De astazi pana duminica, voi merge, pentru chestiuni de campanie, in Arges, Olt si Valcea.
Sper ca mesajul de revenire la normalitate sa “castige” in alegeri.
De astazi pana duminica, voi merge, pentru chestiuni de campanie, in Arges, Olt si Valcea.
Sper ca mesajul de revenire la normalitate sa “castige” in alegeri.
noiembrie 12, 2009 la 8:20 am
Domnule Nastase sunteti un om de forta si din aceasta cauza eu cred ca este mai bine ca dvs. sa apareti zilnic la televiziuni decit sa faceti campanii locale.Sunteti printre putinii din PSD care sa faca fata intr-o discutie televizata sau si mai precis sa-si domine interlocutorul.Din aceasta cauza am afirmat ca ajutati campania PSD-ului mult mai mult decit prin prezenta dvs. in mici regiuni din tara.Si va dati seama ca bine ar minca Basescu cu imaginea dvs. pe ecran in fiecare zi?
noiembrie 12, 2009 la 8:39 am
normal ar fi sa fiti dumneavoastra presedintele Romaniei. cu voia lui Dumnezeu astept sa vina ziua aceea…
noiembrie 12, 2009 la 9:55 am
Veniti si in Mioveni?Cand?Cu stima!Multumesc anticipat!
noiembrie 12, 2009 la 10:10 am
Ar fi extraordinar de bine,domnule Adrian Nastase sa fiti iarasi prim-ministru,sa continuati proiectele intrerupte pe perioada 2004-2009,,de galagia portocalie”,nici de stanga nici de dreapta,ci de ……,,SPRIT”[iar domnul Mircea Geoana ,bineinteles presedintele ROMANIEI.] S-auzim numai de bine!
noiembrie 12, 2009 la 10:21 am
Domnule Nastase, un comentariu legat de SRS si MC? Chiar nimic?
Dar despre “nemernicii dracului”?
noiembrie 12, 2009 la 11:58 am
@ Adrian Năstase
Cu mesajul de revenire în normalitate sunt şi eu perfect de acord. De altfel îl tot lansez prin public, tuturor celor care mă ascultă, dar şi celor care mă ignoră, de mai mult de un deceniu. Întrebarea mea este…
Revenirea la normalitate este o dorinţă a PSD sau doar un slogan de campanie, ceva care “dă bine”?
noiembrie 12, 2009 la 12:33 pm
@ Zeus !
Buna remarca !!!
Vroiam sa intreb si eu,…chiar NU a sesizat nimeni faza cu “nemernicii dracului” ?Si oare Prostanacu’ nu stie ca,in campanie electorala este interzis de lege folosirea minorilor ?! Ieri la Hunedoara ( pamint sfint,…citat din Prostanacu’ ,…aoleu’ ma doare deja capu’) ce cautau linga el pe scena doua fetite de aprox 8 – 10 ani ??? zine’ Prostanacule ! Jalnic si ma repet sunt de acord cu @ rosu forever,…dvs. Domnule Nastase trebuia sa candidati nu Mircea Pinochio !!!
noiembrie 12, 2009 la 12:41 pm
@ AN
eu zic să-l înfiaţi pe Pinnochio, dacă tot vă trag unii-alţii de răspundere pentru puberul catindat în gumari care, pe unde îl duc drumurile unei campanii ori alteia, numa cu scăriţa de ieşit din gropi dupe dânsu umbă. opaaa, acu am pricipit şi io de ce a apelat la gumari… tiii, mama lor de gropi, după ce că se ţine după gafeuri ca iada dupe capră, mai ie şi ude uneori; de la „indictoarele” de teritorii ale maidanezilor de altă coloratură probabil…
hmmm, numai de Gepetto nu mi vă imaginam…
noiembrie 12, 2009 la 1:01 pm
http://marcus64.wordpress.com/2009/11/12/frati-romani-frati-crestini/
noiembrie 12, 2009 la 1:37 pm
http://zaraovidiu.blogspot.com/2009/11/comandante-ai-futara_12.html
noiembrie 12, 2009 la 1:55 pm
1) Într-o dezbatere la Antena 3 “Prima ediţie”, în November 27, 2007 la 1:50pm tema: UNINOMINALUL, am postat şi Dna.Dana Grecu i-a citit dlui Pârvulescu (care participa la emisiune) să comenteze cum a fost posibilă introducerea în Proiectul de Cod Electoral propus de Pro Democraţia – proiectul pe care Guvernul de atunci urma să-şi asume răspunderea, a E N O R M I T A T I I :
art.87 alin.5: ”Dacă într-un colegiu uninominal, un candidat independent a obţinut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate, însă fără ca acestea să reprezinte cel puţin jumătate plus unu din voturile valabil exprimate în colegiul uninominal respectiv, ESTE DECLARAT ALES CANDIDATUL SITUAT PE LOCUL IMEDIAT URMĂTOR…” – deci este declarat ales al doilea! ! ! ! !
Aş interpreta bolboroseala care a urmat citirii în emisiune a postării mele cu ”AŞA NE TREBUIE”. Pe ”deştepţii” care au constatat DUPĂ, chiar după ce am revelat public aceasta, eu nu mai vreau să-i plătesc!
2) La Capitolul: V-a păcălit cinci ani. Mai vreţi o dată? noiembrie 11, 2009 de Năstase NU AM VĂZUT NICI-O REACŢIE la M.Voicu noiembrie 11, 2009 la 2:01pm pct.2: la alegeri (în străinătate) va fi suficietă legitimarea CHIAR NUMAI CU TITLUL DE CĂLĂTORIE – din care nu rezultă NICI ADRESA (spre a se putea identifica votul multiplu), NICI VÂRSTA; prin împingerea copiilor în faţă, pentru ei deja pedepsele sunt atenuate, şi determinarea se poate face doar ”cu zăhărelul” – BATJOCORIRE A DREPTULUI DE VOT, şi rog să fie făcuţi cunoscuţi toţi cei – de orice rang – care au avizat aşa tip de ”legitimare” la vot, şi să fie disponibilizaţi din serviciul public, mintenaş şi forever !
EU NU TIN SA MI SE DEA DREPTATE, DAR NU ACCEPT SA MI SE IA !
noiembrie 12, 2009 la 1:56 pm
@Pali.
Nu cred ca ai fost foarte atent la ce a zis Dl. Nastase.
Citez: “Sper ca mesajul de revenire la normalitate sa “castige” in alegeri”
“Revenirea la normalitate”, este defapt mesajul lui Crin. Asa ca….
noiembrie 12, 2009 la 2:09 pm
pe unde prin olt?
noiembrie 12, 2009 la 2:11 pm
calatoriile prin tara, prin teritoriu sunt utile dar nu trebuie sa nu privim si in afara si eu citesc un blog àpropos de ceas, politcal ticker, CNN political ticker pe care il recomand tuturor si azi a aparut un articol interesant, ma gandesc citindu-l ca pe internet, sau in ziare s-a tot vorbit despre anul de gratie 2012 ca fiind un an in care ceva s-ar putea intampla, se pare ca insusi Nostradamus ar fi facut predictii in acest sens, dar exista si un site romanesc care vorbeste despre 2012 ca despre un an cheie, in care ceva necunoscut ne poate astepta pe toti pe intreaga planeta, si mai exista si un site in limba franceza, pentru ca e important am sa mentionez un link la articolul de azi de pe cnn political ticker, in speranta ca ceasul nostru nu va inceta sa bata si inima noastra sa ticaie : http://politicalticker.blogs.cnn.com/
http://politicalticker.blogs.cnn.com/2009/11/11/petraeus-on-2012-what-about-no-dont-you-understand/
noiembrie 12, 2009 la 3:51 pm
”Sper ca mesajul de revenire la normalitate sa “castige” in alegeri”.
Va rog sa definiti cuvantul NORMALITATE. Cum il intelegeti dvs. ?
ps: cuvantul CASTIGE intre ghilimele face toti banii.
noiembrie 12, 2009 la 4:52 pm
Poate sunt prea naiv dar pentru ultima oara sper ca,venirea lui Antonescu la Cotroceni sa aduca un pic de normalitate.Daca Dl.Nastase nu a candidat,…nu imi ramine decit un vot pt.Crin Antonescu.De un PSD-t vopsit ca Prostanacu’ chiar nu cred ca avem nevoie.
noiembrie 12, 2009 la 4:54 pm
Mesajul de normalitate ar trebui sa treaca el singur de primul tur, adica poate stam totusi fara mari emotii in decembrie, intrebarea e cati mai pot gandi normal dupa 5 ani de anormalitate.
noiembrie 12, 2009 la 5:03 pm
Succes!
noiembrie 12, 2009 la 5:16 pm
nastase zice: “…mesajul de revenire la normalitate…”
“normalitate”, ce chestie misto… Uite de-asta mi-e mie Adrian Nastase asa de simpatic ca persoana.
Si pe cat mi se pare de simpatic “pe persoana fizica” pe atat mi se pare de detestabil ca personaj. 
Adica taman invers decat la Basescu, de ex. 
noiembrie 12, 2009 la 5:17 pm
Pali: ”Poate sunt prea naiv..”.
ce te mai alinţi….
noiembrie 12, 2009 la 5:26 pm
D-ale Carnavalului în Twin Peakse-ul cărăşean… :
- mare întâlnire mare, clanul şi căpuşele, Naşu cu finii, jalnicii pedelachei, cine alţii : Frunzesky pi tron , finu Rusu Vali de-a dreapta Naşului, zbanghi Simion Simi carele vrea musai Regatul Banatului schimbarea denumirii unor localităţi c-altfel face crize şi are băieţi pentru …. aterizarea se lăsă la orele 17 cu neşte figuri grave, cineva ierea tare încruntat… la această oră * fraţii * dezbat, dezbat… probabil pe cine… bat, că la altceva la ce să te-aştepţi de la d-ăştia… Câinii de pază atenţi şi la rândunele zgribulite, mucles total să nu răsufle civa pe sub uşi.
Manifestările comportamentale ale acestor personaje, măi, Dragoş, măi, numai de normalitate NU ţin, par egzapmlă.
Sibilla
noiembrie 12, 2009 la 5:40 pm
Ce este aceea „revenire la normalitate”? Pentru un surdo-mut din nastere normalitatea este linistea desavarsita. Scos miraculos din surzenie pentru cateva ore se va trezi in mijlocul unui vacarm neinteligibil si insuportabil. In absenta unei pregatiri si informari adecvate va tanji dupa intoarcerea la „normalitate”. Profesorul platit de la buget care preda limbajul semnelor pentru surdo-muti va face galagia cea mai mare (exprimandu-si desigur bucuria) dar va pleda pentru intoarcerea la „normalitate” pentru a proteja cetateanul impotriva stresului informational. Normalitatea in Romania inseamna asadar, pe deasupra, Geoana-presedinte. Grozav. Fantastic. Iar pe dedesupt… Tot intoarcerea la normalitate. Care normalitate? 1984? 1989? 1990? 2000?
INTRODUCERE: Indeobşte liniile de demarcatie intre anarhie, democratie si totalitarism sunt relativ clare din majoritatea punctelor de observatie posibile ale unei societati. Desigur ca acest context relativist ofera si niste nivele de observatie din care exista posibilitatea unei abordari (bine fundamentate) in care cele trei feluri de manifestare sociala sa fie considerate simple aparente, cazuri particulare ale uneia si aceleiasi esente care guverneaza (dez)organizarea sociala si mai ales meta-sociala a colectivitatilor umane. Dintr-un punct de observatie plasat pe un astfel de nivel se poate demonstra destul de riguros ca nu exista deosebiri esentiale intre felul in care este organizata politic societatea capitalista americana (de ex) si societatea socialista multilateral dezvoltata de tip ceausist (chiar daca deosebirile aparente pot fi destul numeroase). Desigur ca o astfel de abordare si o discutie pe aceste coordonate ar putea fi foarte interesanta chiar si intre „sociologi” amatori (ca noi toti, cei de pe acest blog) doar ca, in contextul crizei economice, politice, a campaniei electorale si a orientarii perene a acestui blog, o asemenea propunere de dezbatere ar fi (putin spus) inoportuna. De aceea ne vom rezuma (sic) sa luam in considerare doar locul geometric al punctelor din care anarhia, democratia si totalitarismul nu pot fi confundate. Exista desigur o serie de detalii specifice care contabilizate cantitativ pot califica o societate pentru incadrarea intr-una dintre cele trei categorii pomenite, intr-un interval oarecare de timp al existentei sale. Odata catalogarea acceptata se vor putea desigur identifica in intetiorul acelei societati anumite elemente care pot contrazice incadrarea respectiva. Intr-o oarecare masura anarhia, democratia si totalitarismul pot coexista in acelasi corp social. In totalitarism pot exista perioade de dezghet ideologic (cu aparenta democratica) si/sau miscari anarhice subterane dupa cum in democratie pot exista autoritatrisme care pot avea aparenta dictatoriala sau disolutii ale autoritatii specifice anarhiei. Si ce exemplu mai potrivit pentru aceast gen de mixtura poate fi decat tara si timpul in care traim.
CUPRINS: Romania este acceptata (aproape unanim, in interior si in exterior) ca tara in care societatea este organizata institutional dupa aparente democratice (ale unei democratii poate „originale” dar in nici un caz ale unei „democratii populare”, daca va mai amintiti sintagma). Cu toate astea, accente ale anarhiei si totalitarismului sunt foarte active. Exista unele detalii comune intre anarhie si totalitarism dintre care as vrea sa amintesc (a) starea de confuzie sociala (totala sau… respectiv ideologica) intretinuta sistemic, (b) caracterul arbitrar al deciziilor cu impact social (fara acordul sau consultarea membrilor societatii, de obicei in detrimentul acestora si in avantajul unei caste favorizate) si (c) permanenta unui absurd sesizabil in cotidian care pare ca guverneaza luarea unor decizii care nu sunt in favoarea nimanui ci mai degraba in defavoare tuturor. Confuzia, arbitrariul si absurdul sunt elementele care altereaza dramatic democratia institutionala (catalogata frecvent in Romania ca fiind, vai, fragila si de „tranzitie”) precum si relatile (macro si micro) sociale actuale in Romania. In Romania (cea care a consemnat existenta unei coruptii profunde fara corupti) exista anarhie fara anarhisti si totalitarism fara dictatori. Daca totalitarismul de tip ceausist era rudimentar cu organizare piramidala cel din zilele noastre este cinic, difuz si impersonal dar nu mai putin „eficient” si infricosator, pe alocuri chiar mai infricosator decat cel ceausit prin abilitatea sa de a functiona in conditii de aparenta democratie institutionlala. Este infricosator cum un astfel de sistem fara chip a reusit sa puna in miscare si sa intretina un mecanism atat de sofisticat si performant care integreaza elemente si resurse atat de eterogene, reusind practic sa izoleze fenomenul „Basescu”, sa-l discrediteze si diabolizeze in asa masura incat sa poata trece nestingherit la sfidarea fatisa a normelor democratice, a legilor si Constitutiei si a oricarui bunsimt. Pentru blocarea candidatului Basescu au fost suspendate, pana la noi ordine, Constitutia, normele internationale, angajamentele internationale ale Romaniei, interesul national, logica si ratiunea. Ce disperare a impins oare sistemul spre acte „electorale” de asemenea anvergura precum daramarea guvernului (fara nicio legatura cu performantele guvernului si fara niciun scrupul in pastrarea aparentelor) sau sfidarea Constitutiei prin respingerea apriorica a oricarui premier si guvern propus constitutional in conditiile in care este vital ca Romania sa aiba un guvern legitim capabil sa-si asume obligatiile internationale, sa propuna bugetul si sa organizeze alegerile prezidentiale? Nu va inspaimnata oare puterea unei astfel de entitati capabila sa actioneze astfel, arbitrar, abuziv impotriva unui candidat, individ, presedinte ales al Romaniei, „dictator” sau ma rog, „dictator in devenire”? Ciudat. Daca acest sistem il poate elimina astfel pe candidatul/”dictatorul” Basescu fara urma de grija pentru salvarea aparentelor democratice ce poate face atunci acest sistem unui cetatean oarecare care ar da fie si numai impresia ca poate deranja semnificativ sistemul? L-ar anihila desigur fara urme, fara ecouri si fara regrete. Si ca o fina ironie a soartei, componenta totalitara a societatii isi ingaduie cu cinism sa nu aiba un lider credibil, o tinta. Succesul va fi deplin atunci cand va reusi sa-l inlocuiasca pe „marele harţuitor al sistemului” cu „prostanacul amorf al sistemului”. Ce decredibilizare mai mare poate sa-i fie oferita post-mortem invinsului Basescu decat inlocuirea sa cu un „nimeni” al soacrei? Sau evenentual, la alegere, cu una din lichelutele crin-sorin? Niciuna!
Probabil ca Basescu va pierde alegerile in turul doi invins de sistem prin itermediul unora dintre fostii sai alegatori pe care sistemul i-a convertit cu rabdare si abilitate in adulmecatori de crin prin dezgustare mediatica. Oameni cu o oarecare educatie (cel putin in acte) dar suprficiali si fara apetit pentru urmarirea in profunzime a fenomenului politic au auzit in mod repetat la televizor ca Basescu este betiv, curvar, securist, comunist, ca ne face tara de ras si nu ne reprezinta, ca e scandalagiu, dictator si ca in genere face si spune numai prostii si ilegalitati. Oamenii aceia oarecum educati (in acte cel putin) dar superficiali s-au saturat, s-au scarbit sa auda acest zgomot de fond (cu sau fara suport in realitate, nu conteaza), iar solutia care le e la indemana este sa voteze impotriva lui Basescu. Sunt singurii dislocati din categoriile traditionale care votau „tematic” la precedentele alegeri si ei vor face diferenta. Nu talibanii „odiosi” (sa-mi fie ingaduit sa folosesc acest „sinonim” pentru creatorii de ode la adresa lui Adrian Nastase, vultur sacru si brad verde) care s-au radicalizat in psd-ism intr-atat incat vor accepta sa manance „geoana” doar in turul doi. Dupa aceea vom vedea, din pacate, destul de repede de ce se dorea eliminarea lui Basescu dupa ce s-a reusit convingerea sistemul imunitar al societatii ca anticorpul ar fi un microb.
In loc de CONCLUZIE: Romanii regreta comunismul si executia sotilor Ceausescu!
Romanii il considera pe Ion Iliescu cel mai respectabil politician al ultimilor 20 de ani!
Romanii il considera pe Adrian Paunescu cel mai respectabil scriitor al ultimilor 20 de ani!
Ion Iliescu, cel care va ramane in istorie ca parinte al mineriadelor si al capitalismului de cumetrie in perioada de maxima inflorire este „scos” de romani cel mai respectabil politician al ultimilor 20 de ani!
Adrian Paunescu care nu a mai scris nimic in ultimii 20 de ani si care a parazitat (capusare politica) „gloria literara” pe care o avea inainte de 89 prin cele 100 de poeme bune pe care le-a scris pentru a le ingropa in tone de rahat pana la invizibilizare este „scos” de romani cel mai respectabil scriitor al ultimilor 20 de ani?
Ce alte mostre de confuzie ar fi necesare? Aici, pe acest blog pe care intr-un ipotetic sondaj de opinie 95% dintre participanti ar putea jura ca Ciutacu este peste Patapievici la orice capitol, iar 95% dintre acestia ar si crede sincer ceea ce afirma. Ce alte mostre de absurd ar fi necesare intr-o tara in care ratarile lui Basescu se masoara prin exuberanta cu care Adrian Nastase zburda prin televiziuni pentru a afirma ritos ca interesul national coincide cu eliminarea celui pe care-l identifica a-i fi dusman personal, fara ca vocea sa-i sune catusi de putin fals?
Ma amuza de pe acum felul in care obisnutii acestui blog se vor raporta la presedintele Geoana in viitor si la cat de util va mai putea fi blogul ca instrument politic in mana lui Adrian Nastase care desigur spera acum sa nu mai aiba nevoie de un astfel de instrument pe care l-ar putea transforma, in fine, intr-o arena a dialogului si a dezbaterilor echilibrate si echidistante. Din pacate nu va fi sa fie. Din pacate pentru dezbatere, dialog si echidistanta, desigur. Prevad totusi ca anumite cariere politice vor fi irefutabil infundate, indiferent de rezultaul scrutinului prezidential, pe care-l voi urmari la televizor, inclusiv prelungirile care se vor incheia, prevad, cu un gol de aur.
noiembrie 12, 2009 la 6:32 pm
Balada lui T. Ryan
Base chiombu’ cel zbanghiu,
Dovedit ca fiind diliu,
A ajuns de rasu’ curcii
De cand se lupta cu turcii.
Turcii-i sunt badea Ion,
Fost un mare campion,
Insa azi distins tataie
Ce nu-i arde de bataie.
Locul doi in ast’ sondaj
Si cu sanse la baraj
Vin din spate cu elan
Gadea, Badea si cu Stan.
Ar mai fi si nea Dinescu
Surogat pentru Oprescu
De e Mircea revoltat
La bulgari e exilat.
Si precum in nenea Iancu
Chiombu’si incordeaza arcu’
Da-i si lupta sa-i doboare
Pe cei patru sa-i omoare!
Clipuri tampe, grea tirada
Base are-n loc de spada
Si-i ataca pe cei patru
Parca-i posedat de dracu’.
Lumea sta si-si spune-n gand:
-Traienel, tu esti boland!
Mircea, Crin si chiar Sorin
Din ras nu se mai abtin.
Ca furat de ura chiombu’
Baga’n draci intreg norodu’
Si-ncurcandu-si adversaru’
Soarbe acuma tot amaru’.
Geaba-i striga-n cor amicii
Ca-si confunda inamicii,
Mori de vant in capul sau
Don Quijote de dudau.
L-asa meci finalu-i unu
Imbarcat va fi nebunu’,
Girofar, nasturi la spate,
La spital te du nepoate!
noiembrie 12, 2009 la 7:32 pm
Frate neutrino, hai nu fii trist!
Lasa ca votez eu si pentru tine. 
Tot se zice pe aci ca am fi una si aceeasi persoana. 
Acuma sper sa nu fii milog 
si sa recunosti si tu, ca sa nu ma acuze celalti frati patati de frauda electorala! 
Si nu mai fii si tu asa de defetist in casa optimistilor 
ca n-ajuta, nici… si nici… Ma rog. Iti vorbesc cu perdea, ca stii si tu cum e Veta mea! 
noiembrie 12, 2009 la 7:37 pm
Frate Marcus, titlul baladei e misto.:lol: Pe bune. Tu l-ai compus? Daca da, se pare ca ti-a stors toata vlaga nervoasa si nu ti-a mai lasat nimic pentru poemul in sine.
Daca nu, nu. 
noiembrie 12, 2009 la 7:40 pm
Sa nu va duceti la Rm Valcea. Nu prea aveti simpatizanti acolo.
noiembrie 12, 2009 la 8:16 pm
eu nu sper sa revenim la normalitatea din 2000-2004…
noiembrie 12, 2009 la 8:21 pm
Recunosc.
noiembrie 12, 2009 la 9:12 pm
@Multumesc de sfat frate Marx, la viitorul poiem, dupa ce voi scrie titlul, ma voi revigora cu ceava Viagra, esti amabil sa-mi dai adresa.
noiembrie 12, 2009 la 9:21 pm
@ Dragos
Chiar nu ma alint,…doar sper pentru ultima oara.
noiembrie 12, 2009 la 9:24 pm
neutrino zice: “anumite cariere politice vor fi irefutabil infundate”
Asta e mai tare ca aia cu deviatiile incordate ale Gabrielei Sabatini. 
Ce-o fi vrut sa zica?
noiembrie 12, 2009 la 9:25 pm
@ AN
întrebare-ntrebătoare:
Fără cimilituri, fără şopârliţe, scurt şi la obect:
Pe Sfinx, e un amic, zic eu comun, ce se-ntrece în căpăţânoşenii taman cu starostele căpăţânoşilor, ăsta baci. El zice că a „demisionat” din astă grădiniţă pentru că nu l-ar mai fi vrut gazda de mosafir. Eu zice că greşeşte.
Între o măgură şi o vâlcea, sper să găsiţi vreme pentru o simplă dilemă: greşeşte? DA ori BA?!
PS
am rezistat cu greu tentaţiei de a paria că nu-i cazul să vă spun despre care Augustin e vorba. dar, la vârsta întrebărilor, copii ie nerăbdădori să afle ce-i intere…
noiembrie 12, 2009 la 9:43 pm
Sondaj de opiniune!
Anticipare fara premeditate.
Daca ati fi in locul presedintelui Mircea Geaoana
pe cine ati desemna ca prim-ministru:
a) Traian Basescu
b) Adrian Nastase
c) Ion Iliescu
d) Soacra-mea
e) Cosmin Gusa
f) Marean Vanghelie sau pe primaru de la sectoruuu… 3 sauuu… 4
g) Nu stiu
h) Nu vreau sa spun
i) Dan Voiculescu, Mircea Badea sau Sorin Oprescu, nu m-am hotarat
E un sondaj din viitor pentru ca eu cam cochetez cu stilul SF care presupune anticipare sau anticipate, nu mai stiu.
Le le-o vezi mai ca devii malign.
Pai tu tii cu ursu? Cand o iesi Mircea prezident n-o sa fie mai nevoie sa numeasca prim-ministrul? Si atunci? Vii tu acuma infexibilul lu’ peste, sa-i strici ploile candidatului de pe locu’ doi (mereu pe doi, vezi lista de mai sus) cu strambe bagate la cel caruia insusi Ion Iliescu i-a inmanat stafeta. Hai nu fii mai gerula decat hrebenciuc. 
Nu-i de ajuns ca din cauza unui defect de vorbire insusi persoana in cauza nu poate sa-i pronunte nici macar prin graseiere numele d-lui Presedinte Mirrcea Geoana, viitorul luminos al patriei noastre, pana una alta comune. Nu? 
Mai reflecteaza si tu in lumina politica.
Cine ghiceste raspunsul corect la sondaj castiga premiu.
noiembrie 12, 2009 la 10:24 pm
Basescu si-a platit “profesoarele” cu ora. Se vede ca a invatat. Stie carte!
noiembrie 12, 2009 la 11:22 pm
@ Frati-su lu’ Marx, Neutrino
Nu “se zice” bre, o spune Manuela şi ea ştie ce spune. Dacă n-aţi fost pe fază, acu’ nu daţi nume false. Şi dacă e să se-nşele ea, înseamnă că musai staţi la mese alăturate, ori în Cotroceni, ori în Modrogan. Da’ nu contează locu’, sugeţi din acelaşi biberon. Şi cu netu’ şi cu banu’.
noiembrie 12, 2009 la 11:27 pm
Agenda publică se piaptănă singură când e vorba de campania pentru prezidenţiale. E ocupată cu acei candidaţi eligibili care îşi trag săgeţi reciproce prin intermediul presei. Care presă e aservită adevărului, până la interesele patronatului. Între timp, la oficiul braţelor de muncă, se fac rezervări până după alegeri, pentru luarea în evidenţă…În rest, canci.
noiembrie 13, 2009 la 12:28 am
@Ashwarti
Zau?
noiembrie 13, 2009 la 12:31 am
Muzeograful candidat, pana mai ieri paznic sub nuc, de unde a sarit drept la beregata lui CPTariceanu, s-a trezit din somn ca de obicei la ora 9 fix. Ce si-a spus el cand a plecat din pat, de langa sotie. “Azi Geoana trebuie sa-mi raspunda la intrebare, altfel il rad” O intrebare care bine plasata in timp si abil formulata poate reduce diferenta; ia marturisit ieri pe seara chiar si seful stafului sau de campanie electorala. Sosit de graba la sediul partidului, a convocat mai inatai o conferinta de presa. Asta, i-a marturisit el secretarei, poate aduce puncte multe. Mult mai multe decat cismele de cauciuc incaltate intr-o comuna damboviteana dimineata pe la cinci. Apoi, multumit de conferinta de presa, s-a indreptat catre cabinet unde il astepta o cana cu cafea aburinda. A luat cana de pe masa si cu ea in mana s-a apropiat de freastra. A distantat cu degetul doua lamele ale storului chinezesc de calitate indoielnica si a privit in parcare. Era goala. Inca nu sosise Radu, soferul limuzinei sale, trimis cu Argentina la scoala. Apoi plicitisit a cascat de cateva ori si s-a asezat intr-unul dintre fotoliile din piele bej, oferite de sponsorul campaniei sale. Intr-un tarziu a bagat capul pe usa si Radu. Asa proceda el de obicei cand se intorcea dintr-o misiune trimis de sefu’. El insa continua nerabdator sa astepte telefonul de la Gioana; sau de ce nu de la Hrebe. Il contraria lipsa de reactie a celor doi la tema conferintei sale de presa. Stiindu-si masina jos, nu stia ce sa faca. Sa astepte in continuare telefonul de la Gioana sau sa plece spre Znagov unde il astepta insusi conu Dinu. Acum era ora 16, se afla in masina in drum spre casa si nu primise inca telefonul. Ei lasa, si-a spus el zambind, ca te fac eu pe tine; si a sunat la Realitatea tv. Degeaba insa, Ursu, moderatorul sau preferat, inca nu venise de la bosul al mare; pe care il viziteaza cel putin odata pe zi. Seara tarziu, sa fi fost ora 22, Crin motaia intins pe canapea si privea prin sita ochilor aproape inchisi ecranul televizorului cu gandul la telefonul ateptat inca de la ora conferintei sale de presa. Ce oameni dle; si-a spus el cu voce tare chiar in momentul in care soneria de la usa suna in draci. Maine, i-a spus el sotiei aflata in prag, am sa schimb semnalul de la telefonul mobil ca prea seama cu soneria de la usa.
noiembrie 13, 2009 la 2:34 am
@ neutrino
“Desigur ca acest context relativist ofera si niste nivele de observatie din care exista posibilitatea unei abordari (bine fundamentate) in care cele trei feluri de manifestare sociala sa fie considerate simple aparente, cazuri particulare ale uneia si aceleiasi esente care guverneaza (dez)organizarea sociala si mai ales meta-sociala a colectivitatilor umane. ”
Premiile Nobel pentru economie politică de anul acesta s-au dat în legătură cu plasarea corectă în discurs a chestiunilor de guvernabilitate. Tu nu consideri că Limba Română chiar merită să fie folosită la nivelul unui discurs serios ?
noiembrie 13, 2009 la 3:31 am
AVERTISMENT !
Doi cretini amorezaţi, în lipsă de altă ocupaţie, şi-au tras blogul :
http://udreaelenagabriela.wordpress.com/
Cei doi ipocriţi mizerabili, au mai avut cândva un blogşor-cuibuşor de oareşce nebunii, tot împreună… Evident, sunt nu doar josnici, infantili şi nesăraţi, ci şi… atât de previzibili…
Dacă-i vedeţi transmiteţi-le că mie una mi-e silă şi scărbă de asemenea * spectacole * prin blogosferă, că nu se dădură-n spectacol public de ceva ori, dar nah… nu-s buni actori, săracii nefericiţi… Ca de obicei căzură-n propriile capcane, din ignoranţă, mai gravă decât prostia, n-aşe…
Sibilla
P.S. Spre studiu, tandemului greţos cu pricina :
* Ipocrizie. Distanţa dintre tine şi tine însuţi * ( Valeriu Butulescu )
* Binevoitor faţă de umanitate în general, şi teribil faţă de fiecare individ în parte. * ( Jules Renard )
Făţărnicia, soră cu prostia, laşitatea şi ipocrizia.
noiembrie 13, 2009 la 9:30 am
P.S. ( la AVERTISNEBT )
Ceio doi nătângi, sunt doi PENIBILI bloggări, NU-i cătaţi prin mediul politic, nu-i veţi găsi
@fratele marx,
Altă şansă, N-AI.
Majkă, se pare că-ţi vei premia pupila, pe Gabriela Sabatini, o-nţelegi tare ghini
Sibilla
noiembrie 13, 2009 la 11:52 am
@
Neutrino
DE LA “PRIVITOR CA LA TEATRU” LA “MARFA NU SE SCHIMBA”
Intr-un mesaj, identificam agravanta absenteismului in scarba care a cuprins mai ales electoratul din zonele urbane. O scarba totala, profunda fata de ceea ce se intampla in plan politic, resimtita prin toate fibrele si care se manifesta ca “refuz activ”.
Traian Basescu a pierdut majoritatea voturilor din orase- ceea ce nu inseamna ca automat acelea au fost castigate de contracandidatii sai.
Pentru prima oara in perioada postdecembrista, la alegerile prezidentiale nu se va manifesta fenomenul votului negativ- on acest sens, putand exista doar cazuri izolate. Se adanceste, insa, absenteismul (care, daca nu se va petrece o minune, va avea proportii de fenomen de masa) neinregistrandu-se migrarea importantului segment din electoratul urban care l-a sustinut pe Basescu nici catre “plutonul” contracandidatilor sai (daca ar fi fost asa- migrare nediferentiata, selectia urmand a se face doar pe ultimii metri- am fi fost in situatia votului negativ) nici individualizat.
Matematic, Basescu a reusit sa piarda ceea ce nu au reusit sa castige ceilalti (sau, pot admite- fara mare convingere- ca toti contracandidatii, impreuna, castiga cu mult mai putin decat va fi pierdut Basescu).
Logic, acest lucru inseamna ca Basescu nu s-a priceput sa pastreze increderea populatiei- iar ceilalti nu s-au priceput sa avanseze o oferta care sa atraga dupa sine un plus de incredere.
Analizand situatia din acest punct de vedere, apare ca, atata vreme cat nu s-a realizat transferul, nici pierderea inregistrata in “contul” lui Basescu nu poate fi pusa pe seama contracandidatilor sai (am redus totul la alergatorii in aceasta cursa- desigur, analiza poate fi mai ampla, cu referire la partide, dar principiul este acelasi) si nici faptul ca acestia nu au “contabilizat”, la castiguri, mentionata pierdere, nu poate fi pus pe seama presedintelui- prezidentiabil.
Altfel spus, fiecare a pierdut- sau, dupa caz, nu a castigat in urma faptului ca a pierdut adversarul- pe “mana” sa.
Sa ne indepartam putin de scena evenimentelor si sa urmarim ce se petrece.
Doua tabere isi arunca reciproc invective (la acest capitol, Basescu este mai dibaci decat ceilalti) si acuze. Zboara prin aer episoade lasate in coada de peste din penibila telenovela Hayssam (acum, seria “Hayssam se intoarce pe partea celalata”), povesti jenante cu parinti securisti si alte felurite chestiuni la fel de “ofertante” pentru cei care, intre doua puneri reciproce la index, cu strigaturi, sunt “invitati” sa voteze.
Este lesne de realizat ca, in aceste conditii, populatia urbana- dat fiind si specificul sau- prefera sa ramana pe post de “privitor ca la teatru”.
Basescu a pierdut sustinerea populatiei urbane si a majoritatii intelectualitatii care ii fusese alaturi la precedentele alegeri (si o perioada, dupa) exact din cauza unei trasaturi care, in 2004, atrasese increderea acestor segmente (desi sub nici o forma nu isi gaseau modelul in el): o combinatie inedita intre un anumit tip de “vitalitate”, spontaneitate si siguranta de sine a lupului de mare.
Electoratul sau nu avea cum sa prevada- de atfel, Basescu este genul de personaj imprevizibil- ca acea “vitalitate” s-ar putea traduce prin prestatii publice inacceptabile pentru un sef de stat (nu ma refer nici la dansuri tiganesti, nici la bautul mai multor pahare, bref, nu la pitorescul basescian care- o spun asumand riscul oricarei critici- il poate face chiar simpatic, dar la atitudini si comportamente care au contrazis pana la anulare, uneori, obligatoria respectabilitate prezidentiala).
Nu avea cum sa prevada ca spontaneitatea sa avea sa se manifeste (si) prin replici uneori halucinante date pe sensibilul taram al relatiilor diplomatice- ceea ce a atras o anumita raceala a partenerilor externi.
Nu avea cum sa prevada ca siguranta de sine a lupului de mare urma sa se traduca prin mereu repetatele tentative- uneori reusite- de incalcarea principiului democratic (si constitutional) al separatiei puterilor in stat, de patrundere pe teritoriul (e un eufemism) prerogativelor institutiilor fundamentale ale statului, cu vadita intentie de a le supune vointei sale (lucru sesizat de toti, chiar si de cei care inca il mai sustin- fireste, nu vor recunoaste, public, acest lucru).
Aceste repetate incalcari au atras dupa sine conflicte institutionale, situatii in care Basescu s-a comportat, invariabil, ca si cum nu le-ar fi inteles cauza, amplificand conflictul.
Desi el era cel care viola (in sens juridic, al nesocotirii legii) teritoriul constitutional al acelor institutii fundamentale ale statului- situatie care atragea dupa sine conflictul- tot el era cel care acuza acele institutii (ma rog, reprezentantii lor) de a fi avut obligatoriul reflex al apararii ordinii constitutionale.
Mai exact, s-a comportat permanent ca si cum ar fi fost uimit- strigandu-si, mereu, uimirea- ca nu i se permite comportamentul discretionar, care, cel putin asa lasa impresia, lui i se parea absolut firesc si legal.
Am incercat sa esentializez greselile lui Basescu, astfel ca nu voi insista, cu exemple, asupra faptului ca acea “uimire strigata”, la care m-am referit, rasuna in urechile publicului prin invective (deseori asociabile “neaosismelor”) cu atat mai jenante cu cat erau rostite de seful statului si, in plus, adresate unor persoane publice (unele, de o eleganta comportamentala fara cusur- exemplul revelant fiind Calin Popescu Tariceanu care a atins performanta unica de a nu-i replica macar muscator- ironic la penibilele diatribele lansate in directia sa).
Daca electoratul urban (si mai ales cel instruit) care i-a acordat incredere lui Basescu in 2004 ar putea accepta, la rigoare, ca acesta i-a inselat asteptarile politice- tocmai pentru ca i-a acordat votul, acum cinci ani, pe criterii mai degraba emotionale (afective)- acelasi electorat nici nu poate accepta, nici ierta ca a fost de-a dreptul jignit prin penibilul prestatiei sale publice (mecanismul psihologic functionand prin autoinvinovatire, de genul: “m-am “insotit” cu Basescu- sunt perceput ca el; sunt vinovat ca m-am insotit- e vinovat ca m-a facut de ras”).
In mare parte, elitele intelectuale care l-au sustinut pe Basescu au obosit, fie sa mai participe, fara rezultat (sau cu rezultat jenant) la jocul “de-a Pygmalion”, fie (cazul celor care au fost atinsi de celebra atractie exercitata de personaje dictatoriale asupra intelectualilor rasati, exemplul tipic fiind Mussolini, care a avut de partea sa de la poeti precum Cocteau si Eliot, pana la romancieri de talia lui Celine si de la dramaturgi precum Pirandello pana la filozofi ca Heidegger sau Croce) sa mai creada in “marea schimbare” a alcatuirii sociale prin vointa si forta unei personalitati.
Au obosit si s-au retras.
Nici acelui electorat urban si nici elitelor intelectuale care l-au sustinut pe Basescu in 2004 si care, acum, au iesit deliberat din joc, nu le-a fost oferita, de catre comtracandidatii lui Basescu, alternativa atractiva la absenteism.
Mai clar, nu le-a fost oferita nici macar o propunere, nu le-a fost oferit nici macar un proiect esential, care sa le suscite interesul si sa le puna in situatia de a cantari bine: sa iasa la vot si sa crediteze acel proiect cu incredere, sau sa nu mai acorde votul, pentru a nu mai suferi inca o dezamagire.
Nici acel electorat urban si nici elitele intelectuale care l-au sustinut pe Basescu in 2004 si care, acum, au iesit deliberat din joc, nu pot fi convinse sa iasa la urne doar aratand cu degetul inspre ceea ce a facut rau cel pe care l-au creditat cu incredere acum cinci ani.
Acei indivizi simt, poate, mai dureros ca altii respectivele greseli, cu atat mai mult cu cat, in parte, si le auto-reproseaza, individualizand si asumand ceea ce, pentru altii, apare ca vinovatie colectiva.
Ei cunosc toate acele gafe, erori, neimpliniri. Din cauza lor s-au indepartat de Basescu.
Insistenta cu care contracandidatii lui Basescu arata inspre acele lucruri negative, FARA a le contrapune proiecte care sa antreneze, in rezolvarea lor, un intreg angrenaj social si intelectual, le apare ca o strideta in plus. Le apare ca fiind invitatia de a vota pe cineva doar pentru ca striga un sir de acuze- chiar reale- cata vreme ei s-au indepartat de cel caruia i se aduc acuzele tocmai pentru ca, la randul sau, doar acuza in dreapta si in stanga si nimic mai mult.
Acesta este adevarul, nicidecum existenta unei “conspiratii sistemice”.
Din pacate, adevarul este mult mai grav si mai trist decat ar fi fost in cazul in care ar fi existat o conspiratie (reusita) cu scopul de a deturna votul electoratului urban si al unei bune parti din elitele intelectuale.
Cu riscul de a fi pusa la index pentru elitism (nu ar fi prima oara- si, pentru ca imi place sa dau acestui termen o alta semnficatie decat cea asociabila respectivei acuze, nici nu consider ca as comite vreun pacat) atrag atentia foarte serios asupra faptului ca, asa cum foarte bine sugera transparent cineva pe blog, este posibil- chiar probabil- ca din cauza acelui absenteism, perfect explicabil atat omeneste cat si din punct de vedere intelectual, rezultatul alegerilor sa fie decis de indivizi cu un nivel redus de informatie, cultura si educatie.
Pentru acestia, votul in sine este un spectacol interactiv, la care le place sa participe, asa dupa cum unii abia asteapta sa apara cineva pe strada cu un microfon, ca sa raspunda la orice intrebare (chiar daca habar nu au despre ce e vorba si se fac de ras) doar pentru a se vedea la televizor.
Daca nu vom iesi la vot, soarta prezidentialelor va fi decisa de suburban (oribila perspectiva!) si de rural.
Lamentarile ulterioare ar fi fara rost, caci, mutatis mutandis, ca intr-o vulgara ironie a soartei, rezultatul s-ar putea sa ne aminteasca de afisele din targuri si iarmarocuri:” Marfa nu se schimba”.
noiembrie 13, 2009 la 12:07 pm
@
Ashwarti
Inteleg ca ai aparut doar ca sa ingrosi randurile urechistilor de aici.
De indata ce ai intrat pe blog, ai “comis-o”.
noiembrie 13, 2009 la 3:24 pm
„Bãsescu este elevul repetent care face probleme“
vineri, 13 noiembrie 2009
Fostul premier Adrian Nãstase a fost prezent ieri în Argeş, în calitate de preşedinte al Consiliului Naţional al PSD, atît pentru a-l susţine pe candidatul partidului la prezidenţiale, cît şi pentru a-şi lansa ultima lucrare, intitulatã Interviuri. Cartea a fost realizatã cu ajutorul Editurii Uranus şi conţine interviurile acordate de liderul social-democrat în perioada 2001-2004, în presa occidentalã. Evenimentul a continuat cu o conferinţã de presã, în care preşedintele CN al PSD a explicat de ce nu a fost el candidatul la prezidenţiale, de ce îl susţine pe Mircea Geoanã, dar şi care este, în opinia lui, vinovatul pentru criza politicã în care se aflã România.
Aţi luat în calcul varianta în care dumneavoastrã aţi fi putut candida din partea PSD la prezidenţiale? Dacã da, ce v-a determinat sã nu o faceţi?
- Poate ar trebui sã vã spun un lucru pe care pînã acum nu l-am explicat. De ce nu am cerut renumãrarea voturilor în 2004? Vreau sã explic lucrul acesta şi sã spun cã într-o anumitã mãsurã vina se datoreazã experienţei mele ca ministru de externe. Am aflat în perioada aceea cît de greu se poate redresa imaginea externã dupã un scandal de proporţii. Era vorba de mineriada din ‘90, apoi de venirea minerilor, în septembrie ‘91, la Bucureşti. În 2004, în noaptea primului tur de scrutin, foarte mulţi simpatizanţi ai lui Traian Bãsescu, în staţia de metrou de la Universitate, înarmaţi cu tot felul de cãrãmizi, erau pregãtiţi sã declanşeze o operaţiune de genul celei de la Kiev. Era moda revoluţiei portocalii. Eu mã bãtusem împreunã cu colegii mei sã finalizãm negocierile pentru Uniunea Europeanã, în decembrie 2004. Tratatul de aderare trebuia sã fie semnat în aprilie 2005, deci peste cîteva luni. Gîndiţi-vã ce ar fi însemnat un scandal de proporţii, o nouã piaţã a Universitãţii, care se încerca sã fie atunci realizatã, pentru un proiect la care şi eu, şi colegii mei ţineam foarte mult. În aceste condiţii, am preferat sã las ca lucrurile sã meargã într-un anumit fel, sperînd cã deznodãmîntul va fi unul firesc, democratic, în sensul intrãrii în Uniunea Europeanã, al funcţionãrii într-o variantã democraticã în continuare. Am considerat cã e mai puţin importantã poziţia mea politicã decît interesele ţãrii. Am avut cinci ani extrem de complicaţi. Dacã eu aş fi fost candidat acum, Traian Bãsescu ar fi încercat sã revigoreze un anumit tip de campanie şi în felul acesta sã nu vorbeascã despre tot ce a însemnat mandatul lui nevalidat, nefructificat timp de cinci ani. Ar fi fost un pretext pentru el sã intre într-un anumit tip de dezbateri, folosind elemente din trecut. Şi acum, pentru a scãpa de ceea ce ar trebui sã fie dezbatere despre mandatul sãu, vorbeşte despre Ion Iliescu, despre Rompetrol, despre ţiţeiul românesc, cînd de fapt el este cel care a semnat Memorandumul care a însemnat angajamentul de a vinde petrolul românesc strãinilor, şi nu numai. În mãsura în care ar fi discutat din nou despre sistemul ticãloşit – ceea ce mi se pare extrem de interesant, s-ar fi putut spune cã o parte dintre cei pe care i-am adus în mod eronat în partid (unii au fãcut ciclul complet, de la noi la Bãsescu şi înapoi, alţii nu au fãcut încã tot traseul) au obţinut un numãr de stele. Sînt lucruri foarte ciudate pe care trebuie sã le înţelegem. Eu am avut realismul necesar pentru a participa la echipa care sã cîştige şi nu de a mã bate pentru o posturã care i-ar fi oferit, din pãcate, în condiţiile date, în condiţiile în care încã pentru opinia publicã anumite lucruri nu sînt clarificate, argumente lui Traian Bãsescu. În felul acesta, votul negativ împotriva lui se poate manifesta mult mai bine şi se poate transfera mult mai simplu cãtre Mircea Geoanã. Istoria nu putem sã o scriem secundã de secundã şi de aceea consider cã rãbdarea poate sã fie uneori un aliat în viaţa politicã. În plus, circumstanţele conteazã destul de mult. Circumstanţele de acum nu cred cã m-ar fi favorizat pentru o astfel de candidaturã şi am fost realist. În plus, era important în acest moment sã nu scindãm opţiunea partidului, mergînd pe douã variante. De aceea, am preferat sã-l sprijin pe preşedintele partidului în aceastã luptã. Cred însã cã vor fi numeroase alte ocazii în care, dacã va fi nevoie, voi fi în echipele politice ale partidului.
De ce îl susţineţi pe Mircea Geoanã în campania pentru prezidenţiale, în afarã de faptul cã sînteţi colegi de partid?
- Chiar faptul cã sînt astãzi (n.r., ieri), în Argeş, în campania pentru alegerile prezidenţiale aratã cã îl susţin. Nu este vorba doar de o chestiune formalã, consider cã preşedintele partidului este candidatul firesc la alegerile prezidenţiale, aşa cum eu am fost candidat al partidului în 2004, în calitate de preşedinte. Pe de altã parte, în mod evident Mircea Geoanã şi-a asumat o anumitã rãspundere şi avem şi noi, alãturi de el, o rãspundere în ceea ce priveşte viitorul politic al României. Nimeni nu poate sã cîştige singur, formula lui de campanie electoralã „Învingem împreunã“ este valabilã şi la nivelul partidului, pentru cã va fi nevoie şi de o formulã guvernamentalã solidã şi de un sprijin la nivelul partidului pentru un viitor guvern în variantã foarte solidã. De aceea, alãturi de alţi colegi, aşa cum am arãtat şi în calitate de preşedinte al Consiliului Naţional (structurã care de fapt a fãcut recomandarea pentru desemnarea lui în calitate de candidat la prezidenţiale), am subliniat calitãţile lui, evoluţia politicã deosebitã şi sînt convins cã, sprijinit de partid, obţinînd la primul tur de scrutin un rezultat la limita votului de încredere pentru partid, el va intra în turul doi, iar dupã aceea, pentru al doilea tur de scrutin, va trebui sã gãsim împreunã cea mai bunã formulã de sprijin, astfel încît sã eliminãm riscul ca Traian Bãsescu sã obţinã un al doilea mandat.
Care sînt principalele prejudicii aduse României, în aceastã perioadã, de clasa politicã? Observãm, de sãptãmîni bune, un dialog al surzilor între instituţia Preşedintelui şi cea a Parlamentului în ceea ce priveşte formarea unui guvern legitim. Cînd vom avea o stare de normalitate?
- Este simplu: votaţi schimbarea! Deocamdatã, situaţia este destul de simplã. De cinci ani, clasa politicã numitã Traian Bãsescu încurcã toate lucrurile. El este elevul repetent care, practic, creeazã probleme în şcoalã şi din cauza lui nu se mai aude nici clopoţelul, nu se mai pot ţine orele, deci el este elevul care încurcã materiile, articolele din Constituţie, îşi bate joc de oricare dintre instituţii. Poate mã întrebaţi dacã este adevãrat cã unii dintre judecãtorii Curţii Constituţionale au fost sunaţi acasã pentru a devansa decizia referitoare la cele douã legi care au fost recent promulgate. Dacã o sã-mi puneţi întrebarea asta, o sã vã rãspund: „Da, e adevãrat, au fost unii dintre ei sunaţi acasã“. Dacã o sã mã întrebaţi despre cine e vorba, o sã vã las sã ghiciţi dumneavoastrã cine i-a sunat, dar sînt absolut convins cã bãnuiala dumneavoastrã se va îndrepta undeva foarte sus. Dar dacã asta e o ţarã normalã sau care sã funcţioneze normal… putem sã dãm vina pe clasa mamiferelor, pe clasa oamenilor politici, putem sã gãsim tot felul de justificãri. Putem sã dãm vina pe Constituţie. De ce în ultimii cinci ani Constituţia a devenit extrem de neclarã, de ce oare? De ce înainte, în timpul lui Iliescu, al lui Constantinescu, Constituţia a fost clarã? Dintr-odatã, Constituţia nu a mai fost clarã. Poate nu e vina Constituţiei, şi în loc sã schimbãm Constituţia, poate e mai bine sã schimbãm preşedintele.
Andreea Enescu
Foto: Ion Tudor
noiembrie 13, 2009 la 4:43 pm
@ AN, ati crezut vreo clipa ca PNL face opere caritabile si nu mai poate de dragul tarisoarei? Pe sustinatorii basescului ca alta grija nu au decat sa-l rastoarne pe marinel?
Orban: PNL nu va sustine PSD in turul doi, Geoana si Basescu sunt aceeasi Marie cu alta palarie
http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-11-13&id=44787
Radu Stroe (PNL): Facem Guvern cu PDL, daca Geoana ajunge presedinte si nu-l mai vrea pe Johannis
http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-11-13&id=44794
Toti urmaresc ciolanul.
noiembrie 13, 2009 la 4:46 pm
@Ashwarti
Oare cum o sa isi inceapa AN discursul la Ramnicu Valcea? Cu “Dragi ramnicei Valceni…”? Crezi ca o sa se supere audientza?
noiembrie 13, 2009 la 5:56 pm
Alex, nu va impacientati deocamdata cu declaratiile dnilor Orban si Stroe. Oricum, dl Stroe vrind sa zica una, zice de fapt alte doua lucruri, iar pina la desemnarea unui nou premier mai este.
noiembrie 13, 2009 la 6:55 pm
Fratele Marcus zice ca-si revigoreaza neuronii cu viagra.
Nu e de mirare! La ce cap are! 
Daca facea si scoala era mare. 
Poet.
Adresa ceruta este: Soseaua Kiseleff nr 10, sector 1. Bucuresti 011346. Romania.
noiembrie 13, 2009 la 9:41 pm
Cal la f4, Nebun la a7, Dama la h4 sah, Turn la h7, Cal la g6 sah si mat. Din nu mai trei mutari.
noiembrie 13, 2009 la 10:17 pm
Domnule Nastase, care este pana la urma normalitatea? Cea invocata sau cea simtita pe propriile epiderme? Succes in cele trei judete.
http://gaboanta.wordpress.com
noiembrie 14, 2009 la 1:27 am
@Aya – analiza ta este desigur pertinenta in aria logica pe care ai ales-o sau din care n-ai putut iesi. Te pastrezi in interiorul paradigmei realismului politic formal cel care oricum ne invadeaza in forme mult decazute pe toate canalele (si care aici pe blog e bine reprezentata de prestatia celui care semneaza „Instalatorul). „Conspiratia” „sistemica” pe care o negi este intr-adevar lipsta de orice consistenta in interiorul acelei paradigme. Fiecare din detaliile care ar putea trece drept probe ale acestei „conspiratii” dau, atunci cand sunt adunate intr-o colectie, senzatia unor coincidente intaplatoare, a unei lipse totale de consistenta si coerenta, o secventa aleatoare, „anarhica” de fapte cu efecte convergente (intr-un mod aparent bizar, daca le-am observa de pe alta planeta) care servesc acelasi segment de indivizi. Componenta totalitara a sistemului nu are nevoie de coordonare si conspiratii dirijate atata vreme cat „agentii anarhici” au mijloace simple de sincronizare si recunoastere. Totusi nu e greu de stabilit ce anume au in comun entitatile care populeaza indivizi precum Ciutacu, Nistorescu, Roncea, Badin (de ex.) care in cadrul paradigmei alese de tine constituie un grup cat se poate de eterogen. Sa zicem ca tu ar trebui sa faci un film, ca regizor, cu buget teoretic nelimitat si ai avea de ales intre doua genuri de distributie:
a) Posibilitatea de a apela la actori profesionisti, consacrati, cu personalitati puternice (eventual cu fite si pretentii), fata de care eventual poti avea complexe de inferioritate, avand caracteristici psihologice si profile personale departe de personajele pe care ar trebui sa le interpreteze (de ex. Robert de Niro sa-l joace pe Gigi Becali) cu care ar trebui sa muncesti pentru a le explica natura personajelor si asteptarile tale ca regizor.
si
b) Posibilitatea de a organiza nenumarate pre-selectii printre indivizi cu talent nativ (si care se potrivesc intr-o maniera intima cu personajele si cu care au un fond si un profil comun) si pe care, odata gasiti, nu urmeaza decat sa-i faci sa memoreze textul si sa-si invinga inhibitiile pentru a se comporta natural.
Tu probabil, care esti o rafinata, ai alege varianta (a) totusi uneori se poate face un film de succes in varianta (b) cu cheltuieli si complicatii semnificativ mai reduse. Voiculescu nu avea nevoie sa-l convinga pe Liiceanu sa joace rolul „Ciutacu” cand contextul social post-comunist face asa de usoara gasirea pentru rolul respectiv a unui ciutac nativ. A incercat el (voiculescu) ceva cu Cartarescu si Tudoran dar a inteles destul de repede ca acum in zilele noastre este mai simplu sa faci preselectii printre „actori amatori”. Vantu a procedat la fel. Atunci cand a schimbat piesa a schimbat brusc si distributia. Nistorescu exista, nu trebuia inventat sau interpretat de catre cine stie cine. Am impresia ca Adrian Nastase joaca pe acest blog rolul abandonat prematur de catre Ion Cristoiu. Varianta (a) este o conspiratie clasica. Varianta (b) nu este mai putin o conspiratie. Revenind in plan social avem de-a face cu o bizara mixtura intre componenta anarhica si cea totalitara (existand ca tendinte in interiorul fiecarei societati) care actioneaza acum aparent dezordonat si descentralizat. Consemnul este „basescu”. In rest ai dreptate. Intelectualii care au fost dezamagiti de absenta rezultatelor notabile au abandonat fie pur si simplu din cauza acestei dezamagiri fie pentru ca entuziazmul initial i-a adus sub incidenta consemnului si au devenit automat tinte devenind brusc lasi sau pesimisti-realisti (de ce sa-ti risti pielea sau linistea atata vrem cat „omul tau” tot nu poate face nimic impotriva monstrului mutant?) Acestia se vor abtine. Vor sta acasa. Si vor da un exemplu prost. In mesajul meu anterior eu nu vorbeam despre acestia. Eu vorbeam de unii care au votat cu Basescu si care acum vor vota impotriva lui, si atunci si acum dupa ureche. (Oameni care vorba ceea a facut consumatie si nu plateste, in baza la motivu ca n-are bani) . Acestia vor face diferenta.
@Blogideologic – „Tu nu consideri că Limba Română chiar merită să fie folosită la nivelul unui discurs serios?” D-ta nu-mi pari persoana potrivita sa aprecieze nivelul de seriozitate al unui discurs. Asta ce-i drept insa nu face automat discursul (meu) mai „serios”. Am remarcat insa ca ai tendinta de a face aprecieri finalizate cu atribuiri de calificative relative (precum mediocritate sau sub-mediocritate) si vizavi de persoane, texte, orientari care au notorietate publica. Desigur ca medocritatea este ceva relativ, iar atunci cand nu spui in raport cu ce alte persoane, texte sau orientari ai apreciat calitatea unor materiale sau idei se subintelege ca te raportezi pur si simplu la tine insuti. Rezultatul stimabile, este rizibil. Initial am avut impresia ca esti pur si simplu inconstient si ca auto-adorarea ta e sincera. Totusi faptul ca nu-i contesti pe Tismaneanu sau pe cei de la GDS (sau pe ceilati a caror prestanta te enerveaza) chiar la ei acasa, pe blogurile lor, in revistele lor, ca nu comentezi (ca sa nu te faci de ras) si ca nici altora nu le inagdui sa comenteze pe blogul tau, imi sugereaza ca pe undeva ai dimensiunea proportiilor dintre pigmeul hilar Titus si cei pe care-i contesti aici si ca bravezi cu curaj aici, unde misuna de prim-ministri. Am auzit ca pana si Marcus si Instalatorul candideaza la investitura. Cel putin asa am auzit. Acum, pana sa discutam eventual despre punctul acela de observatie din care diferentele dintre anarhie, democratie si totalitarism sunt neesentiale, pentru ca te vad formal interesat de starea mariei sale Limba Romana iti propun o lectura usoara pentru vineri seara aici. Ce parere ai?
noiembrie 14, 2009 la 11:25 am
@ neutrino
Se poate constata uşor ce respect, citeşte discursul de la adresa URL http://blogideologic.wordpress.com/2007/12/08/ideologia-scolilor-centrale/ . Este cumva “auto-adorarea” mea ? Nu ! Nici nu mă născusem pe atunci ! Domnii Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu, Horia Roman Patapievici dovedesc mediocritate intelectuală în raport cu norma de excelenţă a culturii române instaurată după ieşirea din cumplitul veac fanariot, un timp pe care aceşti patru bobo people îl adoră (nu ştiu cât de sincer şi dezinteresat). Ce valoare de facto are “notorietatea publică” a unor personaje precum Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu, Horia Roman Patapievici (le fac onoarea să îi citez din nou), în care au fost investiţi bani grei de către forţele anti- româneşti pentru a-l înjura pe Mihai Eminescu sau injuria valorile intelectuale româneşti genuine care mi-au creat mie cugetul ? Ce au “creat” aceste personaje sinistre, “patru călăreţi ai Apocalipsului”, pentru cultura română ? Ei au un veşnic statut mediocru, condiţia de culturnici GDS ! Aceasta este alegerea voluntară şi interesată pe care au făcut-o ei, pricepi tu ? Nu i-am turnat eu în borcanul GDS ! Eu am refuzat să intru în GDS, deşi la început primeam invitaţii repetate, transmise prin interpuşi, să intru în “borcanul cu miere” !
noiembrie 14, 2009 la 5:18 pm
@blogideologic
Am o nedumerire privind niste termeni .Ai spus ca Pol Pot a fost INFLUENTAT de Israelul modern .La sfarsitul P.S.-ului ai afirmat ca daca n-ar fi fost Israelul modern revolutia n-ar mai fi APARUT.Trecand peste faptul ca tineretea de la Paris ,pe care o credeam definitorie in traiectul lui Pol Pot ,nu este amintita ,parerea mea e ca exista o contradictie intre termenii “a influenta” cu “a initia”.E o contradictie logica.Influentezi dupa ce initiezi.Poate de aia pare asa trasa de par explicatia ta (CAM FANTEZISTA ,CA SA SPUN ALTFEL).
noiembrie 14, 2009 la 5:34 pm
@aya
Am citit despre frica ta ca alegerile vor fi influentate decisiv de rural si de suburban.Intrebare :te-ai simtit mai bine la alegerile din 2004 cand Basescu a castigat,dupa cum spui,ajutat si de intelectuali si de mediul urban ?
Iar o sa ofensez lumea buna de pe blog.Pana acum ,o stim cu totii,electoratul majoritar de stanga (al PSD-ului) a fost mediul rural si,fara suparare,mancatorii de mici electorali .Adica acel electorat care este intr-un fel blamat.Adica electoratul tatucului Iliescu.Bineinteles ca au fost si intelectuali de stanga (dar intr-o proportie mai mica).Atunci nu a fost bai ?
La aceste alegeri,ai dreptate ,sustinatorii parca au facut schimb.Acum este electoratul tatucului Basescu.Acum e bai?
Intr-un fel ar trebui sa te bucure schimbarea.Problema este ,vorba lui Liiceanu,ca acei intelectuali au obosit si nu se regasesc in nimeni.
Pana la urma “demos”ul e demos si pana nu gasim o alta forma de democratie,aceasta este raul cel mai mic.
noiembrie 14, 2009 la 6:17 pm
@blogideologic – “Domnii Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu, Horia Roman Patapievici dovedesc mediocritate intelectuală în raport cu norma de excelenţă a culturii române instaurată după ieşirea din cumplitul veac fanariot”
Foarte frumos! Ati gasit intr-adevar un termen de comparatie inatacabil. Bravo! Ceva din trecutul de marire, un trecut inchis si circumscris unei epoci apuse. Reprezentatii nenumiti ai acelei “norme de excelenta” nu (mai) pot fi invinuiti de nimic nici macar in raport cu cerintele prezentului lor daramite cu comandamentele (sic) prezentului mizerabil pe care-l traversam. Inferioritatea elitelor actuale in raport cu o norma a unui timp inchis este intr-adevar greu de contestat, iar un studiu comparativ pertinent, profesionist si credibil ar fi desigur cre de realizat. Asta e tot ce ai putut gasi? Pai inseamna ca tocmai ai recunoscut ca cei pe care-i incriminezi reprezinta varfurile intelectualitatii romanesti actuale, si ca eventuala lor mediocritate relativa poate fi validata doar in raport cu elemente exterioare timpului sau spatiului in care se manifesta. Ma asatept sa-i considerati mediocri pe cei numiti si eventual pe altii (Gabriel Andreescu, Mihail Neamtu, Traian Ungureanu, Dorin Tudoran, Paul Dragos Aligica etc) sub-mediocri in raport cu anumite valori consacare din afara tarii, desi idiosincraziile care te macina iti vor ingreuna misiunea. Pana la urma tot trecutul e optiunea valida in a-i contesta pe cei a caror prestanta intelectuala te complexeaza in prezent. Nu? La urma urmei este evident ca nici Basescu nu e vreun Mihai Viteazu. (Desi cred eu ca la nivelul logicii decizionale in fata unor provocari considerabil mai mari decat resursele disponibile o paralela intre secventa Mihai Viteazu si secventa Traian Basescu poate fi pertinenta. La urma urmei, pastrand proportiile, vor fi esuat amandoi in aceeasi maniera si vor fi influentat viitorul cam in acelasi fel).
Dar important in discutia noastra ramane faptul ca RECUNOSTI (indirect, atat cat iti ingaduie constiinta, nu insist) ca, in prezentul intotdeauna mizerabil, ceea ce a fost capabila societatea sa produca mai bun in materie de inteligenta “sociala” sunt tocmai cei pe care-i contesti tu. Nu e anormal ca un cvasi-neica nimeni sa aiba totusi spirit de observatie si capacitatea de a recunoaste valoarea. Felicitari!
Nici macar faptul ca-l copiezi pe Eminescu nu te poate face mai mare. Ce vei fi inteles tu din:
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas de durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară,
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.
Liră de argint, Sihleanu, – Donici cuib de-nţelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale ne’nturnată.
S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.
Eliad zidea din visuri şi din basme seculare
Delta biblicelor sunte, profeţiilor amare,
Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles;
Munte cu capul de piatră de furtune detunată,
Stă şi azi în faţa lumii o enigmă n’explicată
Şi vegheaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres.
Bolliac cânta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă;
L-ale ţării flamuri negre Cârlova oştirea cheamă,
În prezent vrăjeşte umbre dintr-al secolilor plan;
Şi ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,
Palid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sperării,
Descifrând eternitatea din ruina unui an.
Ai inteles cumva din asta ca Eminescu, Caragiale, Maiorescu, Creanga, Macedonski, Alecsandri, Slavici erau niste nulitati ale limbii romane? Sau doar sub-mediocri in raport cu Carlova si cu Chichindeal?
Timpul liber pe care-l ai si apetitul pentru un anumit gen de lecturi din care extragi argumente pentru marotele cu care sentimentalizezi obositor, de asemenea nu au cum sa te mantuiasca. Mai cauta. Poate si prin alte parti. Pe aici ai ajuns o ciudatenie care a reusit sa-i enerveze pe unii, sa-i amuze pe altii si sa-i lase rece pe cei mai multi… Te reculegi intr-un cerc inchis. Esti in cerc. Pot sa mai renvii luminos din el ca Pasarea Phoenix? Exagerez desigur caci maxima ta reinviere ar fi sa mai scrii odata De la mitul astral la astrofizica. Dar poate ai si alte ambitii. Revolutionarea invatamantului, a culturii si cultelor precum si dezvoltarea durabila prin restaurarea Scoalelor Centrale si a Constitutio Antoniniana. Ce sa zic? Bafta!
noiembrie 15, 2009 la 12:23 am
Imi place.
noiembrie 15, 2009 la 12:27 am
Imi placve.
noiembrie 15, 2009 la 3:37 am
@
Contele
NU CONSIDER ACCEPTABIL CA SUBURBANII SI RURALII SA IMI DECIDA SOARTA, INDIFERENT DE BENEFICIARUL VOTULUI LOR!
Vorbim despre doua chestiuni total diferite:
tu, despre judecarea electoratului suburban si rural, cu dubla masura, in functie de candidatul pe care il voteaza;
eu, despre faptul ca NU POT FI DE ACORD ca acel electorat (suburban si rural) sa imi decida soarta INDIFERENT PE CINE AR VOTA.
Bref: fie ca imi place, fie ca nu imi place rezultatul votului, prefer ca soarta sa NU imi fie decisa de suburbani si de rurali, persoane cu instructie precara.
Subliniez, este vorba despre opinia mea in legatura cu votul care decide rezultatul- nu despre participarea la vot, in sine.
Este firesc si democratic sa participe la vot aceia ale caror voturi NU doresc sa imi decida soarta (suburbanii si ruralii)- nu voi pune niciodata drepturile democratice in discutie.
Am afirmat, nu o data, ca vulnerabilitatile democratiei trebuie acceptate, caci lucrul cel mai important este democratia insasi; tocmai acele vulnerabilitati sunt garantia ei, in mod paradoxal- “tratarea” lor inseamna alunecarea catre totalitarism.
Disjung cauzele:
Ma supun regulilor democratice fara cracnire.
dar
Asta nu inseamna, insa, ca nu am dreptul sa spun ceea ce cred si ceea ce consider acceptabil- sau ceea ce nu consider acceptabil. Dimpotriva, este dreptul meu democratic.
In cazul de fata, nu consider acceptabil (NU am considerat- si nu pot considera- acceptabil, ca principiu, indiferent de rezultatul votului) ca soarta romanilor, deci si a mea sa fie decisa de suburbani si de cei din mediul rural, cu grad precar de instructie.
Este motivul pentru care, desi apartin electoratului urban si intelectualitatii-acele segmente cuprinse de scarba profunda, principala cauza a rezistentei opuse votului in sine- voi iesi la vot.
Desi sunt si eu cuprinsa de scarba, voi vota.
Am spus de ce: NU CONSIDER ACCEPTABIL ca doar suburbanii si ruralii sa imi decida soarta.
P.S.
A propos de “raul cel mai mic” pe care il invoci in finalul replicii tale:
Nu stiu daca ai citit acele postari ale mele in care afirmam- si imi mentin afirmatia: nu voi cadea in capcana ierarhizarii raului.
noiembrie 15, 2009 la 4:00 am
@
Blogideologic
ESTI UN FASCIST PENIBIL SI MINCINOS, CU INSTRUCTIE PRECARA!
Am trei intrebari (la care te invit sa raspunzi punctual, fara citate luate de pe Wikipedia sau “urechisme” ca atunci cand, cu nerusinare, i-ai atribuit lui Hegel o prostie pentru care cred ca se intoarce in mormant):
1. Cand si unde l-a (citez) “injurat” Vladimir Tismaneanu pe Eminescu?
(Daca nu raspunzi- unde, cum, cand- sau daca nu recunosti ca ai spus un neadevar, meriti numai dispret.)
2. Cand si unde l-au (citez): “injurat”, pe Mihai Eminescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu sau Horia Patapievici? (pe Vladimir Tismaneanu l-am mentionat aparte pentru ca este prietenul meu si pot depune marturie ca niciodata, nici macar in discutiile particulare, nu il “injura” pe Eminescu).
3. Cand si prin cine ai primit “invitatia” de a intra in GDS- astfel incat sa fi avut prilejul de a refuza?
MINTI, TITUS FILIPAS!
Minti cu nerusinare.
La informatii legate de GDS (atat noi cat si vechi- atat publice cat si “discrete”) am acces oricand.
Iti pot spune, deci, in cunostinta de cauza: MINTI.
Nimeni, niciodata, din GDS nu ti-a lansat (direct sau indirect) “invitatia” de a deveni membru al Grupului pentru Dialog Social.
Desi a devenit un loc comun, remarca ti se potriveste: strugurii sunt acri!
noiembrie 15, 2009 la 5:04 am
@
Neutrino
“@blogideologic – “Domnii Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu, Horia Roman Patapievici dovedesc mediocritate intelectuală în raport cu norma de excelenţă a culturii române instaurată după ieşirea din cumplitul veac fanariot””
Ai remarcat corect: unii, ca mine, se enerveaza (fara rost, caci individul este ineducabil).
Mi-am amintit de BHL:
“Ura cu adevarat fara scop? Ura goala si in gol? Vointa de razbunare in stare pura?(…) o patima fantomatica si fara obiect, o minciuna inutila, dar care dainuie?”
(Ce grand cadavre a la renverse)
noiembrie 15, 2009 la 5:42 am
@ neutrino, ce îmi aduce reproşul : “te vad formal interesat de starea mariei sale Limba Romana”.
Cum zicea Ion Brătianu: „Grecismul năbuşi limba noastră, clasele avute abia mai îngânau limba părinţilor lor şi numele de Român devenise un nume de dispreţ; limba greacă comanda de pe Tron drepturile şi datoriile oamenilor, dascălii greci ocupau catedrele în şcoala domnească şi tot în limba greacă se ridicau imnurile la cer, pe când cea română abia se mai auzea pe lungul brazdei, în monologul plugarului ce mână boii”. Au fost vremuri grele. Altele urmează. Unii se opun vehement evoluţiei Limbii Române în cea de a doua modernitate, acuză imediat orice tentativă drept “fascism românesc”. Dar există un câmp de forţe local, pur românesc, conectat la câmpul de forţe european. Aşa au lucrat geniile noastre din secolul XIX, cum am demonstrat în modestul text publicat la adresa URL http://blogideologic.wordpress.com/2007/12/08/ideologia-scolilor-centrale/ . Înainte de a-l publica pe blogul meu, l-am trimis şi la publicaţiile periodice patronate de bobo people conectaţi puternic cu GDS. Textul meu, intitulat “Ideologia Şcolilor Centrale”, a fost respins. Concluzia ? Elita culturnicilor GDS nu-i interesată de câmpurile de forţă româneşti genuine în cultură. De altminteri Societatea Academică Română şi Grupul de Dialog Social au anunţat recent că luptă să îi elimine pe clasicii literaturii române din programa şcolară. „La limba română, perpetuăm predarea unei filologii nombrilistice.” a spus Sorin Ioniţă, director de cercetare la Societatea Academică Română şi membru marcant al GDS. “Să tăiem!”, a conchis ameninţător domnul Sorin Ioniţă. Ce anume ? Cordonul ombilical care leagă cultura română actuală de acel acquis european întru excelenţă pe care l-au integrat dascălii naţionalismului în cultura română. În acelaşi timp, editura Humanitas condusă de Gabriel Liiceanu publică textele lui Keith Hitchins, autor ce proslăveşte fanariotismul şi mankurtismul anti-românesc. Keith Hitchins îi laudă în mod expres pe fanarioţi (care nu ştiau româneşte, n.n.), în opinia sa ei fiind un adevărat model pentru modernitatea românească, model urmat cu “diabolică perseverenţă”, aş zice, de culturnicii GDS actuali. Din fericire pentru noi, în secolul XIX au mai existat ideologul Ioan Eliade Rădulescu şi romanticul Mihai Eminescu care au urmărit cu vigoare un proiect bine echilibrat pe cele două necesare fire de tensiune: firul voluntarist şi firul intelectualist. Împotriva destinului şi ideologiior potrivnice, ei au reuşit să creeze Limba Română cultă, capabilă să exprime ideile lumii moderne. Dar în cea de a doua modernitate, –căci timpul postmodern de stagnare nu mai poate dura!–, Limba Română trebuie să evolueze pentru a descrie coerent “ştiinţa zilelor nefaste”, –Dismal Science, cum numea Thomas Carlyle Economia Politică–, să identifice “pe româneşte” fluxurile de risc şi să elibereze demonii lui Maxwell macroscopici care controlează întru beneficienţa noastră fluxurile de entropie şi de poluare pentru a le reduce. De ce înspăimântă proiectele mele?
noiembrie 15, 2009 la 5:58 am
[...] ce înspăimântă proiectele mele? By blogideologic Mi se reproşează pe blogosferă, vezi http://nastase.wordpress.com/2009/11/12/calatorii-de-campanie/ , de către un ilustru anonim : “te vad formal interesat de starea mariei sale Limba [...]
noiembrie 15, 2009 la 6:00 am
@
Contele
Recomanda-i fascistului Filipas sa citeasca urmatorul fragment din Bernanrd- Henri Levy, pentru a nu putea spune ca nu are un minimum de cunostinte despre cum SI UNDE s-a format Pol Pot si cui ii “datoreaza” ideile care au dus la sinistra revolutie a khmerilor rosii:
“(…) indivizi care, în majoritatea lor, au studiat în Franta.
Apar revolutionarii care au ramas in Franta pana la mijlocul anilor ‘50, cazul lui Pol Pot sau al lui Son Sen, viitorul sef al fortelor armate din Cambodgia democratica – si pana la sfarsitul deceniului în cazul lui Ieng Sary sau al lui Khieu Samphan, viitori ministri, de Externe si, respectiv, de Interne.
Apar noii revolutionari care au urmat, cu relativa asiduitate, cursuri la Sorbona, la noua Universitate a PCF sau – cazul lui Ieng Sary – chiar la Institutul de Studii Politice din Paris si care, in scolile franceze, au fost initiati, printre alte minunatii, in textele lui Mao care, precum celebrul «Despre solutionarea corecta a contradictiilor in sanul poporului», începusera sa aprinda spiritele poporului studios.
Iata ca, acesti tineri, dintre care cei mai inteligenti au descoperit, au parcurs sau doar au adulmecat lucrarile lui Bettelheim, Althusser, poate ale lui Lacan se intorceau in tara lor purtand incarcatura necesara pentru o revolutie despre care Pol Pot avea sa spuna ca este «o noua experienta», un «urias salt inainte», o incercare «extraordinara», importanta «pentru lumea intreaga» pentru a reusi «schimbarea omului în profunzime».
Despre ce va fi fiind vorba in acel proiect?
Prin ce este extraordinara aceasta incercare?
(…) prevede (…) promovarea individului simplu, opusul expertului, privilegierea muncii fizice fata de cea intelectuala, vointa de egalitate imediata si totala.
Dar deschide, de asemenea, trei noi directii de actiune, absolut inedite în istoria revoluţtilor si în care se recunoaste cu uşurinţă amprenta acelei instructii universitare radicale pentru care cultura sorbonnarda si ulmiana erau, pe atunci, laboratorul mondial.
In primul rand, este vorba despre ceea ce trebuie numit, obligatoriu, regimul dorinţei: (…) reglementarea, de tip polpotian, a casatoriilor, proscrierea relatiilor erotice sau amoroase in afara cadrului conjugal, fixarea, prin decret, a zilelor anului în care era permisa copularea tinerilor si, de cealalta parte, pedeapsa capitala pentru cel mai nevinovat flirt în situatiile nepermise, altfel spus pretentia de a regla, prin instrumente politice, afectul, emotiile, erau, acolo, de o precizie si rigoare inegalabile.
In al doilea rand, pentru prima oara in istoria revoluţtilor s-a actionat asupra limbii (…) vizand cealalta matrice a despotismului: aşa a aparut, in 1967, proiectul de reformare a dictionarului, initiat de Chuon Nath si, in spiritul teoriilor lui Keng Vannsak – specialistul in limba si literatura cambodgiana, care a fost unul dintre mentorii lui Pol Pot – ideea unui «Institut al limbii khmere»; asa a aparut «planul de actiune pentru învatamantul superior», promulgat în 1977 si care, in materie de «actiune», propovaduia o adevarata amnezie in materie de limbaj, stergerea unor intregi parti din dictionar si redefinirea unui numar de cuvinte în conformitate cu canoanele spiritului nou.
In al treilea rand, si ultimul, vointa de a interveni spatial in acea faimoasa separare intre zonele urbane si rurale (…): sa ne amintim de tinerii soldati, imbracati în negru si famelici, asediind Phnom Penh in dimineata de 17 aprilie 1975 si anuntand ca orasul avea să fie bombardat de aviatia americana; sa ne amintim de cele două milioane de persoane aruncate în strada, in decurs de cateva ore – inclusiv batrani si infirmi, bolnavi cu perfuzii smulsi de pe paturile de spital, tinere ridicate in picioare în timp ce nasteau, copii; sa ne amintim de acea imagine dementiala, nemaivazuta vreodată, a unui mare oras golit de locuitori – ca, de altfel, toate orasele din tara – care au fost abandonat in voia hienelor si jefuitorilor.
Desigur, nu afirm că anumite lucruri se leaga, mecanic, intre ele. Nu cred ca Pol Pot si Ieng Sari au fost discipolii constiinciosi ai lui Saussure, Lacan, Hjelmslev sau Bettelheim. Dar este evident ca actionau in acelasi spirit. Este evident ca vointa de a tinti omul chiar in sufletul si în dorinta sa, uciderea unei limbi existente, nu pentru ca nu era cunoscuta şi vorbita, dar pentru a fi data prada cainilor aparatori ai noii puritati, ura impotriva oraselor si a tot ce simbolizau acestea erau contemporane cu radicalismul francez.”
Poate stie fascistul Filipas ca Sorbona si Scoala Superioara Normala de pe strada Ulm (de unde expresia “cultura ulmiana”, care apare in text) unde s-a format (printre altii) Pol Pot nu sunt in Israel, dar in Franta, in Paris, mai exact. Tot in Franta- nu in Israel- se gaseste si “noua Universitate a PCF”.
I-am mai transmis un fragment despre “limba khmerilor rosii” cu o alta ocazie, dar nu a inteles nimic.
Poate retine, cel putin, unde s-a format si si-a insusit Pol Pot ideile.
noiembrie 15, 2009 la 6:15 am
“Desi cred eu ca la nivelul logicii decizionale in fata unor provocari considerabil mai mari decat resursele disponibile o paralela intre secventa Mihai Viteazu si secventa Traian Basescu poate fi pertinenta. La urma urmei, pastrand proportiile, vor fi esuat amandoi in aceeasi maniera si vor fi influentat viitorul cam in acelasi fel.”
Tu vorbeşti serios ? Ţi-am mai reproşat o dată că nu ai un discurs românesc serios şi ai protestat ! Oricum, excerptul dovedeşte că tu nu cunoşti istoria Europei în jurul anului 1600. Contra Reforma cu programul Romania Neoacquistica a pus la dispoziţia lui Mihai Viteazu resurse monetare imense ! Cred că Mihai Viteazu le-a chivernisit destul de bine pentru a implementa, pentru prima oară în istoria noastră, proiectul Romania Neoacquistica!
noiembrie 15, 2009 la 7:52 am
@
Neutrino
Imi pare rau ca m-am facut doar partial inteleasa.
Vina este a mea- am prezentat doar acea parte legata de mutatiile psihologice aparute care determina absenteismul la electoratul urban si la elitele intelectuale.
Sigur ca, astfel privind lucrurile, ai putea pune concluzia negarii “conspiratiei” (prin simplul fapt ca nu m-am referit la ea).
Conspiratia sistemica vizeaza in primul rand intelectualitatea.
(I-am recoamndat, prin “Conte”, lui Titus Flipas- “Blogideologic”- un fragment dintr-un volum al lui BHL aparut anul trecut; inca din primul moment m-a izbit asemanarea intre “miscarea subterana” pe care o simteam impotriva intelectualitatii romane si amanuntele revelante, atat faptice cat si analitice, din volum, specifice “revolutiilor” care vizau aparitia “omului nou”; ma tem ca suntem in pragul unui pericol fata de care ceea ce s-a petrecut in timpul lui Ceausescu este o blanda copilarie).
Conspiratia sistemica vizeaza, inainte de toate, spiritul.
Poate parea o impietate, dar, dupa prima impresie, se va dovedi, sper, a nu fi asa.
Acelasi TIP de “conspiratie sistemica” (comunismul ca a fost o masca- oribila, hada, care nu trebuie sa mai apara pe scena) a incercat inabusirea spiritului prin experimente sinistre, de tipul “Pitesti’.
S-a vazut clar ca nu a reusit- spirtul a vorbit in soapta, nu a tacut.
Deci, a devenit clar pentru “conspiratie” ca nu astfel trebuie actionat. Atata vreme cat nu aduce frica de moarte- cum sa se teama spiritul de moarte?- experimentele violente au un efect limitat in timp si deloc profund, in sensul intentional al regizorilor.
Acum, se incearca aruncarea spiritului in derizoriu. Distrugerea intelectualitatii prin deriziune.
Epoca lanturilor efective (si a stalpului infamiei) a fost inlocuita prin cea a mijloacelor sofisticate.
Spiritul se distruge in trepte.
Initial, sunt inlocuiti, public, intelectualii de valoare prin false modele (de succes, insa) intens promovate prin mass media.
Lasati sa actioneze liber (recunosc, regizorul are imaginatie!) acestia vor inlocui sistemul axiologic prin non-sistem, mai exact anti-sistem valoric.
Mai apare cate o voce- cand “regizorul” realizeaza ca s-a intrecut masura si ca respectivii sunt pe punctul de a-si dezvalui impostura (repet, ei actioneaza firesc, liber, chiar cred ca merita sa fie in prim plan) si afirma, de exemplu, ca tot ceea ce vedem nu este de joasa extractie, ca mocirla invadeaza totul- dar ca este un fel de “postmodernism”.
Am observat acest lucru- si m-am cutremurat, intelegand si retinand ceea ce am inteles- dupa aparitia unui studiu al lui Teodor Bakonsky legat de postmodernism si pozitionare anti-sistem (nu ma refer la textele sale recente- dar la unul din 2000, daca nu cumva din 1999).
Cuvintele sale aveau sa fie calchiate si transmise, deturnat, ulterior, de cei care erau “programati” sa inlocuiasca, public, intelectualitatea.
Spiritul mesajului sau a fost pervertit si asimilat ca atare, de public.
(Este lesne de inteles de ce, in aceste conditii, un intelectual de talia lui Bakonsky a fost atacat via vulgata intelectuala, folosindu-se, halucinant, argumentele sale, intr-o constructie mistificata; nu este vorba doar despre “desfiintarea” unui intelectual de valoare- cu riscul de a ma considera cinica, afirm ca daca s-ar reduce doar la asta, pericolul nu ar fi major, aflandu-ne doar in fata unui simptom indicand o afectiune care inca poate fi prevenita- dar despre atacul pervers, pe aceasta baza, la spiritualitate, careia ii este substituita, progresiv si eficient, nonvaloarea, actiunea progresiva “pacalind” sistemul imunitar al societatii).
Apoi, dupa ce organismul va fi fost infestat, este suficient doar un “semnal” din partea impostorilor (perceputi, fals, ca autentici) pentru ca societatea sa isi atace intelectualitatea, “devorand-o”, fara a realiza ca, astfel, se devoreaza pe sine prin auto-canibalizare, dupa ce, in urma unei “anestezii partiale”, nu va simti ca, de fapt, amputeaza si sfasie cu dintii parti din propria-i fiinta.
P.S.
1. Te rog, nu mi-i asocia (mie sa nu mi-i asociezi!) pe Cartarescu si pe Tudoran (ordinea nu este doar alfabetica- sau nu in primul rand alfabetica). Ma vei ierta pentru asprime, dar m-am infuriat.
Iata parerea mea ferma (deloc umorala!):
In timp ce Cartarescu este un spirit liber si un talent autentic, Tudoran este un impostor, cu un talent mediocru (dar bine jucat) incapabil, intr-o abordare asa-zis analitica, sa depaseasca nivelul raportarilor la autor ca sa ajunga la fondul operei (emblematic imi pare un text al lui din 2006, cred- oricum, inca mai publica in “Jurnalul national”- despre Revel; eu am un temperament “mai afurisit” si, cand citeam acel text, simteam nevoia sa il caut si, vorba lui nenea Iancu, sa-l intreb “ce poftesti, mai musiu”?)
2. Citez: “Am impresia ca Adrian Nastase joaca pe acest blog rolul abandonat prematur de catre Ion Cristoiu”. Nu! Adrian Nastase este un personaj autentic- in traducere “libera”: nu joaca roluri (exceptand, desigur, situatii conjuncturale care pot sa apara, ca in cazul oricaruia dintre noi). Este un intelectual autentic si acesta este primul lucru care conteaza. Omul politic isi are radacinile in intelectual.
3. Pentru filmul acela, cel mai bun regizor ar fi Pintilie. Cred ca ar scoate ceva care ne-ar sparge urechile (respectand realitatea).
4. Ai ghicit: eu as alege mari actori pentru rolurile respective.
O remarca: rolul Gigi Becali ar putea fi chiar interesant.
Sa ne imaginam: ciobanul, care isi scoate banii de la pastrare dupa ce nu mai trebuie sa ii ascunda de legile lui Ceausescu, isi cumpara cel mai tare “otomobil”, isi cumpara “palat”, il ia ca profesor “de inteligenta vorbita” pe Dan Pavel (pe care il terfeleste- pardon de expresie, dar e cea mai potrivita- cum vrea el, pentru ca il plateste), isi cumpara echipa de fotbal, isi cumpara “badigarzi’, isi cumpara “istorici” care sa rescrie istoria Romaniei, la palat (conform spuselor lui Alex Mihai Stoenescu- mi-a fost mie rusine de cum ar fi trebuit sa ii fie rusine si nu parea a-i fi, acestui om, cand vorbea, zambind larg, cu- sper, jucata- admiratie despre Becali!).
Dupa ce isi cumpara toate astea, ajunge europarlamentar!
Si, desigur (cum altfel) candidat la presedintia Romaniei.
noiembrie 15, 2009 la 8:01 am
@
Blogideologic
Citez dintr-o postare in care te dai singur de gol:
“Înainte de a-l publica pe blogul meu, l-am trimis şi la publicaţiile periodice patronate de bobo people conectaţi puternic cu GDS. Textul meu, intitulat “Ideologia Şcolilor Centrale”, a fost respins. Concluzia ? Elita culturnicilor GDS nu-i interesată de câmpurile de forţă româneşti genuine în cultură”.
Este clar de ce esti atat de pornit: pentru ca nu iti publica textele.
Ce spuneai, ca te-au invitat sa devii memrbu GDS si ca ai refuzat?
Te pomenesti ca de asta nu ti se publica textele!
Tu nu vezi ca esti ridicol?
noiembrie 15, 2009 la 2:23 pm
@blogideologic
Mi-a zis Aya sa-ti transmit sa te-apuci sa citesti Bernard Henri-Levy poate te mai dumiresti.
Acum, dupa nume(Levy),sper pentru tine sa nu fie evreu .Ca vad ca-ti stau in gat.
noiembrie 15, 2009 la 5:34 pm
@ contele care spune: +sper pentru tine sa nu fie evreu .Ca vad ca-ti stau in gat.+
Unde ai văzut tu evrei ? În gâtul meu, sau pe globul pământesc ? Tu chiar crezi gogoriţa asta că mai există “evrei autentici” ? Mai există “daci autentici” ? Şi în treacăt fie spus, la aşa nickname precum “contele”, ar trebui să demonstrezi cei şapte ani de acasă !
noiembrie 15, 2009 la 6:21 pm
@blogideologic
Tot in treacat fie spus :eu cu cei sase ani de acasa n-as fi scris PS-ul acela privind asocierea dintre o revolutie absolut criminala si Israelul modern.
P.S. De curiozitate :ce inseamna la tine”evreu autentic”?Un evreu ultraortodox este “autentic”?Si cum ai ajuns la definitiile astea?Ai o terminologie de parca ar fi un colocviu privind puritatea rasiala.Ma duce cu gandul la alte timpuri.
La asa nickname ar trebui sa fii mai atent la ce scrii …
noiembrie 15, 2009 la 11:48 pm
@
Contele
Titus Filipas (“Blogideologic’) este parte a vulgatei fascizante care infesteaza spiritul romanesc.
Este un fascist obraznic care mi-a transmis de doua ori transparente amanintari fizice (am analizat si decriptat mesajele sale, pe blog). Personaje precum acest fascist impertinent imi dau o senzatie de-a dreptul sartreiana.
Nu foloseste cuvantul “evreu”- dar “alogen” (cu referire la evrei).
noiembrie 16, 2009 la 12:08 am
un amanunt mobil de marketing
Domnule Prim Ministru,
1. cercetarile privind reactia individului in raport cu livrarea propriei contributii la obtinerea victoriei, in speta a Scaunului de la Cotroceni, releva ca adeptii primului plasat in sondaje se autopasiveaza pe considerentrul ca ” primul situat in sondaje are victoria asigurata si oricum castiga”.
2. autopasivizarea sustinatorilor conduce la neprezentarea la vot, mai bine spus la diminuarea prezentei la vot , si in urma aceste convingeri secundul castiga.
3. d-ul.Geoana , fiind primul plasat in sondaje, fie si cu un punct, va demobiliza o parte din alegatori , in turul doi, daca nu chiar si in primul tur. Pentru mobilizarea masei de alegatori, era bine sa fi fost situat cu un sfert de punct in urma d-nului Basescu. vezi statistca.
4. un simplu amanunt mobil de marketing
luca gherasim, manecognitiva…
noiembrie 16, 2009 la 1:49 am
În acord cu Arthur Koestler, http://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_Koestler , evreii actuali aparţin celui de “al treisprezecelea trib al lui Israel”
noiembrie 16, 2009 la 5:49 am
Este o schemă prea vizibilă. Cei cu identitatea reală asumată ca participanţi pe blogosferă, sunt atacaţi virulent, dar pe linia de ghidare trasată (vezi Pierre Bourdieu), de unii participanţi pe blogosferă care nu îşi dezvăluie identitatea reală. Ei împart cărţile. Ei câştigă jocul ? Întrebarea-i retorică. Linia de ghidare a fost trasată.
noiembrie 16, 2009 la 10:22 am
@blogideologic
Dar românul “actual” ?Ce este el,românul “actual ?Este geto-dac .roman.slav,al treisprezecelea trib cuman al lui Negru Vodă?
P.S. 1 Nickname-ul face parte din placerea discutiei pe blog.Atat timp cât n-o iei razna.
P.S. 2 Este evident că eu am o certa ascendenţa nobilă,arborele meu genealogic se pierde undeva prin Franţa…Dar tot român mă simt.Nu ştiu dacă sunt actual.Sunt ?
noiembrie 16, 2009 la 4:52 pm
SALASUL FRANCEZILOR ESTE IN LIMBA ROMANA
1.Pana in veacul al XIV e.n. francezii foloseau limba romana taraneasca ( vezi Gabriel Gheorghe si altii), textele din acel timp , arhivate, pot fi citite de romani fara a recurge la dictionar.
2. actuala franceza este construita de calugari, dintre care se distinge si un dobrogean, o limba aproape artificiala, fara mari perspective. Nu este exclus ca romana, singura limba naturala din e.u, sa fie drept fond pentru o limba comuna. Unii cercetatori au publicat studii in folosul spaniolei si nu actualei engleze.Cum varsta medie la sfarsitul veacului va fi de 120 de ani, avem sanse sa fim martorii evolutie unei singure limbi comune din E.U. A se vedea ca Rusia, prin inaintarea, in noiembrie 2009, solicitarii de acces liber a persoanelor in spatiul E.U. consacra un pas major occidentalizarii. De altfel in rusa coexista cuvinte latine, grecesti romanesti in dauna fondului slavon.
3. recurgerea la radacina franceza, nu declanseaza o stare de alerta, ci de ajungere la radacina originala naturala romaneasca
luca gherasim, manecognitiva……
contele spune:
noiembrie 16, 2009 la 10:22 am
@blogideologic
Dar românul “actual” ?Ce este el,românul “actual ?Este geto-dac .roman.slav,al treisprezecelea trib cuman al lui Negru Vodă?
P.S. 1 Nickname-ul face parte din placerea discutiei pe blog.Atat timp cât n-o iei razna.
P.S. 2 Este evident că eu am o certa ascendenţa nobilă,arborele meu genealogic se pierde undeva prin Franţa…Dar tot român mă simt.Nu ştiu dacă sunt actual.Sunt ?
noiembrie 18, 2009 la 10:17 am
@
Blogideologic
PUI PE SEAMA LUI KOESTLER NISTE ABERATII, ASA CUM AI PROCEDAT SI CU HEGEL
Acum am depistat enormitatea pe care ai postat-o in noiembrie 16, 2009 la 1:49 am.
Cum ai indrazneala sa ii atribui lui Arthur Koestler tampenia (citez “inteligentele” tale cuvinte):” evreii actuali aparţin celui de “al treisprezecelea trib al lui Israel”?
Inteleg ca ti-ai facut un obicei din a pune pe seama cate unui autor celebru aberatii inventate de tine. Asa ai procedat si cu Hege caruia i-ai atribuit, fals, o tampenie cat un munte- am facut dovada prostiei, impietatii, munciunii tale, atunci. Asa procedezi si acum, cu Koestler.
Koestler este unul dintre autorii pe care ii iubesc cel mai mult. Spre deosebire de tine (care, fara doar si poate, esti urechist- faci a doua oara aceasta dovada avand si obraznicia sa pui inventiile tale absurde pe seama unor nume mari) eu citesc cartile despre care vorbesc. Iar cartile iubitului meu Koestler le-am devorat, nu le-am citit (pentru a nu mai discuta ca am si tradus din Koestler).
Koestler nu a afirmat- si nici nu putea sa afirme, caci nu este adevarat- ca “evreii actuali provin din al treisperezecelea trib al lui Israel” cum pretinzi tu. Asa ceva este nu doar un urechism, este un urechism idiot.
Realizez ca te referi la volumul lui Arthur Koestler “The Thirteenth Tribe”.
Acolo este vorba despre khazari, populatie TURCICA din zona cuprinsa intre Marea Caspica si Marea Neagra.
Deci, pana si numai de aici este clar ca ai afirmat o tampenie, caci evreii nu sunt “populatie turcica”!
Evreii sunt SEMITI!
Khazarii NU ERAU SEMITI!
Tu confunzi, penibil, evreii cu populatiile de cult mozaic. Este o dovada clara a urechismului!
Khazarii au trecut la mozaism in jurul anului 740.
Evreii au tot religia mozaica.
Asta nu inseamna sa poti spune: khazarii sunt evrei (de ce nu ai spus invers, evreii sunt khazari?; ar fi fost la fel de stupid ca si panseul tau: evreii- actuali- sunt khazari!!).
Bref:
Khazarii sunt o populatie turcica, de cult mozaic.
Evreii sunt populatie SEMITA de cult mozaic.
Evreii- se vede fie si doar citind cele doua propozitii de mai sus- NU sunt khazari (dupa cum, desigur, nici khazarii nu sunt evrei).
Sa iti fie rusine ca iti bati joc de Arthur Koestler, unul dintre cei mai importanti autori ai secolului XX si, in acelasi timp, unul dintre cei doi mari moralisti ai acelui secol (Camus si Koestler), atribuindu-i false afirmatii penibile, de-a dreptul descalificante intelectual.