Am mai scris despre Fundatia Maeght, fundatie creata de Marguerite si Aime Maeght. Dupa ce au pornit o tipografie de arta prin anii ’30, la Cannes, cei doi au deschis, dupa razboi, la Paris, o importanta galerie de arta, unde au expus cei mai valorosi artisti ai vremii. In plus, Maeght a condus o extraordinara colectie de lucrari bibliofile, ilustrate de mari artisti europeni.
Am tinut foarte mult sa vizitez in sudul Frantei, sediul Fundatiei si Muzeul aflate la cateva sute de metri de satul Saint-Paul. Acolo au hotarat sotii Maeght sa construiasca sediul Fundatiei, dupa moartea celui de-al doilea fiu al lor. Inaugurat in 1964, in prezenta ministrului francez al culturii de atunci, Andre Malraux, Muzeul este celebru in intreaga lume, adapostind mii de lucrari de arta moderna si contemporana, in general lucrari oferite sau cumparate de la mari artisti. In ansamblul muzeului se afla Curtea Giacometti, Labirintul Miro, sunt expuse lucrari de Chagall, Braque. De altfel, de-a lungul anilor, Aime Maeght a editat o superba revista de arta, “Derriere le miroir”, in care au fost publicate numeroase gravuri si litografii de avangarda.
Am avut sansa de a merge la Fundatie in perioada in care este deschisa (pana in noiembrie ) o expozitie Miro, cu apropae 300 de lucrari ale acestui mare artist. El povesteste cum a luat contact cu Maeght, dupa razboi, atunci cand Tristan Tzara ii propusese lui Maeght sa-i editeze volumul “Parler seul”. Maeght i-a propus lui sa ilustreze cu litografii cartea lui Tzara. Asa a inceput o relatie foarte stransa intre cei doi, rezultatul fiind sutele de lucrari expuse acum in cadrul Muzeului. SI cartea lui Tzara – despre care v-am vorbit mai demult – se afla expusa. Este ilustrata cu zeci de desene superbe de Miro.
In gradina Miro, pot fi vazute sculpturi spectaculoase, intre care si un ou imens, purtand semnatura sa.
Mi s-a parut interesant si faptul ca, in sala principala a Muzeului, este expusa o lucrare “Rosu, galben, albastru”, avand ca autor pe Ellsworth Kelly, lucrare realizata in 1963.
Da, un strop de cultura, bine venit in aceasta societate dominata de promiscuitate, de primitivism cultural, unde elitele societatii, oameni cu un bun simt exagerat, umbla cu capul in jos, batjocoriti de cei alocati categoriei @Dinu Paturica@ Am fost deprinsa de mica sa invat, sa nu fur si sa nu mint, dar ma uit in jur si observ ca e tot mai trist cu cat trece timpul. In muzee lumea lipseste sau atunci cand se duc se uita la piesele de arta intr-un mod ciudat, acel mod specific unui om care vede o aiureala, caci simbolurile filozofice nu li se arata, fiind pietre, panze spoite cu culori si, mai noi, niste vechituri. Si locul in care ar trebui pusa piatra de temelie, scoala, e condusa de chelnai proaspeti doctoranzi sau doctori in stiinte. Pentru un an am avut privilegiul sa studiez in USA si, pasionata de cultura, am inceput sa hoinaresc prin muzee, pe la opera l. In Washington DC suita muzeelor TheSmithsonian este deschisa tuturor doritorilor fara taxa de acces. Ceea ce m-a impresionat, in afara exponatelor, a fost curatenia, disciplina si rigurozitatea a tot ce se intampla acolo. La Kennedy Center, unde dl Placido Domingo era director general, in anii 2005, erau programe speciale de acces pentru tinerii de pana in 35 de ani, iar arta acolo curgea valuri valuri, iar la finalul fiecarui spectacol acest om era prezent , sa se asigure ca totul e cum trebuie, iar in pauze se servea un ceai, o bautura racoritoare, un biscuit si aceeaiasi curatenie si ordine. In Philadelphia am avut ocazia sa particip la o expozitie aniversara @SALVADOR DALI 2005@ si am fost uimita sa vad o multime de oameni stand la coada, in mod civilizat, fara sa se imbulzeasca, fara sa faca galagie si mizerie, stateau cu multa smerenie asteptand sa intre la muzeu, iar inauntru am fost surprinsa sa vad cum fiecare se ingrijea sa nu il deranjeze pe cel de langa el, sa savureze o expozitie aniversara cu tablouri din colectii private. Din aceasta perspectiva, cred ca Romania si oamenii sai care au puterea de a decide trebuie sa munceasca din greu timp de 50 de ani ca sa avem parte de poze ca cele afisate de dvs, stimate dl Adrian Nastase
Interesantă sculptură. E de vânzare? Poate ar putea statul român să o cumpere pentru împăratul iubit. E rotunjoară, blondă şi bănuiesc, se poate umple cu whiskey. Poate i-ar satisface lui TB nevoile…artistice şi am scăpa de Udrea. Măcar sculptura aia stă cuminte, nu încearcă să gândească şi nu bagă mâna până la cot în bugetul de stat.
Glumesc, bineînţeles! Personal, nu cred că există vreun mare amor între TB şi Udrea. Merg mai degrabă pe ideea unei relaţii financiare foarte fructuoase…atât de fructuoase încât TB preferă să se vorbească despre amor decât despre procentul său real în afacerile din Cocoş sau poate de procentul lui Cocoş în afacerea lui TB.
ciudat de normala societate este cea in care traim, cind un om politic ne aduce mai aproape universul lui Tzara si picturile lui Miro, in timp ce oamenii de cultura, incercind sa isi revina dintr-o mare dezamagire, se incurca in dezbateri despre Criza si crize reale sau inventate….
MULTUMIM, Dmnule A Nastase !
Frumos , ft.frumos. Dumneavoastra v-ati intors cu mana goala? ………Sincer ???
Domnule Nastase, ce semnificatie au cele trei culori, rosu, galben si albastru (simbolistica tricolorului, vreau sa zic)? Statele moderne si-au ales cate o combinatie de colori (fie rosu-alb-verde -Italia, fie albastru, alb, rosu -in cazul Frantei).
“In gradina Miro, pot fi vazute sculpturi spectaculoase, intre care si un ou imens, purtand semnatura sa.”
Un ou imens? Un OU imens? Aşa ceva ar arăta bine la Cornu, nu credeţi?
O familie frumoasa, in concediu !
Sa va simtiti bine ! Sa descoperiti noutati pe care sa ni le comunicati !
Cu admiratie,
S.B.
Alex,
Cred ca ca este o coincidenta. Dar mi s-a parut semnificativ sa gasesc un tablou in culorile steagului nostru la muzeul din Vence.
Superbe fotografii ! In plus imi place ca ne povestiti cate ceva despre calatoriile facute . Voi mai urmari blogul Dumneavoastra , caci devine din ce in ce mai interesant.
Mi-ar placea sa apareti si la televizor cu teme din acestea, cu calatorii,fotografii etc. Intotdeauna am fost impresionata de cultura si de personalitatea Dumneavoastra . Ce imi pare insa rau, este ca ati lasat sa intre in fata Dumneavoastra o multime de mitocani. Adevarul este ca, la prostime a prins de minune treba cu termopanele . Oameni cu termopane la ferestre vi s-au ridicat impotriva. Cand erati Prim- Ministru Romania a avut doar de castigat .
Nu inteleg de ce ii incanta pe unii , sa vina un Presedinte si sa joace hora-n batatura cu ei . Oare asa trebuie sa arate un om de Stat? De ce o trage acest popor mereu la tot ce este cazon , eu nu pot intelege . Oricum, eu m-as bucura sa fiti din nou Prim-Ministru , pentru ca , functia de Presedinte este doar onorifica, iar noi avem nevoie de valori in functii de decizie economica si politica.
Am auzit si fel de fel de prostii, despre ce aveti la Cornu. Si eu am la Cornu si nu mi se pare deloc spectaculos ce aveti Dumneavoastra acolo . De ce nu va aparati niciodata? Oamenii traiesc cu impresia, ca daca nu va aparati, atunci este adevarat tot ceea ce vi se pune in carca. Si ma tot intreb! flota romaneasca sa fi fost vreodata mai putin valoroasa decat termopanele buclucase?
Fotografiile prezentate mai sus sunt ele insele niste mici capodopere, in special a treia care este o replica involuntara remarcabila a celei de-a treia prezentata la rubrica “Omul cu masca de fier”.
P.S. D-na Irina Petrescu, nu cred ca trebuie sa muncim chiar 50 de ani pentru un bilet de avion, iar de fotografiile respective ne putem bucura in tihna chiar si aici pe blogul d0lui Nastase. Eu, privindu-le, am simtit in afara de o satisfatie inexplicabila o intreaga avalansa de senzatii ambigue dar categoric pozitive. Arta actioneaza si direct dar mai ales indirect. Imi ingadui sa va fac o recomandare de lectura aici aparent fara nicio legatura cu stropul picurat de dl. Nastase. Totodata va urez o zi buna. Aveti un nume ce-mi amiteste de una dintre actritele mele preferate care a jucat in “Facerea lumii”.
Imi place cand aflu lucruri noi, povesti sensibile de viata nascute chiar si din suferinta.
Vorbeam cu o persoana draga mie la un pahar de vin rose in Herastrau, privind luna grasa si plina, cum oamenii de azi nu mai stiu…parca nimic. Nu mai au curajul de a indrazni si de a trai viata…ca, mai apoi, sa nu aiba asa de multe regrete.
Cu totii purtam masti, dar la capat de zi, ramanem singuri in fata noastra, cu raspunderea lasitatii sau a curajului.
Tata imi spunea ca oamenii mai in varsta stiu sa astepte, stiu sa sufere, dar…nu mai fac nimic.
Lecturand povestea din spatele randurilor scrise mai sus de AN, vedem si o alta lume. Diferita de cea romaneasca. Umana, in esenta ei.
Nimeni nu observa camasa cu care este care e imbracat d-l Nastase. Sugereaza ceva….
Multumesc! Ma gandeam ca (fara legatura cu Romania), exista o simbolistica aculorilor, combinatia intre rosu, balben si albastru (in ordinea asta) avand o semnificatie.
Alex, desigur combinatia rosu, galben si albastru are o anumita semnificatie: rosu, galben si albastru sunt culorile primare in spectrul obtinut prin descompunerea luminii albe. Orice alta culoare sau nuanta se obtine prin combinarea acestora trei inclusiv lumina alba. In plan simbolic daca vrei este vorba despre treimea (sfanta treime) care este si unime caci unul e in toti si totul e intr-unul. Daca se misca intr-o maniera potrivita o combinatie de rosu-galben-si-albastru va da senzatia de alb. De-asta am si castigat atatea batalii pana acum, ca tara, incepand de la 1848 incoace, pentru ca agitandu-ne drapelul foarte tare in lupte s-a vazut alb dandu-le adversarilor si aliatilor impresia ca am fi capitulat. Dar noi am continuat mereu lupta surprinzandu-ne de fiecare data adversarii si aliatii. E o intreaga strategie. Dar de ce intrebi?
De ce nu candidati la prezidentiale. ati avea sanse mult mai mari decat d-l geoana sa ne scapati de mariner
Nu candideaza pentru ca astfel va avea sanse mult mai mari la prezidentialele din cadrul PSD pentru a ne scapa de “prostanac” (padon de ili-licenta).