Analiza evolutiilor electorale ale PSD

Am pregatit, ca suport pentru elaborarea directiilor strategice viitoare ale PSD, o analiza a evolutiilor electorale din perioada 2004-2009 :

“PSD nu a cunoscut în ultimii ani evoluţii electorale fantastice. Mai mult, faţă de momentul 2004 suntem într-un declin evident.

Deşi momentul cel mai dramatic din ultimii ani a fost depăşit într-o oarecare măsură, suntem încă departe de a mai fi principalul partid de pe scena politică internă.

Materialul de faţă se doreşte a fi un instrument în identificarea celor mai bune căi de a reconstrui încrederea oamenilor în PSD, plecând de la ideea că orice om inteligent poate să înveţe din greşelile pe care le face. Condiţia primordială este însă aceea de a învăţa să recunoască propriile erori, următorul pas fiind acela de a găsi soluţiile de a evita astfel de erori.

În perioada 2004-2007 ne-am aflat în cel mai mare declin. Faptul că la europarlamentare (unde într-adevăr, prezenţa la urne e mai mică) am luat cel mai mic scor ne indică faptul că înainte de 2007 nucleul nostru dur se aflase în degringoladă. Brusc, treceam de la peste 4 milioane de voturi la prezidenţialele din 2004 la sub 1,5 milioane de voturi în 2007, sub PD şi PLD(Stolojan). Momentul 2007 a reprezentat însă şi prima noastră înfrângere majoră în faţa dreptei, care obţinea atunci peste 2,5 milioane de voturi.

Organizaţiile din ţară au resimţit pericolul în care ne aflam, iar mobilizarea din 2008 a fost exemplară. Aceasta a permis revenirea în faţa PD-L, dar disputa nu se mai numea acum stânga VS dreapta, ci stânga vs PD-L. Între timp, PNL reuşeşte să-şi croiască propriul drum, contribuind astfel la dezechilibrarea balanţei ideologice. Probabil că următorul pas în favoarea dreptei pe care îl vor face unii dintre noi este crearea unei noi forţe de stânga, pentru fărâmiţarea zonei de electorat pe care o mai avem.

Evoluţii pe tipuri de alegeri

PSD a pierdut pe toate fronturile. În nici un tip de alegeri nu au reuşit o evoluţie pozitivă, în afara europarlamentarelor, unde am reuşit să recuperăm ceva după minimul din 2007 .

Cel mai dificil moment, europarlamentarele din 2007, a fost depăşit totuşi, dar evoluţia din 2009 a fost mai degrabă descendentă decât ascendentă (cel puţin la nivel de procente politice, unde nu am mai atins pragul de 33% din toamna lui 2008).

Comparativ cu 2004, electoratul nostru s-a redus cu peste 1 milion de votanţi. Din masa de circa 10 milioane de electori care se prezintă la urne, aceştia reprezintă circa 10%!

Nucleul de electori pe care ne putem baza în orice moment este de circa 1,5 milioane de votanţi. Nu s-a mai reuşit însă atingerea a 4 milioane de votanţi politici precum în 2004, maximul fiind de circa 3 milioane la primul tur al prezidenţialelor, cu doar 400.000 mai mult decât la localele din 2008 (care fusese maximul de după 2004).

Evoluţia electorală negativă a partidului se reflectă cel mai bine în scăderea numărului de reprezentanţi politici pe care îi avem: parlamentari, primari, consilieri locali şi judeţeni. Peste tot am înregistrat pierderi de mandate, cu excepţia senatului şi a europarlamentarilor.

Ţinând cont de faptul că în aceşti 5 ani am trecut prin diverse tipuri de alegeri, vom face analize separate ale acestora: parlamentare, europarlamentare, locale, prezidenţiale.

Alegerile locale

Faţă de 2004, în 2008 am pierdut 654 de primari (reprezentând o scădere cu 33% faţă de numărul de mandate din 2004). În acelaşi timp, PD-L a câştigat 529 de mandate în plus faţă de 2004, ceea ce reprezintă mai mult decât o dublare a numărului de primari. PNL a obţinut cu 263 de mandate mai mult decât în 2004, ceea ce reprezintă pentru ei o creştere cu 59% faţă de numărul de primari din 2004.

-         Pe scurt, dacă în 2004 aveam 1702 de primari, faţă de cei 833 ai dreptei (Alianţei DA), în 2008 noi mai aveam 1138 de primari, faţă de 1615 ai PDL şi ai PNL.

Faţă de 2004, în 2008 am pierdut 2853 de posturi de consilieri locali (o scădere de 19% faţă de numărul de mandate din 2004). În schimb, PDL avea cu 5147 de consilieri locali mai mulţi decât în 2004 (circa 86% mai mulţi), iar PNL cu 1493 colsilieri mai mulţi (o creştere de 21% faţă de numărul de mandate din 2004).

-         Pe scurt, dacă noi aveam 14.990 de consilieri locali în 2004, faţă de cei 13.163 ai dreptei, în 2008 dreapta a obţinut 19.658 de consilieri locali, faţă de cei 12.137 ai noştri.

Faţă de 2004, în 2008 am pierdut la votul politic 91 de conslieri judeţeni (o scădere de 17% faţă de totalul mandatelor noastre din 2004), în vreme ce PNL a obţinut în plus 16 mandate (cu 6% mai multe ca în 2004), iar PD-L şi-a dublat numărul de consilieri judeţeni, obţinând cu 229 mai multe mandate.

-         Dacă în 2004 aveam 543 de mandate de consilieri judeţeni faţă de cele 553 ale Alianţei DA, în 2008, balanţa s-a dezechilibrat total, noi având doar 452 de consilieri judeţeni, faţă de 755 cât au PD-L şi PNL împreună.

Nici la numărul de mandate de preşedinţi ai consiliilor judeţene nu am înregistrat o evoluţie pozitivă, obţinând în 2008 17 posturi, cu 3 preşedinţi de consilii judeţene mai puţini decât în 2004 (e drept, în urma unei proceduri diferite de alegere a acestora). În schimb, PD-L a crescut de la 5 preşedinţi de CJ la 14, iar PNL a pierdut doar un post, aujungând la 5 mandate.

-         Dreapta ne-a depăşit pentru prima dată în ceea ce priveşte numărul de preşedinţi de consilii judeţene, având acum cu două mandate în plus (cel puţin dacă luăm în considerare rezultatele din 2008, pentru că între timp am mai pierdut un preşedinte de CJ care a devenit „independent”).

Alegerile parlamentare 

Alegerile parlamentare din 2008 au reprezentat un punct de cotitură pentru PSD, dar şi pentru modul în care se desfăşoară scrutinul parlamentar în România. Introducerea votului uninominal a condus la o situaţie ciudată: am avut mai multe voturi decât PD-L, dar mai puţine mandate.

De asemenea, un al doilea fenomen ciudat s-a petrecut, respectiv s-a fărâmiţat disciplina de partid şi s-au favorizat migraţia politică, atât de blamată de partidele „principiale” de „dreapta” (în special de către PD şi aripa „reformatoare” din PNL – PLD-ul) în perioada 2001-2004. Aceste două fenomene au condus la concluzia că, deşi noi ca partid am obţinut în 2008 cu patru mandate mai mult decât în 2004, la începutul acestui an constatăm că lista noastră de deputaţi este are un deficit de 8 oameni faţă de 2004 şi de 12 faţă de rezultatul alegerilor din 2008!

-         Per ansamblu, lista de stânga a pierdut 11 deputaţi în 2008 faţă de  de 2004, în vreme ce dreapta s-a îmbogăţit cu 67 de deputaţi, exclusiv pedelişti. Fărâmiţarea partidelor anti-prezidenţiale a continuat, prin transferurile care au avut loc în grupul independenţilor, acestea cifrând nu mai puţin de 25 de deputaţi (care însumează numai migrările de la PSD şi PNL).

Nici la Senat situaţia nu ne este mai favorabilă. Deşi nu am pierdut decât un senator faţă de alegerile din 2008, iar PNL-ul a pierdut patru senatori, nu se poate spune că evoluţia faţă de 2004 a foat una excepţională. Faţă de 2004, în 2008 am obţinut împreună cu PC-ul cu şapte mandate mai puţin. În acelaşi timp PNL-ul reuşea să-şi menţină numărul de mandate (din care a pierdut între timp 4), iar PD-L-ul a reuşit mai mult decât o dublare a numărului de senatori depăşindu-ne ca număr de mandate (chiar dacă, repet, obţinuserăm cu 50.000 de voturi mai mult la Cameră şi 40.000 de voturi în plus la Senat).

-         Dacă în 2004 Alianţa DA avea mai puţine mandate de senator decât Uniunea Naţională PSD+PUR, în 2008 PD-L-ul singur obţinea mai multe mandate decât Alianţa PSD+PC, iar PNL-ul îşi menţinea numărul de mandate. Aceasta a fost evoluţia stângii în această perioadă, care, am văzut, se repetă pe toate palierele ale reprezentării politice în România.

Singura evoluţie relativ pozitivă a fost la Europarlamentare, unde noi am obţinut în 2009 cu un mandat în plus faţă de 2007, când însă numărul de mandate al PD-ului fusese crescut artificial prin rezultatul foarte bun al PLD-ului. Miza acestui tip de alegeri pare să fie însă mai redusă pentru români, şi ele ne indică mai degrabă nucleele dure ale partidelor, nici la acest capitol nesituându-ne la un nivel satisfăcător. Nu putem face o comparaţie completă fără a aminti faptul că înaintea alegerilor din 2007 noi aveam 12 euro-observatori, iar PC avea 2, conform distribuţiei parlamentare de la acea dată.

Alegerile prezidenţiale 

Declinul nostru din ultimii ani a fost foarte vizibil şi la alegerile prezidenţiale.

Dacă în 2004 reuşeam în turul I, cel care conteaza in evaluarea potentialului PSD, să obţinem 41% din voturile exprimate, acum, în primul tur am obţinut 31%, cu 1,2 milioane de voturi mai puţin decât acum cinci ani.

Handicapul izolării noastre pe scena politică din 2004 a fost depăşit, dar din păcate nu s-a reuşit cumularea majoritatii celor 20% obţinute de Crin Antonescu (pe lângă cele 20% ale tuturor celorlalţi candidaţi, în condiţiile în care Traian Băsescu era acum izolat pentru turul II).

Pe fond, dreapta a obţinut acum 52% în primul tur de scrutin, faţă de cele 34% din 2004, în vreme ce noi am obţinut cu 10% mai puţin.  Mai mult, din păcate pentru noi nu am reuşit ca în 2009 să obţinem acelaşi rezultat ca la parlamentare, în condiţiile în care în 2004 prezidenţialele au tras în sus scorul partidului.

Privind datele de mai sus putem constata magnitudinea devansului nostru în ultimii cinci ani. Poate că pare ciudat, dar în 2004 aveam 24 de judeţe în care obţinuserăm scoruri de peste 40%, iar acum abia avem 19 judeţe în care am obţinut scoruri peste 35% şi încă patru cu scoruri de peste 30%.  Poate sună ciudat, dar nu avem nici un judeţ în care la prezidenţialele de acum să fi obţinut mai multe voturi decât în 2004, cel puţin în primul tur de scrutin, atunci când am participat cu forţele noastre proprii la confruntarea pentru Cotroceni.

Cele mai mari performanţe s-au numit pierderea a „doar” 2-5%, situaţie în care se află doar 5 judeţe (Argeş, Constanţa, Covasna, Dolj, Gorj). S-au mai înregistrat pierderi sub media naţională în judeţele Harghita, Hunedoara, Mehedinţi, Olt. Cele mai mari pierderi, de peste 17% faţă de 2004, s-au înregistrat în cinci judeţe (Botoşani, Călăraşi, Giugiu, Ilfov, Maramureş), toate cele cinci fiind unele în care înregistraserăm scoruri de peste 40% în 2004.

Schimbări în rândul electoratului 

Decizia noastră strategică de abandonare a electoratului tradiţional pare să fi produs efecte la scară naţională.

Astfel, cele 20% pierdute de noi în rural după 2004, au fost ocupate aproape total de dreapta până în 2007. Părăsirea temporară a ruralului nu a fost dublată de o creştere spectaculoasă în urban, ci şi acolo am scăzut! (e drept, doar 12%).  În schimb, la PDL se observă aceeaşi strategie de uniformizare a votului în rural şi urban, dar motorul de voturi a fost tot urbanul. Declinul PDL în urban în 2009 nu s-a produs însă datorită intrării noastre pe această zonă, ci pentru că PNL a cunoscut o ofensivă importantă în urban pe parcursul anului trecut.

Din păcate pentru noi, dreapta domină deja în mediul rural după 2007, fiind cu peste 10% în faţa noastră, iar la europarlamentarele din 2009, chiar şi singur, PD-L ne-a egalat scorul.

In urma analizei teritoriale a voturilor pentru PSD se poate constata ca am scăzut semnificativ pe zonele noastre forte în 2004. Simbolic sau nu, la pierderile din fiefurile tradiţionale (Moldova, Muntenia, Rural) se adaugă pierderi pe alte două dimensiuni pe care eram dominanţi anii trecuţi: vârstnicii şi persoanele cu educaţie scăzută. Toate acestea indică faptul că, în continuare, electoratul vulnerabil vede în noi un posibil sprijin, pe care ar trebui să-l şi manifestăm.

În loc de concluzii 

Trecând în revistă datele cu privire la evoluţiile noastre electorale, mai putem face câteva observaţii:

-         slăbirea masivă a fiefurilor PSD nu a fost dublată de o consolidare pe zonele mai puţin favorabile;

-         totuşi, încă mai suntem dependenţi de votul tradiţional, asupra căruia se exercită presiuni din ce în ce mai mari din partea dreptei (sau chiar doar a PD-L);

-         trebuie să ne aşteptăm ca PDL-ul să continue ofensiva, mai ales că concurenţa pe care ne-o face în fiefurile noastre este din ce în ce mai acerbă;

-         la nivel naţional PNL ne poate fi aliat în încercarea de a ataca pe două fronturi spaţiul câştigat de PD-L; dar noi trebuie să ne mobilizăm exemplar atât pentru a ne recuceri zonele tradiţionale, cât şi pentru a încerca să creştem în zonele în care suferim foarte mult;

-         suntem puşi în faţa unei dileme: unde ne vom concentra resursele pentru a reuşi, într-o primă etapă, să rezistăm forcingului la care ne va supune PDL cât de curând? Vom continua să ne dispersăm energiile în conflicte interne care sunt atât de „convenabile” adversarilor noştri?”

Analiza integrala, inclusiv graficele si datele pe regiuni, poate fi citita aici. (sau download aici)