Se face dreptate…

Am rasfoit anexele legii salarizarii. Imi mentin punctul de vedere ca, dincolo de unele posibile efecte de economii bugetare, legea  va genera nenumarate tensiuni intre diferitele grupuri profesionale si intre puterile statului. Iata una pe care mi-a semnalat-o un coleg : consilierul ministrului justitiei are un coeficient de salarizare mai ridicat decat un vicepresedinte al parlamentului! Dar puteti sa faceti si singuri comparatii:

 1. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -11,70

2. Vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii-11,6

3. Preşedinte de secţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Membrii Consiliului Superior al Magistraturii, Prim adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Procuror şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-11,55

4.Adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Adjunct al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Adjunct al procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Secretar general al Consiliului Superior al Magistraturii-11,5

5. Inspector şef în cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Inspector şef în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii-11,45

6.Procuror şef secţie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procuror şef secţie în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cei din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Director la direcţii de specialitate juridică din cadrul aparatului Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, directorul Institutului Naţional al Magistraturii, directorul Şcolii Naţionale de Grefieri, Inspector şef serviciu în Consiliul Superior al Magistraturii-11,4

7. Procuror şef secţie adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procuror şef secţie adjunct în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cei din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Director adjunct la direcţii de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti sau din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii, director adjunct al Institutului Naţional al Magistraturii, director adjunct al Şcolii Naţionale de Grefieri, Inspector în Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Consiliul Superior al Magistraturii-11,35

8. Procuror şef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procuror şef serviciu în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cei din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Şef serviciu de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti sau din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii-11,3

9.Procuror şef birou în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procuror şef birou în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cei din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Şef birou de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti sau din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii, Consilier al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consilier al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Secretar general adjunct în aparatul Consiliului Superior al Magistraturii, director general în cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Consilier al Ministrului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, consilier al preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii-11,25

10. Judecător cu grad de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cei din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor peste 8 ani vechime, personal de instruire de specialitate juridică la Şcoala Naţională de Grefieri -9,95 -11,20

 

Vicepresedinții Senatului și ai Camerei Deputaților – 11,20

Raspunsuri

 

Poate ca, in valtoarea argumentelor si scandalurilor, oamenii politici si unii jurnalisti au uitat un singur lucru: nu exista state democratice fara un sistem juridic functional. Fie ca impacarea va veni ca urmare a compromisului, a santajului sau a ignorarii unei parti de catre cealalta, o solutie cat mai rapida este necesara. In caz contrar, avem in fata o adevarata problema de functionare a principiilor democratiei.

Nastafavrie, constitutional, Romania este un stat laic. Dar nu te poti astepta ca toti politicienii sa urmeze o Constitutie indelung ignorata exact de presedintele Romaniei, modelul lor de reusita politica. Daca lucrurile vor evolua in bine, este necesar ca acest model prezidential sa fie inlocuit de altul, care nu cade in reverii electorale in timp ce-si interpreteaza rolul in stat dat de Constitutie. Clerul, la fel ca multe alte categorii socio-profesionale, are foarte multe nevoi si foarte putin sprijin in aceasta perioada. Dar, pentru ca Biserica se bucura de atat de multa incredere din partea romanilor, ajutorarea lor cat mai vizibila poate avea si efecte electorale, vitale pentru ca Traian Basescu sa nu piarda prea rusinos alegerile prezidentiale.

Leo, am incercat sa fiu mereu un catalizator pentru schimbarile in bine aduse societatii romanesti. De aceea sunt atat de insistent cu nevoia de a-l schimba pe Traian Basescu. Personal, cred ca este singura modalitate de a scapa de un model de a face politica ce a acaparat prea multi dintre oamenii care iau deciziile in Romania. Daca, in final, se va ajunge sa hotarasca numai cei asemeni lui Traian Basescu, mi-e teama ca ar trebui sa ne reprofilam economia pe crescutul si tunsul oilor si cat mai multe sarbatori campenesti pentru alesii tarii. Eu cred ca noi, cei de aici, putem si suntem obligati sa facem cat mai mult pentru a preveni asta.

Koubadera, nu pot sa cred ca PSD nu mai reprezinta o optiune pentru viitorul Romaniei. Dimpotriva, cred ca dinspre PSD vine o solutie viabila de inlocuire a lui Traian Basescu in acest moment. S-a demonstrat in ultimii ani ca avem buni specialisti in partid, singura lor nevoie este sa fie lasati sa-si duca viziunea pana la capat, fara a fi blocati de setea electorala a altor partide sau interese. Un presedinte responsabil trebuie sa ia decizii pe termen lung si sa priveasca mai departe de urmatoarele alegeri.

Paul, am crezut mereu ca nu poti evalua un om politic exclusiv dupa calitatile sale persuasiv-manipulatorii. In definitiv, pozitia finala in care acesta va dori sa ajunga va fi una executiva, unde nu-ti este suficient “sa ai un scop care-ti scuza mijloacele”. In Guvern sau la Presedintie trebuie sa fii competent si bine intentionat. Altfel, vei fi tinut minte de cartile de istorie drept un dezbinator, interesat mai mult de pastrarea puterii decat de folosirea ei cu un scop pozitiv.

Diasporean, alegerile din 2004 nu au fost finalul. Cat timp Romania va “mai” fi o democratie, toate greselile comise in alegeri se pot indrepta. Cu costuri grele si dificultati prelungite, dar se pot indrepta. Tot ce este important este sa invatam din trecut si sa fim siguri ca nu vom comite aceleasi greseli si in 2009 sau in oricare dintre alegerile care vor urma.

Pasarea Dodo, raspunsul la dilema votul din Gara de Nord poate fi explicat inclusiv stiintific, prin spirala tacerii. Dupa spusele lui Noelle Neumann, este probabil ca cei care au inceput – din proprie initiativa, desigur… – sa scandeze numele unui candidat i-au determinat pe cei care il sustineau pe celalalt candidat sa-si schimbe alegerea din dorinta de conformism si apartenenta la grup. Sigur, asta ar fi justificarea pe care ti-ar putea-o da un specialist, nu neaparat si adevarul.

Marius, ai dreptate, absenta centralelor de energie regenerabila nu este singura problema a Romaniei. Avem nevoie si de un sistem de irigatii bine pus la punct, de politici sociale stimulatoare pentru tineri, de o justitie cat mai putin dependenta de politica si de multe multe altele. Toate acestea sunt marote ale unor oameni politici care nu rezolva problemele pentru a putea avea o rampa de lansare a promisiunilor pentru momentele electorale. Pentru mine nu sunt vinovati cetatenii, care inca mai au sperante, ci politicienii care le inseala sperantele sistematic. Alegerile nu sunt concursuri de frumusete sau demagogie, ci momente de bilant a reusitelor si planurilor. 

Augustin, nu stiu ce grad de probabilitate pot acorda ipotezei ca Elena Udrea va candida la Presedintia Romaniei. Ce pot spune totusi este ca, daca ar candida si, cumva, ar castiga, nu ar exista diferente majore fata de ultimii 5 ani. Poate doar cu exceptia ca actualul presedinte ar ocupa o functie inalta in – daca-mi permiteti gluma – guvernul Udrea.

P.S. Pozitia Comisiei Prezidentiale a fost ascultata in cadrul dezbaterilor publice cerute de doamna Andronescu ca si pozitia oricui altcineva. Totusi, declaratiile premierului nu fac decat sa “cedeze” responsabilitatea reformei educationale Cotrocenilor. Fara a tine prea mult cont de ceea ce trebuie facut cu adevarat pentru binele invatamantului din Romania. Sunt de acord cu tine.

Razvan, nu cred ca citesti bloguri de politicieni pentru auto-flagelare, ci pentru ca mai ai speranta, ceea ce este absolut normal. Aceeasi speranta o am si eu ca, dupa aceasta toamna, conflictul si dezbinarea a la Traian Basescu sa nu mai fie modelul de succes pentru unii politicieni romani. Asa, poate ca vom reusi sa revenim de la scandal la idei si discutii in favoarea celor care ne-au ales. Suntem destui cei care regretam trecerea de la politica la politicianism. Si vrem normalitate.

Vasile, vorbesti destul de furios despre duplicitatea primarilor. In definitiv, ei sunt alesi pentru a face cat mai multe pentru comunitatea locala, iar ultimii 5 ani i-au invatat ca singura modalitate de a-si duce la capat menirea este sa se dea cu cei care au puterea. Dar intregul circuit al fondurilor in mandatul Basescu este absurd si neconstructiv. Acesta trebuie schimbat, nu numai numele celui din fruntea sa. Banii trebuie acordati in functie de viabilitatea proiectelor si seriozitatea ordonatorilor, nu in functie de simpatiile politice sau apartenenta de partid. In multe feluri, exat cum s-a facut inainte de Traian Basescu.

Sami Ionescu, tocmai pentru ca principala nevoie a cetateanului este sa nu fie tinta bataii de joc a oamenilor politici trebuie sa privim alegerile ca o sansa. O sansa de a face un bilant real si pragmatic al beneficiilor aduse pentru fiecarui om. Nimeni nu poate accepta o clasa superpusa, a patricienilor politici si, sper eu, nici nu o va face cand va avea ocazia, in toamna. Dar important este ca si decizia finala sa nu fie doar de schimbare, ci de schimbare in mai bine.

JR., din pacate, mi-e teama ca orice initiativa in favoarea cetateanului va fi compromisa/politizata pana la sfarsitul anului, pentru a nu dauna cumva sanselor lui Traian Basescu de a ramane inca 5 ani la Cotroceni. Exista numeroase exemple, precum Codul Educatiei, masurile anti-criza si altele. Singura modalitate de a schimba aceasta stare de fapt este prin presiune publica. Doar cand domnul presedinte va intelege ca pierde voturi daca impiedica reformele PSD, va face ce trebuie.

Instalatorul, ai dreptate, Traian Basescu nu poate sa vorbeasca despre iesirea din criza a Frantei si Germaniei pentru ca nu ar face decat sa-si sublinieze propriul esec. Probabil ca, din punct de vedere al afacerilor familiei, al bunului mers al economiei Romaniei in context european, al consistentei masurilor adoptate de premierul Boc, actualul presedinte este cel mai ghinionist om din lume. Pur si simplu nu mai exista nimic de prezentat ca un succes propriu. Probabil ca si Romania este una dintre cele mai ghinioniste tari din lume, tocmai pentru ca e condusa de el.

Blogideologic, Die Linke este, pentru orice privitor, un partid cu o evolutie demna de urmarit. Unele dintre valorile lor ideologice sunt chiar curajoase, precum imperativul de nemilitarizare a Uniunii Europene, taxarea corporatista sau interesul foarte ridicat pentru soarta muncitorilor. Totusi, exista si motive pentru care Curtea Constitutionala din Germania supravegheaza partidul pentru extremism. Crizele economice acute favorizeaza partidele extremiste, poate ca aceasta este si explicatia pe care o cautai tu.

Un tanar capabil pe picior de plecare, in primul rand, inlocuirea lui Traian Basescu ar insemna sfarsitul unui model prezidential si politic falimentar. Daca subretele presedintelui vor vedea ca dezbinarea si scandalul nu sunt solutii acceptabile pentru populatie, poate ca vom avea din nou discutii si obiective politice asumate transpartinic. De la lupta pentru intrarea in Uniunea Europeana, Romania nu a mai avut un obiectiv unificator, care sa impuna politicului masuri pozitive si in favoarea cetateanului. Cu un alt presedinte, exista sanse pentru un astfel de obiectiv.

Dinu, ajutoarele pentru oamenii saraci, trimise de Uniunea Europeana, nu trebuie sa fie un subiect de politizare. Din punctul meu de vedere, important intr-un moment de criza este sa te asiguri ca nimeni nu este abandonat. Statul asistential poate ca nu este o solutie pe termen lung, dar nici criza nu este o situatie pe termen lung.

Octaa, chiar daca presa nu se arata interesata intotdeauna de subiectele europene, ele nu sunt mai putin importante sau mai putin reale. Referendumul din Irlanda este doar un exemplu. Cu cat sunt mai multe exemple de astfel de evenimente si mai multe exemple de oameni interesati de ele, va exista o presiune mai mare ca astfel de lucruri sa fie discutate. Presa este obligata de piata sa se auto-adapteze la cerintele consumatorilor.

Pionul Boldea

Va amintiti ca, in deschiderea sezonului electoral de toamna, deputatul PDL, Mihail Boldea, a depus o plangere penala la Parchetul General în care acuză Cabinetul Adrian Năstase şi AVAS de subminarea economiei naţionale şi abuz în serviciu în cazul privatizării combinatului siderurgic SIDEX Galaţi.

Cei care nu stiu cine este  domnul deputat Boldea pot gasi, mai jos, cateva informatii aparute in “presa vremii”:

http://www.adevarul.ro/articole/un-parlamentar-in-slujba-misa.html

http://www.adevarul.ro/articole/avocatul-misa-cercetat-pentru-fals.html

http://www.gardianul.ro/2007/04/24/dezvaluiri-c11/procesul_croitoreasa_vs_guvernul_inscenat_de_un_membru_pd_galati_printr_un_fals-s93568.html

http://www.ziaruldeinvestigatii.ro/index.php/main/showNews/id/50

La momentul acela,  anuntam ca voi depune, la randul meu, o plangere penala pentru săvârşirea infracţiunii de denunţ calomnios, ceea ce am si facut. Plangerea poate fi citita aici.

Mandria unei natiuni

“Cum poate muzica sa refaca mandria unei natiuni”, titra un cotidian respectabil din Anglia saptamana trecuta, povestind despre Festivalul Enescu. Cititorii sai puteau afla din text cum oferta muzicala a festivalului poate rivaliza cu evenimente de gen mult mai cunoscute si mai consacrate, precum Festivalul de la Salzburg. Si despre cum bugetul culturii in Romania este infim, comparativ cu alte state membre ale UE. Exista si o concluzie – fie afirmata explicit, fie citita printre randuri: aceea ca investitia in astfel de produse contribuie la definirea imaginii unei tari in acuta nevoie de promovare a propriei identitati si, in acelasi timp, impulsioneaza turismul cultural, o resursa deloc de neglijat cand economia o duce prost.

Ceea ce nu se spune in articol e ca turismul si cultura chiar sunt teme importante in dezbaterea publica romaneasca – de pilda, vara aceasta s-a tot vorbit de investitiile masive in scene, respectiv in compunerea unui slogan de tara!

 “Unul din marile festivaluri muzicale ale lumii” – nu credeti ca fraza asta face de un milion de ori mai mult pentru imaginea externa a Romaniei decat milioanele de euro aruncate pe branduri si clipuri? O fraza cladita nu pe sedinte de inventie din birourile unor publicitari plictisiti si nici pe imagini obosite sau consumate deja de altii, ci pe realitate. Pe un proiect dus la indeplinire profesionist. Ca sa formulez si mai explicit aceasta lectie, realitatea bate imaginea. E mai eficient sa faci decat sa cosmetizezi si sa vinzi. Simplu, nu?

Enescu, sau Ioan Holender, directorul artistic al acestui festival, sunt indiscutabil parte a patrimoniului romanesc, iar tot ce are legatura cu aceste nume va aduce mereu prestigiu Romaniei, fara ca Romania sa faca vreun efort.

Contemporanii politici ai acestei editii a Festivalului Enescu, cei care se cearta pe margine, isi disputa fonduri uriase care dispar ca niste stele cazatoare, fara sa lase vreo urma, contribuie la desavarsirea haosului numit astazi Romania si pe urma se agata cu disperare de lucrurile bine facute, semnand notite bombastice in programul festivalului sau lipindu-si “inaltul patronaj” de firma acestuia nu pot decat sa spere ca istoria ii va uita cat mai repede. Daca nu cumva asta le va conveni, fiindca la adapostul uitarii poti sa te desfasori in voie.

PS. Tinand seama ca in perioada 2003-2004, Atheneul roman a fost complet restaurat, restaurarea fiind finantata de guvernul pe care l-am condus, ma gandesc ca ar fi cazul ca DNA-ul sa se autosesizeze in legatura cu infractiunea de dare de mita catre Enescu.

Realitatea Tv – ora 21.30

Adrian Nastase este astazi invitatul lui Mihai Tatulici la emisiunea Zece pentru Romania - Realitatea Tv, ora 21.30.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Update>> Transcrierea emisiunii poate fi urmarita aici.

Starea exploatarii energiei eoliene in Romania- august 2009

 

Mi-am propus sa continui analizele privind potentialul utilizarii energiei eoliene in Romania. Poate le citeste cineva si de la nivelul Executivului…

Sfarsitul anilor ’70, inceputul anilor ’80 au marcat pe plan mondial aparitia exploatarii la scara industriala a energiei  eoliene. In prezent tarile care asigura parti consistente din productia de electricitate din energia eolina sunt Danemarca (cu 21% din totalul energiei produse!), Germania, Spania. De asemenea, in ultima vreme, Portugalia a devenit un pioner al acestei energii.

Avand in vedere ca energia eoliana nu polueaza, este regenerabila si poate sa creasca independenta energetica a statelor, Uniunea Europeana a elaborat in 2006 Directiva privind energia regenerabila, prin care se solicita statelor membre sa isi asigure 20% din energie, pana in 2020, din surse regenerabile.

Cum la nivelul primului semestru al anului 2009, Romania are deja o productie de 29,8% din hidrocentrale, s-ar putea crede ca nu mai trebuie facut nimic in plus. In realitate, pentru Romania, se impune si o conditie suplimentara: obtinerea de energie din resurse regenerabile, pentru care se acorda certificate verzi in limita unei cote de 16,8%. Energia pentru care se acorda aceste certificate verzi sunt: energia eoliana, geotermala, solara, din valorificarea de deseuri, sau din microhidrocentrale cu o capacitate mai mica de 10 MW instalati. Or, ceea ce se produce in Romania in prezent provine, in proportie covarsitoare, din marile hidrocentrale, care au au capacitate cu mult peste 10 MW.

Comunicatul Institutului National de Statistica nu indica nici un fel de procent la capitolul energie eoliana. Nu pentru ca nu ar exista cu desavarsire in Romania, dar este absolut nesemnificativa. Aceasta, in conditiile in care Romania are stabilita o sarcina de 6,28% din productie pentru anul 2009,ca fiind energie regenerabila pentru care se primesc certificate verzi.

In Romania functioneaza cateva turbine eoline cu o capacitate instalata de 8 MW. Mult prea putin fata de posibilitati, ca si fata de sarcinile asumate de Romania ca stat membru al Uniunii Europene.

Conform Transelectrica, potentialul de energie eoliana al Romaniei este de 14.000 de MW. Pentru comparatie, cele doua reactoare nucleare de la Cernavoda (care asigura aproximativ 20% din energia produsa in Romania) insumeaza 1.400 MW instalati.

In vederea depasirii impasului, Parlamentul a promulgat Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

Din nefericire, intrarea in efectivitate a legii este conditionata de emiterea mai multor norme metodologice, din care trei sunt de maxima importanta :

- emiterea regulamentului prin care se partajeaza cheltuielile intre producatorul de energie si distribuitorul/transportul de energie in momentul cuplarii la sistemul enegetic national, precum si a protocoalelor care trebuie urmate ;

- plata certificatelor verzi catre producator. Conform legii, producatorul de energie eoliana primeste 2 astfel de certificate pentru fiecare Mw/h produs. Un certificat verde are valoarea stabilita de lege intre 27-55 de euro, in functie de evolutia pietii. In conditiile cele mai favorabile pretul unui Mw/ora vandut de producator are valoare de 35 euro –valoarea medie actuala a unui MW/h +110 euro (respectiv 2 certificate verzi la valoarea lor maxima). Total 145 euro.

Mecanismul nu este insa stabilit. Prin urmare, bancile care finanteaza astfel de proiecte nu pot intocmi planurile de afaceri aferente acordarii imprumuturilor pentru astfel de investitii de valori foarte mari.[1]

- procesul de autorizare. In prezent acest proces este lung, iar comportamentul institutiilor care trebuie sa acorde avizele sau aprobarile, dupa caz, este greu predictibil.[2] ANRE ar fi trebuit deja sa elaboreze un mecanism clar si echitabil in acest sens, in temeiul aceleiasi legi, 220/2008.

Conform legii 220, cele trei reglementari trebuiau emise pana in luna martie 2009, inclusiv. In absenta lor legea nu are aplicabilitate.

***

Comentarii suplimentare

1          Conditii pentru dezvoltarea energiei eoliene se regasesc mai ales in Moldova si Dobrogea, fara insa a se reduce la aceste zone. Ma refer la zone in care viteza medie a vantului, masurata la nivelul unui an calendaristic sa fie de cel putin 6 metri/secunda, la nivel de 90 metri inaltime.

Dobrogea este regiunea preferata, intrucat densitatea populatiei este foarte scazuta, putandu-se folosi prin urmare suprafete compacte care sa permita campuri eoliene de cel putin 50MW. In prezent exista posibilitati de incepere a constructiei pentru campuri cu o putere de 1.300 de MW in Dobrogea. Investitiile aferente insumeaza circa 2 miliarde de euro. Metoda de calcul este urmatoarea : 1MW instalat = aprox. 1,5 mil euro (din care 1 million euro este pretul turbinei, iar restul de 0,5 mil. euro acopera costul terenurilor, salarii, avize, transportul tehnologic, conectarea la sistemul energetic national, construirea drumurilor de acces pina la si in interiorul campurilor eoliene)

2          Consumul industrial si domestic in Dobrogea este relativ redus. 50% din acest consum a fost asigurat inainte de 1989 de sistemul de irigare, care in prezent a disparut. Sigur, s-a majorat cu mult consumul domestic (casnic si iluminatul public) fara a acoperi insa consumul asigurat inainte vreme de agricultura. Promisiunile austriecilor de la Voelksalpine nu s-au materializat decat intr-o amanare. Combinatul de la malul marii ar fi consumat mai mult decat toata Dobrogea in momentul de fata.

Prin urmare, producatorii de energie trebuie sa-si puna problema „evacuarii” energiei din Dobrogea spre restul Romaniei, folosindu-se liniile de 400 de KV ale transportatorului national-Transelectrica. Aceasta institutie nu a investit nimic in sensul construirii de noi linii in zona Dobrogea, ceea ce ingreuneaza procesul de autorizare pentru alti  potentiali producatori. (Daca nu ai pe unde sa trimiti energia, nu primesti avizul de functionare.) Exista in aceeasi lege 220, un angajament ca statul va analiza problema constructiei de noi linii de transport, dar textul este vag.

3          La nivelul Agentiei Nationale de Reglementare a Energiei lipseste un departament destinat energiei regenerabile, intrega activitate fiind structurata pe energii conventionale. Acest lucru da agentiei din Romania un caracter de unicat intre agentiile de profil din Uniunea Europeana.

 

Mentionez ca cele trei elemente enumerate la capitolul „Comentarii suplimentare” sunt foarte importante dar, in ordinea abordarii, punerea in stare de efectivitate a legii 220/2009 este primordiala din punct de vedere cronologic. In acest sens, este nevoie de un efort sustinut din partea Ministerului Economiei si Comertului ca si a ANRE. Chiar daca aprovizionarea cu carbune pentru termocentrale poate sa fie mai „interesanta” din punct de vedere economic.

 

---

[1] Conform reglementarilor care inca sunt in vigoare, in prezent pentru energia eoliana se primeste un singur certificat verde cu o valoare intre 24 si 42 de euro. In cazul cel mai favorabil, pretul de vanzare este de 35 euro-pret mediu dat de piata in prezent+42-pret certificat verde la valoarea maxima = 77 euro. Mentionez ca pretul unui MW/h ca si a valorii unui certificat verde sunt date de piata pe baza de cerere – oferta.

[2] Din acest motiv este utilizat frecvent modelul prin care developeri romani se ocupa de obtinerea terenurilor pe care sa se desfasoare activitatea viitorului camp eolian ca si a avizelor necesare. Ulterior, afacerea este vanduta investitorilor propriu-zisi

Prea rapid, intr-o directie gresita

 

Conform presei straine, cursa de 100 de metri a lui Usain Bolt de la Berlin a obtinut audiente mari in Europa. Foarte multi europeni au urmarit, in direct sau nu, cum sportivul jamaican a stabilit un nou record mondial la 9,58 secunde. Ceva imi spune ca audienta acestei curse in Romania a fost ceva mai scazuta. Nu neaparat datorita lipsei de interes pentru sport. Cred ca romanii pur si simplu s-au dezobisnuit cu performanta la atletism. De ce? Iata una dintre milioanele de intrebari la care raspunsul e standard: din cauza lipsei de interes a autoritatilor. Un cotidian central relateaza cum unul dintre cei mai talentati atleti ai Romaniei si-a abandonat cariera sportiva pentru a munci pe un santier de langa Frankfurt, unde poate castiga bani suficienti pentru a-si sustine financiar familia. http://www.gandul.info/reportaj/cel-mai-rapid-roman-usain-bolt-al-nostru-a-fugit-pe-un-santier-din-germania-4794988

Tanarul timisorean Florin Suciu, campion national la 100 m si 200 m, nu si-a putut atinge intregul potential. Pornit la drum cu mult talent si putina sustinere, Florin a fost obligat sa renunte la sport si sa se gandeasca la supravietuire. La fel ca el, exista numerosi alti romani. Nu numai sportivi, dar si absolventi – unii straluciti – care nu primesc nici o sansa de la stat sau tineri care vor fi obligati in urmatorii ani sa plateasca imprumuturile contractate de Traian Basescu in loc sa se gandeasca la implinirea unei cariere. Poate ca acest fapt este mai tragic decat orice altceva.

Situatia sportului la noi in tara este inspaimantatoare. Nu numai pentru ca am castigat tot mai putine medalii in ultimii ani. Nu numai pentru ca multi oameni de valoare sunt „retrasi” din sistem. Nu numai pentru ca banii se duc pe scene sau onorarii fictive. Sportul sufera cel mai mult pentru ca exista cazuri precum cel al lui Florin Suciu in fiecare ramura a sportului si in fiecare oras din Romania. Guvernul condus de mine a construit 400 de sali de sport in tara, ce pot fi folosite de tineri – in orice stat din lumea asta sportul de masa e o baza pentru performanta. A fost un inceput. Din pacate, el a fost criticat de multi si continuat de nimeni.

In schimb, avem ministri care pastoresc sportul si dau, legal sau nu, sute de mii de euro pentru scene, concerte, pixuri, sepci si tricouri. Nu lipsa banilor e raspunsul la absenta investitiei in sport – banii exista, dupa cum am putut auzi cu totii in ultimele luni. Avem ministri care dau roluri formale oamenilor valorosi din sistem, precum Octavian Belu, si roluri majore unor fosti striperi sau soferi. Si, mai nou, avem un ministru care se decide greu daca prefera in Parlament sau in afaceri – http://www.mediafax.ro/politic/senatorii-juristi-vor-lua-in-discutie-o-posibila-incompatibilitate-a-ministrului-tineretului-4801039.

Romania lui Traian Basescu nu-si sustine valorile. Cazul lui Florin Suciu este inca unul dintr-o serie nesfarsita. Ideea sub care edificiul olimpic a fost reconstruit de Pierre de Coubertin, in 1896, a fost ca participarea este mai importanta decat victoria. In acest ritm, mi-e teama sa nu ajungem in urmatorii ani sa aspiram la participare asa cum aspiram, in trecut, la medalii.

Frectie la un picior din lemn de portocal

Nu sunt de acord cu modul in care se incearca sa se discute, in prezent, cu privire la  legile educatiei si la paternitatea lor. Ca sunt ale noastre, ale PDL, ale lui Basescu, Miclea, Marga sau Andronescu – chiar nu conteaza asta. Peste ani, nimeni nu va sta sa identifice anume o persoana ca autor al acestor legi. Ele vor fi privite ca rezultat al unei munci comune, al unei coalitii aflata in plina framantare. Problema este insa ca aceste legi, dupa asumare, daca se va ajunge acolo, vor trebui aplicate si isi vor produce efecte asupra mai multor generatii de tineri. Si spun ca este o problema pentru ca singurul lucru care ar trebui sa ne preocupe azi este  continutul acestor legi.

Tehnic vorbind, teoria celor din PDL, ca avem de-a face cu legile Miclea, este evident falsa. S-a pornit de la cele trei pagini ale Pactului pentru Educatie, precum si de la concluziile comisiei prezidentiale. Dar ministerul condus de doamna Andronescu a finalizat un „pachet” de legi, le-a discutat cu sindicatele, cu profesorii, cu asociatiile studentilor, elevilor si parintilor. Domnia sa le-a formulat efectiv, iar modificarile de care vorbesc astazi Boc si cei din PDL sunt chestiuni, unele tehnice, altele insa de principiu, atasate proiectului realizat de doamna Andronescu.

Sa fim seriosi. Daca nu depasim aceasta etapa a orgoliilor si nu trecem cu adevarat la promovarea continutului, degeaba am elaborat legea. Avem marele avantaj ca legea se va aplica incepand cu anul viitor si nu de acum. Ar fi fost si mai bine ca, tocmai din acest motiv, sa avem si dezbatere parlamentara. Ce ne impiedica sa finalizam dezbaterea publica pana la sfarsitul lui septembrie iar, apoi, pana la sfarsitul lui octombrie, sa adoptam, cu procedura de urgenta, aceste legi, tocmai, tinand cont de faptul ca ele vor intra in vigoare doar de la 15 septembrie 2010?

Va transmit acest mesaj nu pentru a da un semn politic, ci pentru a va explica ce este in spatele jocului pe care il fac “colegii” nostri din PDL. In plin scandal Udrea, in pline dezvaluiri despre afacerile din zona familiei Basescu, cu perspectiva scaderii in sondaje a presedintelui, sigur ca era nevoie de o tema in care PDL sa demonstreze ca este puternic. Ca Basescu poate anunta in campania prezidentiala ca are o tema electorala virgina – educatia.  Au decis sa fie puternici, lansand gargara cu „reforma statului”, cu „vointa politica”, cu„timpul nu mai are rabdare”, cu ”asumarea raspunderii” .

Voi credeti ca este bine ca rectorii sa fie suspendati de guvern, cum a propus Boc miecuri noaptea, in sedinta de guvern? Voi credeti ca este bine ca Boc sa schimbe titlul legii, din Codul educatiei (titlu propus de ministrul din guvernul„sau”) in  Legea educatiei nationale (pe cand si Legea educatiei internationale?), doar pentru inlatura paternitatea (sau daca vreti, maternitatea acestei legi) ? Voi credeti ca este bine ca  gradele in invatamantul universitar sa nu mai tina seama, in niciun fel, de vechime, deschizand drum (pentru ca suntem in Romania si nu in SUA) pentru arbitrariu si abuzuri? 

 Altfel spus, incercati sa puneti problema in perspectiva. Veti vedea ca tema remanierii – scoasa pe tapet tot mai mult in aceste zile, are un singur scop. Acela de a-i oferi presedintelui un ragaz inainte de inceperea campaniei electorale. Doar ca, de aceasta data, acest ragaz nu va mai fi suficient. Teama doamnei Udrea de a veni in fata unei comisii parlamentare, precum si absenta totala a comentariilor presedintelui fata de toate aceste scandaluri mari confirma ceea ce deja analistii de la Cotroceni stiu: zilele lui Traian Basescu in functia de presedinte al tarii sunt numarate.

AMR 79.

Politica in curtea scolii

 

 Sunt aproape trei ani de cand Romania este membra a Uniunii Europene. In acest interval de timp au existat multe momente in care, daca nu societatea in ansamblul ei, cel putin factorul politic se putea contamina, macar intr-o mica masura, de spiritul comunitar. Am trecut prin doua confruntari electorale in care cetatenia europeana (definita in sens politic) a avut un sens concret, context in care, cel putin la nivelul dezbaterii publice, ne puteam racorda la temele majore de interes european. Din pacate nu s-a intamplat asa. Poate sunt cam dur, dar din acest punct de vedere suntem inca la periferia UE. Practic, suntem deconectati de la fluxul spatiului public european.

Nici macar despre lucruri de care suntem interesati in mod cat se poate de evident nu discutam, cum ar fi nominalizarea unui comisar european. Subiectul a fost abordat tangential si intr-o maniera tabloidala. Vom ajunge probabil sa actionam in graba si vom spune din nou ca „timpul nu mai are rabdare cu noi”.

Despre referendumul din 2 octombrie din Irlanda nici nu e cazul sa mai amintesc. Cine ar fi interesat de faptul ca Tratatul de la Lisabona ar putea intra in vigoare si ca din 2010 am putea avea un Presedinte al UE si un Inalt Reprezentant pentru afaceri externe si politica de securitate? Si nu ma astept ca oamenii simpli, interesati acum sa-si pastreze locurile de munca, sa-si pregateasca copiii pentru scoala sau sa stranga recoltele, sa-si puna intrebari in legatura cu aceste aspecte. Dar mi-as dori ca politicienii, mass-media si formatorii de opinie sa aduca in discutie si astfel de subiecte. Votul irlandezilor este crucial pentru viitorul UE si, chiar daca nu ne dam seama si pentru al nostru.

Apropo de viitor, gestul lui Traian Basescu de a-l programa pe ambasadorul Mark Henry Gitenstein la finalul sesiunii de prezentare a scrisorilor de acreditare spune multe in limbaj diplomatic. Avem inca o dovada a faptului ca in acesti aproape cinci ani, societatea romaneasca a fost condusa de capriciile, de resentimentele si de frustrarile lui Traian Basescu. Nu sustin faptul ca ambasadorului american trebuia sa i se rezerve o ceremonie speciala, dar stiu foarte bine ca in sfera diplomatica orice gest conteaza si are reverberatii politice.

Si, daca tot vorbim de curtea scolii, macar poate legile educatiei elaborate de ministrul Andronescu, impreuna cu toti partenerii sociali, vor reusi sa treaca de „malaxorul” cotrocenist, care pare disperat sa isi poata asuma macar ceva la finalul a cinci ani – goi, haotici, razbunatori si distructivi – de mandat.

Editorialul meu din Jurnalul National

“Emil Boc ne reformeaza statul

 

In sfarsit, o veste buna. Sub privirile, mute de admiratie, ale unor colegi de partid, Emil Boc ne-a anuntat, la televizor,  ca la Revolutie, ca s-a hotarat, gata, ne reformeaza statul. Pentru ca “timpul nu mai are rabdare cu noi” iar alegerile prezidentiale  pentru Traian Basescu vor avea loc peste 82 de zile, s-a hotarat, trecem la treaba. Saptamana asta, reformam statul.

Primul obiectiv pare a fi, pe buna dreptate – vor spune multi -, desfiintarea Parlamentului sau, oricum, ignorarea lui completa. De altfel, , parlamentul lu’ Roberta n-a adoptat, in noua luni, decat vreo doua-trei legi. Asa ca n-ar fi o  mare pierdere.  

De aceea, el, Emil Boc,  s-a hotarat sa si-o angajeze (raspunderea). De trei ori in aceeasi zi. Fix, pe 2 septembrie.In felul acesta, realizeaza, intr-o singura zi, ceea ce niciun guvern nu a reusit sa faca in patru ani de zile! Avantajul angajarii raspunderii este ca parlamentul nu mai are nicio treaba cu legile respective – desi, in principiu, el, parlamentul, cam cu asta ar fi trebuit sa se ocupe. Legile lui lui Boc, asa cum intra, asa ies din parlament. Perfecte, ca niste bijuterii pe care parlamentari incompetenti nu vor mai avea ragazul sa le strice.

Cand s-a pus problema angajarii raspunderii guvernului pentru legile educatiei, i-am intrebat pe colegii mei daca se intentioneaza ca legile, adoptate cu atata graba, sa fie puse in aplicare de la 15 septembrie, pentru ca reforma bate la usa. Am aflat, cu uimire, ca nici vorba. Ele vor intra in vigoare la 15 septembrie, da, dar in 2010! Si atunci, am intrebat eu, cu naivitate, de ce sa nu finalizam dezbaterea lor publica in septembrie si sa le adoptam, cu procedura parlamentara  de urgenta, in octombrie? In final, am inteles. Legile educatiei nu erau pentru copii sau pentru profesori. Ele erau pentru Traian Basescu. “Statul” nostru nu intelege ca alegerile prezidentiale vor fi anul acesta si nu in 2010, asa ca el trebuie “reformat”.

Unii, rau-voitori, vor spune ca  Emil Boc  nu poate angaja raspunderea guvernului in Parlament si ca angajarea respectiva trebuie facuta chiar de catre guvern (daca e a guvernului ! ) iar guvernul fiind al Coalitiei, ar fi necesara o decizie consensuala a celor doua partide care o formeaza. Vorbe de anti-reformisti.  Nu conteaza ca textul legii nu era finalizat luni seara. Titlul este important. Si faptul ca, anul trecut, Basescu a initiat Pactul pentru pentru educatie  - gandindu-se, de atunci, la campania de anul acesta cand avea nevoie de o jucarie electorala, deoarece  chestia cu coruptia nu avea cum sa mai tina. De aceea, sa-l intelegem pe Emil Boc. Pentru el, adoptarea legilor educatiei, ACUM, este sarcina de partid. Ordinele lui Basescu “se executa, nu se discuta”.

Deci, asta e prima reforma a statului roman. A doua reforma, se refera la agentii. Reforma asta se face la kilogram. Trebuie redus la jumatate numarul agentiilor – multe din ele create, de altfel,  in timpul regimului Basescu. Trebuie redus numarul functionarilor bugetari – crescut in timpul regimului Basescu de la 900 000 la 1 400 000. Trebuie redusa ponderea cheltuielilor bugetare, care a crescut, in timpul regimului Basescu, de la 4,5% din PIB – cat era in timpul “sistemului ticalosit” al guvernarii PSD -, la 9% dintr-un PIB de trei ori mai mare. Ok. Dar aceasta reajustare  institutionala nu poate fi facuta doar din capul lui Emil Boc. De ce ar trebui, spre exemplu, sa dispara Institutul National de Administratie – pe care l-am creat impreuna cu Uniunea Europeana? De ce ar trebui sa dispara Agentia Romana pentru Investitii Straine – singura interfata pentru investitorul strain care nu cunoaste pe nimeni la guvern?  De ce trebuie sa dispara Institutul pentru memoria exilului romanesc, care incearca sa aduca in tara  arhivele celor din diaspora, intregind istoria neamului? O astfel de examinare ar trebui facuta, fara patima si fara graba, in parlament.

Daca prima reforma se face pentru ca asa a spus Basescu, a treia” reforma a statului roman” se face pentru ca asa a spus Fondul Monetar International. Sau asa am spus noi Fondului ca vom reduce cheltuielile bugetare, umflate in ultimii cinci ani. Eu cred ca abordarea este gresita. In primul rand, pentru a echilibra bugetul, ar fi trebuit sa gasim masuri de  a creste veniturile. Pentru asta ar fi trebuit sa ne ocupam de economia tarii. Stiu ca era mai greu. Mai usor, inclusiv pentru FMI, este sa scazi cheltuielile. De acord. Dar o astfel de lege, daca nu este bine “digerata” in parlament si in opinia publica, risca sa genereze tensiuni intre diferitele grupuri profesionale. Pentru a echilibra salariile, poate ar fi trebuit sa introducem o impozitare progresiva, ca expresie a solidaritatii sociale, consecintele aparand la nivelul salariului net si nu la cel al salariului brut. Sau poate ne inspiram din formule mai noi de salarizare, de la marile firme internationale, formule care incurajeaza performanta, eficienta si responsabilitatea. Asa, dupa adoptarea, “pe neve”, a legii, riscam sa avem nenumarate reactii din partea celor care vor descoperi, prin comparatie cu statutul  si veniturile altor profesii, diverse motive de nemultumire.

 Iata deci ca dupa ce a lansat, recent, moda soselelor de unica folosinta, impracticabile dupa ce li se taie panglica, Emil Boc  se pregateste sa lanseze si reforma statului, varianta toamna-iarna.”