Astazi, la Fundatia Europeana Titulescu a avut loc lasarea volumui Romanii, Basarabia si Transnistria, autori Ioan Popa si Luiza Popa.
Au participat, printre altii, doi distinsi fosti presedinti ai Romaniei: Ion Iliescu si Emil Constantinescu. Au participat, de asemenea, invitati de marca de la Chisinau (dna Pavlicenco, dl Sahaleanu, etc) si multi diplomati.
Puteti citi mai jos textul interventiei pe care am pregatit-o cu acest prilej:
”Onorată asistenţă,
Dragi prieteni,
Sunt bucuros că astăzi avem posibilitatea să găzduim şi să dezbatem aici, la sediul Fundaţiei Europene Titulescu, o temă cu rezonanţe profunde în inima oricărui român: despre istoria şi destinul fraţilor noştri care trăiesc din vremuri străvechi la est de Prut, la est de Nistru şi până departe în Răsărit.
Este bine cunoscut faptul că evoluţiile politico-sociale, culturale, economice şi militar-strategice din spaţiile situate dincolo de frontierele răsăritene ale României au reprezentat un obiect constant de studiu şi dezbatere pentru Fundaţia Europeană Titulescu, încă de la înfiinţarea acesteia, în spiritul principiilor care l-au călăuzit permanent pe ilustrul diplomat şi patriot Nicolae Titulescu, în preocupările şi acţiunile sale faţă de relaţiile cu marele vecin de la răsărit al ţării noastre.
Este de asemenea cunoscut şi acceptat faptul că raporturile pe care Principatele Române Valahia şi Moldova, apoi statul român modern, format după Unirea de la 1859, şi, cu deosebire, România din perioada interbelică, reîntregită în urma Marii Uniri de la 1918, le-au avut cu Rusia ţaristă şi, mai târziu, cu Rusia Sovietică şi URSS, au marcat fundamental, uneori în mod dramatic, situaţia românilor şi frontierele Statului Român, având întotdeauna un impact puternic în conştiinţa fiecărei epoci, dar şi a generaţiilor care au urmat.
Întâlnirea şi dezbaterea de astăzi sunt prilejuite de ieşirea de sub tipar şi lansarea, sub egida Fundaţiei Europene Titulescu, Centrul de Studii Strategice, a lucrării Românii, Basarabia şi Transnistria, semnată de Ioan C. Popa şi Luiza Popa, care se înscrie într-un ciclu de preocupări de bază ale Fundaţiei, ce urmăresc aprofundarea cunoaşterii, din unghiuri cât mai diverse, a unor epoci, evenimente şi personalităţi care s-au perindat de-a lungul vremii în acest spaţiu zbuciumat al istoriei naţionale.
Fără îndoială, mai ales în ultimele două decenii au apărut numeroase studii şi lucrări, multe de certă valoare, consacrate clarificării unor momente semnificative ale unei îndelungi şi adeseori tragice istorii a românilor basarabeni şi transnistreni, dar orice nouă abordare a unor asemenea subiecte este oricând binevenită.
Este şi cazul acestei lucrări de sinteză, realizată de doi autori care apelează atât la mijloace publicistice, cât şi la o abordare analitică obiectivă, riguros ştiinţifică, acordând o atenţie deosebită identificării şi recitirii unor documente şi pagini mai puţin cunoscute de publicul iubitor de istorie din România.
Îmi face plăcere să remarc de la început calitatea textului oferit spre lectură, faptul că autorii nu au căzut victime ale oportunismului politic, ale speculaţiilor ieftine – în general tentante în cazul unor astfel de teme –, ci se străduiesc permanent să menţină abordarea într-un spirit echilibrat, echidistant, nepartizan, lipsit de patimă şi prejudecăţi, chiar şi atunci când în discuţie sunt fapte, întâmplări sau evenimente cu o puternică încărcătură emoţională din trecutul nostru mai mult sau mai puţin îndepărtat.
Paginile dense ale lucrării valorifică numeroase elemente, date şi informaţii semnificative din surse cât mai diverse, realizând o veritabilă convergenţă între abordări dezvoltate, de cele mai multe ori, în planuri şi compartimente „paralele”, decurgând din tipologia documentelor de arhivă utilizate, ce ţin de texte istorice propriu-zise, de literatura religioasă şi folclorică, de analize politico-strategice sau provenind din sfera serviciilor secrete.
O menţiune specială aş dori să fac despre setul de hărţi şi ilustraţii de arhivă anexate la finalul cărţii, unele fiind reproduse în premieră de la Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi, pe care l-am înfiinţat în anul 2003. Am mai spus poate şi cu alt prilej, o hartă reprezintă o formă de comunicare în cel mai înalt grad, utilizează un ansamblu condensat de semne şi simboluri, constituindu-se adesea într-un document de înaltă expresivitate şi valoare ştiinţifică. A exista pe o hartă înseamnă bucuria şi mândria identităţii, cursul firesc al naşterii, existenţei şi afirmării unei naţiuni. Hărţile vechi înseamnă şi experienţe anterioare dobândite şi împrăştiate, care includ şi coordonata temporală prin care regăsim ce am pierdut. Fluctuaţiile înregistrate pe hărţi, ascensiuni sau descreşteri, comprimă timpul şi reînvie în faţa cititorului de azi file din istoria unui popor. Ceea ce se întâmplă şi în cazul de faţă, anexele sporind valoarea documentar-ştiinţifică a lucrării.
Fireşte, vastitatea subiectului a impus autorilor o selecţie riguroasă şi un efort de sinteză deosebit, motiv pentru care o serie de fapte şi evoluţii relevante au fost doar amintite, ele putând fi aprofundate în cadrul unor cercetări viitoare. Evident, ar fi de dorit în cadrul unor proiecte şi programe comune cu prieteni şi parteneri deschişi la o astfel de colaborare din Republica Moldova şi din alte state din regiune. Selecţia efectuată de autori nu diminuează însă coerenţa şi valoarea de ansamblu a cărţii, iar cititorul va aprecia el însuşi lectura acestui volum prin filtrul conştiinţei proprii, al valorilor şi principiilor pe care le împărtăşeşte, specifice unei lumi libere şi democratice a cărei edificare constituie un proces necontenit.
Cartea rămâne deschisă, iar autorii nu pronunţă verdicte sau sentinţe, lăsând cale liberă dialogului. Fiecare are dreptul la propria sa părere. Dar dincolo de varietatea de opinii, aprecieri şi sentimente cu care poate fi întâmpinat demersul asupra unui subiect atât de incitant şi de complex, nu lipsit de capcane şi provocări avem convingerea că astfel de încercări trebuie încurajate, ele înscriindu-se în efortul permanent de a ne cunoaşte mai bine vecinii, lumea în care trăim şi, nu în ultimul rând, pe noi înşine.
Să recunoaştem că nu este la îndemâna oricui să abordeze teme precum înfiinţarea fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti în stânga Nistrului, administraţia românească din Transnistria în timpul celui de-al doilea război mondial, lagărele şi Holocaustul din această regiune, extinderea practicilor şi represiunilor bolşevice experimentate în fantomatica Republică Transnistreană asupra întregii populaţii a Basarabiei în perioada sovietică de după 1945 ş.a.m.d., în multe privinţe acestea constituindu-se într-o încercare temerară.
România a aparţinut dintotdeauna, în mod natural, Europei. O spunea, cu expresivitatea-i caracteristică, Nicolae Titulescu, în 1928: „În România este dominantă concordanţa perfectă dintre interesele române şi cele europene. Toate actele trecute şi viitoare ale României se explică şi se vor explica prin această trăsătură fundamentală”.
Ştim că progresul în istorie nu este liniar. Chiar în mijlocul unor epoci de mare efervescenţă, cum este cea pe care noi o parcurgem, există şi involuţii, perioade de recul, în care vechi diviziuni şi animozităţi răbufnesc din nou, uneori cu o violenţă surprinzătoare.
Iată doar câteva gânduri care însoţesc această succintă invitaţie la lectura unei lucrări dedicate unor subiecte incitante, un îndemn la cunoaşterea continuă şi asumarea responsabilă a istoriei, a propriei noastre istorii.
Felicit încă o dată autorii pentru cartea care ne prilejuieşte această întâlnire şi îi salut cu căldură pe prietenii noştri de la Chişinău, care au ţinut să fie alături de noi.
Vă mulţumesc pentru atenţie!”
Mai multe imagini puteti vedea aici.
Comentarii Recente