Revelatie

Urmarindu-l pe Traian Basescu, asta seara, la TVR1,  (probabil ca stiti ca maine urmeaza Radio Romania si poimaine Televiziunea Paunescu-  pentru ca mesajul sa fie clar!) am realizat ca nu am mai fost la TVR1 de 5 ani ( cu exceptia a doua emisiuni de politica externa ale lui Bogdan Chireac), indiferent ca televiziunea publica a fost condusa de Rodica Culcer sau de Alexandru Sassu.

E adevarat ca toate celelalte televiziuni ma invita permanent, invitatii pe care nu le onorez intotdeauna, considerand ca membrii guvernului pot sa explice, in aceasta perioada,  mai bine decat mine,  situatia actuala a guvernarii.

PS Apropo, de ce oare Traian Basescu nu mai merge acum sa conduca sedintele de guvern?

Ţara coabitărilor imposibile?

Este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Raspunsuri

Dupa cum am putut afla din presa, presedintele Traian Basescu a incercat sa-si asume pentru putin timp rolul de mediator intre guvern si CSM. Bineinteles, a incercat sa o faca in stil propriu, citand din propriile spuse ca din marii clasici ai literaturii universale. Astfel am aflat ca nu trebuie sa avem incredere in doamna Pivniceru, pentru ca are doua doctorate si ar fi condamnata imediat intr-o curte de judecata din care ar face parte presedintele Romaniei, precum si multe alte dovezi de etern echilibru institutional si moral. Daca pe doamna Pivniceru o condamna atat de usor, va dati seama, cu cat entuziasm m-ar fi condamnat pe mine, daca putea (desi ma considera “curat ca lacrima”) ?

Rolul de mediator al presedintelui nu s-a sfarsit aici, continuand cu invitatia pentru ministrul Justitiei – sic – http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6137782-traian-basescu-cere-ministrului-justitiei-declansarea-urmaririi-penale-impotriva-lui-ovidiu-musetescu.htm – de a incepe urmarirea penala impotriva lui Ovidiu Musetescu, in virtutea  deschiderii sezonului de plangeri penale, probabil. Fara indoiala, stiind si starea lui de sanatate!

De urmarit in acest context nu este neaparat graba cu care MJ va prelucra cererea prezidentiala. Aici nu cred ca vom avea prea mari surprize. Mai important este daca acest nou subiect va reusi sa distraga atentia presei, contracandidatilor si cetatenilor de la proaspatul sau esec de la CSM. Si mai putin proaspetele esecuri cu politica externa a Romaniei, Ministerul Turismului, Ministerul Tineretului si Sportului, afacerile fratelui sau, casa din Mihaileanu etc.

Diogenecainele, iti inteleg nevoia de a fi cinic – precum tizul tau grec – dar vreau sa cred ca nu e chiar naiv sa te mai bucuri din cand in cand. Spui ca Festivalul George Enescu nu este decat o relicva izolata, departe de Romania reala, a lui Basescu si Udrea. Poate ca acest festival este izolat de realitatea lor, dar e mai degraba o oaza decat o relicva. Relicva, cred eu, e realitatea pe care tu ai atribuit-o presedintelui. Si vom face tot posibilul sa scapam de ea si de ce reprezinta ea in scurt timp.

Alex si Diasporean, starea actuala a industriei si agriculturii din Romania este un bun subiect de dezbatere pentru ca exista destule lucruri bune ce pot fi spuse despre ce s-a facut, dar, mai ales, destule lucruri mai putin bune ce pot fi spuse despre ce s-a facut sau nu. S-au difersificat culturile, dar nu s-au continuat lucrarile pentru irigatii. Apar tot mai multe culturi bio, dar dispar tot mai repede subventiile pe care Guvernul sau Uniunea Europeana le ofera proprietarilor. Pentru a asigura un nivel ridicat al discutiilor, trebuie sa cunoastem in detaliu ambele seturi.

P.S. scindarea PSD a fost o constanta in discursul partidelor de dreapta in ultimii ani. E regretabil ca aceasta e considerata singura solutie posibila pentru ca PDL si PNL sa dobandeasca si competenta si moralitatea necesare pentru a putea guverna coerent Romania.

Blueeye, ai avut – ca si multi alti romani – o experienta neplacuta cu o emisiune TV in care sunt invitati, prin rotatie, inflamabilii PDL. Cu discutii precum cele despre care vorbesti, nu ma mira faptul ca exista din ce in ce mai putini romani interesati de politica. Emisiunile de acest tip trebuie privite cu un pahar mare de apa si cat mai multe medicamente pentru inima la indemana.

Leo, solidaritatea de partid nu inseamna sa aprobi orice fel de hotarare. Dar, ca in orice fel de democratie, deciziile arareori sunt luate in unanimitate. Totusi, odata luate, ele sunt asumate si respectate in unanimitate. In acelasi timp, am incredere in PSD si in Consiliul National al PSD ca pot fi elemente de stimulare a progresului. Romania are nevoie disperata in acest moment de un plan politic de dezvoltare cat mai bine pus la punct si aceasta este principala mea preocupare; evident, pe langa cea de gazda a acestui blog, unde am incercat intotdeauna sa gasesc sfaturi si idei noi din partea voastra.

Paul, repet ce spuneam mai devreme, comunicarea nu poate tine loc de actiune si competenta politica. Poti scapa pe termen scurt cu atacuri politice, cu anchete si dosare penale sau cu amenintari de tepe in Piata Victoriei, dar nu poti reusi pe termen lung fara stiinta bunei guvernari. Iar buna guvernare poate fi facila in momente de crestere economica sustinuta de mediul privat, dar devine cu adevarat problematica in momente de criza, cand ai nevoie de calitati de lider, nu de calitati de dezbinator.

Anca, multumesc si sper sa ai dreptate ca Traian Basescu nu are sanse sa fie reales in functia de presedinte. Despre anii ce vor urma, prefer sa fie retinuti ca anii de iesire din criza a Romaniei si de crestere economica fara precedent mai degraba decat anii unui anumit om politic. In definitiv, istoria este cea care judeca intr-adevar obiectiv prestatia oamenilor politici. La acest examen, cred ca sunt putini cei care ii dau vreo sansa de reusita lui Traian Basescu.

Costi, functionarea retroactiva a legilor din Romania este o problema care depaseste cu mult capacitatea logica de intelegere. S-a intamplat in mai multe cazuri, nu numai in cele aduse in discutie de tine. Personal, mi s-a parut ca „rotunjirea” veniturilor angajatilor de la stat s-a facut mereu in favoarea intereselor presedintelui. Poate ca pe baza de loialitate, poate ca pe baza de ochi frumosi, nu sunt sigur.

Vasile, problema legii unice a salarizarii nu este in nici un caz apartenenta sa politica, ci ceea ce promoveaza. Am discutat intens despre faptul ca ea a fost negociata cu sindicatele, insa vedem ca multe dintre sindicate se arata nemultumite de ea. Asumarea responsabilitatii in acest moment si in aceste circumstante nu poate oferi satisfactie partenerilor sociali. Sunt departe de a spune ca Guvernul are datoria sa faca pe plac sindicatelor, insa ele totusi reprezinta opiniile si interesele oamenilor din sistem. Nu am cum sa-mi pierd increderea ca, daca ambii parteneri sunt rezonabili, se poate ajunge la o intelegere satisfacatoare in loc de o intelegere care sa duca unilateral la proteste.

Ion Alecu, faptul ca am formatie de om de drept nu ma impiedica sa incerc sa fiu obiectiv in aceasta discutie. Romania are nevoie de putere judecatoreasca si puterea judecatoreasca are nevoie de independenta, atat din punct de vedere administrativ, cat si din punct de vedere financiar. In acelasi timp insa, trebuie sa ne gandim si la latura de responsabilitate sociala pe care formatia de drept ti-o impune. Ma refer la obligatia morala de a aplica legea in orice situatie, in orice conditii.

Dan C. Badea, ai dreptate, greselile gramaticale nu au ce cauta in propuneri legislative pentru care Guvernul trebuie sa-si asume responsabilitatea. Totusi, nu pot sa pun tot ce nu functioneaza bine in Romania pe seama crizei financiare sau a unei crize de moralitate. Greseala este omeneasca si, chiar daca deseori ne ferim sa o recunoastem, greselile in general au un autor, ce trebuie tras la raspundere. Uitandu-ne inapoi in ultimii 5 ani, cred ca Traian Basescu a ridicat destul de sus stacheta pentru cate greseli poate comite un om in cea mai inalta functie a statului. Personal, nu cred ca un astfel de exemplu poate fi trainic.

Alex G, sunt increzator ca, odata cu inlocuirea lui Traian Basescu, se vor putea gasi mai usor ideile, solutiile si persoanele capabile sa ajute Romania sa iasa mai repede din criza. La fel ca si pana acum, voi incerca sa ajut cum pot in acest demers.

Octaa, din pacate, statele in care puterea executiva o domina pe cea legislativa si incearca sa domine si puterea judecatoreasca nu se mai numesc democratii. Important pentru noi este sa fim siguri ca nu ne indreptam in acea directie. Avem sansa de a folosi o busola functionala in aceasta toamna.

Draghi Puterity, ai dreptate, vorbind in termeni de poker cresc sansele sa fim intelesi cum trebuie de catre Traian Basescu. In acelasi timp, cred ca suntem naivi daca inca mai credem ca el asculta si de cineva mai interesat de Constitutie, legi si democratie decat de scorul sau electoral.

Sibilla, sunt de acord cu tine, cred ca doamna Udrea a ajuns intr-un moment destul de disperat. Incercarea sa de a minimaliza Comisia de Ancheta pe motiv de atac politic nu fac decat sa constituie un atac politic. Comisiile sunt considerate obiective pentru ca sunt formate din membri ai tuturor partidelor. Sau, mai bine spus, membri ai tuturor partidelor care accepta sa discute.

Blogideologic, una din problemele principale ale pachetului legislativ de la Cotroceni, al domnului Mircea Miclea, a fost ca s-a incercat impunerea sa pe baza politica. Dupa cum spui si tu, exista numeroase puncte cel putin controversate, daca nu chiar de neinteles. Important este faptul ca, daca ele ar fi fost discutate de catre specialistii domeniului, am fi avut mai multe sanse pentru un proiect de lege bun si mai putin utilizat ca panaceu politic de catre premier si presedinte.

Prima zi de şcoală

 

În ultimii ani, la deschiderea anului şcolar vorbim, din ce în ce mai puţin, despre şcoală şi din ce în ce mai mult despre politicieni. Iar politicienii intră, de obicei, la capitolul “probleme”, alături de lipsa banilor, de neterminarea lucrărilor de renovare sau de grădiniţele prea puţine. Ne concentrăm foarte mult pe ceea ce este insuficient sau deficitar şi uităm să vorbim despre ce înseamnă şcoala.

Anul acesta, poate mai mult ca oricând, şcoala e un câmp de luptă. Şi ceea ce e cu adevărat grav e că războiul nu are de-a face cu şcoala însăşi: nici cu cei care beneficiază de ea – copiii, părinţii lor – nici cu cei care muncesc pentru ea – profesorii. Sunt necesare legi pentru educaţie – legi bune, gândite şi discutate pe-ndelete, până când toată lumea e de acord că sunt cele mai potrivite. Nu legi pentru orgoliul unui om sau al unui partid. Sunt necesare fonduri către învăţământ, fiindcă fără bani vom vorbi degeaba despre reforme: cei care trebuie să le aplice se vor gândi mai degrabă la propriile lipsuri, sau poate chiar vor părăsi acest sistem. Dar decizia politică împuţinează şi mai mult banii pentru şcoală.

Toate aceste frământări nu se datorează nici crizei, nici problemelor economiei; sunt cauzate de rea-voinţă, ambiţie şi nepricepere. Şi lipsa de grijă faţă de oameni. Românii sunt, peste tot în ţară, nu doar speriaţi, dar şi neliniştiţi. Cu toţii se aşteptau ca, după 2007, să fim şi noi o ţară în care se trăieşte normal, în care sunt bani pentru toate cele necesare – fie că e vorba de salarii sau reparaţii pentru şcoli, în care ne putem gândi să construim, nu să facem economii. Din păcate, trăim o epocă în care banii publici, departe de a fi suficienţi, sunt risipiţi iresponsabil. Iar cei care plătesc sunt tot românii.

Am ajuns din nou într-o epocă a sacrificiilor. Când s-a încheiat tranziţia, am sperat cu toţii că s-a terminat şi cu sacrificiile, dar iată că ni se cere să o luăm de la capăt. Nu pot să spun că-i condamn pe cei care se gândesc la greve. Cum poţi accepta că salariul tău rămâne pe loc sau chiar scade, în timp ce unele ministere au bugete imense aruncate pe fereastră?

Există o vorbă foarte potrivită a unui preşedinte american (Lincoln): “Filosofia şcolii dintr-o generaţie va deveni filosofia guvernării în generaţia următoare”. Desconsiderarea şcolii astăzi poate fi un semnal foarte grav pentru viitor. Cei care astăzi văd că şcoala e tratată cu dezinteres vor învăţa că dezinteresul poate fi politică de stat, iar unii dintr ei pot ajunge să pună în practică această filosofie de pe cele mai înalte poziţii în stat.

Eu cred că evoluţia noastra, a tuturor, depinde foarte mult de următoarea generaţie. Dar există aici un foarte mare risc. Dacă această generaţie va fi educată, va crede din nou în valorile potrivite, ea va avea puterea să readucă România pe drumul cel bun. Dacă însă ea va fi o reflecţie a vulgarităţii, excesului şi nonvalorilor care ne ameninţă acum, atunci România o va duce din ce în ce mai rău. Suntem la o intersecţie, iar în alegerea drumului contează esenţial rolul pe care-l va juca educaţia. Şcoala va decide ce se va alege de România pentru câteva generaţii de acum înainte. Şi, din păcate, cei care hotărăsc acum în privinţa şcolii nu par să fie conştienţi de acest lucru.

Ştiu că, poate, mulţi dintre părinţi nu sunt de acord cu protestele cadrelor didactice. Dar eu nu-i pot învinovăţi pe profesori, şi sper să nu o facă nici părinţii ori elevii. Ei sunt ultimii români pe care îi putem acuza de lăcomie. Sunt ţări în Uniunea Europeană care cheltuie de zece ori mai mult pentru educaţie; profesorii noştri nici nu îndrăznesc să viseze la un asemenea nivel, îşi doresc doar să-şi poată face datoria în condiţii normale, iar astăzi acest lucru nu este posibil.

Cel mai mare rău care ni s-ar putea întâmpla ar fi să ajungem să dispreţuim cu toţii şcoala aşa cum o fac cei care îi hotărăsc astăzi finanţarea. Un copil care se uită la televizor vede că politicienii taie din banii pentru educaţie, îi ceartă pe profesori fiindcă sunt nemulţumiţi, ba chiar le dau ordine despre ce să facă şi ce să nu facă la ore. Iar acel copil se poate gândi că nici el nu e dator să respecte şcoala sau pe profesori. Cineva chiar sugera că elevii pot învăţa foarte bine de pe internet – nu ştiu dacă astfel nu pregătea terenul pentru închiderea şcolilor, fiindcă tot e criză. Vă daţi seama ce economii s-ar realiza?

Cineva spunea că educaţia e scumpă, dar ignoranţa e şi mai scumpă. Cred că e suficient să ne uităm în jurul nostru, la toţi ignoranţii care ocupă locuri pentru care nu sunt pregătiţi, nu sunt competenţi şi nu sunt preocupaţi. Ignoranţa costă, dar mai grav e că nu-i costă doar pe ignoranţi, dacă ei sunt puşi să decidă pentru toţi ceilalţi.

Un mare scriitor francez (Hugo) spunea că dacă deschizi o şcoală, închizi o puşcărie. Într-o societate normală, educaţia creează şanse şi îţi garantează un drum sigur în viaţă. România este astăzi departe de o astfel de societate, fiindcă educaţia tinde să cadă din categoria valorilor preţuite şi generaţiile tinere învaţă că şcoala nu te duce către reuşită. Câţi dintre oamenii de succes ai momentului sunt acolo datorită educaţiei? Mai mult, câţi dintre ei sunt educaţi?

Azi începe şcoala şi sper ca toate aceste frământări să aibă efecte cât mai reduse asupra activităţii de la clasă, chiar dacă e foarte dificil. Profesorilor le doresc să mai găsească o rezervă de înţelegere – nu pentru politicieni, ci pentru copiii care depind în continuare de ei. Părinţilor le doresc multă răbdare şi speranţă. Iar elevilor le doresc să privească şcoala ca pe o sursă de idei bune. Pentru că la şcoală cunoşti oameni pe care nu-i vei uita niciodată, înveţi să comunici cu ceilalţi fie că sunt sau nu de acord cu tine şi, dacă eşti atent, poţi crea idei care să te ajute să schimbi în bine lumea în care trăieşti.

Proiectul relansarii economice (din Franta)

Patrick Devedjian, ministrul francez delegat pe lângă Primul Ministru, însărcinat cu aplicarea Planului de relansare economică, unul dintre cei mai respectati oameni politici francezi – pe care l-am intalnit de nenumarate ori in ultimii ani –  a prezentat la 26 august 2009 un bilanţ al aplicării acestui document strategic destinat combaterii crizei economice.

Suma de bani injectată de statul francez în economie atinge 18,2 miliarde de euro. Aceasta reprezintă 56% din totalul alocat prin intermediul respectivului Plan, sumă ce este alocată întreprinderilor, colectivităţilor sau gospodăriilor individuale. Faţă de luna iunie, suma a crescut cu 8 miliarde de euro, iar până la sfârşitul lunii septembrie procentul de angajare a sumei aferente Planului va fi de 65%.

Cele 18,2 miliarde de euro reprezintă:

-          4,4 miliarde euro credite pentru plăţi bugetare;

-          1,2 miliarde euro cheltuieli de investiţii ale întreprinderilor publice;

-          8,0 miliarde euro rambursări acordate întreprinderilor, cu titlu de facilităţi fiscale;

-          3,7 miliarde euro pentru autorităţile administraţiei publice locale care sunt angajate să investească mai mult prin intermediul rambursărilor anticipate de TVA.

Cu acest prilej, Ministrul a evidenţiat adeziunea masivă a autorităţilor administraţiei publice locale la aplicarea Planului de relansare economică: mai mult de 19.500 autorităţi ale administraţiei publice locale au semnat o convenţie pentru a investi 54 de miliarde de euro.

În ceea ce priveşte întreprinderile, Planul de relansare economică prevede măsuri pentru susţinerea directă a activităţii acestora, iar bilanţul evidenţiază evoluţii favorabile importante. O demonstrează evoluţia garanţiilor acordate de către Fondul de garantare a IMM-urilor, pe baza fondurilor proprii rezultate din Planul de relansare economică: 1,1 miliarde de euro credite garantate la finele lunii mai; 1,46 miliarde de euro la sfârşitul lunii iunie; 2,3 miliarde de euro credite garantate de către Fond la jumătate lunii august.

În total, aproape 11.000 de întreprinderi au beneficiat până la data bilanţului de prevederile planului de relansare economică.

În aceeaşi manieră, prima de casare a înregistrat un succes notabil: mai mult de 320.000 de astfel de prime au fost plătite cumpărătorilor de vehicule noi, respectiv cu 100.000 de prime mai mult decât s-a prevăzut.

Dispozitivul de securizare a creditului pentru întreprinderi (CAP) este în funcţiune din 20 mai 2009 şi a început să producă efecte, fiind deja acordate garanţii în valoare de 290 de milioane de euro.

Referitor la susţinerea locurilor de muncă, este de menţionat că Planul de relansare economică prevede 1,3 miliarde de euro pentru Fondul de investiţii sociale (FISO) începând din anul 2009. La sfârşitul lunii septembrie, 400 de milioane de euro vor fi utilizate în cadrul Planului de relansare economică.

Acest fond finanţează 20 de măsuri care vizează politica în domeniul muncii. Acestea se referă, în special, la limitarea impactului reducerii activităţii:

-          183.00 de salariaţi au beneficiat în primul trimestru de măsuri pentru susţinerea activităţii parţiale, care constituie o alternativă la disponibilizare;

-          începând din luna aprilie, se acordă o primă de 500 de euro şomerilor care nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj, dar au lucrat cel puţin 2 luni;

-          70.000 de persoane au solicitat, în primul trimestru 2009 aplicarea măsurilor de reconversie profesională, iar la jumătatea lunii august numărul acestora a ajuns la 85.000 de persoane. Dispozitivul de reconversie profesională va fi lărgit progresiv de la 21 de profesii în prezent, la 40;

-          fondurile de investiţii concură la crearea directă a locurilor de muncă, prin creşterea de la 70 la 90% a gradului de subvenţionare a contractelor de acompaniament în muncă. După iniţierea acestui tip de contracte, la începutul anului, la sfârşitul lunii iulie erau înregistrate 140.000 de astfel de contracte;

Cu privire la locuinţe, Planul de relansare economică consacră 1 miliard de euro pentru creşterea numărului de locuinţe sociale, prin renovare şi reabilitare.

Pe de altă parte, Agenţia Naţională a Locuinţei a atribuit ajutoare pentru renovarea a 24.000 de locuinţe, care au generat comenzi de 200 de milioane de euro în favoarea societăţilor specializate în domeniu.

Solidaritatea socială  reprezintă, de asemenea, un domeniu vizat de Planul de relansare economică. Acesta prevede un efort de 3 miliarde de euro pentru solidaritatea cu cei mai săraci şi pentru familiile modeste:

-          1,9 miliarde de euro au fost plătite familiilor modeste cu titlu de primă de solidaritate activă de 200 de euro, sau ajutor pentru familiile modeste având copii la şcoală;

-          1,1 miliarde euro reduceri fiscale vor fi acordate cu titlu de facilităţi fiscale până la finele anului 2009.

Iata, deci, “retete” exista. Ar fi important ca ele sa fie preluate, adaptate la realitatile noastre si sa fie puse in aplicare.

Plan de informatizare in Franta

A investi în economia informatică reprezintă un răspuns la scăderea economică din ultima perioadă. Telecomunicaţiile, audiovizualul, informatica şi serviciile informatice, diversele servicii „on line” (toate acestea putând fi denumite generic economia informatică) reprezintă cel mai dinamic sector al economiei mondiale.

În majoritatea ţărilor dezvoltate, rata de creştere în domeniul informatic este dublă faţă de cea a economiei, în general. Creşterea în domeniul economiei informatice este mai mare de 25% din creşterea mondială.

Economia informatică este principalul factor de câştig în competiţia dintre economiile dezvoltate. Investiţiile  în economia informatică sunt cele mai productive pentru că ele generează creşterea competitivităţii în celelalte sectoare ale economiei. În Franţa, de exemplu, aceste investiţii sunt de două ori mai reduse decât în SUA, de trei ori faţă de Europa de Nord şi Coreea.

Se apreciază că o dublare a acestor investiţii în economia informatică a Franţei va reprezenta un nou impuls pentru o creşterea economică suplimentară.

Pe de altă parte, activităţile în domeniul economiei informatice sunt mai puţin supuse procesului de delocalizare; reţelele de telecomunicaţii circuitele, instalarea acestora şi gestionarea lor nu sunt deplasabile. Circuitele de acces la sistemele informatice nu pot nici ele să fie departe de consumatorul final.

Chiar dacă în prezent echipamentele europene sunt concurate neloial de cele produse în ţările asiatice, este posibil ca  apariţia de noi tehnologii, de mare capacitate, să constituie baza unei noi politici industriale europene. Pentru acestea întreprinderile europene dispun de un avantaj comparativ cu cele asiatice iar dezvoltarea lor va fi favorizată de către autorităţile naţionale, în special în ceea ce priveşte politica în domeniul alocării frecvenţelor.

La 28 aprilie 2008, Franţa a adoptat un Plan de dezvoltare a economiei informatice, capabil să plaseze această ţară între primele naţiuni în acest domeniu, până în 2012.

Acest plan a fost elaborat cu participarea celor mai importanţi “actori” din domeniu, iar în cuprinsul său au fost propuse şi analizate 27 de axe principale de acţiune. Întâlnirile s-au derulat pe o perioadă de 2 luni, interval de timp în care s-au desfăşurat circa 130 de ateliere de analiză, în cadrul unor forumuri organizate pe Internet, unde toate propunerile au putut fi discutate liber. În total, mii de persoane de pe întreg teritoriul Frantei au putut astfel să contribuie la această consultare naţională pe tema economiei informatice.

            Planul propune peste 150 de acţiuni, centrate  în jurul a 4 priorităţi:

-          accesul  fiecărui cetăţean  la reţele şi servicii informatice;

-          dezvoltarea producţiei şi ofertei de produse informatice;

-          creşterea şi diversificarea utilizării serviciilor informatice în cadrul întreprinderilor;

-          modernizarea guvernării economiei informatice.

Planul francez urmăreşte 3 mari obiective democratice, fiecare fiind ilustrat prin câte o măsură strategică.

1. Garantarea accesului fiecărui cetăţean la Internet de mare viteză.

Accesul la Internetul de mare viteză am devenit o condiţie esenţială de acces la informaţie, la educaţie şi la formare, dar şi la serviciile administrative. Chiar dacă anumiţi operatori afirmă un procent mare de acoperire a populaţiei (ce depăşeşte uneori 90% din gospodării), un număr important de cetăţeni rămân totuşi în afara ariei de acoperire, fiind astfel excluşi din societatea informaţională.

Această situaţie nu corespunde idealurilor şi drepturilor fundamentale proclamate de Constituţie – spun francezii –  dar nici preocupărilor vizând dezvoltarea echilibrată a teritoriului, propagarea culturii şi nici chiar principiilor economiei de piaţă în care trebuie să se manifeste întreprinderile.

De aceea, Guvernul francez a stabilit ca obiectiv, până în anul 2012, ca  întreaga populaţie să aibă acces la Internet de mare viteză. În acest sens, în 2009 urmează să fie lansată o cerere de ofertă pentru furnizarea serviciului universal de acces la acest tip de Internet, începând de la 1 ianuarie 2010. În acest sens, operatorii vor fi invitaţi să propună oferte care să garanteze tuturor francezilor, indiferent unde locuiesc, un acces la Internet de mare viteză (respectiv mai mare de 512 Kbit/sec) la un tarif rezonabil, mai mic de 35 de euro pe lună, tarifele şi viteza urmând să fie actualizate în fiecare an.

Fiecare francez, indiferent de domiciliu, va beneficia astfel de un drept de acces la Internet de mare viteză, opozabil unor operatori prestabiliţi. În acest sens, la finalizarea achiziţiei publice, statul va încheia cu operatorii o convenţie de acces universal la acest serviciu. Convenţia va prevedea ansamblul modalităţilor prin care francezii vor putea să obţină această prestaţie de servicii, regulile aplicabile reclamaţiilor, asistenţa tehnică, etc.

Realizarea achiziţiei publice va fi descentralizată, pentru a permite colectivităţilor locale care au investit deja pentru acoperirea la nivel local a accesului la Internet de a-şi  susţine interesele şi a se articula astfel iniţiativele locale.

2. Trecerea la sistemul digital în domeniul întregului audiovizual, înainte de 30 noiembrie 2011.

Extinderea Televiziunii digitale terestre este unul dintre principalii factori de informatizare la nivelul populaţiei. Prin aceasta se urmăreşte ca înainte de finalul anului 2011 toţi cetăţenii Franţei să aibă acces la aceeaşi ofertă de televiziune digitală, respectiv: 18 canale digitale gratuite şi specializate pe domenii precum informare publică, tineret, muzică, educaţie civică, etc.

Anterior adoptării planului, prin Legea din 5 martie 2007 referitoare la modernizarea audiovizualului şi la televiziunea viitorului s-a prevăzut trecerea la televiziunea digitală şi apoi dispariţia difuziunii analogice. Începând din martie 2008, difuziunea tradiţională sau analogică va înceta progresiv, zonă cu zonă, în favoarea celei digitale, pe baza unui calendar stabilit de către Consiliul Naţional al Audiovizualului. În zonele în care nu va fi posibilă difuzarea terestră, va fi accesibilă accesarea gratuită a canalelor digitale transmise via satelit.

Acest proces va determina eliberarea unor frecvenţe ce prezintă excelente caracteristici de propagare. Exploatarea acestora reprezintă o oportunitate care va permite audiovizualului şi telecomunicaţiilor să realizeze o nouă etapă de dezvoltare.

O parte din frecvenţele eliberate prin încetarea difuziunii televiziunii analogice, respectiv sub-banda de 790 – 862 MHz, va fi destinată accesului la Internet de mare viteză. Este vorba despre frecvenţele cele mai joase, deci cele mai performante, care nu au fost niciodată destinate comunicaţiilor civile.

Totodată, Franţa va propune şi partenerilor săi europeni o utilizare coordonată a acestor frecvenţe, în scopul lansării unei politici industriale europene în sectorul telecomunicaţiilor, aşa cum s-a întâmplat cu sistemul GSM acum 20 de ani.

3. Reducerea costurilor în domeniul digital şi informatic.

Obiectivul guvernului este să ofere tuturor cetăţenilor  posibilitatea de a trece la televiziunea digitală şi să acceadă la noile reţele de comunicaţii.

Pentru aceasta se are în vedere realizarea unei campanii naţionale de informare, acţiuni de comunicare locală, precum şi a uni centru de apel destinat informării publice în acest domeniu.

Totodată, în privinţa cazurilor sociale se are în vedere acordarea unui ajutor financiar pentru achiziţionarea şi instalarea echipamentelor de recepţie a televiziunii digitale terestre. În plus, persoanele vulnerabile, precum vârstnicii sau cei cu handicap, care au nevoie de mai mult sprijin pentru a putea să treacă la televiziunea digitală, vor beneficia de unele facilităţi suplimentare din partea societăţilor distribuitoare de echipamente şi servicii de profil.

În acest context se are în vedere diversificarea domeniilor în care este utilizată tehnica informatică, atât în domeniul economic, cât şi cel al administraţiei sau al particularilor:

- generalizarea instrumentelor de identificare electronică, pornind de la cartea  de identitate electronică (începând cu anul 2009);

- extinderea utilizării sistemelor de videoconferinţe;

- reţele de servicii informatice pentru studenţi şi creşterea disponibilităţii on line a materialelor academice;

- dezvoltarea comerţului electronic şi a sistemului de muncă la distanţă (tele-muncă);

-  instituirea dosarului medical partajat (accesibil on line) şi dezvoltarea sistemului de consultaţii medicale la distanţă;

- instituirea procedurii de plângere prealabilă on line şi a ghişeelor de acces la justiţie care să permită obţinerea de informaţii cu privire la stadiul şi derularea unui proces civil din orice loc.

În prezent, Franţa are circa 18 milioane de abonaţi la Internet, dintre care 16,5 (61%)  au acces la cel de mare viteză, majoritatea acestora prin intermediul ADSL.

Aceste cifre plasează Franţa în poziţia a 3-a în Europa în privinţa accesului la Internetul de mare viteză, la egalitate cu Marea Britanie, după Olanda (74%) şi Elveţia (69%).

La nivel mondial, Franţa este pe poziţia a 11-a între ţările cele mai conectate la Internet de mare viteză, pe primele locuri fiind situate Coreea de Sud (93%), Hon Kong (76%), … Canada (65%).

Analiza stadiului actual al aplicării planului

 La 22 iulie 2008, Comitetul Strategic Naţional, prezidat de Primul Ministru, a oficializat Calendarul de încetare a existenţei televiziunii analogice pe teritoriul Franţei. Teritoriile şi departamentele de peste mări vor trece la televiziunea digitală, ca şi teritoriul continental, înainte de 30 noiembrie 2011. Cu prilejul acestei reuniuni, Comitetul a decis crearea unui nou fond de ajutorare a familiilor cu venituri modeste pentru a trece la televiziunea digitală.

Cu această ocazie, Comitetul a amintit că a fost alocat un  buget de 277 milioane de euro pentru a sprijini francezii să treacă la televiziunea digitală, ajutându-i pe cei nevoiaşi să realizeze adaptările necesare.

 Un nou  fond de ajutorare a familiilor cu veniturile cele mai modeste

 Pe de altă parte, ajutorul prevăzut actualmente de lege pentru susţinerea familiilor care rămân în afara Televiziunii Digitale terestre va fi extins în cadrul unui fond special, astfel încât să asigure, în totalitate, achiziţionarea unui echipament de recepţie prin satelit pentru 50% dintre familiile cu veniturile cele mai reduse, care nu recepţionează televiziunea terestră digitală decât pe cale undelor hertziene.

Acest sprijin, a cărui modalitate de acordare va fi stabilită până la 15 septembrie 2009, trebuie să le permită beneficiarilor să-şi achiziţioneze antena parabolică necesară recepţionării televiziunii terestre digitale. În acest sens, Primul ministru a cerut ministrului de resort să pună această chestiune în discuţia colectivităţilor locale, pentru a examina împreună cu acestea posibilităţile de a ajunge la un rezultat favorabil cetăţenilor.

Estimările arată că pentru circa 5% din teritoriul (european al) ţării televiziunea digitală terestră va rămâne inaccesibilă în zonele de „umbră”, recepţia urmând să se facă aici prin intermediul satelitului.

 16 milioane de euro pentru dezvoltarea tehnologiei digitale în universităţi

       

În cadrul Planului de relansare a dezvoltării tehnologiilor digitale, prezentat la 20 iulie 2009 de către Ministrul învăţământului superior, vor fi alocate 10 milioane de euro pentru a realiza acoperirea WiFi a campusurilor, iar 6 milioane de euro vor fi alocaţi pentru achiziţionarea echipamentelor necesare difuzării cursurilor în sistemul Podcast*.

Ministrul a anunţat că Guvernul, având un suport financiar de 16 milioane de euro, se angajase să finalizeze acoperirea WiFi a campusurilor şi să impulsioneze dezvoltarea echipamentelor necesare difuzării cursurilor şi suporturilor de curs în sistemul Podcast (sau walkie-talkie).

Astfel, ministrul a indicat că în cadrul pachetului WiFi al Planului de dezvoltare a tehnologiei digitale în  universităţi vor fi investiţi 10 milioane de euro în scopul dublării capacităţii de recepţie şi pentru a permite tuturor studenţilor să acceadă pe cale digitală la cursuri în orice punct al stabilimentului  universităţii (bibliotecă, sală de cursuri, holuri, cantine, etc) şi să beneficieze de acces gratuit la internet, de mare viteză.

 Totodată, ministrul a prezentat pachetul Podcast pentru care vor fi investiţi 16 milioane de euro (respectiv circa 150.000 de euro pentru fiecare stabiliment, în funcţie mărimea acestuia, numărul studenţilor vizaţi, echipamentele existente şi soluţiile tehnice stabilite). Difuzarea cursurilor în sistemul Podcast permite gestionarea în mod individual a ritmului de învăţare, dar mai ales recuperarea unui curs pierdut.

Sistemul Podcast permite:

-          dotarea tuturor stabilimentelor de învăţământ superior (amfiteatre, săli de cursuri) cu mijloace profesionale şi automatizate de recepţie;

-          formarea directă, nemijlocită, de cadre didactice;

-          punerea în aplicare a unui sistem tehnic care să sprijine ministerul învăţământului în privinţa aspectelor juridice, tehnice şi pentru schimbul de bune practici.

În fine, ministrul a reamintit că finanţarea acestui sistem va permite generalizarea utilizării de instrumente digitale în cadrul universităţilor, miză esenţială pentru  obţinerea de competenţe în domeniul digital, egalitatea de şanse şi reuşita studenţilor.

Credeti ca astfel de idei ar putea fi discutate si in Romania si, eventual, sa fie puse in aplicare?

____________________

* Un Podcast este definit ca  o serie de fişiere de calculator, de obicei, în format digital audio sau video, care periodic sunt disponibile pentru descărcare prin mijloace specifice de pe web.

Locuinte pentru studenti

De ieri, sunt la Paris, unde particip la o reuniune destul de tensionata a Comisiei juridice a Adunarii parlamentare a Consiliului Europei. Profit de aceasta deplasare pentru a afla care mai sunt proiectele si initiativele politice si economice in Franta. Incep cu o relatare din domeniul invatamantului :

Cu o lună înainte de începerea anului universitar 2009 – 2010, ministrul francez al învăţământului superior a făcut un bilanţ cu privire la măsurile întreprinse până acum, precum şi cele viitoare, pentru a contracara penuria de locuinţe pentru studenţi.

În ceea ce priveşte locuinţele în reşedinţe universitare, ministrul a arătat că în acest an vor fi reabilitate 8400 unităţi locative – respectiv cu mai mult de 1400 decât s-a prevăzut – şi s-au realizat mai mult de 3600 locuinţe noi.

În noul an universitar, 2009 – 2010, vor fi inaugurate 25 de zone rezidenţiale studenţeşti, din care 6 în zona pariziană, iar acestea vor avea 30.000 de noi camere ce vor fi puse la dispoziţia studenţilor în următorii 3 ani. În acest sens, după 2007, Guvernul a pus la dispoziţie suma de 125 milioane de euro, la care se adaugă valoarea modulului „locuinţe” al Planului „Campus”.

La 27 august, ministrul a inaugurat situl „Cazarma Arras” cu 34 de locuinţe pentru studenţi. În acest sens, ministrul învăţământului superior va semna un acord cu ministrul apărării pentru re-afectarea cazărmilor eliberate ca urmare a aplicării reformei în domeniul militar. Alte locuinţe vor trebui să fie create în acelaşi cadru la Marsilia, Versailles, apoi la Limoges şi alte localităţi.

Ministrul a subliniat că noul an şcolar universitar va fi marcat prin dezvoltarea de noi modele de locuit, precum reabilitarea locuinţelor în cadrul cazărmilor urmare a reformei forţelor militare, dar şi locuinţe modulare din lemn, pe baza modelelor din ţările baltice, în acest sens, urmând a fi deschisă o zonă rezidenţială de 100 de camere într-un centru universitar.

Cu privire la locuinţele private, Guvernul a aprobat deja sub-locaţiile şi co-locaţiile, în cadrul fondului de locuinţe sociale, pe baza Legii privind mobilizarea şi lupta contra excluziunii.

În continuare, ministrul învăţământului superior va trebui să conlucreze cu secretarul de stat însărcinat cu problemele locuinţei şi urbanismului, pentru a extinde acest dispozitiv la locuinţele private şi pentru crearea unui sistem de garantare pentru proprietari în caz de co-locaţie.

Va prezint aceste proiecte pentru ca eu cred ca ne-am putea inspira din ele. Cu o conditie – pe care o stiti si, de aceea, nu o repet.

Spot the difference

 

Ambasadorul SUA i-a trimis lui Traian Basescu un semnal transparent: presedintele SUA nu va fi parte din calendarul electoral al lui Basescu. Si noul ambasador a mai spus ceva important. Ca Barack Obama este concentrat pe lucrarile din Congres, avand o agenda interna extrem de incarcata. Deci unul dintre cei doi presedinti munceste si nu are timp de intalniri. Care este insa in acest moment agenda interna a Romaniei? Pun aceasta intrebare pentru ca de fiecare data cand ma uit la televizor si il vad pe Traian Basescu, am impresia ca exista doua lumi paralele. Cea a presedintelui, in care lumea canta si danseaza, si Romania reala, cea in care oamenii se confrunta cu problemele lor si fac greve. Basescu ramane blocat in prima dintre aceste lumi. Asa se si explica ceea ce a patit la CSM. A veni, in actuala situatie, sa tii discursuri electorale in fata Consiliului este fie un semn de naivitate, fie o provocare facuta din dragoste de voturi.

Deci, domnule presedinte, care este agenda Romaniei?

 Justitia este in greva. Unii considera ca magistratii vor prea multi bani, altii – ca este pur si simplu un semn de impertinenta. Putini sunt aceia care vorbesc insa despre problemele de subfinantare cronica a acestui sistem, de faptul ca nu si-au mai primit banii de luni de zile si despre criza de personal din sistemul de Justitie. M-am saturat sa tot vorbim despre reforma statului si a Justitiei in special, dar atunci cand este nevoie de masuri concrete, sa ne abtinem, pentru ca nu putem sau nu vrem. Reforma Justitiei nu inseamna numirea oamenilor fideli in functii. Daca asta ar fi fost reforma, probabil ca Romania ar fi ajuns departe in acest mandat. Basescu nu a fost la CSM in calitate de presedinte, ci de candidat la alegerile prezidentiale, ca in toti acesti ultimi cinci ani. Un presedinte e ocupat cu agenda interna 24 de ore pe zi, ne spune ambasadorul american. Noi nu avem un presedinte, ci un perpetuu candidat. De altfel, cand a fost intrebat despre eventualitatea unei intalniri, reprezentantul SUA a motivat-o ca imposibila fiindca Obama e ocupat cu reformele interne; Traian Basescu a motivat ca „si la noi, si la partenerul american au fost sau vor fi alegeri”. Q.e.d.

Imi aduc aminte ca in 2004 presedintele american nu era asa de ocupat si m-am intalnit la Washington, la Casa Alba, cu presedintele Bush. Se pare ca Axa imaginata de Basescu nu a prea functionat si  ca izolarea internationala a  Romaniei, din pacate, se simte tot mai mult.

Sistemul bugetar anunta greva in bloc, pentru ca Guvernul a decis asumarea raspunderii pe Legea salarizarii unice. Poate fi semnalul unei crize sociale majore. Dar Parlamentului i se refuza dreptul de a discuta pe marginea aceastei legi. In schimb i se spune sa darame Guvernul, daca nu ii convine situatia. Care este obiectivul lui Boc si Basescu: sa cada Guvernul sau sa avem o lege buna? Cred ca raspunsul la aceasta intrebare nici ei nu-l stiu. Sa nu va asteptati ca acest raspuns sa vina odata cu discursul din Parlament de saptamana viitoare. Dupa cinci ani de haos, nu poti sa vii sa pozezi, intr-o campanie de o luna, in rol „providential”, de „salvator”. Acelasi presedinte american „se concentreaza pe ceea ce face Congresul”; adica legislativul, adica o putere in stat, cu care seful statului conlucreaza si careia ii respecta si semnificatia, si rolul social, si actiunea. Cat despre atitudinea lui Basescu fata de Parlament, nu are rost s-o mai detaliez.

In 2004, eram convins ca Basescu nu va putea fi vreodata un presedinte in adevarul sens al cuvantului. In 2009, pot spune fara nicio rezerva ca mi-a depasit cele mai pesimiste asteptari.

Bancomatul nationalist

 

Nu sunt foarte convins ca ceea ce primul ministru al landului Renania de Nord – Westfalia, Jürgen Rüttgers, a spus despre romani nu este impartasit si de alti germani, probabil si de alti europeni. Fara nici cea mai mica intentie de a generaliza, cred ca si in alte colturi ale Europeni, romanii au aceasta imagine: lenesi si incompetenti. In mod evident este o prejudecata si nu trebuie sa ne mire ca ea apare in discursul unui politician. Nu este cazul sa ne ascundem dupa deget: stereotipurile si prejudecatile sunt instrumente specifice discursului politic. Dar cand ele apar la … bancomat, situatia e mai greu de explicat.

Banuiesc ca ati aflat de „celebrul” bancomat al Volksbank care, timp de doua zile, si-a intrebat clientii daca locuiesc in Romania. Nu trebuie sa fii un mare informatician pentru a intelege ca nu poate fi vorba despre o ”defectiune”, fie ea si „penibila”, asa cum scriu ziarele germane. Sigur ca explicatia realizarii de catre banca a unui studiu de tip statistic pare mai plauzibila, dar cine se asteapta ca la o intrebare de acest gen, venita din partea unui … bancomat, raspunsul sa fie sincer? Si de ce Romania?

Va propun acum un scurt exercitiu: care ar fi cuvintele pe care le-ati folosi pentru a caracteriza pe scurt un german? Sunt convins ca „seriozitatea”, „punctualitatea” sau „rigoarea” nu vor lipsi din descriere. Fie ca ati avut contact direct cu societatea germana, fie doar ca ati auzit povestile si experientele altora, imaginea poporului german este construita in jurul acestor elemente (cu siguranta si al altora). Probabil domnul Jürgen Rüttgers ar fi bucuros si mandru sa auda asemenea cuvinte frumoase despre compatriotii sai. Care ar fi insa reactia sa daca i s-ar spune ca toate acestea nu sunt decat niste prejudecati? Confuzia, probabil si revolta. Nu stii niciodata cand jocul etichetelor se poate intoarce impotriva ta.

Daca discursul politicianului german nu este unul superficial si duplicitar, atunci acesta apartine unui alt secol. Este uzual pentru dreapta politica sa intoduca tot felul de ierarhii intre indivizi, dar acest criteriu, al nationalitatii a fost taiat de mult de pe lista.

Pentru ca domnul Jürgen Rüttgers sa inteleaga ca, cel putin sub un aspect, societatea germana seamana cu cea romana, ar trebui sa analizeze discursul politic ce anticipeaza confruntarile electorale: si in Romania, ca si in Germania, inaintea alegerilor exista politicieni care apasa pedala nationalismului in speranta ca vor sensibiliza electoratul. S-ar putea insa ca unii politicieni romani, pe modelul bancomatului, sa se apuce sa intrebe diferite produse de pe piata romaneasca ce nationalitate au. Cumva germana? Si sa actioneze in consecinta. Astfel de exercitii s-au mai facut, in anumite perioade, in Franta sau SUA. Evident ca ele nu au facut decat sa acutizeze problemele.

Blind. Pe de trei

Este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.