Astazi, a murit Philippe Seguin

In cursul zilei, m-au sunat mai multi prieteni din Franta:  murise Philippe Seguin. Multora, probabil,  numele lui le este necunoscut. In Franta insa el a avut o aura extraordinara si s-a bucurat de mult respect. Nascut la Tunis, in 1943, a fost ministru, presedinte al Adunarii Nationale franceze – intre 1993 si 1997 – (incercand sa protejeze autonomia parlamentarilor  fata de guvern), a fost  presedinte al Curtii de Conturi – din 2004, presedinte al formatiunii politice Rassemblement pour la Republique, primar de Epinal intre 1983 – 1997. Pasionat de istorie si de destinul lui Nalopeon al III-lea,  gaullist, prieten (in ciuda diferentelor doctrinare, cu presedintele Mitterrand) si adversar, in interiorul dreptei, al presedintelui Chirac, Seguin, a scris numeroase carti despre politica si despre istorie, spre exemplu:”240 dans un fauteuil” – de fapt o prezentare a celor 240 de fosti presedinti ai Adunarii Nationale din Franta!

L-am cunoscut foarte bine si indraznesc sa spun ca aveam o relatie stransa de prietenie. Totul a inceput de la fotbal.. Philippe Seguin era un mare iubitor de fotbal. Prin 1993 (eram presedinte al Camerei Deputatilor), ma suna cineva din Franta si-mi spune : Sunt Philippe Seguin si vreau sa te rog, in calitate de coleg, sa ma ajuti intr-o chestiune importanta pentru mine. (M-am gandit ca va urma vreo solicitare complicata…) Uite, mi-a spus el, sunt si primar la Epinal si avem acolo o echipa de fotbal. In echipa asta avem un roman, care este insa legitimat la o echipa din Campina si nu i se da transferul pentru ca are de reglat o chestiune financiara (nu foarte importanta). Ai putea sa ma ajuti si sa vezi despre ce este vorba?

Imi aduc aminte, in aceeasi zi, am vorbit cu Mircea Sandu care m-a ajutat sa solutionam ceea ce era o chestiune minora. Peste putin timp, Seguin m-a invitat la Adunarea Nationala, la Paris, ne-a ajutat cu numeroase documente, consultanti pe legislatie. Am mers, impreuna, acasa la el , la Epinal, si apoi la meciul de fotbal Franta-Romania (am adaugat o fotografie de atunci). Am organizat impreuna mai multe simpozioane despre relatiile franco-romane la Academia diplomatica din Paris si la Casa Titulescu din Bucuresti. 

A fost in vizita oficiala la Camera Deputatilor,  in 1994, unde a tinut si un discurs emotionant (voi incerca sa-l gasesc; deocamdata, in graba, adaug doua fotografii de la acea vizita).

Philippe Seguin fost un mare prieten al Romaniei. In ceea ce ma priveste, l-am pretuit enorm si-i multumesc, in ceasul acesta – in care nu mai este -, pentru ceea ce am invatat de la el.

Dumnezeu sa-i ierte pacatele – cate or fi fost!

Dumnezeu sa-l odihneasca pe Toni Tecuceanu

 
Toni Tecuceanu este prima personalitate publica pe care gripa porcina a rapus-o in Romania. Nu cunosc detaliile concrete, stiu doar ca la doar 37 de ani, a murit din cauza unor complicatii pulmonare accentuate produse de gripa AH1N1. Nu stiu cata lume stia ca, inainte de a face actorie, Toni a participat la misiuni de mentinere a pacii sub comanda ONU. De patru ani, facea parte din echipa Cronicii Carcotasilor si, printre alte personaje, ma imita si pe mine. Din cate am vazut, o facea cu buna credinta si cu foarte mult talent. Tocmai de aceea, intr-un fel, a vorbi despre moartea sa acum este ca si cum as vorbi chiar despre moartea mea. Si de aceea am avut o strangere de inima sa scriu despre disparitia lui…

Regret enorm ca un astfel de om a plecat dintre noi, tocmai cand incepea sa primeasca tot mai multa recunostinta publica pentru activitatea sa. Uneori, astfel de evenimente apar pentru a ne aminti despre conditia noastra atat de marunta si de umila.
Vreau sa transmit familiei si apropiatilor lui Toni condoleante si gandurile mele in aceste momente grele. Dumnezeu sa-l odihneasca.

La Multi Ani, de Sf Ioan!

Sfantul Ioan este una din cele mai mari sarbatori pentru romani. Si vreau sa le transmit tuturor celor pe care ii cheama Ion, Ioan, Ionut, Ioana, Ionela sau alte variante, cele mai calde ganduri cu ocazia zilei onomastice. Un gand special pentru Ion Iliescu, poate cel mai cunoscut dintre politicienii care isi serbeaza astazi ziua de nume, un om pentru care am avut si am mereu o aleasa apreciere. De asemenea, vreau sa ii urez multa sanatate si maestrului Ion Lucian, care a fost aseara internat pentru investigatii.
Ioan Botezatorul a fost cel mai mare dintre profeti, cel care striga in pustiu “gasiti calea Domnului” si a reprezentat pentru crestinatate un model de curatenie, de pocainta si de asceza. Unul dintre modelele de care romanii au intotdeauna nevoie. E mijlocul saptamanii, dar asta nu ne impiedica sa gasim timp, fiecare dintre noi, pentru a ne intoarce spre familie, spre prieteni si spre cunostinte cu un mesaj sau un cadou. La multi ani!

Cateva observatii la proiectia bugetului 2010

Marti, a avut loc o intalnire a departamentelor PSD. Principalele concluzii, in legatura cu proiectul de buget pe 2010, au fost urmatoarele:

1. Nu exista un program real de iesire din criza;
2. Bugetul pe 2010 nu este un buget pe politici publice ci pe ministere;
3. BOC a promis investitii de 10% din PIB in 2009. S-au realizat investitii de doar 6% din PIB;
4. Cresterea de 1,3% ptr 2010 este pusa din burta.Nicio proiectie nu confirma aceasta crestere;
5. in continuare, economia merge pe datorie;
6. Bugetul alocat investitiilor in educatie a scazut cu 70%.
   In mare, ministerele au bugete similare cu cele din 2009, daca luam in calcul inflatia, deflatorul PIB etc
7. Programele stabilite in Programul de Guvernare nu au prevazute finantari in bugetul pe 2010 (ex. construirea de spitale);
8. Punctul de pensie în loc să crească la ţinta de 45 la sută din salariul mediu brut, va scădea la 39 la sută în 2010, aşa cum arată proiectul de buget;
9. Ingheţarea pensiilor la nivelul octombrie 2009, crescând doar pensiile sociale cu 4%, respectiv cu rata inflaţiei;
10. Inghetarea salariilor bugetarilor in 2010;
11. Bugetarii isi vor lua zile de concediu fortat cel putin pana in iulie 2010;
12. Impozitul minim pe cifra de afaceri ramane.

Dileme si probleme in suspensie:

-       Mai continua acordul cu FMI, UE si BM in conditiile in care ministrul finantelor, S. Vladescu a rupt relatiile cu FMI,  BM, BERD, BEI etc in 2007?

-      Va mai adera Romania la zona euro in 2014?

-      Ce programe de creare si mentinere de locuri de munca vor exista pentru cei 1.000.000 de someri, cifra la care se va ajunge in 2010?

-      Nu se vor mai acorda tichete de masa, tichete cadou si de vacanta in 2010. Fara un acord cu sindicatele? 

-      Pensionarii nu vor beneficia în 2010 de compensarea în bani a tichetelor, neutilizate,  de călătorie pe calea ferată. 

-    Pe langa cheltuielile bugetare rigide, mai apare o problema grava: plata dobanzilor la imensele datorii pe care guvernul le face in prezent.

-   Este adevarat ca daca nu se concediaza cei 100.000 de bugetari pana in septembrie, alternativa pusa de FMI este cresterea TVA la 21%?

Deja 15.000 de posturi vor fi desfiintate in invatamant.

Ce a cerut FMI sa se prinda in buget:

La cheltuieli:

-      Doua saptamani de concediu fara plata pentru bugetari;

-      Restructurarea agentiilor guvernamentale;

-      100.000 de salariati bugetari concediati;

-      Eliminarea platii orelor suplimentare si a primelor;

-      Inghetarea salariilor in sectorul bugetar in 2010;

-      Inghetarea pensiilor in 2010;

 La venituri:

-      introducerea unei turnover tax pentru producatorii/distribuitorii de medicamente;

-      ramane impozitul minim pe cifra de afaceri dar se introduce neimpozitarea profitului reinvestit;

-      cresterea accizelor la benzina, alcool si tutun;

-      reevaluarea taxelor pe proprietate.

Se vorbeste de un deficit de 8% din PIB ptr 2010.

Sa vedem cum va arata bugetul dupa dezbaterile din comisii…

Anul reformelor fără fond?

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Dezbatere la Fundatia Europeana Titulescu

Tema mesei rotunde care va fi organizata joi, 7 ianuarie 2010, ora 16.00, la Fundatia Europeană Titulescu, Centrul de Studii Strategice, este:

Summit-ul ONU de la Copenhaga

şi

Problema schimbărilor climatice

Un compromis dezamăgitor

O analiză introductivă prezentată de Ambasador Gheorghe Badrus

Evenimentul are loc, ca de obicei, la Casa Titulescu, Sos. Kiseleff nr. 47.

Vreti sa participati la un efort de echipa?

Pe 6 decembrie 2009, in circumstante pe care nu are sens sa le aduc acum in discutie, PSD-ul a pierdut alegerile prezidentiale si, in felul asta, s-a plasat, pentru macar trei ani, in opozitie. Orice discutie despre viitorul partidului trebuie sa inceapa de la aceste elementre. Si de la realitatea din spatele lor.
Din 1989 pana in 2004, scena politica nationala era impartita in doua. PSD-ul (sau cum se numea in acele zile) – pe de o parte –  si partidele care doreau sa invinga PSD-ul – de cealalta parte. In principiu, pentru un astfel de obiectiv, toate celelalte partide se uneau, indiferent de ideologie, si incercau sa creeze o masa critica necesara unei confruntari. Cand reuseau sa invinga ( anul 1996 este singurul exemplu), se considera ca avusese loc o surpriza.
Din 2004 incoace, paradigma politica romaneasca s-a schimbat. PSD-ul intra in coalitii cu altii pentru a incerca sa invinga PDL-ul lui Traian Basescu. Si nu reuseste. Daca in 6 decembrie, candidatul PSD ar fi castigat, rezultatul ar fi fost considerat o surpriza. Am ajuns un partid mai mic, capabil, eventual,  sa produca surprize  nu sa castige, in mod natural, competitiile electorale. Mai mult, daca in 2004, stanga reprezentata de PSD era la egalitate de voturi cu intreaga Alianta DA (PD+PNL), acum voturile dreptei depasesc cu mult voturile noastre.  Daca am folosi termeni fotbalistici, semanam cumva cu Romania anilor ’90. Atunci castigam grupele eliminatorii fara nicio emotie si mergeam, de fiecare data, la turneele finale. Acum ne clasam pe la mijlocul grupei unde din cand in cand mai facem un egal cu Franta, la Paris, furnizand un meci urat si doar o surpriza pentru casele de pariuri. 
De aceea, cred ca inainte de a discuta de nume si de alegeri, trebuie sa vedem unde am ajuns si ce ne propunem pentru viitor. PDL, exceptand excesele antidemocratice si lipsa de ideologie, este copia noastra de mai demult. Un partid organizat, cu forta teritoriala, cu verticala decizionala, unit in jurul unor teluri comune. Prin comparatie, noi suntem dezorganizati, cu zone geografice descoperite si cu multe, prea multe centre de comanda care genereaza incapacitatea unirii pentru atingerea unui scop si, de asemenea, neputinta sustinerii si a impunerii unor proiecte. Cel mai grav nu este ca am ajuns din nou in opozitie ci, ca in felul in care ne miscam acum, nu o sa iesim foarte repede din ea.
Acest blog a cuprins, mai ales in ultimele luni, foarte multe comentarii valoroase despre viitorul nostru ca partid. Ce vreau acum este sa reluam, mai organizat,  acest exercitiu al ideilor cu privire la viitorul nostru, ca partid. Fiindca in urma acestui exercitiu putem, sper,  sa rezolvam cele mai importante trei probleme ale noastre: 1. faptul ca am devenit un partid de rangul doi, pierzandu-ne obisnuinta de a castiga si combativitatea, 2. faptul ca ne-am destructurat organizatoric si 3. faptul ca am uitat sa construim proiecte si viziuni cu privire la viitorul nostru politic si cu privire la viitorul pozitiv al Romaniei. Inainte de a da nume, trebuie sa gasim solutii la aceste probleme. Sigur insa ca si numele, asociate cu aceste solutii, vor conta.
Pentru orice partid, principala provocare consta in plierea sa la nevoile unei societati in schimbare, ale carei caracteristici nu mai sunt aceleasi ca acum 20 sau chiar 10 ani. Putem sa ne uitam doar la modificarile din structura electoratului PSD, pentru a intelege despre ce vorbim. Eu cred ca pasii de viitor trebuie sa depinda, pana la urma, si de relationarea noastra cu cei care ne aleg constant sau cu cei care privesc PSD ca pe o posibila alternativa. Pana la urma, PSD a fost, in acesti ani, partidul cel mai fidel fata de curentul politic a carui reprezentare si-a asumat-o la inceputul anilor ’90.
Or, cu privire la acesti pasi, indraznesc sa va lansez aici, pe blog, o provocare, in perspectiva Consiliului National de la sfarsitul lunii si a Congresului care va urma. Cei mai multi dintre voi pareti interesati de pozitia stangii politice romanesti, de directia si de rezultatele PSD. De-a lungul timpului, ati oferit idei utile, unele care au putut fi preluate, altele nu, insa toate au constituit un feedback extrem de necesar, si acesta a fost unul dintre obiectivele deschiderii acestui blog. Acum, astept de la voi noi idei despre ce credeti ca ar trebuie sa faca PSD, pe termen scurt, mediu si chiar lung  (celor care deja au facut asta, le cer doar sa resintetizeze cele mai puternice solutii pe care le gandesc). Pana la urma, si voi puteti face parte, direct sau indirect, din echipa ce poate decide viitorul stangii romanesti si raspunsuri adecvate la asteptarile voastre politice.
Fireste ca o astfel de discutie nu poate avea loc decat intr-un cadru mai larg, care sa se refere la situatia stangii europene in ansamblu, in aceasta perioada de criza sau, dupa unii, de final de criza economica. S-a vorbit mult despre faptul ca problemele economice si sociale din aceasta perioada ar fi creat un context predilect pentru un succes al stangii. Daca ne uitam la cele mai recente runde de alegeri din plan european vedem ca lucrurile nu sunt deloc asa, iar raspunsul la intrebarea de ce? nu este inca satisfacator.

Astept cu interes comentariile si sugestiile voastre referitoare la linile de refondare ideologica a partidului  si la directiile de actiune politica in contextul noului sau statut – acela de partid de opozitie.

Raspunsuri

Harabula, nu vreau sa fiu cinic, dar ti-ai dat seama un pic prea tarziu cum este cu folosirea electorala a simbolurilor religioase. Ai dreptate. Nu fac aici o pledoarie impotriva unor politicieni sau in favoarea altora. Eu cred insa ca este  necesar un parteneriat intre Biserica si institutiile laice, incluzandu-le aici si pe cele politice, mai exact partidele. Si cred acest lucru ca urmare a implicatiilor sociale pe care un astfel de parteneriat le poate avea. Stiu ca asa s-a intamplat in perioada 2001-2004, cand un astfel de acord de parteneriat intre Patriarhie si Guvern a fost semnat. El viza, intre altele, formule de rezolvare a situatiei copiilor  din casele unde acestia erau abandonati.

Draghy Puterity, apropo de adversarii externi ai lui Basescu, am citit destul de recent o analiza in care un intelept incerca sa ne demonstreze cum a reusit acesta sa castige alegerile, desi SUA si Rusia ar fi batut palma pentru a-l da jos. Dincolo de superficialitatea unei astfel de analize, i-as aminti celui care a scornit-o ca doar despre un singur fost presedinte roman se mai vorbeste ca ar fi fost indepartat si cu ajutorul conjugat al SUA si al Rusiei. Dorind sa perie haina prezidentiala, domnul al carui nume nu il dau ne spune, de fapt, ca Traian Basescu este un nou Ceausescu. Cum mai sunt si exercitiile astea de logica! Tot la televizor, in prima zi a Noului An, dl Fota, consilierul prezidential pentru securitate nationala, afirma ca “este pentru prima data cand Romania a devenit relevanta la nivel planetar”. Adanc!Nu bagasem de seama. De altfel, daca recititi discursul de investitura al lui Traian Basescu, veti vedea ca din politica noastra externa a disparut orice mentiune la Marea Britanie, Axa Bucuresti- Londra- Washington fiind aparent inlocuita cu Axa Bucuresti-Paris- Chisinau.

Doru Coarna, cred ca oamenii voteaza mai putin doctrine si mai mult politici publice concrete. Tocmai de aceea spuneam in postarea referitoare la restructurarea sistemului bugetar ca asa zisul partid de dreapta PDL stie sa concedieze oameni, dar habar nu are de masuri privind sprijinirea mediului de afaceri. Ce fel de guvernare este asta? Apropo, mi s-a parut halucinanta ideea noului ministru al Educatiei conform careia asteapta de la sindicate sfaturi privind aplicarea ordonantei de reducere a posturilor din Invatamant. Va dati seama ca oamenii astia iau decizii fara sa aiba si un plan de aplicare a lor. Pe de alta parte, daca masurile din ordonanta, referitoare la reducerea numarului de profesori, se vor aplica doar de la 1 septembrie, atunci care a fost motivul de urgenta care a justificat ordonanta DE URGENTA?

Macea, o solutie de iesire din criza este reprezentata de modificarea programului Prima casa, in sensul in care statul ar trebui sa construiasca locuinte, generand relansarea mai multor sectoare economice. In alta ordine de idei, nu stiu la ce discutii din partid te referi, pentru ca le cunosc foarte bine pe cele privind propunerile de politici publice. Nu, Basescu se referea la alianta noastra cu liberalii, care ar fi venit la putere sa faca prapad in sectorul public. Astazi aflam ca acest prapad inseamna reforma statului. 

Zaludu, eu nu cred ca stanga nu are legatura cu sprijinul pentru economie. Cum ar putea exista politici sociale fara o economie performanta? Dar cred ca ne intelegem pentru ca eu spuneam in respectiva postare tocmai faptul ca PDL se prezinta drept partid de dreapta, dar nu are nicio politica pentru mediul de afaceri. Eu raman la pararea ca PD a crezut ca trecerea la populari ii va face mai “populari”, nu ca le va crea si obligatii la nivel de viziune. Sa inteleg ca nu iti plac editorialele mele?

George, eu as reformula. Stanga a facut si ce trebuia sa faca dreapta, iar dreapta s-a facut ca guverneaza. Cam atat.

Andronadze, tind sa cred ca restructurarile din sectorul privat se fac pe o baza de criterii mai credibila decat cele din sectorul public. Un privat nu isi permite sa piarda banii lui. Mie imi este teama ca in sectorul public a fi legat de PDL va deveni un criteriu decisiv in alegerea celor care nu vor trebui sa isi caute un alt loc de munca si care vor trai in continuare – nu-i asa? – bine.

Lemmy, foarte multa maturitate din partea ta, un tanar la final de adolescenta. Nu pot decat sa ma bucur de judecata ta si sa fiu pe deplin de acord cu ceea ce spui. Eu sper ca Guvernul nu va aplica masura zvon privind zile de concediu fara plata, lunar. Asta ar insemna haos total in tot sistemul public, dincolo de impactul social masiv al unei astfel de decizii.

Andrada, credca esti un membru PDL  rational.  Simplii membri de partid  nu pot fi – generic vorbind –  un pericol pentru cineva. Spui ca premierul decide angajarile si nu presedintele. Din cate stiu, acelasi lucru se intampla si in cazul alegerii ministrilor din Guvern. Traian Basescu isi asuma insa impunerea a jumatate din membrii Executivului. Cel putin. Deci, sa isi asume si masurile Guvernului pe care il conduce de facto. Si cred ca tu stii asta la fel de bine ca mine. In rest, multumesc pentru aprecieri si numai bine.

Cititor in stele, eu nu am negat nevoia de restructurare a sectorului bugetar, dar am invocat criterii tocmai pentru a nu ne trezi cu stripperi sau soferi pe posturi de conducere in institutii publice, doar pentru ca sunt baieti de partid. In alta ordine de idei, eu zic sa lasam povestea cu evenimentul din 2004 asa cum este, un eveniment pe care Basescu a negat constant ca si l-ar aminti pana au trecut alegerile, cand si l-a amintit brusc, asa ca…Oricum, se pare ca romanii au intors si obrazul celalalt…

Karakas, dupa cum spunea cineva, „omul nou” se rasplateste, mai nou, cu decoratii. Suntem pe drumul cel bun. Sper ca presupuneti ghilimelele. 

Vasile, daca ne luam dupa unele teorii, se pare ca Iuda nu a fost chiar personajul asupra caruia avem toti deja formata o imagine. Totusi, raspunsul la intrebarea ta il tin pentru mine. Nici nu cred ca dezgroparea trecutului mai ajuta atat de tare. Important este ca PSD sa se intareasca in perioada imediat urmatoare.

Daniel-prudent, ce intelegi prin egalitarism desantat? Daca ne lamurim asupra acestui concept putem continua discutia, altfel am impresia ca judeci situatia pe baza unor stereotipuri.

Ion, sistemul despre care vorbesti a dat nastere regimurilor totalitare. Vointa unui singur om nu este suficienta. Este nevoia de predispozitie sau chiar dorinta de supunere a multor altora, care vad in „mana forte” solutia la toate problemele lor. Eu sper insa ca ceea ce cunosti tu dintre admiratorii lui Basescu sa fie doar exceptii. 

Adi si Cititor in stele, nu as vrea sa facem o polemica despre cand a inceput si cand se incheie prima decada din acest mileniu . Am vazut ca ati trezit mai multe reactii. Pana la urma ce a fost anul 2000 – ultimul an al mileniului II sau primul din mileniul III?

Leo, crezi ca avem nevoie de o mascota? Ar putea fi o idee la care sa ne gandim. 

Buciumanu, evident ca in cazul proiectului Rosia Montana lucrurile sunt accelerate intr-un mod nepermis de  catre actualul Guvern. Cat despre aprobarea acestuia in CSAT, as putea spune ca ne aflam in fata unui abuz. Parlamentul va trebui sa aiba aici un cuvant de spus.

Despre arta, politica si istorie – III -

In ultimile zile, am incercat sa parcurg, sa citesc sau doar sa frunzaresc diverse carti despre ce s-a intamplat in decembrie 1989 si in lunile de dupa. Inainte sa plec din Bucuresti, am trecut prin mai multe librarii si m-am aprovizionat cu tot felul de carti aparute in ultimii ani.

Ma interesau comentariile dar, mai ales, documentele despre acea perioada. Am participat, la unele din acele evenimente. La altele am fost spectator. Despre unele nu am stiut pana de curand. Despre altele – mai ales in ceea ce priveste politica externa a Romaniei  – din iunie 1990 pana la sfarsitul anului 1991 -, am scris in “Romania dupa Malta”, vol 1-7.  Descopar insa tot felul de lucruri noi care imi intaresc concluzia ca titlul cartii mele – Romania dupa  Malta – (evenimentele din decembrie ’89 din Romania au avut loc la doua saptamani dupa intalnirea celebra dintre Bush si Gorbaciov, in Malta) a fost foarte inspirat.

Ce am citit? In primul rand, cartile lui Alex Mihai Stoenescu :

- “Din culisele luptei pentru putere. Prima guvernare Petre Roman, 1989-1990″, publicata la RAO, in 2006;

- “Cronologia evenimentelor din Decembrie 1989″, publicata tot la RAO, in 2009;

- “Romania post comunista, 1989-1991″, publicata la RAO, in 2008. (n.b. aici sunt folosite  si unele documente si informatii din cartile mele);

- “In sfarsit adevarul…Generalul Victor Atanasie Stanculescu in dialog cu Alex Mihai Stoenescu,” publicata, recent, la RAO.

Cu cat citesc mai mult despre acea perioada, ma conving si mai mult ca au fost diferite scenarii, dinauntru si din afara, care, insa, au fost date peste cap de mersul evenimentelor si de forta multimii, a celor care doreau altceva, fara sa stie , intotdeauna, ce anume. De aici, suprapunerea de proiecte si scenarii politice, neclaritatile determinate de definirea  noilor sfere de interese in Europa sau  greselile  comise, sub presiune interna sau externa. De la distrugerea exploatatiilor mari agricole si a sistemelor de irigatii la solicitarea si restituirea partilor sociale – ceea ce a dus la decapitalizarea intreprinderilor -, la schema de privatizare in masa, MEBO,  prin cupoane, de la jocuri piramidale la miliardarii de carton si de la privatizarea, aproape totala a sistemului bancar,  la conditionalitatile “democratice”, bazate pe tot felul de programe cu Banca Mondiala sau FMI, si multe, multe altele. Adevarul este ca o vreme am reusit sa “navigam” printre ele. Am obtinut unele beneficii institutionale dar nu am stiut sa obtinem si beneficiile economice pentru care facusem mari sacrificii…

Ar fi multe de spus. Cartile lui Alex Mihai Stoenescu sunt insa interesante. Fixeaza anumite momente. Aduc unele documente. Dar ele prezinta doar o parte a unui adevar care, cred eu, va ramane, in continuare, ascuns, in legatura cu intentiile si “mecanismul” Revolutiei Romane, cu conducatorii ei, cu participantii ei.  In plus, am rezerve in legatura  cu unele dintre concluzii.

Cert este ca Revolutia din 1989  nu s-a desfasurat pe “tiparele” “revolutiilor” din celelalte tari din Estul sovietic si ca aspectele specifice societatii romanesti au avut un rol important.

Dincolo insa de toate aceste lucruri, controversate sau nu, legate de punctul initial al noii perioade, este pacat ca nu am folosit mai inteligent ocaziile pe care le-am avut. Vom sti oare de acum incolo?

Revelion 2010

 

O fotografie din noaptea de Anul Nou, de la un restaurant din Predeal, cu Dana si cu Andrei.   Mihnea era  fotograful…