Pentru ca mai am niste replici , mai intrizii citeva momente si va las pe cei care doreati sa mai faceti cite ceva impreuna cu restul!

Orac

Cei doi la care te referi (cel interpelat si cel despre care intrebi de ce nu il aduce interpelatul ca sa simuleze gandirea pe aici prin preajma) nu sunt securisti. Securistii au milioane de pacate, dar nu sunt total lipsiti de imaginatie.
Astia doi sunt de la alte servicii (factiunea kaki pro Boc) caci nu au imaginatie deloc (vin de la “servicii kaki zona Talpes”- unde indivizii sunt atat de “ingraditii” bietii de ei, incat nici in civil nu au voie sa umble; la fel de ingraditi sunt si in gandire- asa si-au si format reflexul).
Nu le cere ce nu pot da!
De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!

Draghi

Deocadata, nu e necesar pentru ca SOV are interdictia de a parasi Romania.
SOV este “pestele cel mare”.

Blogideologic

Cristian Preda este cel care are meritul de a fi asumat, din zona puterii, discursul anti-Boc.
Pentru asta, il sustin si il felicit.

Vlad Tepes

AI SCAPAT DIN CAMASA DE FORTA?

Baiete, observ ca nu se gaseste nimeni care sa te prinda, sa te lege, sa iti dea portia de calmante si sa te duca inapoi la stabilimentul de unde ai reusit sa evadezi, rupand camasa de forta.
Dupa cum scrii, cel mai probabil ai facut si scoala elementara tot la “furiosi” (unde, logic, profesorii au mai putine pretentii). Multe am vazut in ultima vreme, dar, pana la tine, indivizi care sa foloseasca penibila greseala de genul “e multe”, nu!

Adrian Nastase

RIDICOLA DIVERSIUNE NUMITA ADUCEREA LUI HAYSSAM

Stirea extradarii lui Hayssam si a aducerii sale in Romania este cea mai ridicola diversiune din cate pot fi inventate.
Intrebarea mea este: admitand ca serviciile care il sustin pe Boc si care, pentru a-si satisface stapanii externi, au interesul de a aduce Romania in faliment (inclusiv pentru a-si vedea visul cu ochii- vanzarea celui mai mare zacamant european de aur, de la Rosia Montana si distrugerea zonei, pentru ca Romnania sa nu-si mai poata reveni vreodata) decid sa serveasca multimii spectacolul diversionist “aducerea lui Hayssam”, cum vor proceda?

Pentru a-l aduce pe Hayssam in Romania, ar trebui, inainte de toate, sa-l scoata peste granita- pentru ca sirianul nu a parasit Romania, fiind bine ascuns exact in locul unde nu il cauta nimeni: pe plaiurile mioritice.

In acest caz, unde l-ar duce ca sa simuleze aducerea?
E mai greu sa foloseasca ruta tigarilor de contrabanda (ca in cazul Tigareta II) venind cu avionul de la Sofia (intervin niste mici probleme de regie si de “facilitati” caci Talpes nu mai e ambasador acolo).
La Moscova nu se poate face “shmenul” pentru ca rusii nu se leaga la cap cu astfel de lucruri (au si ei teroristii lor- nu au nevoie sa intre in problematica transfrontaliera specifica).
Inspre vest, nu se poate- ca acolo e UE (pentru a nu mai vorbi de bazele NATO, unde teroristul ar fi luat, dus unde trebuie si judecat aspru).
Inspre nord, nu se poate, ca ucrainenii nu vor sa se certe cu Moscova, purtandu-se altfel decat mai-puternicii rusi.

Vor incerca sa simuleze un zbor venit din exterior decoland de la Kogalniceanu?

Oricum, diversiunea e penibila.
Sa vedem ce spectacol ne va fi oferit- caci, de data asta, semnele spun ca nu vom ramane doar cu promisiunea.
Daca nu vor reusi “instelatii lui Boc” sa realizeze diversiunea, vor veni “ceilalti” (adversarii instelati) cu Hayssam, spunand unde l-au gasit: adica, in Romania.

Sa ne imaginam ca specialistii in psihologie si cei in sociologie ar propune, pentru eradicarea diferetelor de mentalitate si egalizarea sanselor, un schimb de experienta intre pensionarele unui bordel si domnisoarele de la un pension.
(Pentru economia discursului, propun sa fie acceptat ca, in continuare, “pensionarele unui bordel” sa fie numite, pe scurt “pensionarele”, iar “domnisoarele de la un pension”, pe scurt, “domnisoarele”.)

Schimbul de experienta ar debuta cu tatonarea reciproca.
In acest scop, “pensionarele” ar veni, timp de o luna, la pension iar “domnisoarele, pentru acelasi interval de timp, la bordel.

In timp ce “pensionarele” vor avea parte de lectii teoretizante despre morala, bune maniere si altele de gen, “domnisoarele” vor viziona pohticiosii doritori de favoruri si vor audia complimentele argotice ale vizitatorilor si indemnurile profesioniste ale matroanei.
Ambele categorii, nefiind obisnuite cu limbajul practicat in noul loc, vor cere, inevitabil, frecvente lamuriri asupra terminologiei specifice.
Daca, la pension, detalierile ar putea fi lesnicioase, la bordel lucrurile se complica.
Depinde cine vor fi cei pe care ii vor intreba “domnidoarele”- intrucat multi nu detin echivalentul “de lume buna” pentru diversi termeni strict legati de activitatile si instrumentele specifice locului cu felinar rosu.

Intoarse la locurile initiale (“domnisoarele”, la pension- “pensionarele”, la bordel), participantele la schimbul de experienta ar urma sa fie supuse unor variate teste, pentru a se vedea urmarile practice ale experimentului teoretic.
Inevitabil, se va constata o extindere a mentalitatii de bordel la pension- in timp ce, la bordel, activitatea ar continua nestingherita, eventual cu folosirea unui limbaj mai variat ca inainte, dar desemnand aceleasi activitati si instrumentele lor specifice.
Sefele celor doua institutii vor sfarsi- din motive diferite- prin a face acelasi gest: punerea poalelor in cap. Sefa de pension, intr-un gest disperat (vazand ce s-a ales de educatia “domnisoarelor”) contaminata de “can-can-ul” practicat de “pensionare” in replica la incercarile sale de a le educa in timpul schimbului de experienta- matroana, spontan, sugerandu-le “pensionarelor”, intr-un moment relaxant, esenta invataturii pe care le-a dat-o “domnisoarelor”.
Acesta ar fi rezultatul amestecarii practicilor de pension cu cele de bordel.

Schimband ce e de schimbat, sa vedem ce se intampla cand se amesteca practicile diletantilor rau intentionati (specifice spatiilor actualmente locuite de guvern) cu cele politice (specifice unicului spatiu romanesc in care inca se mai identifica probleme reale si in care inca se mai formuleaza solutii- respectiv Parlamentul).
Intrati in spatiul parlamentar (de exemplu, cu o maculatura bugetiforma), Boc et Comp vor asocia problematica sociala si statala cu cea a ogradei fara stapan, in care poti da buzna si impune orice pe principiul “multa minte nu se cere, boc sa fii sa ai putere”.
Pe cale de consecinta, vor aplica solutiile specifice: vorbe goale, mesaje scurte printre dinti- la rigoare pumnului ridicat a manie proletara.
De partea cealalta, se afla parlamentarii.
Acestia nu sunt domnisoare de pension si exista mari sanse sa devena re-activi, eficient, in scurt timp.

Sa luam un singur exemplu: vin Boc et Comp cu otuzbiru’ taierii pensiilor si salariilor si cu supradimensionarea cheltuielilor unor ministere (din care banii se scurg in conturi “interesante” precum bugetul anului 2009), vin si parlamentarii cu legi care obliga la investitii si fac inutila incercarea de falimentare a Romaniei, in ideea vinderii ei pe bani putini.

Sigur ca, la nivel general, stilul de lucru ar putea parea, oarecum, eclectic (neindicat nici in literatura, daramite in politica).
Sigur ca, intr-un anumit fel, din ratiuni de re-actie, Boc et Comp ar putea veni cu angajarea raspunderii- la care Parlamentul sa raspunda cu o motiune de cenzura pe care sa o voteze si suficient de multi alesi dintre cei reprezentand partidul de guvernamant, astfel incat guvernul sa pice.

Daca Parlamentul nu va reactiona astfel cat mai repede cu putinta,
cea mai interesanta re-actie (conforma cu principiul care, cu mai putina eleganta, dar sugestiv, poate fi ilustrat prin una dintre situatiile intalnite in exemplul schimbului de experienta deja descris) ar putea sa o aiba electoratul la urmatoaele alegeri generale (pe care, orice partid politic responsabil le considera ca batand deja la usa).
La alegerile generale, electoratul si-ar putea pune, metaforic, poalele in cap. Ceea ce echivaleaza, practic, cu refuzul de a mai vota, intr-un pocentaj multumitor, atat partidul de guvernamant cat si opozitia.
Pur si simplu, s-ar putea ca eficient (si in tipicul situatiei) sa aplice buletinului unul din cele doua tratamente: fie cel specific votului nul (de la stampilarea tuturor “casutelor” pana la diverse “inscriptionari” corespunzand poalelor in cap) pana la votarea unuor alte partid, acum neparlamentare care sa preia puterea.

In astfel de situatii, castig de cauza au zonele politice radicale.
Si astfel s-ar putea intampla ca, in cazul in care Parlamentul nu aplica pentru Boc et Comp rapida solutie a debarcarii, sa avem dupa viitoarele alegeri un Legislativ format majoritar din radicalii de dreapta plus radicalii rosii- care sa-si dea mana si la guvernare, nationalizand tot ce prind si amintindu-ne ce liniste si pace era pe vremea cand “libertatea de expresie” inseamna “stima noastra si mandria”.