Editorialul meu din Jurnalul National

“Emil Boc ne reformeaza statul

 

In sfarsit, o veste buna. Sub privirile, mute de admiratie, ale unor colegi de partid, Emil Boc ne-a anuntat, la televizor,  ca la Revolutie, ca s-a hotarat, gata, ne reformeaza statul. Pentru ca “timpul nu mai are rabdare cu noi” iar alegerile prezidentiale  pentru Traian Basescu vor avea loc peste 82 de zile, s-a hotarat, trecem la treaba. Saptamana asta, reformam statul.

Primul obiectiv pare a fi, pe buna dreptate – vor spune multi -, desfiintarea Parlamentului sau, oricum, ignorarea lui completa. De altfel, , parlamentul lu’ Roberta n-a adoptat, in noua luni, decat vreo doua-trei legi. Asa ca n-ar fi o  mare pierdere.  

De aceea, el, Emil Boc,  s-a hotarat sa si-o angajeze (raspunderea). De trei ori in aceeasi zi. Fix, pe 2 septembrie.In felul acesta, realizeaza, intr-o singura zi, ceea ce niciun guvern nu a reusit sa faca in patru ani de zile! Avantajul angajarii raspunderii este ca parlamentul nu mai are nicio treaba cu legile respective – desi, in principiu, el, parlamentul, cam cu asta ar fi trebuit sa se ocupe. Legile lui lui Boc, asa cum intra, asa ies din parlament. Perfecte, ca niste bijuterii pe care parlamentari incompetenti nu vor mai avea ragazul sa le strice.

Cand s-a pus problema angajarii raspunderii guvernului pentru legile educatiei, i-am intrebat pe colegii mei daca se intentioneaza ca legile, adoptate cu atata graba, sa fie puse in aplicare de la 15 septembrie, pentru ca reforma bate la usa. Am aflat, cu uimire, ca nici vorba. Ele vor intra in vigoare la 15 septembrie, da, dar in 2010! Si atunci, am intrebat eu, cu naivitate, de ce sa nu finalizam dezbaterea lor publica in septembrie si sa le adoptam, cu procedura parlamentara  de urgenta, in octombrie? In final, am inteles. Legile educatiei nu erau pentru copii sau pentru profesori. Ele erau pentru Traian Basescu. “Statul” nostru nu intelege ca alegerile prezidentiale vor fi anul acesta si nu in 2010, asa ca el trebuie “reformat”.

Unii, rau-voitori, vor spune ca  Emil Boc  nu poate angaja raspunderea guvernului in Parlament si ca angajarea respectiva trebuie facuta chiar de catre guvern (daca e a guvernului ! ) iar guvernul fiind al Coalitiei, ar fi necesara o decizie consensuala a celor doua partide care o formeaza. Vorbe de anti-reformisti.  Nu conteaza ca textul legii nu era finalizat luni seara. Titlul este important. Si faptul ca, anul trecut, Basescu a initiat Pactul pentru pentru educatie  - gandindu-se, de atunci, la campania de anul acesta cand avea nevoie de o jucarie electorala, deoarece  chestia cu coruptia nu avea cum sa mai tina. De aceea, sa-l intelegem pe Emil Boc. Pentru el, adoptarea legilor educatiei, ACUM, este sarcina de partid. Ordinele lui Basescu “se executa, nu se discuta”.

Deci, asta e prima reforma a statului roman. A doua reforma, se refera la agentii. Reforma asta se face la kilogram. Trebuie redus la jumatate numarul agentiilor – multe din ele create, de altfel,  in timpul regimului Basescu. Trebuie redus numarul functionarilor bugetari – crescut in timpul regimului Basescu de la 900 000 la 1 400 000. Trebuie redusa ponderea cheltuielilor bugetare, care a crescut, in timpul regimului Basescu, de la 4,5% din PIB – cat era in timpul “sistemului ticalosit” al guvernarii PSD -, la 9% dintr-un PIB de trei ori mai mare. Ok. Dar aceasta reajustare  institutionala nu poate fi facuta doar din capul lui Emil Boc. De ce ar trebui, spre exemplu, sa dispara Institutul National de Administratie – pe care l-am creat impreuna cu Uniunea Europeana? De ce ar trebui sa dispara Agentia Romana pentru Investitii Straine – singura interfata pentru investitorul strain care nu cunoaste pe nimeni la guvern?  De ce trebuie sa dispara Institutul pentru memoria exilului romanesc, care incearca sa aduca in tara  arhivele celor din diaspora, intregind istoria neamului? O astfel de examinare ar trebui facuta, fara patima si fara graba, in parlament.

Daca prima reforma se face pentru ca asa a spus Basescu, a treia” reforma a statului roman” se face pentru ca asa a spus Fondul Monetar International. Sau asa am spus noi Fondului ca vom reduce cheltuielile bugetare, umflate in ultimii cinci ani. Eu cred ca abordarea este gresita. In primul rand, pentru a echilibra bugetul, ar fi trebuit sa gasim masuri de  a creste veniturile. Pentru asta ar fi trebuit sa ne ocupam de economia tarii. Stiu ca era mai greu. Mai usor, inclusiv pentru FMI, este sa scazi cheltuielile. De acord. Dar o astfel de lege, daca nu este bine “digerata” in parlament si in opinia publica, risca sa genereze tensiuni intre diferitele grupuri profesionale. Pentru a echilibra salariile, poate ar fi trebuit sa introducem o impozitare progresiva, ca expresie a solidaritatii sociale, consecintele aparand la nivelul salariului net si nu la cel al salariului brut. Sau poate ne inspiram din formule mai noi de salarizare, de la marile firme internationale, formule care incurajeaza performanta, eficienta si responsabilitatea. Asa, dupa adoptarea, “pe neve”, a legii, riscam sa avem nenumarate reactii din partea celor care vor descoperi, prin comparatie cu statutul  si veniturile altor profesii, diverse motive de nemultumire.

 Iata deci ca dupa ce a lansat, recent, moda soselelor de unica folosinta, impracticabile dupa ce li se taie panglica, Emil Boc  se pregateste sa lanseze si reforma statului, varianta toamna-iarna.”