Nu v-am povestit prea multe lucruri din calatoria in Franta si Italia. Am vrut sa pastrez, in mai mare masura, acele zile doar pentru noi, in familie. Astazi, in Bucuresti, am privit unele din pozele facute si m-am gandit sa va impartasesc, totusi, unele din impresiile stranse intr-o calatorie foarte interesanta, mai departe de nevrozele vietii politice romanesti..
Iata, spre exemplu, in sudul Frantei, in localitatea Vence, se afla o capodopera a lui Henri Matisse, capela dominicana conceputa de el, in totalitate – constructie, vitralii, ceramica, mobilier, haine preotesti. Destul de obosit si de bolnav, cu cativa ani inainte de moartea sa (in 1954, la Nisa), Matisse a realizat o superba opera artistica, avand valente religioase. In afara vitraliilor, deosebit de luminoase, impresioneaza cele trei mari lucrari de ceramica, reprezentand Drumul Crucii, Fecioara si Pruncul si Sf Dominic – patronul Ordinului.
In muzeul Capelei se afla numeroase schite preliminare si imbracamintea gandita de Matisse pentru preoti. Superbe.
Am calatorit la Vence intr-o zi extrem de calduroasa. Dupa mai multe ore de drum si dupa caldura de afara, capela ne-a oferit o atmosfera racoroasa, bucurie artistica si liniste interioara.
Vence, ca si mai celebrul St Paul de Vence de alaturi, sunt intr-adevar exemple deosebite ale ruralului provencal, capela mentionata, cetatea din St Paul de Vence, tot ansamblul arhitectural creeind o atmosfera foarte relaxanta pt turisti, si, evident, pentru cei ce au norocul sa locuiasca in zona.
Minunata familie sinteti. Intodeauna tine-ti aproape. Citind blogul d-voastra(mai greu acuma aflindu-ma in plina activitate ),recunosc cu mare placere ca mi-a aduce un plus de cultura si multe alte inf. benefice. Va multumesc .
@ Adrian Nastase
„ceramică”, scrieţi. Bănuiesc că este vorba despre ceramică arsă. Culoarea aceea roşie, de cărămidă arsă, din pictura bizantină a dinastiei macedonene, este prezentă şi în pictura lui Matisse din Belle Époque. Parcă în sudul Franţei s-a descoperit şi o biserică bizantină, cu pictura autentică în culoarea de un roşu cărămiziu. Matisse încearcă să o imite, într-un tablou oarecum profan, http://en.wikipedia.org/wiki/File:Matissedance.jpg, deşi tabloul incorporează, certamente, o anumită sacralitate, să-i zicem precreştină. Industriaşul Serghei Şciukin (http://en.wikipedia.org/wiki/Sergei_Shchukin ) a fost atras de acel roşu bizantin, el achiziţionează tabloul, şi îl duce în Rusia. Mi se pare că acelaşi cărămiziu bizantin este incorporat şi în pictura “Scăldatul roibului” – http://www.abcgallery.com/P/petrov-vodkin/petrov-vodkin7.html , a lui Kuzma Petrov-Vodkin.
Superbe locurile vizitate impreuna cu familia si mai ales ca le-ati postat sa le vedem si noi, ne arata ca sunteti un om de cultura cu un suflet mare, care impartaseste din bucuriile sale cu ceilalti oameni,care nu pot ajunge sa vada asemenea minunatii.
@blogideologic – rar mi-a fost dat sa vad un personaj mai ahtiat sa se bage in seama precum matale cu dar mai ales far de rezon. Postezi comentarii pe care apoi le transformi in articole (pe unul dintre cele mai caraghioase bloguri pe care mi-a fost dat sa le vizitez) apoi revii si mai postezi o data link-ul catre respectiva perla de (sub)cultura. Si practici aceasata redundanta cu o consecventa rigiroasa dar inutila: nici nu-ti serveste scopul (acela de a fi bagat in seama) si nici prea te ajuta sa intelegi ca mecanismul nu functioneaza (cu oricata obstinatie l-ai repeta). Se vede treaba Inveti greu. Din esecuri. Ca din altceva…
P.S. Vad ca il citezi pe Harabula dar mentionezi doar ca textul a fost scris de “cineva” fara a fi mai explicit. Probabil ca ti-ai imaginat ca astfel vei trece drept autor de ironie fina. Nici vorba de ironie. Se cheama cu totul altfel. Ghicesti cum?