Gherila digitala. Un rau necesar?

 

Una din “inventiile” marete ale campaniei lui Traian Basescu, din 2004, a fost gherila digitala – adica acel mijloc de campanie folosit pe internet, care simula o “voce a poporului” ce este alaturi de el, dincolo de vocile cunoscute, asumate, din spatiul public. Internetul, prin deschiderea sa, a inceput sa fie folosit si in Romania pe scara larga si a ajuns sa concureze tot mai mult cu mediile clasice de comunicare.

Internetul e simplu, postarile sunt usor de facut, abilitatile tehnice cerute sunt minime, iar dependenta de altcineva este aproape nula. In plus fata de rapiditate si eficienta, internetul mai are un mare avantaj – este anonim. Asta permite oricui, sub adapostul unui pseudonim, sa posteze orice, sa spuna lucruri pe care altadata nu ar fi avut curaj. Poti sa dezvalui detalii necunoscute despre oamenii puternici fara sa te mai temi de ei. Poti sa atragi atentia asupra unor nedreptati despre care altii nu au curaj sa vorbeasca in ziare sau la tv.

Pentru cei care cred ca ziarele si televiziunile sunt controlate de moguli, internetul pare in continuare un teritoriu al nimanui, o zona de libertate absoluta. Doar ca, atunci cand intri in detalii, vezi ca aceasta “libertate” nu este atat de frumoasa pe cat o cred ce care se uita doar la suprafata. Bloggerii cu experienta stiu la ce ma refer.

In lipsa oricaror reguli, internetul romanesc este o tara a nimanui. Gherila digitala a devenit un instrument cinic de promovare virala, ce eludeaza orice reguli si care, cel mai grav, inhiba, intr-o anumita masura,  dezbaterile utile  pe internet. In tarile occidentale, acolo unde exista probabil cea mai mare libertate, exista si institutii care asigura aceasta libertate. Institutii  care se asigura ca si online sunt reguli, exista respect pentru celalalt si, mai ales, exista responsabilitate. Internetul poate fi un instrument periculos. E suficient de puternic pentru a influenta decizii publice, dar are aceasta caracteristica a anonimitatii, care permite aproape orice. Se poate, de pilda, ca o organizatie politica sa isi faca o echipa de 10-20 de baieti care, cu ajutorul unor softuri de monitorizare, sa identifice in timp real site-urile unde se vorbeste despre ceva care ii intereseaza si sa intervina cu comentarii manipulatorii de fiecare data, indiferent de continutul real al comunicarii. Blogul si forumul sunt, teoretic, spatii de interactivitate care ajuta la crearea dialogului. Daca dialogul este inlocuit de “ambuscade” digitale, iar daca in locul schimbului de idei avem schimb de injurii, calomnii si mizerii, atunci internetul isi pierde din valoare. Sunt oameni ai unor partide care stiu la ce ma refer. Se spune, in presa vremii, ca si unii colaboratori ai anumitor servicii.

In Romania ultimilor ani, comunicarea online a fost orientata tot mai mult spre schimburile violente de injuraturi intre echipe platite si oameni cu pareri preconcepute. Foarte putine sunt locurile in care dialogul e cu adevarat stimulat. Tine asta de calitatea umana? De nevoia de defulare. De nevoia de a arunca cu pietre peste gard? Poate. Dar cu siguranta tine, cu adevarat, de responsabilitate si de reguli. Daca administratorul unui site sau al unui blog impune reguli de comportament clare, atunci dialogul poate fi ajutat. In prezent, aceasta conditie tine mai mult de bunul simt al unui proprietar de domeniu. In occident, acest lucru tine, de multe ori, de responsabilitatea juridica. Logic, daca esti proprietarul unui domeniu de pe care se transmit acuzatii calomnioase anonime, atunci iti asumi aceste calomnii si ar trebui sa fii responsabil si legal pentru asta. Asa cum, prin reguli clare, spatiul audio-vizual a putut fi ocrotit de mizeria unor campanii negative, putem reglementa si spatiul virtual. Va amintesc ceea ce spun filosofii politici: esti liber atunci cand exista reguli care ii ingradesc pe cei care iti influenteaza libertatea.

 Pentru cei care cred ca aceasta postare este atemporala, le recomand sa incerce un exercitiu simplu: intrati aproape pe orice portal de stiri din Romania si vedeti cam ce se scrie in zona de comentarii. Incercati apoi sa le comparati. Daca faceti si o analiza riguroasa de continut, veti fi surprinsi sa vedeti cat de multe asemanari gasiti la comentarii care se refera la teme care nu au nici o legatura. Comentariul pe net, in Romania, a degenerat spre cu totul altceva. E o noua forma de propaganda. In masura in care nu este  o expresie de pornografie verbala.  Intrati pe diferite forumuri si veti gasi o multiume de nick name-uri care isi baga si isi scot diferite instalatii, cu o frecventa maxima , in general fara nicio legatura cu textul “comentat”, eventual in legatura cu autorul textului.  Avem trei solutii:  lasam sa se dezvolte aceasta “manelizare” a internetului, blocand  sau micsorand astfel sansa oricui vrea sa participe realist la o dezbatere; o interzicem dupa un model nedemocratic, fapt de neimaginat intr-o tara libera; sau o reglementam democratic, asa cum se intampla in Occident, pentru ca responsabilitatea sa existe in orice spatiu de comunicare in care cineva doreste sa se manifeste.

PS  Cam provocator postul asta. Nu-i asa?

Emil Boc, testometrul

La incheierea sedintei de guvern, Emil Boc a facut urmatorul anunt „Am INFORMAT (?) membrii Cabinetului cu privire la DECIZIA MEA (oare deciziile guvernului Coalitiei PSD-PDL nu se iau prin consens , ele se iau, in numele guvernului, de catre Emil Boc? n.b.)  de a promova aceste legi ( n.b. educatie, salarizare, pensii) prin angajarea raspunderii Guvernului in fata Parlamentului, din doua MOTIVE – pentru A VERIFICA daca la nivelul COALITIEI exista vointa politica pentru a sustine aceste REFORME  STRUCTURALE ASUPRA CARORA CELE DOUA PARTIDE S-AU ANGAJAT IN PARTENERIATUL PENTRU ROMANIA, iar al doilea – pentru A VERIFICA sustinerea parlamentara cu privire la realizarea acestor REFORME …”(subl.mele).

 Aceasta declaratie pune mai multe probleme de procedura politica, si chiar de principiu, la nivelul celor doua partide. DECIZIILE  majore referitoare la GUVERNARE le ia Coalitia. Aceasta decide, apoi, masurile concrete pe care sa le ia guvernul. Mesajele Coalitiei sunt, de asemenea, transmise, de catre Coalitie, si la Parlament,  pentru a asigura sustinerea lor parlamentara. Primul ministru este asumat, prin Protocol,  de Coalitie, nu de PDL. De aceea, Coalitia VERIFICA  Guvernul  si nu Guvernul  (sau Primul Ministru) VERIFICA Coalitia in ceea ce priveste  „vointa politica”. Daca ar fi fost guvernul familiei sale, atunci Emil Boc ar fi putut  sa o verifice pe aceasta la vointa politica. Este insa jignitor ca Boc sa se prezinte public nu doar ca diriginte al Guvernului ci si ca diriginte al Coalitiei.

Interesanta si declaratia lui Berceanu „cei care nu sunt de acord cu DECIZIA Premierului au doua variante – inghit sau demisioneaza”. Banuiesc ca si el se refera tot la guvernul familiei lui Emil Boc.

E de clarificat, in aceste conditii, daca Emil Boc se afla deasupra Coalitiei sau el este subordoat deciziilor acesteia ( in caz ca nu le-ar accepta, putand sa  demisioneze). Intr-o vreme, Coalitia parea ca il are ca sef pe Basescu. Acum pare ca il are pe Boc, Basescu fiind ocupat cu prezidentialele. Asa o fi?

Pe de alta parte, cinci ani de zile, toate nenorocirile propuse de Basescu s-au numit REFORMA. Si iata unde a ajuns Romania cu REFORMELE lui. Codurile juridice trimise de el la Parlament, pentru asumarea raspunderii de catre Guvern, au suferit, in Comisii, peste 1700 de modificari. Ce s-ar fi intampălat daca ele erau adoptate in formula Basescu?

Acum, Boc are impresia ca toate visele sale nocturne trebuie sa poarte numele de REFORMA, fiind de inspiratie divina. Parlamentul nu adopta doar TITLUL legilor respective, in numele unor puncte trecute in Parteneriatul pentru Romania. Este vorba de CONTINUTUL lor. Aceleasi legi privind modificarile de adus in domeniul salarizarii, pensiilor, educatiei pot veni cu solutii diferite. Oare Parlamentul, „unica autoritate legiuitoare a tarii”, conform Constitutiei, nu trebuie sa aiba un cuvant de spus in legatura cu aceste modificari? Apropo, pare ca in Romania, in domeniile respective, nu ar exista nici un fel de reglementari si doar acum s-ar reglementa zonele respective!

Este oricum ciudat ca Emil Boc vrea sa VERIFICE si Parlamentul la capitolul vointa politica pentru REFORMA. In alte tari (si, teoretic si in Constitutia Romaniei),  Parlamentul controleaza, VERIFICA guvernul in ceea ce priveste capacitatea de a realiza reforme! Sugestia implicita ca Parlamentul nu ar intelege sau nu ar fi la nivelul „reformelor” lui Basescu si ale lui Boc este oricum jignitoare. Emil Boc nu este la lectia de chimie sa verifice reactii chimice, sa testeze substante. Experimentele pe care vrea sa le propuna rapid, pentru a bifa formal, puncte de agenda, pot afecta, pe termen lung, societatea romaneasca.

Am inteles. Solutiile cu banii FMI, sau asumarile de raspundere sunt utile pentru campania prezidentiala a lui Basescu. De la 1 ianuarie 2010, Dumnezeu cu mila.

Raspunsuri

 

 Dupa o anumita varsta, stirile despre moarte sunt atat de inerente incat dau senzatia de continuitate. Din cand in cand, fiecare dintre noi se confrunta cu moartea cate unui om pe care, desi nu l-a cunoscut personal, l-a respectat teribil. Ca o ironie bizara, anul acesta are inacceptabil de multe astfel de stiri. In fiecare zi numarul acestora creste.

Dintre ei, mi-as dori sa amintesc doar de Tatiana Stepa, una dintre cele mai cunoscute interprete de muzica folk din Romania. Ea a reusit intotdeauna sa ne ofere cate ceva. Poate ca, mai presus de muzica, placerea de a redescoperi arta lirica. Placerea de a auzi muzica gandurilor lui Lucian Blaga, Esenin sau Elena Farago. Am intalnit-o, ultima oara, la Mizil, cu ocazia serbarilor orasului, anul trecut. Erau acolo, invitati de primarul Proscan, si Adrian Paunescu si poetul Vieru – care ne-a parasit si el – si multi altii. Tatiana Stepa a cantat, cu tristetea ei din totdeauna, despre viata, despre iubire, aducand lacrimi in privirile celor care o ascultau, in tacere si cu multa dragoste.  Dumnezeu sa o odihneasca. 

 Eficientaenerg, adevarul este ca nu sunt sigur de eficienta energetica a omului cu masca de fier. Imi imaginez ca e destul de dificil de evaluat numai din fotografii. Glumesc, desigur. E nevoie de o dezbatere mai larga pe aria ta de expertiza. Poate imediat ce revenim la normalitate in politica.

 Fiona, sunt de acord cu tine in discutia cu Marius. Preferintele politice ale romanilor, chiar ale etnicilor maghiari, nu cred ca trebuie sa umbreasca perceptia rationala asupra celorlalti oameni, inclusiv asupra oamenilor politici.

 Anamariadeleanu, cultura – cred - nu trebuie sa fie exclusiv o ocupatie de vacanta. Pentru mine nu este. De aceea,   spre exemplu, eu am insistat foarte mult pentru deschiderea a peste 20 de muzee in timpul mandatului meu de premier. Din cate vad, ele au avut succes si promit sa aiba mai mult pe viitor.

 Vasile, m-am intors din Franta cu o suma de amintiri foarte frumoase. Sunt destui cei care considera ca acestea sunt mult mai importante decat multe din lucrurile materiale pe care le adunam in timpul vietii noastre.

 Sami Ionescu, dupa cum am mai comentat pe acest blog, interesul pentru frumos si corect este depasit cu mult de interesul pentru scandal. Din pacate, situatia este valabila atat pentru cultura cat si pentru politica

 Nts., spui ca oamenii in varsta stiu sa astepte si sa sufere, dar au uitat sa mai faca ceva. Sincer, sper sa fim cu totii surprinsi de ceea ce pot face romanii. In acest moment, doar entuziasmul mai poate compensa ceea ce este stricat de catre „unii” sefi de stat.

 Gogu Teclu – social demodat, parerea mea este ca Traian Basescu a demonstrat ca este la curent numai cu ceea ce i se spune, nu neaparat cu ceea ce se intampla. Daca lucrurile ar sta altfel, poate ca macar analizele sale ar fi ceva mai corecte.

 Santinela, sunt de acord cu tine, membrii guvernului sunt obligati – de responsabilitate sociala si bun-simt – sa „dreaga busuiocul” la ceea ce spune Traian Basescu. Disponibilizarea a 20% dintre angajatii sistemului public intr-un moment de criza economica, atunci cand piata de munca este incapabila sa absoarba rapid somajul, ar fi o mare greseala.

 Carcotasu, este posibil ca miza declaratiei presedintelui sa fie „asmutirea” mediului privat asupra sistemului bugetar pentru a mai castiga niste voturi. 

 Octaa, cred ca cetatenii Romaniei s-au obisnuit cu faptul ca Traian Basescu nu este capabil decat de amorsarea  unor bombe prin declaratii si ignorarea ulterioara a oricarui fel de actiune economica. Practic, traim din inertia unor programe economice  gandite  mai demult.

 Agatha, cand aritmetica electorala tine loc de ideologie politica, orice poate fi posibil. Inclusiv teoria pe care ai avansat-o tu. Cred totusi ca numarul celor dezamagiti iremediabil de Traian Basescu este mai mare decat al celor pe care-i mai poate atrage prin artificii „de campanie”.

 Augustin, viitorul educatiei din Romania este un subiect prea important pentru a fi la discretia unei decizii personale, oricine ar fi ea. Poate ca asta ar fi explicatia raspunsurilor „prin invaluire” pe care le dau toti cei cu oarecare putere de decizie. PSD sustine dezbaterea publica tocmai pentru ca mai multe pareri inseamna mai multe sanse de a ajunge la un punct de vedere unitar, favorabil.

P.S. cred ca plecarea ta ar duce la pierderea din substanta a dezbaterilor. Mi-ar parea rau. Fiecare dintre noi are momente de dezamagire. Fiecare dintre noi se simte uneori provocat in mod incorect.  Ar trebui sa vezi mizeriile pe care le primesc de la „slujbasii” lui Basescu de fiecare data cand il critic! Toate atacurile astea mi-au dat insa si mai multa forta in atitudinea si abordarile mele publice.

 Tiberiu, multumesc pentru ganduri. Orice fel de ajutor, chiar maieutic, care poate creste sansele inlaturarii lui Traian Basescu de la conducerea Romaniei, este bine primit pe acest blog.

 Bibliotecaru, caricaturile de presa au calitatea extraordinara de a putea traduce, in cateva linii si cuvinte, penibilul unei declaratii sau al unei persoane. Ma bucur ca inca mai exista oameni capabili sa se ridice la standardele inalte impuse de Traian Basescu in aceasta problema.

 Spectrometru, din pacate, atacul la persoana si jignirile „inofensive” sunt mult mai usor de inteles si de transmis decat disponibilitatea la dialog si coerenta discursiva.

 Alter Ego Blog, trebuie sa ne pazim de posibilitatea ca Traian Basescu sa dezvolte o obsesie pentru ideea de 20%. Altfel, am putea ajunge la somaj 20%, inflatie de 20% sau, scuzati-mi gluma, scadere economica 20%.

 Alex, personal, nu cred ca politica se face intr-adevar la televizor. Ea se face in Parlament, in Guvern sau in administratiile locale. Politica exclusiv prin televiziune poate duce la cresterea numarului de politicieni tip Traian Basescu.

 ELMMAR, daca scepticismul lui Emil Cioran s-a datorat chiar si in mica masura situatiei politice din Romania acelor timpuri, cred ca am fi avut o opera mult mai bogata in cazul in care ne-ar fi fost contemporan.

 Instalatorul, fiecare nou semnal de alarma cu privire la gravitatea crizei economice pare a se transforma intr-un nou argument pentru Traian Basescu si importanta ideilor sale. Sincer, mi se pare jignitoare incercarea sa de a ideologiza totul in favoarea sa si in defavoarea tarii pe care o conduce.

 Florea Dumitrescu, masiv rechizitoriu. Partea cu adevarat tragica este tocmai aceea ca un bilant negativ complet al mandatului lui Traian Basescu este de dimensiunea unui roman iluminist.

 Paul, cred ca rolul FMI nu trebuie sa fie neaparat unul politic, desi exista destui politicieni romani care incearca sa-i interpreteze recomandarile intr-un registru politic-electoral.

 Cristi, cresterea economica viitoare a Romaniei se bazeaza exact pe acei tineri care ar fi tentati sa emigreze. Mi-as dori numai ca motivatiile lor, familiale, biologice sau pur si simplu emotionale sa nu fie depasite de ideile unor politicieni ajunsi vremelnic in fruntea statului.

 Patruzeci si noua, daca domnul presedinte s-a gandit la principiul lui Pareto cand s-a decis asupra lui 20%, probabil nu se gandea la cei 20% care controleaza 80% din resurse. Regimul sau a fost intotdeauna indreptat catre apararea acestora.

In 2009, jumatate din romani nu au canalizare

 

Incredibil. Ultimul raport privind apele uzate, realizat de Administratia Nationala Apele Romane (ANAR), arata ca ponderea populatiei care beneficiaza de servicii de canalizare a crescut cu mai putin de doua procente fata de anul trecut, de la 49,46% la 51,39%. Romania s-a angajat ca, pana in 2013, 70% din populatia tarii sa beneficieze de servicii de apa potabila si de canalizare. In ritmul de crestere de acum, nu vom atinge niciodata acest obiectiv.

Ma aflu la Cornu pentru cateva zile. O comuna moderna, gospodarita bine. Cu multe realizari. Din pacate, nici aici nu functioneaza inca un sistem de canalizare. Si aceasta situatie este larg raspandita in majoritatea comunelor si in segmente importante din zona oraseneasca.

 Am vorbit recent de FMI. Care e legatura cu canalizarea? Dupa cum ati aflat, Fondul a fost de acord ca a doua transa din imprumut venit din aceasta directie sa fie virata la bugetul de stat. Exista inca discutii privind destinatia finala a banilor, dar trebuie sa fim cu totii constienti ca Romania este intr-o situatie grea. La fel de bine, trebuie sa constientizam ca si modul in care vom cheltui acesti bani va determina ca aceasta situatie sa devina mai grea sau mai buna. Sa nu ne grabim cu declaratii conform carora FMI nu ne lasa sa facem investitii, ca s-ar putea sa gresim.

 Si acum, sa revenim la subiectul canalizarii. Am fost surprins ca cei care au preluat acest raport al ANAR au tratat problema doar din perspectiva relatiei noastre cu UE. In fapt, acesta este unul dintre motivele pentru care am simtit nevoia unui comentariu si pentru care am apelat la un cliseu in titlu – sa intelegem unde suntem. De ani de zile sustin un lucru – cresterea calitatii vietii in Romania, inclusiv respectarea unor standarde europene nu are legatura cu relatia pe care noi o avem cu oficialii de la Bruxelles. Dorinta de modernizare exista, sau eu sper ca exista, dincolo de orice obligatii pe care trebuie sa le indeplinim. Daca Romania duce lipsa de un proiect national, si cu siguranta duce, atunci acest proiect care trebuie regasit este cel al modernizarii. Nu in discursuri despre reforme structurale, nu in discursuri despre modernizare, ci in lucruri concrete, aparent simple dar esentiale, cum ar fi extinderea canalizarii. Imi amintesc si acum, cu placere, impactul pe care l-a avut proiectul de informatizare a scolilor. Si acolo suntem inca in urma. In Romania, doar cateva milioane de oameni au folosit pana acum internetul. Imi aduc aminte, de asemenea, ca, in 2004, inclusiv in campania pentru prezidentiale, am folosit ca tema centrala a propunerilor mele pentru viitor, tema modernizarii, in contextul integrarii europene, preluind modelele de succes ale Greciei, Spaniei, Portugaliei…

 Ceea ce vreau sa spun este ca uneori trebuie sa facem sacrificii, dar ele trebuie sa merite. Stiu un personaj politic, important in functie de altfel, care se plange toata ziua despre faptul ca  politicienii (el nu este ”politician”, desi este presedintele Romaniei!)  opresc modernizarea Romaniei. Modernizarea Romaniei nu inseamna, cu siguranta,  modelarea institutiilor statului dupa chipul si asemanarea stapanirii, ci inseamna standard de viata decenta pentru toata lumea, nu doar pentru prieteni.

Noi si FMI?

In aceste zile, dupa cum cred ca cititorii acestui blog stiu, in Romania se afla o echipa de experti a FMI, a carei misiune este aceea de a verifica indeplinirea angajamentelor asumate in acordul semnat la finalul primaverii. In mod evident, este vorba de o verificare de parcurs. Nu pot sa nu remarc insa o anumita larghete in atentia care se acorda acestui moment, desi este poate mai important decat cutremul care a avut loc recent in Marea Neagra. Este un moment important nu doar pentru ca ar confirma capacitatea noastra de a respecta anumite lucruri, ci mai ales pentru semnalele care au fost transmise. Guvernul a beneficiat de indulgenta din partea Fondului, fapt care nu ar trebui insa folosit in alt sens decat a intentionat FMI.

Ati auzit despre propunerea Fondului privind amanarea adoptarii legii privind salarizarea unica. Aparent, este un semnal negativ, pentru ca indica faptul ca Fondul nu este multumit de baza de plecare a grilei luate in discutie (respectiv salariul minim). Practic, pentru a fi in totalitate cinstiti, ni se ofera timp, pentru ca lucrurile sa nu fie facute in graba. Nu discut aici despre validitatea pozitiei Fondului privind salariul minim. In opinia mea, de undeva trebuie plecat, importante fiind raporturile pe care le stabilim intre salarii. Va asigur ca FMI nu a avut in vedere, prin aceasta propunere, ca intr-o lege precum cea la care se lucreaza sa mai apara discrepante. As spune ca dimpotriva. Teama mea este ca Guvernul sa nu confunde recomandarea FMI cu dreptul de a pierde timpul. Stim ca o astfel de lege nu va putea multumi pe toata lumea, este important insa ca ea sa fie echitabila, sa reflecte clar o ierarhie si sa nu fie facuta avand in vedere dispretul unora pentru o categorie sociala sau alta – cand spun asta ma refer inclusiv la recomandarile FMI privind pensiile speciale; Fondul sustine ca acesta ar trebui calculate dupa contributii. Cu siguranta, aceasta amanare nu trebuie sa ii faca pe unii sa isi rada in barba pentru ca au primit „o gura de oxigen” pentru prezidentiale.

Legea unica a salarizarii a aparut, in graba, in momentul in care s-a observat risipa de bani publici, determinata, in ultimii ani, in timpul regimului Basescu, prin cresterea deosebita a numarului de functionari, de agentii – pe criterii clientelare si nu pe criterii de utilitate publica. Diagnosticul este exact. Solutia propusa poate rezolva doar partial problema redimensionarii costurilor administratiei, eventual eliminand o parte din discrepantele sociale. Tema ar fi fost, in opinia mea, cum sa faci administratia mai supla si mai eficienta. Solutia propusa de guvern priveste mai curand in trecut. Formulele de salarizare ar fi trebuit, in opinia mea, sa preia, solutiile utilizate, in ultimii ani, in marile corporatii internationale, incurajand performanta si spiritul de raspundere. Nu o formula de salarizare excesiv generalizanta ci una care sa tina seama de rezultate si incurajand obtinerea de rezultate. Sanctionand indolenta, neimplicarea  si filozofia „timpul trece, leafa merge”. Va mai aduceti aminte reglementarea pe care am introdus-o, ca prim ministru, in sensul ca daca un aviz nu era  dat de administratie intr-un termen de 30 de zile, cererea se considera aprobata? Avea in vedere tocmai combaterea efectelor unei astfel de filozofii.

Apropo de posibilele atitudini pe care le-am putea vedea in zilele urmatoare. Am vazut in presa declaratia unui important membru al actualului Guvern, care sustinea ca exista riscul incapacitatii de plata pentru Romania, daca nu vom aplica recomandarile FMI.

As aminti, in acest context, ca reprezentantii Fondului au reafirmat ca doresc reducerea cheltuielilor bugetare, dar nu vad ca unica solutie disponibilizarile. Stiu ca de multe ori cea mai buna solutie este si cea mai simpla. Din motive pe care le-am punctat si in alte comentarii, nu cred ca acum este cazul. Am vazut chiar si pe acest blog opinii conform carora disponibilizarea este o solutie firesca, atat din punct de vedere al eficientei cat si din punct de vedere electoral (in sensul in care cei din mediul privat nu s-ar mai considera ca fiind singurii pedepsiti de criza). Nimeni nu contesta faptul ca aparatul administrativ este, in multe locuri, suprapopulat, dar poate ar trebui sa ne uitam atent pentru cine  au fost create posturi publice in ultimii ani, unde si de ce, in loc sa taiem statistic.

PS: Am pus semnul intrebarii in titlul acestui comentariu pentru ca de noi depinde mai mult decat de FMI sa gasim solutii. Banii vin de la Fond, solutii ar trebuie sa vina de la Bucuresti. FMI nu poate fi folosit ca sperietoare si nici ca argument pentru a nu pierde voturi.

Douăzeci la sută

Acesta este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Raspunsuri

 

Recent, o publicatie din Marea Britanie a prezentat un articol despre situatia persoanelor aflate la pensionare si nivelul lor de trai – http://www.dailymail.co.uk/news/article-1202378/Our-elderly-worse-Romanias-British-pensioners-poorest-Europe.html. Aparent surprinzator, Romania nu este pe ultimul loc, avand „doar” 19% dintre pensionari sub pragul saraciei. Cu acest „scor”, parem a fi intr-o situtie mult mai buna decat Cipru, unde 51% dintre pensionari sunt in aceeasi situatie, sau Marea Britanie, cu 30%. Totusi, exista considerente ceva mai subtile, de care ar trebui sa tinem cont pentru a intelege situatia. Spre exemplu, speranta de viata a unui roman este mult inferioara celei a unui locuitor din Cipru, din Marea Britanie sau din tarile nordice aflate in acest top.

Avem aici un exemplu foarte bun despre cum cercetarile sociale ne pot spune ceea ce vrem sa citim. Important este ca, atunci cand le citim, sa fim atenti si la nuantele care ar putea pune cifrele respective intr-un context. Sondajele nu sunt si nu vor fi niciodata relevante in afara acelui context.

 Instalatorul, de acord cu tine, e dificil ca stanga si dreapta sa pastreze temele si abordarile clasice. Chiar si asa, parerea mea este ca politica nu este intotdeauna o chestiune de oportunitate, ci de reprezentare a intereselor membrilor comunitatii. Cat timp exista un interes ca politica sa fie facuta intr-un fel, este normal sa existe si curentul politic aferent.

P.S.  spui ca functionarii europeni fac cat pot de putin in cele 8 ore de lucru. Asta-mi aminteste de legea lui Parkinson: Cantitatea muncii creste sau scade astfel incat sa ocupe integral timpul alocat pentru realizarea obiectivului. Importanta, mai ales acum, este indeplinirea obiectivului.

 Dan Borcea, intr-adevar, cine rade mai tarziu, rade la urma. Ocazional, rade si mai bine.

 Cristi, am spus ca un vot pentru candidatul PSD la presedintie inseamna un vot pentru echipa PSD pentru ca, la alegerile din toamna, se voteaza viziunea politica asupra urmatorilor cinci ani ai Romaniei. Aminteste-ti cum Traian Basescu si-a adus propria echipa la negocierile cu PSD.

 Ioan, schimbarea lui Traian Basescu ar duce, chiar si cu pastrarea actualei formule, la un premier mai liber, mai stapan pe propriile decizii. Prezenta la vot de 60% nu este de dorit doar pentru ca il va exclude pe Traian Basescu, dar si pentru ca astfel legitimitatea celor alesi creste, iar principiul reprezentativitatii capata continut.

 Zaraza, placa PDL in legatura cu justitia a inceput sa se uzeze puternic. Sincer, cred ca nu mai exista oameni care sa creada ca Traian Basescu poate face ordine in Justitie.  Poate invers.

 Sibilla, controlul medical si psihologic al candidatilor la presedintie este o normalitate. In Statele Unite, spre exemplu. Trecand peste aspectul anecdotic, este chiar important ca cetatenii sa aiba o perspectiva clara asupra candidatilor.

 Nts, astept momentul in care Traian Basescu va deschide Cutia Pandorei. Temerile lui sunt, probabil, elementele unui stat democratic, in care presedintele este obligat moral sa respecte legile si Constitutia.

 Patruzeci si noua, multumesc foarte mult pentru discursul lui Wouter Bos. Cunoscandu-l, imi imaginez ca ai si tu simpatii de stanga. Apreciindu-l, imi imaginez ca voi mai auzi de tine.

 Stan, iti pare rau de faptul ca bogatii plang de mila saracilor in Romania si invoci social-democratia ca motiv. Parerea mea este ca, intr-un stat cu adevarat nuantat de social-democratie, toti oamenii sunt intr-o situatie destul de buna pentru a nu fi nevoie sa planga de mila cuiva.

 Larisa, revin asupra problemei. Parerea mea este ca femeile nu trebuie sa fie implicate in politica exclusiv prin virtutea discriminarii pozitive. Sigur, acesta poate functiona la inceput, dar, pe termen lung, este necesara promovarea exclusiv pe baza de competenta.

 Elena Constantin, sper eu ca a fi de stanga in Romania inseamna a fi simpatizant PSD. Intotdeauna am incercat sa adaptam ideile partidului la nevoile oamenilor, fara ca cineva sa ramana in urma.

 Draghi Puterity, sunt de acord cu tine si cu Roxana. Cel mai regretabil la fanaticii portocalii este faptul ca vad lumea cu totul si cu totul invers fata de cum este de fapt.

 Shadow, ma bucur sa descopar oameni care se declara de dreapta capabili sa vorbeasca impacat si constructiv despre politica de stanga. Din pacate, acestia sunt tot mai putini.

 Alex, liderii partidelor din PPE au fost cei mai vocali critici ai libertatii romanilor de a lucra peste hotare. Nu neg ca membrii din esalonul secund ar putea avea alte pareri, dar mai importante sunt liniile directoare ale celor de la varf. De ele s-au temut romanii din Italia si Spania.

 George, planul anti-criza al PSD are scopul de a lucra la functionalitatea economiei. Personal, cred ca problemele noastre majore sunt in aceasta zona.

 Codrin Scutaru, polarizarea sociala este principalul inamic al politicilor veritabile de stanga. Poate, in timp si cu ajutorul vostru, vom reusi sa rezolvam aceasta problema in Romania.

 Blogideologic, cele 24 de masuri anti-criza ale PSD pot fi puse in aplicare imediat ce PDL va accepta sa le asculte si sa le accepte. Eu sper ca nu va mai dura mult.

P.S. accept cu cea mai mare placere cartea pe care mi-o oferiti. Sunt sigur ca este la fel de interesanta precum remarcile pe blog si o voi citi cu mult interes.

 Harabula, reducerea de TVA, plus o negociere exacta cu factorii de responsabilitate, pot duce la scaderea preturilor la unele alimente. Intr-adevar, se trateaza mai degraba efectele crizei, dar aceste efecte inseamna niste oameni care au fost disponibilizati sau sunt intr-o situatie financiara precara. E adevarat ca in Romania o astfel de masura ar putea sa fie deturnata de catre comercianti. Din pacate. La un moment dat, acum cativa ani, ne-am gandit sa scadem TVA-ul la painea neagra. Am descoperit ca, imediat, toti brutarii nu mai produceau decat “paine neagra”. 

 Maca, nu cred ca Romania este in cadere libera. Doar foarte-foarte aproape. La toamna inca am mai avea sanse de a ne redresa.

Dragos, memoria selectiva este intotdeauna un atu pentru cineva orientat doar spre a arunca vina. Ministrul Constantin Nita a afirmat in repetate randuri ca aceasta forma de impozit forfetar nu este viabila pentru Romania in acest moment. Altcineva a luat decizia finala.

Tiberiu, orice fel de sprijin este binevenit. Nu te lasa descurajat de faptul ca nu ai primit un raspuns nominal. Am mai spus-o, aprecierea nu se masoara in raspunsuri. Imi cer scuze ca nu reusesc sa raspund eficient  fiecarui comentariu de pe blog.

Eficientaenerg, un adevarat lider trebuie sa stie sa ia deciziile bune chiar si atunci cand ele nu sunt populare. Un om de stat responsabil gandeste pe termen mediu si lung. Efectele pozitive ale unei astfel de abordari se vad in timp, iar acest factor poate urca si mai mult scorul de 83% din romani care-si iubesc tara.

Ronald, mi-am mai exprimat punctul de vedere in legatura cu situatia de la Universitatea Spiru Haret. In masura in care decizia este una politica, cred ca ea impune protejarea celor cateva zeci de mii de absolventi din ultimii ani si asumarea de catre stat a neglijentei sau a erorii comise. Cert este ca, oricare va fi decizia, vor exista nemultumiti.

Octaa, cred ca ceea ce trebuie sa intelegem in acest moment este ca Romania trece printr-o perioada mai dificila decat ne imaginam. Contractia economica va fi, in opinia mea, va fi, in acest an, cu doua cifre! Pentru o redresare eficienta, este nevoie de o schimbare la nivel inalt, iar cea mai buna ocazie este la toamna.

Augustin, am sustinut necesitatea unei dezbateri publice cat mai cuprinzatoare si in cazul Codurilor si voi cere acelasi lucru, impreuna cu colegii mei din PSD, si pentru Codul educatiei.

Cum este sa fii primul bugetar al tarii?

 

Poate multi dintre voi s-au intrebat de ce nu am avut inca o reactie extinsa pe tema propunerii prezidentiale privind reducerea cu 20% a personalului bugetar. Unul dintre motive, dacă nu cel mai important, este faptul ca il cunosc pe Traian Basescu. A dat cu parul, fara discriminare, fara nuante si fara analize pentru a crea o stire. Lucru pe care l-a reusit. Temerile pe care le-a creat la nivelul bugetarilor sunt o problema care nu il intereseaza. Asteptarea mi-a fost confirmata de declaratiile purtatorului de cuvant al presedintiei, care a venit sa ne spuna ca Traian Basescu nu a spus ceea ce l-au auzit toti ascultatorii Radio Romania Actualitati ca a spus. Nu sunt la fel de multi cei care l-au auzit pe Valeriu Turcan. Dar rescrierea istoriei este poate singurul lucru la care Basescu se pricepe.

Ce mi-a atras  atentia in declaratiile lui Basescu a fost dispretul fata de bugetari. Traian Basescu nu este o persoana care sa-si fi cladit un imperiu economic in calitate de privat. Traian Basescu nu a avut mii de angajati pe care sa-i fi  platit din bani proprii si, pe timp de criza, sa se lupte sa le pastreze locurile de munca. Traian Basescu nu a fost pus in pozitia de a concedia sute de oameni. Traian Basescu a fost, dintotdeauna, unul dintre principalii bugetari ai tarii, iar acum este principalul bugetar al Romaniei.

Sa ma explic. Parlamentar, primar, presedinte – toate functii de demnitate publica, platite din bugetul public si care aduc si un aparat de lucru mai mic sau mai mare, dupa cerere si preferinte, ca sa nu spun altfel. Bugetul Administratiei Prezidentiale a fost in acest an dublat, Traian Basescu se plimba nestingherit prin tara, iar SPP trebuie sa se adapteze turneului electoral prezidential inceput timpuriu. Foarte probabil, Traian Basescu va incepe vizitele la alegatorii din strainatate (stiati ca a fost la romanii din Spania, pentru prima oara, abia in campania pentru referendumul din 2007?).  Traian Basescu ar fi trebuit nu sa vorbeasca despre nevoia de austeritate ci sa dea un exemplu de austeritate in ceea ce priveste personalul de la Administratia prezidentiala, de doua ori mai numeros decat cel lasat de Ion Iliescu in 2004.

PS: Nimeni nu contesta nevoia de a reduce cheltuielile bugetare. Stim in ce situatie suntem. Cele mai bune decizii sa iau insa  pe baza unor analize foarte aplicate si nu pe baza de discursuri tinute la radio, tv sau mai stiu eu unde. O Romanie condusa dupa chefuri nu va iesi niciodata din criza.

Fundatia Maeght

Am mai scris despre Fundatia Maeght, fundatie creata de Marguerite si Aime Maeght. Dupa ce au pornit o tipografie de arta prin anii ’30, la Cannes, cei doi au deschis, dupa razboi, la Paris, o importanta galerie de arta, unde au expus cei mai valorosi artisti ai vremii. In plus, Maeght a condus o extraordinara colectie de lucrari bibliofile, ilustrate de mari artisti europeni.

Am tinut  foarte mult sa vizitez in sudul Frantei, sediul Fundatiei si Muzeul aflate  la cateva sute de metri de satul Saint-Paul. Acolo au hotarat sotii Maeght sa construiasca sediul Fundatiei, dupa moartea celui de-al doilea fiu al lor. Inaugurat in 1964, in prezenta ministrului francez al culturii de atunci, Andre Malraux, Muzeul este celebru in intreaga lume, adapostind mii de lucrari de arta moderna si contemporana, in general lucrari oferite sau cumparate  de la mari artisti. In ansamblul muzeului se afla Curtea Giacometti, Labirintul Miro, sunt expuse lucrari de Chagall, Braque. De altfel, de-a lungul anilor,  Aime Maeght a editat o superba revista de arta, “Derriere le miroir”, in care au fost publicate numeroase gravuri si litografii de avangarda.

Am avut sansa de a merge la Fundatie in perioada in care este deschisa (pana in noiembrie )  o expozitie Miro, cu apropae 300 de lucrari ale acestui mare artist. El povesteste cum a luat contact cu Maeght, dupa razboi, atunci cand Tristan Tzara ii propusese lui Maeght sa-i editeze volumul “Parler seul”. Maeght i-a propus lui sa ilustreze cu litografii cartea lui Tzara. Asa a inceput o relatie foarte stransa intre cei doi, rezultatul fiind sutele de lucrari expuse acum in cadrul Muzeului. SI cartea lui Tzara – despre care v-am vorbit  mai demult – se afla expusa. Este ilustrata cu zeci de desene superbe de Miro. 

In gradina Miro, pot fi vazute sculpturi spectaculoase, intre care si un ou imens, purtand semnatura sa.

Mi s-a parut interesant si faptul ca, in sala principala a Muzeului, este expusa o lucrare “Rosu, galben, albastru”, avand ca autor pe Ellsworth Kelly, lucrare realizata in 1963.

Omul cu masca de fier

Dupa o calatorie pe un vaporas plin cu turisti, am ajuns in Insulele Lerins, de fapt in Insula Sainte-Marguerite, plecand din St Raphael, o localitate foarte aglomerata de pe coasta Mediteranei.  Pe insula s-a dezvoltat o superba padure de eucalipti dar insula este cunoscuta, mai ales, pentru Fortul regal – locul unde a fost inchis Omul cu masca de fier. Legenda spune ca el a ramas pe insula vreo 12 ani. Nu i se cunoaste identitatea si nici vina pentru care a fost inchis. In muzeul Fortului sunt date vreo 60 de nume de persoane care ar fi putut sa “poarte” masca de fier in toti acei ani.

Pe insula se mai afla si un Muzeu al marii, cu diferite obiecte gasite pe navele scufundate in zona. Fortul a fost construit pe ruinele unui castru roman si are inca sistemul celebru de rezervoare pentru colectarea apei in sezonul ploios.

In ziua cand am vizitat Fortul, acolo se aflau cateva clase de copii, veniti intr-o tabara, si care locuiau in camerele reci, cu paturi suprapuse ale fostei cazarme a Fortului. Alaturi de o legenda, care va alimenta, in continuare, reverii, semne de intrebare si mister.