Despre Dosarul Melinescu

Resping în mod categoric acuzaţiile mincinoase formulate împotriva mea, în cadrul dosarului Melinescu. Este un dosar început în anul 2006, pe baza unor delaţiuni făcute de un om aflat în arest (Genică Boerică), şi care nu are nici un fel de dovadă în ceea ce priveşte acuzaţiile împotriva mea.

După alegerile din 2004, procurorii, susţinuţi de actualul preşedinte, au deschis împotriva mea peste 20 de dosare, cu tot felul de acuzaţii aberante. Pe rând, acuzaţiile s-au retras şi au rămas în prezent doar trei: cea referitoare la termopane, cea referitoare la cazul Melinescu şi cea referitoare la cheltuielile din campania electorală din 2004. Pentru ultima acuzaţie, deja sunt în instanţă, unde îmi voi dovedi nevinovăţia.

În ce priveşte dosarul Melinescu, acesta se rezumă, pe scurt, la următoarele: la începutul anului 2006, Genica Boerică, aflat la acea dată în închisoare (menţionez că arestarea s-a produs în timpul mandatului meu, în octombrie 2004), a făcut un denunţ. În acel denunţ, mă acuza că i-aş fi promis lui Ioan Melinescu numirea în calitate de preşedintel al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor în schimbul accesului la un dosar. Ulterior, domnul Boerică a şi recunoscut la un post tv că a făcut acest denunţ strict pentru a obţine punerea sa în libertate.

În realitate:

-         Ioan Melinescu era membru al Oficiului din 1999, numit la propunerea lui Valeriu Stoica, iar anterior numirii mele ca Prim-Ministru, nu l-am văzut şi nu mi-a fost prezentat niciodată Ioan Melinescu.

-         Decizia numirii domnului Melinescu a fost una colectivă, a întregului cabinet, printr-o Hotărâre de Guvern, ceea ce teoretic ar trebui să atragă răspunderea tuturor membrilor cabinetului.

-         Pe denunţător, în ciuda declaraţiilor sale, nu l-am cunoscut şi nu am avut niciodată discuţii cu dânsul.

-         Iar, partea cea mai importantă, acte din dosarul de la Oficiu pe care am fost acuzat că le-aş fi sustras cu ajutorul lui Melinescu, au fost făcute publice, în ziarul Evenimentul Zilei din data de 13 şi 20 ianuarie 2006, la mult timp după momentul prezumtivei înţelegeri. Deci, ipoteza sustragerii nu se susţine. Mai mult, deşi soţia mea a cerut, printr-o plângere, la 26 ianuarie 2006, să se cerceteze cine ar fi putut face publice acte din dosarul pretins furat, nici până acum DNA nu a dat un răspuns.

-         Chiar dacă dosarul ar fi fost dispărut reconstituirea acestuia era foarte simplă, actele originale existând la bancă, notariat şi Camera Deputaţilor.

-         Acuzarea mea se face doar pe baza declaraţiilor halucinante ale unui personaj, Genică Boerică, cunoscut procurorilor din numeroase dosare penale în care era acuzat şi a cărui credibilitate a fost pusă sub semnul întrebării chiar de către probele administrate.

-         Pe baza acestui denunţ, procurorii au început un adevărat “război” mediatic împotriva mea, dând foarte multe detalii pe surse ca fiind adevărate, deşi ele reprezentau doar acuzaţii formulate de un om care dorea să fie eliberat.

-         În ce priveşte acuzaţiile legate de conturile familiei mele, menţionez că, începând cu anul 2000, au existat depuse la Camera Deputaţilor declaraţiile mele de avere, în ale căror anexe se află toate detaliile legale care confirmă legitimitatea tuturor informaţiilor. Din anul 2006, an în care s-a impus obligativitatea de a se face publice aceste declaraţii, datele sunt şi la dispoziţia opiniei publice.

-         În toţi aceşti ani, din mai 2006 şi până în prezent, procurorii instigaţi de adversarii mei politici nu au putut să dovedească nimic din minciunile lansate împotriva mea. Mai mult, probatoriile întocmite de către aceşti procurori au fost constatate ca fiind nule de către 12 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sancţionându-se astfel modul ilegal în care au fost întocmite.

Ajuns în Parlament, acest dosar a fost respins în mod clar de comisia juridică, printr-un raport negativ în care se constata că este vorba de un dosar politic.

După campania mediatică derulată împotriva mea, am considerat că trebuie să fac un gest de bună credinţă şi să cer colegilor mei din Parlament, să voteze împotriva raportului comisiei juridice şi pentru începerea urmăririi penale în cazul meu. Asta s-a întâmplat pe 4 martie 2009. În acest fel, am vrut să demonstrez tuturor că nu mă ascund în spatele procedurilor, deşi acestea îmi dădeau dreptate, şi că am curaj să merg în instanţă.

În aceste zile, la multe luni distanţă după votul din Parlament, la aproape 4 ani de la deschiderea acestui dosar şi, coincidenţă sau nu, chiar în momentul începerii campaniei electorale, procurorii (întâmplător, este vorba de procurorul Paul Dumitriu, fost consilier personal al Monicăi Macovei) finalizează rechizitoriul împotriva mea. Voi merge cu acest dosar în instanţă, unde sunt convins că voi obţine un verdict favorabil.

Acest dosar este un dosar care a început politic, a avut miză şi obiective politice şi, iată, ajunge în instanţă tot într-un moment politic. Nu sunt vinovat de acuzaţiile care mi se aduc şi voi demonstra acest lucru în faţa judecătorilor.

In schimb, Traian Basescu dovedeste inca o data ca este un om de nimic si arata, prin aceste actiuni ale procurorilor sai, declansate in campania prezidentiala,  in ce a constat mandatul sau de cinci ani.  Sper ca, la aceste alegeri, romanii vor sti sa-i dea mesajul cuvenit.