Votul din Diaspora pe intelesul tuturor

Pentru cei care nu pot sau nu vor sa inteleaga ceea ce am vrut sa spun in privinta votului exprimat in Diaspora revin cu cateva precizari suplimentare. Mai intai, nu se pune sub nicio forma problema anularii sau limitarii unor drepturi constitutionale. Eu nu am spus niciodata asa ceva si cine a speculat afirmatia mea in acest sens a facut-o cu rea credinta. Sigur, pot sa-i inteleg, intr-o anumita masura, dar cu compasiune,  pe cei care, dupa alegeri, au dificultati in a-si defini noii adversari.

Da, sustin, in continuare, ca votului din Diaspora, cel exprimat in 2009, nu trebuie sa i se dea greutatea care i s-a dat. Dar nu ma refer la dreptul cetatentilor romani de a vota oriunde s-ar afla. Sustin, in continuare, ca afirmatia conform careia votul celor din strainatate a stabilit castigatorul nu are un fundament solid. De ce votul din Diaspora si nu cel din Arad sau Cluj? Greutatea votului se refera la caracterul sau decisiv in stabilirea castigatorului.

Eu nu am pus in discutie votul exprimat CORECT de romanii din afara tarii, ci am atras atentia asupra regulilor si mai ales a neregulilor care s-au petrecut fara indoiala intr-un spatiu ce nu este reglementat de legile romane si in care mecanismele de control democratic ale procesului electoral sunt, in unele cazuri, ca si inexistente.

Trebuie sa discutam serios pe acest subiect, intr-o maniera rationala, tehnica, fara pasiune. Daca incepem sa ne infierbantam si sa readucem in prim-plan stereotipuri si prejudecati cantonate in realitatea politica si sociala a anilor ’90 nu ajungem nicaieri. Vom relua la nesfarsit subiectul fara sa avansam deloc. Aceste probleme si suspiciuni in legatura cu fraudarea votului apar constant, iar daca vom continua sa discutam generalitati despre GREUTATEA votului unora sau  altora nu vom ajunge nicaieri. Ne vom afla si in 2012 si apoi in 2013 in situatia de a vorbi din nou despre fraude.

Haideti asadar sa ne formulam parerile, afirmatiile si concluziile pornind de la realitatea rece a catorva cifre.

Suntem in 2009, la al doilea tur al alegerilor prezidentiale. Pe listele electorale permanente sunt inscrisi 18.303.224 cetateni cu drept de vot, cu 9.947 mai multi decat la primul tur. Cel mai probabil acestia au implinit intre timp 18 ani.

In tara se prezinta la vot 58,02% de cetateni din care 986.887 (9,29%) au votat in alta sectie decat cea in care au fost arondati conform domiciliului. In primul tur au fost 789.250 (7,93%) de astfel de cazuri, dar si participarea totala la vot a fost putin mai mica. Sa notam faptul ca la alegerile prezidentiale din 2004, la al doilea tur de scrutin, numărul alegatorilor care au votat pe liste speciale (tip 2) a fost de 433.856. Prin urmare, la o participare la vot, in turul second, sensibil egala, numarul celor care nu au votat in localitatea de domiciliu este aproape dublu in 2009 fata de 2004.

Sa mai observam un lucru interesant pe care ni-l dezvaluie cifrele. In 2004, la primul tur de scruin s-au alocat sectiilor de vot din tara 20.276.152 de buletine, cu 1.826.808 mai multe decat numarul total al cetatenilor cu drept de vot (cei inscrisi in liste). In turul al doilea, cand participarea a fost mai mica (cu putin peste 3%), numarul buletinelor de vot primite de sectiile din intreaga tara a fost de 20.358.425, cu 2.042.321 mai multe decat numarul total de alegatori inscrisi in liste.

Ce s-a intamplat in 2009? Pentru primul tur al alegerilor s-au alocat sectiilor de vot 21.887.394 de buletine cu 3.594.117 mai multe decat numarul total al alegatorilor cu drept de vot. Mai multe asadat decat in 2004, la primul tur, in conditiile in care populatia a scazut (in 2004 erau 18.449.344 de cetateni cu drept de vot, iar in 2009 sunt 18.293.277). La turul al doilea, organizatorul alegerilor a gandit logic: daca in 2004 am alocat in primul tur un numar X de buletine de vot, iar in turul doi un numar X+1, dar participarea a fost mai mica, atunci in 2009, vom aloca pentru primul tur un numar Z de buletine, iar pentru turul al doilea Z-1, ceea ce s-a si intamplat. Participarea a fost insa mai mare.

Nu aici  este insa problema. Sa privim putin la ceea ce s-a intamplat in Diaspora. Pentru primul tur, celor 294 de sectii de votare li s-au alocat 595.084 de buletine de vot. Trec peste logica de a asigura un numar atat de mare pentru o categorie care a votat foarte putin in trecut. Dupa logica ce a functionat in cazul sectiilor din tara, numarul de buletine de vot alocate sectiilor din strainatate pentru turul al doilea ar fi  trebuit sa fie mai mic. Dar nu a fost asa. Acestea au primit 597.389 de buletine, cu 2.305 mai multe decat la turul intai. De ce oare? Care este ratiunea care a stat la baza acestei decizii? Eu nu stiu raspunsul. Pot doar sa-l banuiesc. Voi ce parere aveti?

Sa ne concentram acum putin mai mult pe Diaspora. Neoficial, in afara tarii se afla 2,5 – 3 milioane de romani. Unii duc aceasta cifra la 5-6 sau (Traian Basescu)  chiar la aproape 10 milioane. Cu toate acestea, s-au prezentat la urne, in primul tur 95.068 (aproximativ 3%), iar in al doilea 147.754 (4-5%) dintre acestia. Nu constat asadar niciun tsunami. Cifrele nu imi arata acele valuri, valuri de romani care se napustesc asupra sectiilor de vot din strainatate. Interesul celor din afara pentru aceste alegeri a fost mai degraba scazut. Remarc insa altceva. Diferenta dintre primul si al doilea tur este de cca 40.000 de voturi, spre deosebire de 2004, cand n-au fost mari diferente intre cele doua tururi. In 2004 cand la primul tur s-au inregistrat 40.869 de voturi, iar in al doilea tur  40.149. Tot respectul pentru acei romani care au parcurs sute de kilometri pentru a vota. Foarte bine au facut. Le apreciez sincer efortul. Dar ca ei nu au fost foarte multi. 

Un alt aspect care merita a fi mentionat este cel al voturilor nule. In 2004, la al doilea tur de scrutin au fost, in Diapora, 180 de buletine anulate. In 2009, la o prezenta de trei ori mai mare sunt 863 de astfel de buletine de vot, de aproape cinci ori mai multe decat la precedentele alegeri. Cum se explica asta? In nici un caz prin generalizari de tipul „romanii din strainatate sunt informati” sau „romanii din strainatate nu sunt informati”.

Ceea ce mi se pare din nou cel putin curios este interesul extrem de oscilant fata de viata politica din tara a romanilor din Diaspora, la intervale relativ scurte de timp. Spre exemplu, in 2008, la alegerile parlamentare, prezenta la vot in strainatate a fost de 23.560. Aceasta in contextul unor alegeri uninominale. La un an distanta, participarea a crescut de peste sase ori. Pentru o imagine si mai focusata, sa privim putin situatia din Paris: la alagerile parlamentare (Camera Deputatilor) au fost inregistrate 409 voturi; la prezidentialele din acest an sunt 3.747 de participanti la vot. Veti face probabil diferenta intre un singur parlamentar si presedintele tarii. Un vot cu greutate (a se citi semnificatie) diferita ar spune unii. Chiar daca ar fi asa, cum ramane cu simtirea de cetatean roman care ar trebui sa-i anime de fiecare data pe cei aflati departe de casa sa participe la vot, sa-si exprime optiunea, sa-si faca auzit glasul? De ce in 2009 au venit la vot in Dublin 2.452 de romani, care au dorit probabil “sa scape tara de comunism”, iar in 2008, la parlamentare doar 184 de concetateni au facut acest lucru?

Am facut toate aceste observatii nu pentru a intari suspiciunea de frauda care exista in jurul alegerilor prezidentiale din acest an. Nu cred ca mai este cineva care are dubii in acest sens. Ceea ce vreau sa spun, si o s-o spun de aceasta data cat se poate de explicit pentru a nu mai exista interpretari tendentioase este ca, IN DIASPORA, POSIBILITATEA DE FRAUDARE A VOTULUI ESTE MULT MAI MARE DECAT IN TARA.  Aceasta deoarece, bratul legii care reglementeaza procesul electoral este mai scurt pe teritoriul altui stat. Ofer in acest sens un singur exemplu, probabil unul dintre cele mai inofensive: cine ii poate sanctiona si in baza carei legi pe cei care fac propaganda electorala, in ziua votului in perimetrul sectiei de votare? – sectia de vot fiind pe teritoriu romanesc, iar perimetrul din jurul ei pe teritoriul altui stat.

Am ridicat aici mai multe intrebari la care va trebui, in mod necesar, sa gasim raspunsuri in perioada urmatoare. Daca le vom cauta dominati de pasiuni si resentimente, atunci peste 3 si apoi peste 5 ani ne vom afla in aceeasi situatie.

Un clasament al liderilor europeni

Acest clasament ne arata ca, de fapt, Traian Basescu s-a clasat nu pe locul 2 ci pe locul 26 !

Clasamentul poate fi gasit in La Tribune http://www.latribune.fr/static/pdf/tableau.pdf

Sa radem cu Biroul Electoral Central

N-o sa credeti, dar BEC a inregistrat “candidatura domnului Traian Basescu, propusa de Partidul Democrat Liberal, la alegerile pentru Presedintele Romaniei din anul 2009″, in baza Legii 370/2007, lege prin care, de fapt, s-a acceptat schimbarea denumirii orasului Basarabi in Murfatlar (era sa spun in Basescu) !

De fapt, toate candidaturile au fost inregistrate in baza legii 370/2007, in unele documente la inceput fiind indicata legea din 2007 iar, la sfarsit, fiind mentionata, ca fundament al operatiunilor respective – in mod corect – Legea 370/2004, legea pentru alegerile prezidentiale. Toate documentele sunt semnate de trei judecatori, de presedintele si vicepresedintii Autoritatii Electorale Permanente si de reprezentantii tuturor partidelor.

Puteti vedea Decizia BEC aici.

Super-suspans in legatura cu decizia Curtii Constitutionale

Se pare ca sansele ca cererea PSD de a nu fi aprobata sau de a fi respinsa sunt, conform ultimilor exit-poll-uri, cam 50-50%.

Mic Dejun cu Rugăciune

 In dimineata aceasta, la Parlamentul României, s-a desfasurat o actiune de mare traditie in numeroase parlamente, Micul Dejun cu Rugaciune.

Au fost prezenti numerosi reprezentanti ai cultelor din Romania, numerosi parlamentari din Romania si din alte tari, IPS Nifon, mitropolitul Targovistei,  ambasadori acreditati la Bucuresti ( din SUA, Austria, etc.), nuntiul papal si multi invitati. Intalnirea a fost pregatita de Critian Dumitrescu, Presedintele Grupului ecumenic de rugaciune din Parlamentul Romaniei.

In calitate de vorbitor principal, am prezentat o interventie pe tema reuniunii “Criza actuala a familiei”. Puteti citi, in continuare, punctajul pe care l-am pregatit pentru intalnire, la care am adaugat cateva date statistice foarte interesante:

           “ Stimați participanți la acest Mic-Dejun special,

  As dori sa mă refer, in alocuțiunea mea, la o serie de aspecte ce caracterizează familia contemporana, aspecte care ne vor permite sa înțelegem mai bine transformările prin care trece familia astăzi si tendințele pe care le are pentru perioada imediat următoare.    Am identificat următoarele aspecte care mi-au permis sa-mi structurez mai clar alocuțiunea:

-          aspectul privat/public al familiei,

-          aspectul afectivității relaționale,

-          aspectul individualismului intern si extern al familiei,

-          orizontul inter-generațional al familiei.

         Referitor la primul aspect menționat, cel public/privat, se cuvine precizat faptul ca familia contemporana se construieste din ce in ce mai mult ca un spatiu privat, membrii familiei manifestandu-si interesul si dorinta sa fie mai mult timp impreuna, sa imparta si sa sporeasca intimitatea familiei si sa construiasca atent relatii familiale de calitate. Aceasta tendinta progresiva de separatie intre spatiul public si privat, insoteste, in egala masura, cresterea afectivitatii in raporturile intra-familiale. Organizarea spațiului familial, tine cont de aceste considerente specifice ale afectivitatii umane, de a fi cu “ai tai”, protejat de zgomotul exterior obositor si de agitatia zilnica.

                Cel de-al doilea aspect mentionat mai sus, cel al afectivitatii relationale se afla in stransa legatura cu primul si definește mai clar faptul ca legaturile de familie devin temeinice si de durata daca afectivitatea se manifesta la cote ridicate indreptandu-se catre parinti, sot/sotie  sau copii.

                                Totuși, paradoxul familiei contemporane este ca pe masura ce se retrage tot mai mult in sfera privata, in același timp ea se manifesta tot mai mult public, in logica dependentei din ce in ce mai mare fata de Stat. Statul, din dorinta de a asigura interesul si protectia copilului, justifica interventii, deseori brutale si ilogice, in viața familiei. Am vazut numeroase cazuri relatate de mass-media, in care mame disperate refuza sa se desparta de copilul minor pe care asistentii maternali intentioneaza sa-l ia in grija.

                Putem considera chiar ca se doreste construirea unei ferestre imaginare in “zidul” casei familiei contemporane, prin care Statul sa poata monitoriza  respectarea drepturilor copilului, si nu doar atat, ci si igiena sanitara sau procesul educativ. In acest sens, stim foarte bine cat de importanta a fost comunicarea Statului cu familia in derularea campaniilor de vaccinare diverse din ultima perioada, sau cat de multe teme de școala au de rezolvat parintii acasa, la solicitarea educatorilor, a invatatorilor sau a profesorilor.

                Astazi, Statul reglementeaza sfera privata a familiei prin numeroase dimensiuni legislative si am identificat cel puțin trei:

-          la nivel juridic, prin legi care privesc contraceptia, alocatiile familiale, divortul sau autoritatea parentala;

-          la nivel economic, prin anumite facilitati fiscale sau prin ajutorul alocatiilor pentru copii;

-          in fine, la nivel institutional, face posibila scolarizarea si emanciparea sociala.

                De maniera oarecum generala, putem considera ca orientarea contemporana a familiei, din ce in ce mai mult catre sfera privata, tradeaza o crestere a egoismelor, ceea ce va reformula organizarea sociala clasica a familiei.

                Tot ca o caracteristica a familiei contemporane observam ca ea se individualizeaza din ce in ce mai mult atat in interiorul ei cat si in exterior. Odata cu sporirea urbanizarii societatii si a cresterii capacitații tehnice de comunicare, omul modern s-a eliberat de constrangerile vecinatatii, alimentandu-si tot mai mult, evident involuntar, individualismul. Sentimentul apartenentei la comunitate se restrange pe masura ce creste dimensiunea individualismului, proces social exprimat intocmai si la nivelul familiei contemporane. Se poate observa astazi ca familia moderna este o institutie unde membrii sai au o individualitate    mai mare  decat in trecut. In acest sens ,vedem ca parintii doresc sa rezerve (atunci cand isi pot permite)  o camera speciala fiecarui copil,  ca le respecta intimitatea vieții zilnice, deseori copilul refuzand solicitarile parintilor – ca forma de revolta a individualismului incipient sau, si mai interesant, copii care detin propriul cont de e-mail sau de „mess” (messenger), cu care comunica pe internet avand o parola de acces, evident, necunoscuta de parinti.

                La nivelul societatii contemporane remarcam faptul ca rolul familiei contemporane este in scadere constanta, rol asumat tot mai mult de institutiile publice. Familia trebuie sa asigure, in principal, functia de  suport emotional, deoarece pentru toate celelalte aspecte legate de supravegherea si educarea copilului, institutiile statului sau cele private, ofera solutii si alternative.

                Pentru omul contemporan, care risca sa-si piarda putinul timp liber pe care-l mai are, din cauza aglomerarii agendei zilnice, transferul responsabilitatii familiale catre institutii specializate, poate fi deseori unica si cea mai potrivita solutie . Evident insa ca inexistenta educatiei si a socializarii primare, plasata traditional in responsabilitatea familiei, va crea, mai tarziu, dezechilibre educationale exprimate in cresterea delicventei juvenile, a consumului de alcool, de tutun sau chiar de droguri.

                Familiei contemporane ii lipsește, in acelasi timp, din ce in ce mai mult orizontul intergenerational, de fapt acesta riscand sa dispara din structura societatii in foarte scurt timp. Azi conteaza mai puțin aspectul descendentei familiale cat, mai ales, pregatirea de specialitate, educatia si cultura generala. Capitalul scolar si pregatirea profesionala, reprezinta o bogatie strict personala care nu se poate transmite prin testament intre generatii.

                Pericolele care ameninta familia moderna sunt: scaderea treptata a rolului parintilor in educatia si viața familiei, cresterea accelerata a ratei divorturilor, separarea conjugala, cresterea numarului de nasteri din afara casatoriei, fragilitatea conjugala, aparitia confortabila a coabitarii in paralel cu declinul aparent al institutiei casatoriei.

                Tinand cont de toate aceste provocari, precum si de caracteristicile constitutive ale familiei contemporane, cred ca familia trece azi printr-un serios proces de readaptare la realitatile societatii  moderne. Din nefericire, efectele grave ale crizei economice accelereaza acest proces, deseori cu consecinte negative pentru stabilitatea familiei si, implicit, pentru stabilitatea sociala.

                In sensul orientarii constructive si responsabile a destinului familial, consider  ca Biserica, intelegand prin aceasta – diversitatea confesionala si religioasa caracteristica societatii romanesti, este chemata, in calitatea sa de partener social al Statului, sa sustina si sa indrume dezvoltarea si exprimarea fireasca a familiei contemporane.”

             Datele pot fi citite aici.

Zece lucruri pe care trebuie sa le stiti despre conferinta de la Copenhaga

 

1. A inceput pe 7 decembrie si urmareste ca, pana pe 18, sa ia o decizie importanta. Nu, nu ati ghicit, aceasta nu se refera la numarul de camere ale Parlamentului Romaniei si nici macar la desfiintarea televiziunilor care il critica pe Traian Basescu. Ci la crearea unui tratat post-Kyoto, care sa fixeze angajamente clare privind reducerea poluarii.
2. Pana acum, din perspectiva opiniei publice, principalul inamic al actiunii in privinta incalzirii globale era indiferenta. Acum, locul sau a fost preluat de criza economica. In SUA, UE, Australia a scazut dramatic numarul cetatenilor care privesc schimbarile climatice drept o problema prioritara a umanitatii.
3. 50% dintre capacitatile energetice create in Uniunea Europeana in perioada 2000-2006 constitutie surse de energie regenerabila.
4. UNFCC, conventia creata de Natiunile Unite pentru a viza problematica incalzirii globale, s-a semnat acum 17 ani. De atunci, nivelul emisiilor de carbon a crescut cu 30%.
5. Incalzirea globala incepe sa fie considerata drept problema politica cea mai dificila cu care s-a confruntat vreodata umanitatea (stiu, ma veti intreba de ce presedintele nostru nu a rostit in cinci ani nici un cuvintel pe tema asta; iar eu va voi raspunde “intrebati-l pe el”. Dar numai dupa ce termina cu ciuruitul; mai dati-i cateva zile, poate il sensibilizeaza spiritul Craciunului. Dar termenul cel mai exact s-ar putea sa fie cativa ani, mai exact cinci).
6. Laszlo Solyom, presedintele Ungariei, a dovedit o preocupare clara pentru protejarea mediului inca de la alegerea sa, in 2005. El a creat o structura informala, Network of Green Presidents, unde sefii de state invitati discuta despre dezvoltare sustenabila si responsabilitate fata de mediu. De altfel, profesorul Solyom a sustinut, la mai multe universitati din lume, o conferinta cu tema “Posibile paralele: schimbari profunde care pot facilita democratia si ecologia”. Nu stiu de ce, dar nu mi-l pot imagina pe omologul sau roman facand acelasi lucru. Probabil ca n-am imaginatie. Deloc.
7. La Copenhaga nu se asteapta unanim un protocol semnat, adica obligativitate juridica de a respecta angajamentele luate, din cauza a doua aspecte pe care consensul se va construi greu: emisiile de dioxid de carbon si banii. Dar se spera ca discutiile vor avansa considerabil catre cladirea acestui consens.
8. Rusia este al patrulea producator mondial de emisii de carbon, dupa China, Statele Unite si UE.
9. Noua Comisie Europeana propusa de Barroso are pentru prima data in componenta un portofoliu dedicat actiunii privind schimbarile climatice, separat si de cel al energiei, si de cel al mediului.
10. La Copenhaga, in aceste zile, temperaturile se situeaza putin peste zero grade. Dar toate cele 200 de biciclete gratuite puse la dispozitie de organizatori pentru transportul delegatilor sunt folosite zilnic.

    PS  Poate va asteptati ca, in aceasta perioada,  sa scriu numai despre alegerile prezidentiale. Eu cred insa ca mai trebuie sa schimbam subiectele din cand in cand. Altfel…

Un preşedinte votat cu foc automat

Este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

O explicatie

Sunt de acord ca o propozitie din analiza de mai jos este nefericita si o retrag.

Ea avea alt sens si acest sens vreau sa il explic acum. Nu este vorba de restrangerea dreptului de vot pentru cei din strainatate, ci de clarificarea unor detalii care, in prezent, sunt speculate in exces. Spre exemplu, un astfel de detaliu este acela al votului prin intermediul titlurilor de calatorie (un mecanism care permite romanilor plecati in strainatate care nu au acte de identitate valabile sa poata vota, desi in tara nu exista un echivalent). Un astfel de titlu de calatorie este mai putin sigur decat un act de identitate si poate fi cu siguranta mai usor de exploatat. Nu e singurul exemplu.
Va indemn sa cititi intreaga analiza, pentru a-i intelege sensul. Si veti vedea ca nimeni nu contesta drepturi constitutionale, ci dimpotriva. Este vorba de intarirea democratiei si protejarea ei de excesele produse prin detalii mici si foarte, foarte multe.
In ultima instanta, imi permit sa zambesc , constatand  felul in care se activeaza tribuna oficiala online a lui Traian Basescu. Felicitari, Dan Tapalaga! Cred ca si Carol Sebastian ar putea fi invidios.

Sunt curios daca  aceasta explicatie, ce completeaza articolul meu anterior, va fi preluata pe Hotnews.

Alegeri prezidentiale la final. Primele observatii

Da, sunt dezamagit. Da, sunt revoltat. Da, as fi vrut un cu totul alt rezultat. PSD contesta aceste alegeri si sustin acest demers. Dar, dincolo de el, trebuie sa incepem sa strangem datele pentru o analiza serioasa a modului in care s-a ajuns aici. Inclusiv in PSD.  Am ajuns la capatul unui ciclu electoral dificil, cu bune si cu rele. Inainte sa decidem cum mergem mai departe, e necesar sa tragem cateva concluzii.

Ca si in urma cu 5 ani, rezultatul alegerilor prezidentiale este foarte echilibrat. La fel s-a intamplat si la alegerile parlamentare de anul trecut. In pofida semnalelor repetate ale electoratului, unii oameni politici refuza sa le vada, sa le inteleaga si sa le ia in considerare. Ceea ce ne transmite constant populatia este ca are nevoie din partea clasei politice de un comportament consensual. Modul de a fi al romanilor nu este unul de tip majoritarist, bazat pe conflict si excludere. Prin votul sau, electoratul ne obliga la dialog, la cooperare, la consens. De altfel, si Constitutia noastra este construita dupa o logica consensuala – atunci cand “presedintele-jucator” a actionat intr-o alta logica au aparut blocajele. Si ele vor continua, daca nu se revine la dialog.

• Diferenta declarata dintre Mircea Geoana si Traian Basescu este de 70.000 de voturi. Eu nu contest regula majoritatii, asa cum a contestat-o Basescu atunci cand o majoritate in Parlament a sustinut dreptul de a-si desemna un candidat la postul de prim ministru. Chiar daca un singur vot i-ar fi despartit pe cei doi (si vom vedea, dupa contestatii – eu fiind convins de verticalitatea membrilor Curtii Constitutionale in examinarea acestei solicitari -, cate voturi i-au despartit), candidatul situat pe primul loc ar fi trebuit declarat castigator. Nu pot totusi sa fac abstractie de anumite nereguli, unele evidente, care s-au intamplat. Cand diferenta de voturi este mare, ele scad ca relevanta – acest lucru nu trebuie sa ne faca sa le trecem cu vederea. Cand insa victoria unui candidat este „la fotografie”, atunci existenta chiar si ipotetica a unor fraude scade legitimitatea nu doar a detinatorilor puterii, ci a intregului sistem politic.
  • Cazul de la Vaslui este emblematic: în urma verificarii buletinelor de vot declarate nule, s-a descoperit ca 42 dintre acestea erau, de fapt, valabile – toate exprimate in favoarea lui Mircea Geoana.
  • Mircea Geoana a castigat Bucurestiul. Nu cad in capcana de a considera ca votul din Capitala a fost sau este unul ideologic. Ca si in cazul alegerilor locale castigate de Sorin Oprescu, bucurestenii au exprimat clar un vot anti-Basescu. Bucurestiul este anti-Basescu. Mesajul locuitorilor Capitalei este mai mult decat explicit. Practic, acea categorie de electorat, dinamica, cu studii si venituri peste medie nu se (mai) simte reprezentata de Traian Basescu.
  • Daca votau doar cetatenii romani aflati in tara, Mircea Geoana era castigator clar. Mai mult, in judete precum Botosani, Iasi, Vrancea, Olt sau Arges si lista poate continua, victoria este categorica. Acest lucru insa nu este suficient. Motivul principal nu este diaspora, ci faptul ca, fata de acum 5 ani, pe votul politic, cel exprimat in primul tur al prezidentialelor, PSD a pierdut aproape 10 procente (si multe sute de mii de voturi). In Suceava, Maramures, Satu Mare sau Mures am pierdut constant teren. In mod evident, balanta s-a echilibrat cu alte zone in care am crescut, dar tendinta ascendenta nu a reusit sa tina pasul cu cea descendenta. Analiza reala a fiecarei regiuni va trebui sa  fie facuta imediat dupa ce agitatia din prezent se va fi potolit.
  • Harta politica ofera argumente suplimentare pentru cei care sustin teoria unei Romanii in care se regasesc doua „civilizatii”. Alegerile prezidentiale au colorat in rosu Vechiul Regat si in portocaliu Dobrogea si zona de peste munti. Aceasta observatie nu trebuie sa lase loc unor concluzii tari si categorice. Motivul:  ganditi-va din ce parte a tarii provin majoritatea acelor romani de peste hotare, care au votat masiv cu Traian Basescu. Cineva ar putea spune ca acesti romani au imprumutat din cultura sociala specifica Occidentului, cea care se regaseste intr-o masura mai mare in centrul si vestul tarii. In lipsa unor cercetari stiintifice nu contest acest lucru, dar nu pot sa nu tin cont de faptul ca acest proces de socializare nu poate avea loc intr-un interval  de timp asa de scurt.  
  • Nu romanii din diaspora au decis castigatorul alegerilor. De ce sa-i consideram pe acesti romani responsabili de rezultat doar pentru ca au votat mai tarziu, din motive naturale, ce tin de fusul orar? De ce nu voturile din 3-4 judete precum Cluj, Timis,  Alba sau Arad sa fie cele care au inclinat decisiv balanta? Cred ca in acest caz simplificam foarte mult realitatea electorala. Acest lucru insa nu ar trebui sa inhibe o discutie despre consistenta votului. Am auzit in aceste zile urmatorul argument: realitatea politica, economica si sociala din Romania este cunoscuta in profunzimea ei doar de catre cei rezidenti. E un argument solid, care se aplica in multe tari europene. Cei care au plecat de multi ani din tara, chiar daca citesc presa si sunt informati, nu au contact direct cu realitatea. Nu sunt afectati, direct, de reglementari, de taxe si impozite, chiar si de o viziune sau alta asupra viitorului –  in sanatate, educatie, etc.Prin urmare, votul lor ar trebui sa aiba o greutate mai mica. Se impune, in viitor,  o dezbatere  pe acest subiect
  •  In legatura cu votul romanilor de peste granita, o alta discutie cred ca este nu doar interesanta, ci si necesara. Ce mecanisme de control democratic al procesului electoral exista in strainatate? Cati observatori independenti participa, cati reprezentanti ai partidelor sau ai candidatilor independenti? Sper ca toata lumea este constienta de faptul ca legislatia electorala, in special cea referitoare la campania electorala, se aplica doar pe teritoriul romanesc, adica in consulate si ambasade, acolo unde sunt organizate sectiile de vot. Ce control avem insa in afara acestor spatii, care nu sunt sub jurisdictia statului roman? Deplasarea cu autocare pentru turisti electorali poate ca nu este sanctionata in tarile respective. Sau oferirea de daruri sau bani, in afara ambasadelor. Cum depistam mita electorala, spre exemplu, in cazul comunitatilor de romani din Spania? Sau in Republica Moldova, unde primarul Chisinaului nu este tinut de regulile electorale din Romania in ziua votului? Cum verificam daca cei care apar pe liste chiar au votat? Cat de vigilenta este presa si cat de active sunt ONG-urile civice in aceste cazuri
  • Probleme de acest tip avem insa si in tara. Iata spre exemplu o situatie interesanta: in marile orase ale Romaniei, procentul de „turisti” raportat la numarul de cetateni cu drept de vot rezidenti este de 2-3 la mie. In comune si sate insa, acest procent ajunge si pana al 8 la suta!! Cine credeti ca supravegheaza procesul electoral in satele izolate, aflate la capat de drum judetean? Din acest punct de vedere, as propune presei un experiment inedit: sa nu mai relateze, in ziua votului, de la Caragiale sau Jean Monnet, ci de la sectii de vot din mediul rural. Oricum , in sectiile speciale, au votat 321 700 persoane pentru Basescu si 288 954 pentru Geoana. Adica  52,69% pentru Basescu si 47,32% pentru Geoana. Statistic, rezultatele, la nivelul intregii tari, ar fi trebuit sa fie identice sau apropiate cu cele din sectiile obisnuite. Se vede ca nu este cazul.
  • Ar mai fi multe de spus despre aceste alegeri prezidentiale. Luati cele de mai sus ca simple observatii in baza carora ar trebui cu toti sa demaram un serios proces de analiza. Pentru a merge mai departe, avem nevoie de asa ceva. Si mai avem nevoie de ceva: de un presedinte care sa dea rapid romanilor care nu l-au votat un mesaj de intelegere si unitate. Jumatate din Romanie asteapta acest mesaj.  Ei sunt obisnuiti sa creada, in continuare,  in acest razboi politic civil, fiindca asta li se spune si asta vad in jurul lor. Mi-ar placea, dupa ce se finalizeaza contestatia la Curte, ca   presedintele, oricare ar fi el, sa indemne la unitate si  sa-i asigure pe toti votantii adversarului sau ca ii respecta si ii reprezinta cu acelasi drag si cu acelasi respect.

Adaug la aceste comentarii, cuvintele pe care le-am spus, in 2004, dupa al doilea tur al prezidentialelor, seara la ora 21 si a doua zi dimineata:

“Adrian Năstase: /…/ Uniunea Naţională PSD+PUR, vreau să le mulţumesc colaboratorilor noştri, celor care ne-au ajutat în această campanie, care a fost foarte dificilă. România a pornit pe un drum bun. Dezbaterea din campania electorală ne arată că sistemul democratic funcţionează. Viaţa politică românească este polarizată la nivelul partidelor şi iată, acum, şi la nivelul candidaţilor pentru preşedinţie. Vom şti, probabil, mâine, în cursul dimineţii sau în cursul zilei, rezultatul final şi atunci vom putea să ne pronunţăm cu adevărat. Deocamdată ne bucură faptul că sondajul la ieşirea de la vot, care a fost prezentat de către CURS, îmi dă un avantaj de aproximativ 160.000 de voturi. Sunt convins că mâine, acest rezultat va fi consolidat de numărătoarea realizată de BEC, de circumscripţiile judeţene, de către secţiile de vot, până la urmă. Dar repet, ceea ce este important este ca drumul pe care am pornit să continue, este important ca noi toţi, solidari, să mergem înainte. Avem o misiune dificilă, noi toţi, oameni politici, cetăţeni ai României, care dorim nu doar să intrăm în UE, dar dorim ca rezultatul acestei integrări să fie mai multă bunăstare pentru fiecare familie, pentru fiecare casă. De aceea sunt absolut convins că de rezultatul acestor alegeri va depinde ceea ce se va întâmpla cu destinul, cu viitorul României, cu viitorul românilor. Sunt bucuros că am dus la capăt o campanie electorală dificilă şi vreau să mulţumesc fiecăruia dintre voi, cei care sunteţi astăzi aici, membrilor de partid, simpatizanţilor noştri şi repet, nu în ultimul rând, votanţilor noştri. Vreau să le mulţumesc şi celor care nu au votat pentru mine – sunt convins, în timp vor descoperi un preşedinte al tuturor românilor, capabil să ofere fiecăruia o şansă mai bună, într-un destin mai bun pentru ţara noastră. Vreau să închei spunându-vă că această întâlnire, aici, o întâlnire care are loc într-un moment în care, cu bună credinţă, trebuie să aşteptăm rezultatul final al unei înfruntări, al unei confruntări, al unei opţiuni care, în final, va determina viitorul ţării; suntem aici, împreună, repet, pentru că gândim la mai binele României şi vrem să le spunem tuturor celor care ne ascultă, împreună cu echipa noastră, cu toţi cei care s-au bătut pentru fiecare pas înainte al ţării, că vom continua, indiferent de rezultatul acestor alegeri. Uniunea Naţională PSD+PUR, partidele noastre, membrii noştri de partid, şi-au asumat o răspundere pentru ţară, o răspundere politică şi indiferent de cine câştigă alegerile, aşa cum am spus de nenumărate ori, România nu trebuie să piardă, România, din contră, trebuie să câştige şi de aceea vom acţiona în continuare pentru ca ţara noastră să câştige şi românii să câştige din fiecare efort al nostru, în fiecare moment politic, electoral, din ceea ce trebuie să fie, până la urmă, prosperitate, stabilitate, pentru o societate tot mai puternică. Vă mulţumesc tuturor şi să sperăm că mâine dimineaţă vom avea rezultatele pe care le merităm! Vă mulţumesc.” (RADOR, 12.12.2004, ora 21.38)

“Adrian Năstase: Numărătoarea noastră paralelă, precum şi rezultatele oficiale ale BEC indică faptul că Traian Băsescu este viitorul preşedinte al României. Aceasta a fost voinţa românilor pe care eu o respect. Gândurile mele se îndreaptă în acest moment către toţi românii care au votat ieri şi care au confirmat că democraţia românească este solidă. Vă mulţumesc tuturor celor care m-au votat şi care m-au susţinut în această perioadă. Mulţumesc familiei mele, mulţumesc colegilor de partid, colaboratorilor noştri, activiştilor noştri, celor care au făcut un efort deosebit în aceste luni foarte complicate.

Stimaţi compatrioţi, datorită voturilor dumneavoastră, Uniunea Naţională PSD+PUR are cele mai multe mandate. Avem deja negociată o majoritate parlamentară şi sper că Traian Băsescu va ţine seama de ea. România nu-şi permite acum perioade de pauză, perioade de căutări pentru că presiunile externe sunt foarte mari. Pntru ca România să devină o ţară cu adevărat europeană până în 2007, anul integrării, este nevoie de foarte multă muncă şi mai ales de sprit de colaborare şi de responsabilitate. Vom sprijini proiectele pe care le va propune Traian Băsescu pentru a continua drumul spre Europa şi spre bunăstare. Sper ca şi Traian Băsescu, în calitate de preşedinte, să sprijine toate proiectele similare pe care le vom propune noi în parlament sau prin intermediul viitorului guvern. Am convingerea că prin dialog şi prin înţelegere putem arăta românilor că merităm votul lor şi că le ducem la îndeplinire mandatul. Rezultatul votului, faptul că noi am căştigat alegerile parlamentare iar Traian Băsescu pe cele prezidenţiale, arată că în prezent există două Românii. Este vorba de o Românie urbană, în creştere, cu o solidă componentă liberală, deşi uneori afectată de şomaj, care aşteaptă de la stat mai degrabă şanse decât sprijin. Aceasta este România care l-a votat pe Traian Băsescu. Dar mai există şi o Românie rurală, cu oameni în vârstă şi oameni săraci, care are încă nevoie de ajutor nu doar pentru dezvoltare, ci şi pentru supravieţuire. Aceşti oameni au avut încredere în mine. Ambele Românii vor trebui reprezentate în anii următori. Noi vom fi şi în continuare vocea românilor care ne-au votat. Împreună, câştigătorii acestor alegeri, Uniunea Naţională PSD+PUR şi Traian Băsescu, suntem datori să găsim soluţii pentru rezolvarea tuturor acestor probleme. Din acest punct de vedere, principalele priorităţi ale României sunt reducerea sărăciei şi combaterea corupţiei. Economia a început să funcţioneze şi să crească iar instituţiile au devenit tot mai eficiente. Nivelul de trai însă este zona în care va trebui să se acţioneze tot mai mult. Ambele Românii merită să trăiască mai bine, să se bucure de beneficiile integrării, ale continuării creşterii economice şi ale unei guvernări echilibrate. De asemenea, va trebui să coagulăm în jurul nostru interesele tuturor românilor şi motivele care ne unesc iar nu cele care ne dezbină. Avem un parlament echilibrat şi va urma foarte probabil o perioadă de coabitare. Îl felicit pe Traian Băsescu, l-am felicitat de altfel şi personal în cursul zilei de astăzi la telefon, şi-i urez succes în mandatul de preşedinte. Vă mulţumesc.” (RADOR, 13.12.2004, ora 14.05)

La vot.

Ieri, am fost in Mizil pentru a vota. Rezultatul a fost favorabil pentru Mircea Geoana, obtinand 56%. Si in colegiul meu, in ansamblu, rezultatul a fost 54%-46%.

Am aflat nenumarate lucruri despre distribuirea, de catre PDL, in ultimile zile,  de pilote,  ”geci” si  alimente. Am ascultat numeroase discutii despre rezultatul  votului de ieri si mi-am adus aminte de o formula mai veche, de prin anii ’90, “procesul democratic este ireversibil”. Oare?

PS  Am uitat sa va spun ca, la Cornu, in Prahova, scorul a fost 65% – 35% pentru Mircea Geoana iar la Tartasesti, in Dambovita, rezultatul a fost 55% – 45% pentru Geoana.