Este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.
 |
 |
 |
 |
|---|
Comentarii Recente
 | Bibliotecaru on Democraţie fără partide? Postd… |
 | Taranul on Democraţie fără partide? Postd… |
 | M.Voicu on “Vei fi un erou national… |
 | epolitikon on Democraţie fără partide? Postd… |
 | Ghita Bizonu' on Democraţie fără partide? Postd… |
Foarte bun articolul, dar tipilor nu le pasa, e si asta tot o strategie.
Ştampila – frâul cu căpăstru
Când pute gura “Preşedintelui tuturor românilor”, duhoarea politică nu poate fi estompată cu pasta de dinţi a UE sau usturoiul trezit al opoziţiei, ci doar cu plasturele ireversibil al urnelor de vot.
Preşedintele nu-i cal de dar pe care să nu-l cauţi la dinţi, este viitorul armăsar de bătaie ce trebuie să suporte harnaşamentul ţării împovărat de Dârdală, pe care-l vor distinge în manej, cu ochiul versat al ţăranului, mocanului, şomerului, femeilor umilite
în esenţa lor, armatei fidele a bugetarilor şi – cu plecăciune
- a pensionarilor, etc.
Dupa cinci ani, periuta e plina de acarieni. Uriasi. Care trebuie starpiti. Acum, pe 22 noiembrie.
Domnule Nastase,
Daca imi permiteti, cu toata sinceritatea va recomand ca pe langa pasta de dinti sa va schimbati si batistele. Va recomand sa apelati la un designer pentru ca cele albe pe care dvs le afisati cu manierisme de pension sunt old fashion si nu dau bine. Personal sotului meu ii recomand batistele negre cu diverse motive. Cele albe par a fi scoase din cufarul bunicului.
Mi-a placut articolul si apreciez simtul dvs al umorului ironic. Sufar de aceeasi boala. Din pacate nu mereu este un avantaj.
In acelasi spirit “independet” cum l-ati pus dvs intre ghilimele va recomand sa va schimbati conversatia ambientala. Ticurile verbale de genul : “bineinteles , trimiteti-mi un semnal” sunt extrem de banale si chiar ostentative fata de doamne. As fi vrut sa va intreb ce fel de semnal : electric?, laser? dar poate ca gluma prea tehnica ar fi fost interpretata prost.
V-am rugat atunci sa imi trimiteti parerea dvs despre doamne in lumea politica si care sa o public pe blogul meu. Mi-e teama insa ca daca veti pune si cateva ironii va fac o mare defavoare. Astfel imi retrag cererea fata de dvs, dar va solicit transmiterea catre sotia dvs a acestei rugaminti de a ne trimite cateva randuri cu privire la doamne asa cum considera dansa. Pentru noi opinia domniei sale este foarte importanta si relevanta in a ne intelege rolul nostru in societatea romaneasca.
Va multumesc,
Larisa
Am uitat sa va las link-ul unde doresc sa public acest mesaj:
http://nordiclarisa.wordpress.com/2009/09/29/ladies-agreement-club-our-ladies/
dar cred ca stiti deja la cat v-am spamat blogul cu interventiile mele
Aveti perfecta dreptate. Cei care au vazut Sinteza Zilei de alaltaieri, poate isi aduc aminte si de ce a spus “omul cu barba” (Bogdan Teodorescu) pe tema asta. Citez din memorie pt. ca inregistrarea emisiunii de pe saitul A3 e incompleta: “daca ne place ceea ce avem acum, atunci il votam pe Basescu, sau nu votam. Daca vrem altceva mergem la vot si alegem altceva”.
Am luptat si eu ani de zile cu aceasta mentalitate conform careia “toti politicienii sunt la fel”. Din cate am putut constata eu, ea provine sau dintr-un gen de arogantza teribilista, sau dintr-o ingnorantza rauvoitoare care ii face pe unii sa afirme, de fapt sa repete papagaliceste, enuntul de mai sus.
Celor din a doua categorie, am incerca sa le exemplific prin analogii din viatza de zi cu zi ca se inseala. De exemplu – fiecare soacra isi doreste o nore perfecta: harnica, cuminte, frumoasa, bogata, virgina dar buna la pat, etc. Daca ar spune, ca si in cazul politicienilor, niciuna nu e perfecta, asadar nu te mai casatori filul meu, ar ramane fara nepotzi. Chiar vrea asta?
Teribilistilor “deontolog-oizi/oide” le-as spune – chiar nu pricepeti ca afirmatia voastra duce in mod obligatoriu la catastrofa? Arogandu-va o imaginara puritate ideologica si morala, care de cele mai multe ori nu are nici o legaturta cu modul in care va traiti voi viatza, afirmati de fapt ca nu exista nici o solutzie. Asta e o forma de nihilism abject, de-a dreptul malefica. Nu exista doar negru absolut. Intotdeuna exista nuantze de gri. Alegeti nuanatza cea mai apropiata de alb, in functie de criteiile voastre valorice, si de interese, DAR ALEGETI. Nu mai spunetzi enormitatea asta cu toti sunt la fel, deci nu are rost. E cel mai absurd enunt pe care l-am auzit vreodata. Nimeni nu e perfect, dar numai alegand rational si consecvent binele, mai binele, putem ajunge la saltul calitativ pe care il dorim cu totzii. Indemnul la resemnare e de fapt o condamnare la o moarte lenta, chinuitoare!
Si pe mine ma dispera ideea cu reclamele la pasta de dinti ; si eu mi-am pus intrebarea cum de se tot recomanda toata pastele de dinti si cine le recomanda
Eu nu l-as vota in veci pe basescu….doar daca il va avea contracandidat pe Becali. Atat.
Dar acum nici sa cadem in capcana ca cine il critica pe basescu e bun. Sau macar ca e mai bun. Nu neaparat.
Dar acum nu pot sa ma apuc sa laud doar pe cineva care doar il critica pe basescu. Dar care tine pe langa el (si care la randul lor il sustin) “lideri politici” cu legaturi cu clanul Camataru de exemplu. Si vorba aia….persoana in cauza conduce 8 filiale de partid.
Bun articol!
Interesanta idee, ca si comparatie eu m-am gandit la un tablou, care ar fi societatea romaneasca, unde Boc si Basescu a luat tabloul si s-au pus ei in loc, in rama; cam asta-i perspectiva, lasand pe toata lumea perplexa si plina de intrebari, iar pana se desmeticesc a trecut si revelionul …
Si eu ma simt in acesti papuci, ai “analistilor” neutri, pentru ca am colaborat cu d-nul Basescu la un festival de teatru, cand a contribuit cu o sponsorizare, ca si primar al capitalei, si de cand muncesti cu cineva, vorba aceea iti este mai apropia ca si familia, cel putin ca si fundament al relatiilor sociale.
Dar incet incet iti dai seama ca principiile dreptului natural, ca si singurul “modus operandi” al acestei societati iti da libertatea de manifestare, si in masura in care ai timp sa participi, ca si membru al societatii civile, ca si cetatean, poti sa cometezi si intr-o parte si in alta, fara inregimentare politica.
Presupun ca sunt foarte multe persoane ca si mine, ori din lipsa de reprezentare politica a filozofiei mele personale, de exemplu mie mi-ar place sa sustin un partid PSL – Partid Social Liberal, si de multe ori unilateralitatea pe care oamenii politici o manifesta, transforma o discutie la bere, intr-o sedinta la cafea, poate aveti vreo solutie, si mi-o comunicati si mie, si pozitia in care ma aflu sa sustin si Marxismul si Liberalismul si pe Basescu si pe Iliescu, e o situatie normala si nu sunt “plecat de acasa”, in masura in care platforma pe care ne intalnim este spirituala … la nivelul ideilor.
De multe ori in viata mea am schimbat macazul, poate ca o forma de cameleonita, dar in masura in care nu exista interese materiale implicate, adica de faptul ca perspectiva din care comunic este de firma de publicitate care asteapta clietii, si nu de om responsabil cu familie care isi urmareste cu atentie interesele, sau este un fel de imaturitate politica, nu stiu, trebuie sa recunosc ca politica americana cu democrati si conservatori parca iti ofera o posibilitate de optiune mai bine.
Ca si concluzie, comparatie e foarte fericita si arata ca materialismul dialectic, ca si principiu social, intr-o societate liberala si aplicat in politica te umple de ridicol si iti arata ca fara un interes, punctul de vedere nu intereseaza pe nimeni … si arata ca referitor la cantat in stuna, vorba marelul Marshall Mcluha, “medium is the message”.
Si pe langa “medium si the message” … se pare ca oricum ai lua-o politica este o religie a intereselor, unde relatie bilaterala, adica politicienii pe scena si votanti prin sala, intr-o relatie unde gestul conteaza …
spor, Dan
De fapt asta e o temă a propagandei portocalii “moderate”, cea care-şi permite să “recunoască” pe Băsescu drept fiind “răul”. Aparent corectă, ca orice demonstraţie care ne dovedeşte că 2×2=5 şi aceasta se bazează exclusiv pe un viciu de raţionament şi anume aceea a opoziţiei răului faţă de bine. De fapt Răul şi Binele se află pe aceeaşi axă, de la minus infinit la plus infinit, de la Răul absolut la Binele absolut, trecând prin zero. Şi binele şi răul suportă grade de comparaţie: rău, mai rău, şi mai rău, foarte rău, cel mai rău etc. Cine poate imagina desenul acestei axe va pricepe imediat că la fel cu -2 e pozitiv faţă de -5, tot aşa şi “mai puţin răul” e un bine pe lângă “foarte rău”. Dacă ei vor să-nlocuiască foarte răul numai cu maximum de bine, nu le rămâne decât să aştepte “a doua venire”. Eu şi alţii ca mine n-avem timp şi vrem chiar şi numai puţin mai bine decât până acum, dar acum.
Morala: da, putem alege un rău mai mic şi asta înseamnă mai bine.
Am primit un mesaj extrem de violent verbal dupa ultimele mesaje scrise sub acest post.
Deoarece nu pot sa cred ca micile mele ironii au deranjat in asemenea hal mai ramane problema solicitarii pe care am scris-o la final.
Imi cer scuze daca interventia mea a fost inoportuna si va asigur ca pentru mine veti ramane in continuare un model indiferent de pasta de dinti pe care o recomandati.
@ Nordiclarisa,
Fii sigură că nu suferi de boala “simţului umorului ironic”, fii liniştită, eşti absolut sănătoasă. Ai grijă de batistele soţului, nu-l neglija prin prezenţa pe bloguri. Oricum, eu prefer batistele de unică folosinţă.
@
Adrian Nastase
NO, NEY, NEVER NO MORE!
(The Dubliners- The wild rover)
Cand este campanie electorala, excluzand “dezvalurile comandate” in jurnalistica se lucreaza cu materialul clientului.
Sa trecem la candidati (sau, potentiali) si sa-i facem “vii”.
Stilul: “tzintit pe adversar”.
I PLAYD THE WILD ROVER FOR MANY’S THE YEAR
Astazi: Traian Basescu.
Actual presedinte al Romaniei.
A ajuns presedinte in 2004 in urma falsei adjudecari a victoriei lui Adrian Nastase .
Pare ca totul, la el, de la solgan la actiuni si pasiuni prezidentiale ar fi construit, ca strategie, dupa versurile si titlurile cantecelor de petrecere ale trupei “The Dubliners”
AND I SPENT ALL MY MONEY FOR WHISKEY AND BEER
Slogan electoral (in 2004- actualul nu il avem; lucram cu materialul clientului):
“Sa traiti bine!”
Ce a vazut electoratul?
DANCE, DANCE, WHERE EVER YOU MAY BE
Un presedinte care a baut, a mancat, s-a plimbat cu masina (si dupa ce a baut in vazul lumii si dupa ce nu a baut in vazul lumii), a dansat, a batut dairaua pe podea jucand manele cu tigancile si ingenunchind in fata lor. Mishto.
Om din popor, apreciaza darurile naturii (de tot felul, y compris- pardon de frantuzism- trupesele tiganci).
ALL FOR ME GROG
Numai ca veniturile au scazut, preturile au crescut.
Dupa inscaunarea chiloitzardului Boc la Palatul Victoria oamenii sunt pe cale sa piarda o treime din salariu (doar nu isi imagineaza cineva ca daca se aplica in zona bugetara patronii nu vor profita de ocazie pentru a face la fel cu angajatii- sau, ma rog, majoritatea patronilor!; oricum, pentru a fi aplicata masura, ar trebui schimbata legislatia muncii si nu s-ar putea opera diferentieri intre tipurile de angajati).
Ce inteleg de aici electorii?
Ca pentru a trai bine trebuie sa ajungi presedinte.
Or, postul este unic.
AND IT’S NO, NEY, NEVER!
Politica economica (pe intelesul intregului electorat: functioneaza intreprinderile?).
Singurul ministru de finante asociabil intr-adevar cu Basescu este Pogea.
Este de la PD-L, om de incredere.
Nu este finantist, dar metalurg.
Asa crede el ca pe de o parte toci intreprinderile de bani, ducand la inchiderea lor, le topesti si pe cealalta parte scoti materie finita brici, adica economia romaneasca refacuta, mai curata, mai uscata, acum si in varianta de doi litri!
Ney!
DIRTY OLD TOWN
Din tocatele intreprinderi ale caror bucati au fost bagate in foc, a iesit o mizerie.
Oamenii parasesc orasele (iata, nu este nevoie de o politica fortata precum cea a lui Pol Pot pentru a parasi orasele) vand ce mai au si incearca sa se retraga la tara sau, cei mai curajosi (sau norocosi) isi iau bocceluta si pleaca sa bata Europa dupa uj loc de munca, din care sa poata plati o chirie modica si sa isi cumpere mancare.
In spatele lor, lasa o tara din ce in ce mai stearsa, mai cenusie.
O Romanie ca un mare oras neingrijit.
In timp ce Pogea cere noi biruri, mintind cu nerusinare ca asa cere UE!
WHISKEY IN THE JAR
Ce face presedintele-prezidentiabil in timpul asta?
Ce stie mai bine!
Umbla prin targuri si balciuri mancand si band.
Se duce pe la petreceri tiganesti.
Bea cu mare veselie, cu borcanul (asta e masura, nu pocalul!)
Jurnalistii deapana amintiri la emisuni televizate, rememorand cum venea Traian Basescu in redactii, cand nu era ce e acum si nu mustruluia presa. Impartea cu ei sticla de whisky pe care o avea totdeauna cu sine- ei beau cam 200 de grame, ca atat puteau, Basescu, lasandu-i muti de uimire, bea restul, mai voia sa “trimita dupa inca una”, apoi se suia la volan si pleca, scrasnind franele, cu 100 km/ori, mai-mai sa intre in Arcul de Triumf.
THE RARE OLD TIMES
Pe vremea aceea era vecin cu Adrian Nastase, care sigur stie sa spuna mai bine ce facea Basescu atunci cand ajungea acasa.
In acelasi imobil locuia si nea Nicu Vacaroiu.
ANul si nea Nicu aveau caini, care stateau in curte.
Animalele respective- stiut fiind ca nu suporta mirosul de bautura- il latrau pe Basescu de ii mergeau fulgii.
Basescu se stramba si se stropsea la ei iar bietele animale se ascundeau chelalaind de spaima.
I ASKED HER FOR CREDIT SHE ANSWERED ME NEY/
SUCH CUSTOMER LIKE YOU I CAN HAVE EVERY DAY
Acum, Basescu se va prezenta din nou in fata electoratului, cerand sa i se dea “totul” pentru a face ceva.
Pentru ca si-a cheltuit tot capitalul pe principoiul “I playd the wild rover …” ii va cere incredere pe credit.
Tot ce le poate promite sigur este ca, in urma legalizarii drogurilor si prostitutiei, toata lumea va uitga de sine iar in Romania va fi cantec joc si voie buna cam asa:
“And it’s there you’ll see the gamblers, the thimbles and the garters”
Raspunsul este cel deja dat- se gasese tot la “The Dubliners!
@
Adrian Nastase
Daca editorialul nu ar fi fost atat de bine “inchegat” (de genul textelor pe care imi e ciuda ca nu le-am scris eu- reflex de jurnalist, asta e!) nu sesizam un amanunt.
Este vorba despre unii care, prea pretentiosi fiind, ii critica pe cei care nu pun bine accentul ascutit, pe “e”, in franceza.
Sa luam urmatoarea situatie.
Un domn (roman), care nu pune bine accentul ascutit pe “e” in franceza, este rugat de o doamna (frantuzoaica), intr-un magazin, sa ii dea un sfat, intrucat nu se poate decide ce rochie sa aleaga intre una avand un imprimeu cu flori si alta in dungi.
Plin de cele mai bune intentii, considerand ca a doua rochie o avantajeaza, in loc sa ii spuna:
“mieux vaut prendre la vergée”
domnul care nu pune bine accentul ascutit, pe “e”, in franceza, ii spune:
” mieux vaut prendre la verge”.
Se trezeste, din senin, cu senzatia neplacuta a doua palme pe care i le lipeste, scurt, doamna, neintelegand de ce (doar voise sa fie amabil si sa dea un sfat bun!).
Desigur, doamna nu se va fi gandit ca indemnul ar fi putut fi, “ia nuiaua” (ceea ce, chiar daca era lipsit de sens in acel caz, nu ar fi avut de ce sa ii starneasca o reactie de furie) ci va fi inteles ca domnul in cauza i-a facut o propunere in cel mai argotic, neaos mod cu putinta.
Asa e cu accentele frantuzesti ascutite, pe “e”, din ziua de azi: nu mai poti avea incredere!
Pentru a evita ascutisurile lingvistice care pot provoca senzatii neplacute, inainte de a se avanta cu capul inainte, pe teren necunoscut, impricinatul ar fi trebuit sa foloseasca degetul, pentru a da foile dictionarului una cate una.
Da, basescul isi face jocul foarte bine, nu degeaba este preferatul serviciilor secrete si al “agenturilor straine”.
@ Larisa
Cind una ca tine se inversuneaza sa militeze pentru afirmarea femeilor (tu zici “a doamnelor”), efectul este, din nefericire pentru acestea, exact cel contrar. In paranteza fie spus, in realitate tu te agiti doar pentru afirmarea TA. Evident, cu acelasi efect.
Dovada? De cind ai aparut pe acest blog nu faci altceva decit sa schelalai pe linga Adrian Nastase si toti ceilalti, doar doar o mai intra cineva si pe blogul tau. Din cind in cind, ai incercat sa emiti si tu o judecata de valoare, ca sa te bagi in vorba. Ce-a iesit, nu vreau sa-mi amintesc.
In conditiile astea, iata, in aceasta ultima (ehei, as vrea eu!) postare folosesti cuvintul RECOMAND de 4 ori (!!!) O doza minima de bun simt ti-ar interzice, cu desavirsire, sa folosesti, fie si doar o singura data, acest cuvint, AICI. Cu atit mai putin, adresindu-l lui Adrian Nastase! In fine, daca nu e, nu e!
Afirmatia ta “Va recomand sa apelati la un designer pentru ca cele albe (batistele) pe care dvs le afisati cu manierisme de pension sunt old fashion si nu dau bine” nu face decit sa-mi aminteasca atitudinea (initial folosisem alt cuvint, dar fac eforturi sa fiu, cit de cit, ponderat) specifica imbogatitilor de razboi.
In fine, in aceeasi nota jalnica se prezinta si “prietenia ” ta cu limba romana, dar, probabil, pentru una ca tine, a vorbi corect romaneste este tot “old fashion”
In fine, dupa ce te-am criticat, o sa-ti dau o veste buna: nu esti bolnava de simtul umorului, asa cum te temeai. Stai linistita, n-ai nimic!
(Si, as adauga, de unde nu-i …)
@
nordiclarisa
Augustin a sesizat un amanunt esential: te referi mereu la doamne.
Femeiele necasatorite sunt, formal, domnisoare.
Pe acestea de ce nu le sustii?
Eu, de exemplu, ma simt de-a dreptul discriminata!
@
octaaa
Ai invocat o situatie hilara (si, sper, improbabila- Basescu in turul doi cu Becali) unica in care l-ai vota pe actualul sef din Deal.
Iti propun sa te gandesti pe cine ai vota daca in turul doi ar ajunge Basescu si Boc.
Daca se poate, raspunde-mi motivandu-ti optiunea.
Nu-mi spune ca este imposibil (daca iti este mai usor sa iti imaginezi situatia, admite ca este la fel de probabila pe cat ar putea fi cea propusa de tine).