi Diaconescu.

Astept ca domnul Geoana sa uite ca a refuzat o dezbatere serioasa in partid si ca a facut tot ce a putut pentru a bloca analiza reala a cauzelor pentru care am ajuns sa fim mereu pe locul doi. Si sa vina, zilele urmatoare, si sa acuze noua conducere pentru esecurile consecutive din ultimii cinci ani. Sa acuze “vanghelizarea” PSD. Sa acuze ca PSD-ul nu mai are identitate ideologica.

Mi se pare, oricum,  ridicol sa ma acuze de amenintari privind schimbarea liderilor din teritoriu. Exista vreunul dintre ei care sa afirme public ca as fi facut asa ceva? Sunt la Bruxelles cu senatorul Ioan Mang, presedintele organizatiei din Bihor, care l-a votat pe Mircea Geoana. Poate sa confirme asa ceva? Am vorbit  zilele trecute cu Florin Cazacu, presedintele organizatiei Hunedoara, care l-a votat pe Geoana. Poate sa confirme asa ceva? Am vorbit ieri cu Costica Nita. Poate sa confirme asa ceva? De ce oare simte nevoia Mircea Geoana sa minta in legatura cu acest subiect? Si sa introduca zazanie intre noi – intr-un moment cand ar fi nevoie de solidaritate? Vrea sa le ofere teme de preocupare celor care au fost tradati in intelegerile organizate pentru sustinerea lui?

Din pacate, Mircea Geoana nu a stiut sa castige, atunci cand s-a inscris la alegerile din 2005 impotriva lui Ion Iliescu si dovedeste, pentru a doua oara, ca nu stie nici sa piarda.

Daca ii pasa cu adevarat de soarta acestui partid, ii recomand sa lase comunicatele transmise de la distanta, si sa vina alaturi de noua conducere a partidului. E nevoie de experienta noastra a tuturor, inclusiv a fostilor presedinti ai PSD, pentru a ajuta partidul sa mearga intr-o directie de performanta politica. Statul pe margine este nespecific unui om curajos si cu coloana vertebrala. Nimeni, DIN PARTID, nu doreste sa ii ia  lui Mircea Geoana biroul de la Senat. Va trebui sa lase deoparte frustrarile venind din trecut. Asa cum trebuie sa facem cu totii.

Cristian Diaconescu

Imi pare rau pentru decizia luata de Cristian Diaconescu. A oscilat intre multe variante de pozitionare. Cred ca a avut prea multi sfatuitori. Ar fi trebuit sa decida singur. A investit mult in el insusi, profesional, si in imaginea sa publica. In opinia mea, a gresit. Chiar daca decizia de la Congres ii crea o anumita problema, timpul ar fi rezolvat lucrurile.

Duminica, dupa Congres, m-a sunat. L-am sunat inapoi si ramasese sa ne vedem luni dimineata, la ora 9, la sediul din Ion Ionescu de la Brad. Nu a venit. Mi-a trimis un mesaj ca sotia lui are o problema de sanatate si nu poate sa ajunga. L-am mai cautat, inclusiv ieri, de la Bruxelles,  dar nu a mai raspuns la telefon. Probabil ca decizia fusese luata.

Inca o data, nu stiu motivele reale ale acestei hotarari dar regret ca nu am avut posibilitatea sa discut, direct, cu el, inainte sa se decida. Ma tem ca ar putea sa constate curand ca nu ar fi trebuit sa se grabeasca.

Academicianul Razvan Theodorescu

L-am sunat aseara pe domnul Theodorescu. M-a intristat decizia pe care a luat-o. Indraznesc sa spun ca ne leaga o lunga complicitate intelectuala si multe proiecte culturale pe care le-am realizat impreuna. Intre altele, peste 20 de muzee in diferite locuri, in tara.

Il inteleg. Dupa o perioada de umilinte, timp de cinci ani, solutia de acum i se pare una lipsita de radicalitate. O formula dalmatiana (altii ar spune “danmartiana”). Evident ca inertia intelegerilor de dinainte de Congres a generat anumite efecte dar Congresul a demonstrat ca sunt posibile solutii noi. Solutii care sa fie acceptate in partid si respectate in afara lui.

Oricum, este timpul sa trecem la verificarea prin munca a acestei noi formule.

In ceea ce-l priveste pe academicianul Theodorescu, el va avea respectul si pretuirea mea oriunde ar fi sau oriunde s-ar duce.

La Bruxelles

Aseara, am ajuns la Bruxelles, unde particip, impreuna cu mai multi colegi parlamentari, la o intalnire a grupului parlamentar de prietenie Romania-Belgia. Programul cuprinde mai multe colocvii pe teme legate de implicarea parlamentelor nationale in procesul legislativ european, dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Raspunsuri

Inainte de orice, as dori sa va multumesc tuturor celor care ati stat aici pe blog, in ziua Congresului, precum jurnalistii care au transmis live.. Va multumesc pentru faptul ca ati avut incredere in optiunea mea si sper ca increderea aceasta va fi rasplatita.

Aura Costea, odata cu schimbarile de la varful partidului, sunt sigur ca si in teritoriu multe din lucrurile care au degenerat in ultimii ani, vor inceta. Oricum, in acest an multi lideri locali vor trece prin procesul firesc al alegerilor interne. Cat despre Victor Ponta, ceea ce pot confirma in acest moment este faptul ca reprezinta cea mai buna solutie pentru presedintia partidului. Am spus acest lucru fara a tine cont de sisteme de alianta, sanse de a castiga sau planuri personale, ci de o simpla analiza a situatiei actuale din partid. Era foarte dificil sa accepti ideea de continuitate cat timp, in ultimii 5 ani, singura latura continua a activitatii PSD a fost locul doi. Personal, nu doresc continuitatea in esec si sper si colegii delegati au fost, din fericire, de aceeasi parere.

Politica si dosaru de cadre, eu cred ca partidul a castigat. Nu as vrea sa vorbim aici despre victoriile personale. Nu cred ca e cea mai buna solutie acum. Ce pot sa spun este faptul ca mi-ar fi placut ca si Mircea Geoana sa fi luat decizia inteleapta de a-si depune mandatul si de a nu fi candidat, acceptand nevoia unei schimbari de generatie. Ar fi fost o victorie si pentru el si sper ca va intelege candva acest lucru. Autoritatea in partid nu depinde de functii si cred ca acest Congres a dovedit si acest lucru.

Parmalat (PSD – aripa Adrian Nastase), inainte de toate, trebuie sa spun ca nick-ul tau ma intriga putin. De astazi sper ca discutiile despre aripi si scindari vor inceta. Iti multumesc pentru incredere. Functia de presedinte al Senatului este a partidului si asa trebuie sa ramana. Una din marile provocari ale lui Victor Ponta si ale colegilor de la varful partidului este sa nu repete greselile trecutului. Eu, unul, nu voi face nimic, niciodata, care ma poate avantaja personal, dar care poate dauna masiv partidului.

In alta ordine de idei, nu cred ca liderul PSD este cel responsabil de „calitatea” social-democratiei practicate. De aceea, mi-ar fi greu sa fiu de acord ca stanga din Romania este in deconstructie datorita retragerii candidaturii mele pentru presedintia partidului. Acest risc exista, intr-adevar, dar el nu tine exclusiv de functia de pe care eu imi voi continua activitatea in partid. Am incredere in Victor Ponta si cred ca el poate reprezenta semnalul public si politic necesar pentru modernizarea partidului, a social-democratiei si a ideii de politica din Romania. Nu poate fi acuzat de coruptie, nu poate fi acuzat de lipsa de fidelitate fata de partid, nu poate fi acuzat de naivitate sau prostie si alegerea lui reprezinta un semnal pentru apropierea tinerilor de politica. Ceea ce trebuie subliniat este ca alegerea sa ca presedinte al partidului nu insemna ostracizarea mea, a lui Mircea Geoana sau a altor lideri ai partidului.

Pali, uite ca acum poti fi solidar cu alti lideri. Sper ca dupa ziua de sambata ti-a mai trecut supararea si sper ca vom ajunge la guvernare cu peste 40% obtinuti in vot si nu in sondaje care ne arata ca „am crescut fara sa facem nimic”.

Sakin 1985, uite ca este cine ai dorit tu si atatia altii, printre care si subsemnatul. Niciodata lucrurile nu sunt clare, pana in ultimul moment. Eu, care am fost acolo, am vazut si am simtit lucrurile altfel decat s-a vazut pe unele televiziuni. Si inca ma intreb de ce s-a vazut asa.

Ion Adrian, esti in mod neintemeiat dur. Timpul sper ca ne va da un raspuns legat si de Cristi Diaconescu.

Mihai, am dat acest suport lui Victor Ponta si pentru a da un semnal privind sansele despre care vorbesti. Poate nu vei intelege in totalitate ceea ce am vrut sa spun, dar cred ca un tanar care se valorifica pe sine va trebui sa primeasca o sansa oricand. Doar asa vom putea evolua. Voi sunteti viitorul, chiar daca nu toti se simt confortabili cu acest lucru intotdeauna si aici nu vorbesc despre anumite persoane, ci in general, despre toata lumea care a facut politica ultimilor 20 de ani.

Theodora 0303, a surprins pe multi. Nu pentru ca a facut-o, ci pentru cum a facut-o.

Sibilla, acum, dupa Congres, privesc cu mai multa relaxare citatele tale despre politica. Ma crezi sau nu, in ultima saptamana unele dintre ele mi-au trecut si mie prin minte sau chiar au fost rostite in discutiile cu colegii. Si marii ganditori se inseala cateodata. De data asta au facut-o. Cel putin asa sper, pentru ca nu am calitatile doamnelor care dadeau spectacol in fata la Romexpo. Dialogam de ani de zile pe acest blog. Ai fost unul dintre cei mai infocati critici cu privire la situatia partidului. As vrea ca in perioada urmatoare sa ai motive de bucurie.

Geo1, comentez afirmatia domnului Geoana, in sensul in care si eu mi-as dori sa fie asa. Ultimii ani m-au invatat insa ca sondajele trebuie privite cu mult mai mare atentie, mai ales ca a devenit extrem de important cine le comanda. Nu vreau sa mai comentez prea multe, dar in acel sondaj apareau si alte date interesante despre „poporul pesedist”. Avand in vedere ca sediile PSD si PD sunt apropiate, poate a fost gresit poporul.

Contribuabil, sper sa fie cat mai multi ca tine, care doresc sa se inscrie in PSD. Avem nevoie sa ne intarim randurile cu oameni cat mai adevarati.

Danroro, NU iti da demisia. Nimeni nu iti cere sa te asociezi cu altceva sau cineva decat partidul. Inainte sa te enervezi, uitate-si la voturile pentru doamna Andronescu. Este un semnal puternic al bazei partidului despre tipul de oameni pe care si-l doreste la varf. Intoxicarile au functionat din plin la Congres. Ele ne-au lasat si un gust amar, dar si semne de intrebare. Cum ii raspundeam unui alt coleg de blog, sper ca timpul sa ne dea un raspuns clar fata de ce s-a intamplat cu putin timp inainte de vot. Cu asta, consider ca am dat un raspuns tuturor celor care ma intreaba despre acel moment.

Delia Bogdan, am fost emotionat de mesajul tau. Iata ca si „congresmanii” PSD au inteles ce ti-ai dorit tu sa inteleaga. Ramane ca noi toti, cei de la varful partidului, de la Bucuresti sau din judetele tarii, sa fim cat mai aproape de ceea ce vreti voi, simpli simpatizanti sau membri. Din fericire, targuielile sau tranzactionarile propriei demnitati nu au mai functionat de aceasta data si sper ca nu vor mai functiona niciodata. Nu as dori insa demonizarea idei de negociere. Negocierile sunt alternativa la victimele lasate in urma de razboi. Mai bine o strangere barbateasca de mana decat sange. Am incredere ca intelegi perfect ceea ce vreau sa spun.

LePrince, cred ca orice scindare a PSD-ului ar insemna disparitia stangii reale. Sti de ce? Pentru ca PDL nu este un partid de dreapta. O spun cat se poate de hotarat. Daca ne uitam in favoarea cui am pierdut voturi in ultimii ani, vom vedea ca este vorba de PDL. Sunt bucuros ca partidul si-a dat seama de nevoia schimbarii. Atata timp cat nu avem un presedinte de partid care sa creada ca istoria incepe cu el, PSD poate ingloba si curentele si generatiile stangii.

Pretender, comentariul tau a fost publicat. Qui prodest?

Mari, glumind putin, mi-as dori ca Traian Basescu sa isi doreasca ceea ce spui tu ca ar putea sa isi doreasca, in ceea ce priveste PDL. Atunci chiar am castiga alegerile „fara sa facem nimic”.

Diogenecainele, nu am afirmat si nu am sustinut niciodata ipoteza ca as putea fi un politician providential pentru PSD. Importanta acestui partid si calitatea politicilor publice pe care le poate oferi Romaniei nu rezida in numele sau cartea de vizita a liderului. Bineinteles, acesta poate strica constructia echipei din partid. Altfel spus, numele liderului este un criteriu important, insa nu suficient. Eu inca mai cred ca social-democratia din Romania poate sa supravietuiasca acestui Congres, urmatoarelor alegeri si, de fapt, intregului fenomen Basescu din Romania, dar pentru ca acest lucru sa se intample, este necesar chiar efortul echipei despre care vorbeam. La Congresul de sambata si in orice actiune politica intreprinsa de PSD in urmatorii ani, acolo avem nevoie de calitatea unor tineri din ce in ce mai bine pregatiti si capabili sa-si sustina parerea chiar si in ciuda acuzatiilor populiste lansate de catre adversari. De aceea, te rog, nu-ti pierde speranta. Nu a sosit momentul sa ne limitam discutiile la poeti persani. Inca mai exista sanse sa putem discuta si sa putem construi politica din Romania.

Marcus, pana la un anumit nivel, iti pot intelege foarte bine frustrarea si dezamagirea. Ceea ce iti pot garanta este ca nu am ajuns la etapa in care sa nu mai fiu interesat de politica, de social-democratie sau de PSD. Decizia mea de a-mi reorienta eforturile pentru Congresul PSD nu este un rezultat al neputintei sau al unor temeri. Sunt sigur ca inca mai exista eforturi pe care le pot face pentru a dezvolta social-democratia din Romania. Spre deosebire de unii colegi, fac parte din conducerea acestui partid de 20 de ani si nu am privi posibilitatea ruperii partidului fara emotie. Acum, sunt convins ca putem obtine rezultate foarte bune in politica din Romania si inca mai consider ca factorul cheie pentru aceste rezultate este ajutorul vostru si al tuturor cetatenilor, indiferent de afinitatea politica, care sunt interesati ca dreapta populista sa fie permanent controlata sau ghidata de o stanga rationala si coerenta.

Ondin, vreau sa fie cat se poate de clar faptul ca luptele interne din partid nu vor influenta in niciun fel activitatea mea parlamentara sau activitatea mea la biroul parlamentar din colegiul meu. In definitiv, responsabilitatile de membru al Parlamentului si cele de membru de partid actioneaza pe doua planuri diferite. Pentru activitatea parlamentara, cetatenii au dreptul si posibilitatea de a sanctiona activitatea destructiva sau incompetenta a unui politician. In luptele de partid, exista momente in care unii politicieni sunt rasplatiti pentru apatie, nehotarare si maleabilitate, ceea ce poate duce la scaderea drastica a eficientei sau imaginii de partid.

Gala, Theodora, personal, sper sa nu aveti ocazia sa formati prea curand asociatia „Votant de stanga, caut partid”.  Dupa ziua de sambata si uitandu-ma la voi stiu ca viitorul PSD si al ideii de democratie interna sunt asigurate.

Casastirilor, din pacate, trebuie sa fiu de acord cu tine. In acest moment, disparitia stangii din peisajul politic din Romania ar insemna condamnarea la dictatura. Desi PDL a marsat multa vreme pe cartea dictaturii comunismului, devine foarte evident faptul ca adevarata dictatura din interiorul unei democratii este lipsa unei opozitii bine puse la punct. In lipsa unei structuri politice care sa scoata la iveala si sa incrimineze enormitatile sau chiar ilegalitatile comise de catre guvernul Boc, este foarte probabil ca destinul Romaniei sa fie portocaliu pentru urmatorii ani. Acesta este un motiv in plus pentru care delegatii PSD la Congres trebuiau sa fie pusi in garda: chiar daca un candidat sau altul oferea functii si beneficii pe termen scurt, erodarea partidului si pierderea de teren in fata adversarilor nostri politici inseamna sinucidere pe termen lung.

Doru Coarna, regret la randul meu faptul ca nu exista o modalitate in care si membri de partid isi pot oferi parerea despre problemele pe care le-am scos in evidenta. Oricum, nu as vrea sa se considere ca o astfel de miscare ar incepe de la mine sau de la acest blog. Incalcarea statutului PSD este, intr-adevar, o problema serioasa si ea trebuie tratata ca atare de catre actualua conducere a partidului. Am spus-o si nu ma tem sa o repet: democratia functioneaza prin continuitatea de institutii si reguli, nu neaparat prin continuitatea de persoane.

Exasperat, am avut incredere in capacitatea lui Victor Ponta de a convinge delegatii ca poate conduce PSD la fel cum am avut incredere in capacitatea delegatilor de a lua cea mai buna decizie pentru viitorul partidului. In definitiv, importante nu erau neaparat optiunile mele, ci masura in care optiunile delegatilor au putut fi exprimate liber. delegatii au avut responsabilitatea si, indiferent de vointa unora sau altora, ei au luat decizia finala.

Instalatorul, desi nu ai fost de acord cu decizia de a-mi retrage candidatura la sefia partidului, am incredere ca ma voi putea baza in continuare pe criticii lucizi care ma pot ajuta sa devin un politician mai bun in fiecare zi. La fel, sper sa ai ocazia sa poti oferi sfaturile (comentariile) tale si actualului lider al PSD.

Antena 3 – ora 20.10

Adrian Nastase este astazi invitatul Gabrielei Vranceanu Firea la emisiunea “Stirea Zilei” – Antena 3, ora 20.10.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Update>>> Transcrierea emisiunii poate fi citita aici.

Un congres cat o revolutie?

Ieri l-am citat pe Churchill. Azi imi amintesc o vorba inteleapta a lui Bernard Shaw, pe care vreau sa v-o redau aici: “Singurul om care se comporta rational este croitorul meu; imi ia masurile de fiecare data cand merg la el. Ceilalti folosesc mereu masurile vechi si se asteapta ca eu sa ma potrivesc in continuare cu ele”.

Nu am croitor personal (fac precizarea ca sa evit din start orice comentarii ale unor amatori de senzationalism monden – si poate si vreun sechestru pe sifonier). Dar citatul asta mi se potriveste si mie, si PSD-ului. Si cine nu-l intelege, va continua sa greseasca atunci cand ne judeca. Vremurile se schimba, iar un partid puternic isi conserva forta daca stie cat sa pastreze si cat sa innoiasca in identitatea sa.

Am parcurs un Congres care, intr-o zi si o noapte, a cuprins parca toata frustrarea si zbaterile din ultimii 5 ani. Cu entuziasmul dat de mesajele de schimbare transmise, cu dezgustul provocat de evenimente care, acum 5 ani, nu le-am fi crezut posibile, cu presiunile si manipularile care au facut ca deznodamantul sa fie atat de mult amanat.

Am vazut la congres confuzie, teama de viitor, teama de prezent, dorinta de lupta, determinare, nesiguranta, dezamagire, speranta, chiar si ura. Dar din toate aceste fragmente am reconstituit imaginea foarte clara a unui partid pregatit de reconstructie. De o revolutie  ar spune unii, chiar daca am intarziat prea mult sa luam decizia de a o declansa. Toate aceste senzatii sunt forme de energie. Si toate pot fi stranse impreuna, intr-un flux comun, ordonat, controlabil, eficient. Adica putem reinvata sa muncim impreuna si putem reincepe sa rostim cuvintele acelea care, intre timp, si-au pierdut prospetimea si suna demagogic, dar care fac parte din fibra oricarui partid serios: solidaritate, echipa, proiecte, impreuna, rezultate.

Spre deosebire de predecesorul sau, Victor Ponta stie ca a dori controlul total al unui partid tot mai mic si tot mai dezbinat este inutil si pentru lider, si pentru partid. Si sper ca este pregatit pentru urmatoarea etapa: aceea in care PSD lasa in urma nehotararea, razboaiele civile, lipsa de directie, fraternizarea cu inamicii, neseriozitatea, impostura, scandalurile. Adica masurile cele vechi, care vor incepe, treptat, sa nu ni se mai potriveasca.

Astept sa lucram impreuna pentru a ajuta acest partid sa redevina cel mai puternic din Romania. Sunt si eu curios sa vad cate din sperantele pe care ni le punem, pana la urma, cu totii in Victor vor fi confirmate. Am increderea ca a depasit stadiul de “promisiune” si va confirma ca este liderul unei noi etape a istoriei noastre.