Coalitia nu inseamna orbire

 

In decembrie anul trecut, PSD nu a obtinut o victorie pentru ca a intrat la guvernare. Premisele victoriei apar din asumarea riscului de a guverna intr-un moment de impas. Nu am ezitat sa ne folosim specialistii pentru a limita pe cat posibil efectele crizei din Romania. Pentru acest scop, foarte multi social-democrati au trecut peste diferendele personale si au acceptat sa intre in aceasta coalitie (nu comentez motivele mercantile pentru care au facut-o,poate, altii). Odata intrati, trebuie sa ne amintim de faptul ca participarea la guvernare nu inseamna detinerea adevarului absolut. La fel cum este posibil ca oricine sa faca greseli, este posibil – si chiar demonstrat – ca partenerii nostri de coalitie au si comis astfel de greseli. Ultimele zile au aratat exact la ce ma refer. Situatia OUG 61, care permite guvernului sa cenzureze actele normative aprobate de Parlament inainte de intrarea lor in vigoare. Cazul Ana Mariei Patru, vicepresedinta Autoritatii Electorale Permanente, care a fost propusa in 2007 de PD Valcea pentru o candidatura la Parlamentul European. Foarte multe cazuri de abuzuri, care,eventual,se pot justifica prin lege, dar sunt imposibil de justificat in fata bunului simt.

Imi cunosc colegii de la guvernare. Stiu ca majoritatea lor sunt impotriva unor astfel de practici. Stiu ca nici unul dintre ei nu ar fi acceptat un astfel de comportament daca ar fi fost in opozitie. Tocmai de aceea, trebuie sa atrag atentia ca relatia noastra fata de populatie nu s-a schimbat. Faptul ca suntem in coalitia de guvernare este doar un motiv in plus pentru a fi responsabili, pentru a filtra ce se decide in guvern si de a nu permite sa fim vinovati, prin asociere, de balbele partenerilor din Executiv.

Coalitia guvernamentala nu trebuie sa insemne orbirea noastra. Nici unui partid din lume nu-i este permis sa profite de incompetenta sau superficialitatea opozitiei pentru a fi complice prin tacere la un abuz sau la crearea premiselor unor posibile viitoare abuzuri. Cu atat mai putin noi. Stiu ce vorbesc, pentru ca am fost acolo, la varf, cand se credea ca nu se mai pleaca de acolo si cand opozitia parea total nesemnificativa. Tentatia puterii este foarte greu de stavilit. Tocmai de aceea, onestitatea si decenta trebuie sa fie poate cele mai importante atribute ale noastre, pe langa profesionalism. Si nu doar pana la alegerile prezidentiale din toamna, ci in general.

La Londra

Voi incerca, alta data, sa va povestesc despre Adunarea parlamentara a Consiliului Europei, despre comisiile sale, despre incalzirea globala sau despre schimbarile climatice. Despre solutii moderne de producere nepoluanta a energiei, despre formule de descentralizare sau despre modalitati de asigurare a democratiei locale in Europa. Teme care s-au discutat si la reuniunea la care am participat la Londra.

Cu ocazia acestei calatorii, am avut insa ocazia sa vizitez expozitia “Baroque -Style in the Age of Magnificence (1620-1800)”, organizata la Victoria and Albert Museum. Despre aceasta expozitie as vrea sa va scriu cateva impresii. Nu sunt un admirator al acestui stil. Incarcat, apasator, cu teme aproape in totalitate preluate din domeniul religios – semn al dominatiei puternice a Bisericii catolice, barocul este, in mare masura, rezultatul expansiunii coloniale a marilor imperii europene, al resurselor formidabile dobandite in colonii. Pe de alta parte, prin mimetism, barocul a marcat puternic  si tarile Americii latine.

Expozitia de la V&A arata tocmai aceasta extindere, a unui stil opulent, din Italia si Franta in celelalte state europene si apoi in Lumea Noua. Barocul s-a manifestat in pictura si in sculptura dar s-a impus in arhitectura si decoratii interioare, in organizarea teatrului si a spectacolului de opera (spre exemplu, in timpul lui Ludovic al XIV-lea). Expozitia, cu numeroase piese preluate din alte muzee, evidentiaza tocmai aceasta amprenta a temelor mitologice sau preluarea  formelor de arhitectura greaca sau romana in spatiul interior al marilor palate sau in spatiul exterior, pentru diverse ceremonii in mari piete publice. Sau in imense gradini, cum este cea de la  Versailles.  Stilul baroc s-a dezvoltat in special in zonele cu regimuri absolutiste, inclusiv din Scandinavia sau din Rusia. Sunt expuse numeroase piese, inclusiv din Europa de est. Niciuna din zona noastra.

“Ofensiva” dreptei

Extrema dreapta a obtinut rezultate absolut neasteptate in alegerile pentru Parlamentul European. Partide din intreaga Europa au castigat mandate in PE cu discursuri explicit anti-imigrationiste, anti-islamiste, ultra-nationaliste si cateodata chiar halucinante. Geert Wilders, din Olanda, ignora politica pentru a vorbi aproape pastoral despre pericolul “islamizarii” Europei. Partidul nationalist maghiar Jobbik cere insistent ca imigrantilor sa le fie interzis sa cumpere pamant in Ungaria si ca piata interna sa fie protejata de produse de import. Mogens Camre, membru al Partidului Popular Danez a intrat in Parlamentul European la nu foarte mult timp dupa ce a declarat ca romanii si bulgarii sunt mai putin inteligenti decat popoarele nordice. Bineinteles, exista si cazuri ceva mai relaxate de extremisti, precum Partidul Piratilor din Suedia, al carui program politic este orientat exclusiv catre legalizarea de file-sharing pe internet.

Absenteismul foarte ridicat de la aceste alegeri a dus la aparitia, peste tot in Europa, a foarte multor candidati exotici. In mod elocvent, cele mai multe astfel de cazuri au aparut in statele cu o prezenta la vot scazuta, precum Romania. Dar poate cel mai interesant caz dintre toate acestea, mai ales ca ma aflu chiar la Londra si va pot relata de la fata locului, este cel al BNP – Partidul National Britanic – condus de Nick Griffin. Profitand inclusiv de ecourile puternice ale scandalului iscat de cheltuielile deplasate decontate de catre parlamentarii englezi, care au afectat credibilitatea partidelor consacrate, BNP a reusit sa castige doua mandate in Parlamentul European. Partidul in cauza s-a facut cunoscut in Anglia prin faptul ca nu accepta decat membri albi si militeaza pentru interzicerea imigratiei celor de culoare pe teritoriul britanic – propunand chiar stimularea, inclusiv financiara, a britanicilor de origini non-caucaziene sa paraseasca tara.

La scurt timp dupa anuntarea rezultatelor, Nick Griffin a incercat sa tina o conferinta de presa in fata Palatului Westminster. La cateva minute dupa ce acesta a inceput sa vorbeasca, peste 80 de oameni au inceput sa scandeze impotriva lui, aruncand cu oua si scandand impotriva fascismului – http://www.telegraph.co.uk/news/newstopics/politics/5486625/BNP-leader-Nick-Griffin-pelted-with-eggs-by-protestors.html. Dupa o demonstratie similara impotriva lui Jean Marie Le Pen, din 2004, cand politicianul francez s-a deplasat in Marea Britanie pentru a sprijini BNP, aceasta a fost o noua dovada a virulentei cu care populatia britanica acuza extremismul si reactioneaza, in general, la evolutiile cu care nu e de acord de pe scena politica. Cititorii la curent cu ce se intampla in Marea Britanie stiu si faptul ca destui ministri neperformanti au fost, de-a lungul timpului, tinta protestelor, mai argumentate sau chiar mai agresive, din partea societatii civile. Sau tinta analizelor acid-critice din partea jurnalistilor, inclusiv din zona presei care ii sustinea in mod traditional. Fiindca presa si cetatenii sunt cu ochii pe tot ce se intampla la nivelul deciziei politice. Din nefericire, ar spune o doamna din guvernul nostru actual. Din fericire, spun eu, cu toata fermitatea.

Aceste lucruri ma duc cu gandul la rezultatele analizei de acum multi ani a lui Sidney Verba si Gabriel Almond despre cultura civica. Ei descopereau atunci ca, in Anglia, exista cei mai multi cetateni dornici sa aiba o implicare participativa in procesul politic. Mai simplu, sa actioneze ei insisi ca parte a societatii civile. Sa-si ceara drepturile, sa protesteze, sa-si preseze politicienii sa actioneze reprezentativ, exact cum ar trebui sa o faca. Una dintre declaratiile demonstrantilor britanici mi s-a parut impresionanta prin luciditate: “Adevarul este ca doar o prezenta atat de scazuta la vot a permis o alegere atat de nereprezentativa.” Cat de adevarat, am putea spune si noi. Iar in Anglia  a fost o prezenta de 35%.

Raspunsuri. De la Londra

Am ajuns la Londra. Voi participa la reuniunea Comisiei de mediu a Adunarii parlamentare a Consiliului Europei. Am calatorit cu Tarom-ul si am aflat multe lucruri interesante, de la piloti, despre situatia aviatiei romane, despre competitia intre companiile aviatice. La Londra, in apropierea hotelului, m-au recunoscut pe strada doi tineri care muncesc in Anglia de vreo sapte ani. Erau la curent cu tot ce se intampla in tara. Nu voiau sa se intoarca.

 Augustin, nu stiu daca PSD a avut asa de putine afise cum spui tu. Nici macar in Drumul Taberei. Nu as vrea sa fiu ipocrit si sa spun ca nu au existat materiale de campanie. Dar, pana la urma, nu stiu cati sunt cei care voteaza doar dupa numarul sau calitatea afiselor pe care le vad.

Leo, raspunsul meu catre Sibilla nu a fost deloc rautacios. Cum ar putea fi fata de o persoana care da dovada de atata rezistenta?. Dimpotriva, intr-o forma de autoironie mai larga, incercam sa ii spun ca are dreptate cu privire la ce se intampla acolo.

Harabula, acest blog nu este nici condica de prezenta, nici  raport de activitate in sensul la care te astepti . Si nici nu ma plateste nimeni sa scriu aici. Imi face placere. Iar daca pot sa-i enervez pe unii care sunt platiti sa posteze aici, cu atat mai bine.

PS: Daca asta este tot ce poti sa spui despre cazul Videanu, ma dezamagesti. Asteptatm  o analiza cel putin la fel de detaliata si de obiectiva ca si in cazul meu.

Daniel, schimbarea rapida a deciziilor poate fi buna si in politica. Pana la urma, este o chestiune de oportunitate. Nu ma refer la abordari de principiu, ci la actiuni necesare. Nu cred ca are rost sa intram in detalii. Banui ca intelegi foarte bine.

George Serban,  nu suntem la un concurs de cine inscrie mai multe postari. Ca sa fiu sincer cu toata lumea, nu ma gandeam, atunci cand am acceptat sa scriu pe acest blog, ca lucrurile vor evolua asa.

PS: Imi face mare placere sa stiu ca putem dialoga, chiar si in felul asta mai complicat.

Velisar Iancu, eu sunt sigur ca PSD se pregateste sa conteze si mai mult.

ML, mesajele tale sunt criptice. Care sunt lucrurile care conteaza? Conteaza mai mult dosarele unor politicieni si mai putin problemele sociale? Daca vorbesti despre informatii, atunci este altceva…

Instalatorule, mutarea ta din Bucuresti este permanenta? Daca da, iti urez sa te relaxezi bine. Daca  nu, iti urez la fel. Crezi tu ca este prea tarziu pentru intrarea in politica? Avand in vedere perspectivele, eu zic ca nu neaparat.

Cogito ergo sum, nu pot atribui decat prezumtii de buna-credinta unor oameni pe care nu ii cunosc. Stiu ce vrei sa spui. Crede-ma ca stiu.

Cezar Pesclevei, nu pot sa cred ca te simtit atat de dezamagit de domnul Ungureanu, abia acum. Tu unde ai fost in ultimii opt ani?

Santinela, uitasem acel „serioooos” al domnului Videanu. Este o atitudine elocventa pentru intreaga situatie.

Rodica, prefer sa ma lipsesc de seriozitatea celui despre care vorbesti. Toata livada portocalie este plina de dubla masura. Adica toata. Nu doar aceea ce detine carnet de partid.

Koubadera, pai daca „toate magariile din politica” se justifica prin aratarea celorlalti, atunci unde este mult trambitata diferenta? Te rog frumos nu imi spune ca este aceea prin care niste servanti credinciosi au primit functii in PE. Te rog eu, nu.

Vio Bota, l-am auzit pe respectivul ministru ca ar fi taiat niste panglici pe undeva, de curand. Asta spune el ca a facut. Deci probabil, el doar s-a uitat la cel care a taiat panglica.

Alex.dumitrascu, cred ca se poate spune si „drama queen”, dar nu sunt eu cel mai in masura sa explic astfel de epitete.

Diasporean, sunt sigur ca Monica Macovei va gasi o cale sa le explice prietenilor populari cum este cu Justitia pentru prieteni.

Dragos, sunt sigur ca Harabula este o persoana inteligenta. Probabil bei din cand in cand o bere cu el, deci ar trebui sa stii (glumeam).

Darco Leu, vad ca stii bine riscurile programului „Prima casa”. Sa speram ca ele nu se vor materializa. Oricum, eu sunt foarte curios cum vor decurge negocierile cu bancile si daca BNR va relaxa normele de creditare. Sunt inca in dubii. Din cele ce circula pe diferite canale, exista multe neclaritati si „1001 de detalii care pot face diferenta dintre esec si succes”.

 Bibliotecarule, ai perfecta dreptate. Asta este si senzatia mea. Se discuta astazi de parca ar fi sarcina omului de pe strada sa faca treaba institutiilor statului. Cred insa ca o vina o poarta si anumiti “baieti” din acele institutii, invatati sa se uite mai cu atentie pe dosarele alese si sa faca ceea ce trebuie.

 Casandra, Instalatorule stiu bine cine este domnul Daul, dar trebuie sa ne prefacem si noi ca suntem deontologi, ca tot am vazut ca este la moda acest concept care nu mai spune astazi nimic.

 Neagu G., eu am o parere un pic  diferita de a ta, despre ceea ce inseamna UE si despre ceea ce ne poate oferi UE. Nu confund un proiect atat de important cu niste indivizi care au un anumit tip de abordare. Eu te-as indemna sa faci si tu la fel. Eu cred ca Romania poate evolua in cadrul Uniunii pe o directie utila.

 Einstein, si pe alte sondaje da tot la fel, indiferent de cine sunt facute. Tu nu ai fi disperat daca ar trebui sa iti regandesti totul in viata, dupa ce ai crezut ca vei trai pe un fotoliu cald toata viata? Asta este treaba cu livezile (era sa zic legume) – au un ciclu de viata previzibil.

 Fran Zapa (King), revii aici dupa ani. La comentarii ma refer, ca nu urmaresc adresele de IP ale utilizatorilor. Spre deosebire de blogul doamnei Udrea, aici sunteti floare rara. Banui ca mediul nu va prieste. Sa inteleg ca sunteti suparat ca va da mai putina atentie? Pai trebuie sa isi aduca lumea aminte ca a fost ministru. Daca ai simtit dupa atata timp nevoia sa comentezi, ma faci sa cred ca supararea unora este mai mare decat mi-as fi inchipuit.

PS  In ultimul numar din Qmagazine, am scris, in cadrul “Jurnalului” meu de prim ministru, un prim articol despre contactele si intalnirile cu lideri germani, din perioada 2001-2004.

Pasul urmator

La alegerile parlamentare din 2008, PSD a obtinut mai multe voturi decat PDL, dar mai putine mandate. Pentru partenerii nostri de guvernare, ceea ce a contat atunci a fost numarul de mandate. Acum, in urma alegrilor europarlamentare, PSD detine si cel mai mare numar de voturi, dar si de mandate. Pentru PDL insa, de aceasta data conteaza voturile – ce schimbare de optica in cateva luni! – dar nu asa simplu, ci printr-un artificiu: PDL+EBA. In campania electorala au afirmat sus si tare ca domnisoara Basescu are propriul electorat, diferit de cel al PDL. Acum lucrurile s-au schimbat. Cata consecventa!

Cei care doresc sa stie cine a castigat alegerile de duminica pot face un exercitiu simplu: sa citeasca procesul verbal si comunicatul BEC privind alegerile si ordinea competitorilor. Cei care au memoria relativ buna isi mai pot aduce aminte si faptul ca Basescu, in 2004, nu a numit un candidat  de prim ministru din partea Uniunii PSD/PUR pentru ca alianta respectiva nu fusese consemnata juridic iar Alianta DA avea, in felul acesta (desi PSD si PUR candidasera IMPREUNA la alegerile parlamentare) mai multe mandate decat PSD singur. Are cumva, acum, PDL o alianta juridica cu EBA, pentru a putea fi contabilizate voturile lor impreuna?

Trecand peste acest aspect, vreau sa atrag atentia asupra unor lucruri mult mai importante pentru PSD, decat un calcul de tip 1+1=cat vrea PDL. Afirmam intr-o postare anterioara ca aceste alegeri au confirmat faptul ca PSD a pierdut teren in mediul rural. Acum vin si cu cifre: cota noastra in rural a ajuns 32.9%, in vreme ce PDL are 33.8%. Diferenta nu este mare, veti spune, iar eu confirm acest lucru, dar adaug: diferenta nu este mare acum, dar ea a fost mai mare in trecut si functiona in favoarea PSD. Avem asadar o problema nu doar in perspectiva alegerilor prezidentiale. Avem o problema de factura identitara, ce se reflecta in baza sociala a partidului si in electoratul nostru traditional. Dincolo de rezultatul de acum, trebuie sa vedem cum putem redeveni o alternativa prioritara pentru electoratul din mediul rural, cel pe care il ajutam mereu si pentru care am inspirat mereu incredere.

Chiar si asa, nu cred ca victoria PSD poate fi pusa la indoiala. In comparatie cu anul 2007, avem o crestere electorala de 8% si un mandat in plus. Nu pot totusi sa nu constat ca, de la ultimul moment electoral (noiembrie 2008), am pierdut mai bine de 500.000 de voturi. De fapt nu cred ca le-am pierdut, ci nu am reusit sa le mobilizam la fel de bine. Asa se face ca in judete unde alta data conduceam detasat in ierarhia electorala, acum suntem in urma PDL. Se intampla spre exemplu la Buzau, unde in 2008 PSD avea 38.59% din voturi, iar PDL doar 26.44%. Acum situatia este cu totul alta: PDL – 33.3%, iar PSD – 31.9%. La fel stau lucrurile si la Botosani, unde, in 2008, cu 32.76% din voturi PSD se afla in fata PDL, iar acum cu acelasi scor electoral este devansat de portocalii, care au crescut la 33.4%. De asemenea, sunt judete in care pozitia de lider a PSD nu a fost niciodata amenintata, iar acum democrat-liberalii ne sufla in ceafa.

Situatia nu este dramatica, dar trebuie sa discutam serios la nivelul partidului nu neaparat despre aceste cazuri in parte, ci mai ales despre trendul pe care ne aflam si despre ceea ce trebuie facut pentru ca lucrurile care nu merg bine sa se indrepte.

Pentru corectitudine si pentru echilibru in observatie, trebuie sa precizez ca exista si judete in care PSD a reusit performante deosebite si in care ierahia a fost rasturnata. Hunedoara, Dambovita sau Mures sunt doar cateva exemple in acest sens. Aceste cazuri trebuie in egala masura mentionate si apreciate.

PS: o doamna ministru se foloseste de sport pentru a face o continua campanie electorala pro domo, dupa cum puteti vedea aici – http://www.gsp.ro/sporturi/altele/luati-va-de-cei-in-virsta-din-psd-nu-de-mine-141993.html. In speranta ca vom putea abandona atacurile politice si obraznicia in favoarea logicii si a rationalului, am cateva observatii de facut:

-          exigenta presei nu ar trebui sa fie negociabila nici macar pentru ministrii PDL;

-          deciziile gresite trebuie asumate chiar si de cei care se prezinta ca facand parte din noua generatie;

-          nu varsta, ci incompetenta, politicianismul si nesimtirea trebuie criticate (or, aici, vad foarte clar ca problemele nu sunt la noi ci, mai ales, la vasalele lui Basescu);

-          cei care si-au dedicat intreaga viata sportului merita mai mult respect (Octavian Belu este un exemplu pe care mereu l-am apreciat);

-          eu si guvernul PSD am construit 400 de sali de sport; asa ca nu accept atitudini de acest fel din partea cuiva care doar face spoturi publicitare, pe bani multi, in perioada de criza.

“Sunt un derbedeu”

Monologul scurt, dar eficient al lui Emil Boc, avand ca tema atitudinea unui jurnalist care-si permisese sa-i puna intrebari, m-a pus pe ganduri. M-am gandit ce l-o fi suparat atat de tare pe seful partidului EBA.

Am avut curiozitatea de a cauta in dictionar semnificatiile cuvantului “derbedeu”. Consultand un Dictionar Etimologic Roman, am gasit urmatoarea explicatie cu privire la originea cuvantului:

“Potrivit lui Iorga, Revista istorica, XVIII, 379, din tc. derebei „şefii de jos”, nume dat unor rasculati impotriva sultanului Mohamed”.

Vedeti, astfel, de ce Victor Ciutacu e intr-adevar un derbedeu, ca si fiecare dintre noi, cei care avem “impertinenta” incalificabila de a ne “rascula” impotriva “sultanului”.

Ma intreb ce poate urma. Gandirea poate corupe limbajul, dar si limbajul poate corupe gandirea: n-am spus-o eu, ci Orwell.

O victorie importanta, dar temperata de absenteism

Distanta dintre cei care voteaza si cei care sunt afectati de politica este intotdeauna imensa. In Romania ea nu a fost insa niciodata atat de mare. Duminica s-a inregistrat recordul negativ de prezenta la urne, cand doar 27,2% din populatia cu drept de vot s-a prezentat la alegeri si a luat o decizie in ceea ce priveste viitorul nostru in Parlamentul European. Este adevarat ca, in 2007, gradul de participare a fost cu doar 2 procente mai mare, dar concluzia este valabila si acum, ca si atunci: indiferent de ce ar spune oricine in urmatoarele zile, aceasta e cea mai mare problema a clasei politice din Romania. Deputatii nostri europeni vor fi legitimati de doar un sfert dintre votanti. Principiul reprezentativitatii este afectat puternic, iar o reforma necesara in acest moment este, in mod cert, una axata pe reapropierea procesului politic de votanti.

 Cum facem acest lucru? Cu siguranta nu prin tunsul oilor, nu prin dansuri din buric sau prin participari la chermeze. Poate ar trebui sa ne gandim mult mai serios la locul pe care il acordam temelor europene in dezbaterea publica. Acum, suntem prizonirii unui cerc vicios: vorbim prea putin despre politica europeana, considerand ca oamenii nu sunt interesati; in acest fel, ea ramane in planul secund, si implicit romanii sunt putin informati si putin atrasi de discutarea sa, desi cele mai multe aspecte ale sale ii privesc in mod direct. Aratandu-le mai clar cum ii afecteaza deciziile de la Bruxelles in viata de zi cu zi, sunt sigur ca oamenii le vor privi cu atentie si cu interes, iar votul va capata o miza mai mare.

 De asemenea, poate ar trebui sa rezolvam odata problema listelor suplimentare. Suspiciunea si neincrederea sunt primul semnal ca sistemul democratic nu functioneaza cum trebuie. Si oricat am nega existenta unor probleme, cifrele vor ridica de fiecare data semne de intrebare: la alegerile prezidentiale din 2004, au votat pe liste suplimentare 11,93% dintre cei prezenti la urne (in turul doi, aceste liste au fost insa eliminate, schimbandu-se regulile in timpul jocului); la europarlamentarele din 2007, procentul a fost apropiat – 11,81%; in 2009 insa au votat in alta parte decat in localitatea de rezidenta 13,81% dintre cei care s-au prezentat la vot. Sa fie oare “de vina” mini-vacanta de Rusalii?

 Revenind la rezultatele alegerilor, nu are cum sa nu ma impresioneze destinul Monicai Macovei, care a primit din partea PDL dreptul legitim de a discredita Romania, cu carnetul de partid la piept, si pe viitor, desi, dupa cum arata Biblitotecarul, conform Statutului PDL, ea ar fi avut nevoie de o vechime in partid de cativa ani pentru a fi introdusa pe aceste liste! Totusi, miza cea mai importanta pentru democrat-liberali pare a fi testarea preliminara pentru alegerile din toamna. Daca discursul politic, conform caruia criza se apropie de final, va fi mai credibil decat discursul tehnic, al cifrelor care spun altceva, Traian Basescu va putea oricand sa-si aroge salvarea de la criza si impunerea “pe un cal alb” a unei noi candidaturi pentru Cotroceni.

 Profitand de un context special din punct de vedere social si economic, Corneliu Vadim Tudor a avut o revenire spectaculoasa. Scorul a fost cauzat nu numai de popularitatea celor doi “capi de lista”, dar si de o speculare adecvata a scandalului cu justitia prin care a trecut George Becali. Interesant nu este doar acest rezultat, ci si faptul ca cei doi se declara interesati de a se alatura Partidului Popular European, cu ajutorul PDL. Ca urmare a acestui fapt, ma intreb care va fi partidul care-l va sprijini pe Traian Basescu la alegerile prezidentiale.

 Acum toata lumea comenteaza cifre. Ce se ascunde in spatele cifrelor se va discuta mai tarziu. Pentru moment o sa dau doar un exemplu. Dupa cum stim cu totii, exista judete unde nu se pune problema partidului castigator si judete unde rezultatul este intotdeauna disputat si echilibrat. Dambovita a fost, la ultimele episoade electorale, un astfel de judet in care confruntarea electorala a fost deschisa. Poate, de aceea, si  eu si domnul Iliescu am fost invitati frecvent in timpul campaniei electorale pentru a vorbi oamenilor din Dambovita despre alegerile europarlamentare si pentru a prezenta oferta PSD. Rezultatele au fost incurajatoare: o prezenta la vot de 39%, peste media nationala si un scor de 42% pentru PSD fata de 36% pentru PDL. Fara autobuze, batai politice preluate la stirile de la ora 5 sau declaratii amenintatoare. Un semnal pozitiv pentru viitoarele campanii, mai ales pentru cea din toamna, ca alegerile nu sunt neaparat prilej de circ. Acolo unde se face serios campanie si unde exista implicare se obtin rezultate bune. La fel s-a intamplat si in Prahova, in colegiul Mizil, unde PSD s-a impus fara probleme. In colegiul meu, PSD a obtinut 42% din voturi iar PDL 34,7%. Este adevarat, la nivelul intregului judet Prahova, rezultatul a fost diferit : PSD – 24,6 iar PDL – 36,7.

 PSD a castigat de doua ori alegerile europarlamentare din Romania. Mai intai prin scor, demonstrand ca este cel mai mare partid din tara, si a doua oara prin numarul de mandate obtinute. Chiar daca exista si neimpliniri si rezultate mai slabe, sub asteptari, important este ca am reusit sa ne clasam pe prima pozitie. Acum urmeaza analiza interna. Si sunt lucruri importante de dezbatut. Spre exemplu, avem confirmarea ca am pierdut teren in zona rurala, fara insa a castiga urbanul. Toate insa la timpul lor.

 Pe final, as vrea sa remarc faptul ca PSD si-a dovedit forta in Romania, cu ecou pe plan european. Suntem unul dintre putinele partide din marea familie socialista care au reusit sa infirme tendinta generala. Europa trage spre dreapta. Conservatorismul castiga teren. Ma intreb insa daca actuala situatie economica este cea pe care dorim sa o conservam.

Mizil – alegeri – 7 iunie 2009

Final de campanie

S-a incheiat campania pentru alegerile europene. Pentru unii a fost anosta, si au incercat sa ne spuna asta in fiecare zi, pentru altii, a fost rupta de tematica europeana, si au incercat sa argumenteze ca de aceea a fost terna. Pentru mine, personal, campania nu a fost nici fada, nici terna. A fost plina de intalniri cu mii de oameni care sunt la fel de preocupati de ce putem face pentru a-i ajuta, ca intotdeauna. Sigur ca aceste intalniri si discutiile cu oamenii sunt mai putin vizibile la televizor, dar ele fac parte la fel de mult din campanie ca si tot ce citim zilnic in ziare. Poate chiar mai mult. In ultimile zile, am fost la Targoviste si in mai multe localitati din Dambovita si am fost in aproape toate localitatile din colegiul meu. Joi, am organizat un miting electoral  la Mizil. Au participat Rovana Plumb si multe notabilitati din Mizil si din imprejurimi. Cateva sute de oameni.  Au fost prezenti primarul Proscanu si multi consilieri dar si primari din comunele invecinate. Sala plina si o atmosfera calda. Cel mai bun exemplu ca oamenii trebuie sa fie interesati de cei pe care ii trimit la Bruxelles a fost chiar semnarea de catre primarul Mizilului, in urma cu cateva zile, a unui memorandum pentru finantarea cu bani europeni a modernizarii a 10 strazi din oras. Si ieri am avut multe intalniri in colegiu. La prima ora, am participat la inaugurarea alimentarii cu apa in comuna Ciorani, unde sunt deja introduse gazele – din perioada 2003-2004 – astfel incat, din toamna, sunt bune conditii pentru dezvoltarea parcului industrial, preconizat sa functioneze acolo. Seara, am participat la un mars  al PSD pe strazile Campinei. Au fost vreo 2000 de persoane. Impresionant ca manifestare.

 Eu as remarca un aspect pozitiv important in legatura cu aceasta campanie. Oricat de bizar ar putea suna asta pentru o tara membra a UE, ma bucura faptul ca nu am mai citit zilnic stiri despre confruntari cu bate, cutite si pistoale intre echipele de campanie ale partidelor. Adica, am fost ceva mai normali decat la alegerile locale sau generale.

 Este bizar ca „anostul” campaniei de la noi a fost dat de o anumita stare de normalitate, a mesajelor, a actiunilor politice. Sa fie oare pentru ca Traian Basescu nu a candidat, iar fotoliile de la Bruxelles sunt mai putin tentante pentru propriile interese decat cele din Parlamentul Romaniei? Nu a fost insa o campanie stralucita si asta nu pentru ca ea a fost cuplata cu teme interne (ar fi fost bine sa fie si mai cuplata si sa se discute si mai intens solutiile noastre, ale partidelor, de a scoate tara din criza), ci pentru ca prea des a trebuit sa comentam ba despre un tuns de oi la chermezele lui Basescu, ba despre demonstratiile de virtuozitate artistica ale lui Emil Boc, ba despre peroratiile candidatilor deghizati in societate civila.

 Sa lasam un pic iluziile legate de nediscutarea temelor europene. Ce tema mai europeana exista la ora asta in Romania, alta decat imaginea si prestigiul nostru in fata partenerilor din UE, in special, si a celor din intreaga lume, in general? Cand un presedinte de stat confunda liderul opozitiei din Israel (exista si un lucru bun in faptul ca doamna Livini nu a ajuns premier, ca ne faceam si mai rau de bacanie), cand ”aflam” ca in campusurile din SUA drogurile usoare sunt legalizate, cand cei mai virulenti candidati impotriva propriei tari sunt cei care vor sa „o reprezinte”, cand ajungem sa chibitam in jurul turneelor de tenis,  chiar trebuie sa ne punem problema modului in care suntem vazuti in afara.  Capacitatea noastra de influentare a deciziilor in plan european depinde si de cei care ajung acolo apeland la cursa regulata de Bruxelles si la cei care ajung in capitalele europene cu avionul prezidential. Fonduri europene, decizii in favoarea Romaniei – totul depinde de acest prestigiu pe care, din pacate,  ni l-am pierdut in ultimii patru-cinci ani si pe care nu cred ca il vom recastiga atragand atentia ca ar putea sa ne loveasca o bomba nucleara din Iran. „Bomba” ne-a lovit acum mai bine de patru ani si cred ca este timpul sa ne revenim.

PS: Sper ca acesta nu este finalul unei campanii. Este doar un final de etapa. Campania se termina cand vom elimina si ramasitele „bombei” care ne-a lovit in ultimii cinci ani.

Veniti la vot! Un altfel de apel.

Campania pentru europene nu este despre europene, este despre tunsul oilor – asta ne-a spus pana acum presedintele tarii. La spartul targului, Traian Basescu vine sa ne atraga atentia asupra faptului ca aceasta campanie a fost una anosta, iar temele europene nu au fost discutate. M-as fi asteptat ca acest mesaj sa fie transmis de oricine altcineva decat Basescu. Cand tunsul oilor a devenit standardul maxim al unei actiuni electorale de impact este cam dificil sa vorbesti despre teme europene. Traian Basescu nu a scos un cuvant despre aceleasi teme pe care le invoca acum ca nefiind discutate. Rememorati un pic actiunile sale din ultima luna. A fost la lansarea PD-L, iar dupa aceea a tinut-o numai in sindrofii si excursii. Daca stau bine sa ma gandesc, a fost coerent, de la inceputul pana la finalul campaniei.

Nu imi spuneti ca Traian Basescu nu are treaba cu alegerile, ca el este presedintele tuturor romanilor. O mare manipulare a acestor zile a fost telenovela „Candidez, nu candidez”. Basescu ne cearta ca nu am discutat despre teme europene, dar pe parcursul campaniei a transmis o serie de mesaje deliberat ambigue despre aceasta candidatura. Poate cineva crede ca a transmis astfel de mesaje si informatii pe surse, crezand, in „inocenta” lui, ca nimeni nu le va comenta – pentru ca este campanie destinata alegerilor europene?

De ce nu s-a dus Traian Basescu in niciun loc unde criza economica si-a produs efectele in modul cel mai dur? De ce nu a mai revenit la nicio intreprindere din cele pe care le-a vizitat in precedenta campanie, din toamna? Va mai amintiti turneul sau dinaintea alegerilor parlamentare, cand se plimba pe la uzine si fabrici, garantand locurile de munca? Eu sunt sigur ca cei pe care i-a mintit atunci tin minte foarte bine. De ce nu s-a mai dus presedintele inca o data, sa vada ce fac acei oameni? Pentru ca baile de multime organizate de presedinti de CJ obedienti si oile stranse spre satisfactia chipului prezidential au sanse mai mari sa le spuna celor care se uita la tv ca romanii „traiesc bine”.

 PS: Va indemn sa veniti la vot. Nu fiindca altfel ne vom face de ras in Europa. De asta se va ocupa Monica Macovei. Veniti la vot daca vreti sa ii sanctionati pe interpusii lui Traian Basescu si daca nu sunteti multumiti de cum a condus tara in ultimii cinci ani. Veniti la vot daca aveti incredere in echipa noastra de europarlamentari, respectata si apreciata peste tot in Europa. Veniti la vot daca sperati sa fiti protejati de efectele crizei. Veniti la vot daca simtiti ca puteti transmite un semnal. In fine, veniti la vot pentru voi, nu pentru Basescu sau altcineva; nu pentru ca „trebuie sa fiti responsabili”, in conditiile in care cel care v-a cerut acest lucru n-a fost niciodata. Va multumesc.

 

Candidati deghizati in „societate civila”

Acum cateva zile, in cadrul emisiunii „Vorbe grele” de la Antena 2, Victor Ciutacu si Marius Pieleanu ii adresau lui Traian Radu Ungureanu urmatoarea intrebare: „Vei fi europarlamentar. Tokes va arunca cu rahat in ventilator (asta inseamna in „traducerea” lui Marius Pieleanu „va arunca cu noroi impotriva poporului roman” n.a.) si interesul partidului o cere sa nu te certi cu ungurii, ca-l voteaza pe Traian cel Mare in turul II, ce faci?”

 Ce credeti ca face TRU? Va spun eu: evita raspunsul. In mod evident, leaga cateva cuvinte despre Constitutie si despre caracterul national si indivizibil al Romaniei, dar in esenta nu da nici un raspuns. De ce? Pentru ca stie foarte bine ca in cadrul PPE nu va putea sa miste. Pentru ca este constient de faptul ca trebuie sa se supuna unei discipline politice care de multe ori a lucrat impotriva interesului Romaniei si al romanilor.

Monica Macovei stie  la fel de bine acest lucru. Cu toate acestea, continua sa se prezinte, în mod mincinos, mai curata, mai uscata, sub umbrela „societatii civile”. Pentru corectitudinea votului din 7 iunie ar fi util ca toti cei trei portocalii ce formeaza asa-zisul „grup al societatii civile” sa renunte la duplicitate. Ei nu mai reprezinta de mult sociatea civila si nici nu cred ca au reprezentat-o vreodata in conditiile in care au facut mereu politica de partid, fara a-si asuma oficial calitatea de activisti. (Inteleg insa ca domnul Preda a fost activist. Dar inainte de  ’89! ).  Ei trebuie sa spuna electoratului ca la Bruxelles nu vor vorbi nici limba sociatatii civile si nici pe cea a romanilor. Vor fi obligati sa “ciripeasca” asa cum dicteaza interesele PPE. Inclusiv impotriva Romaniei.

 Si pentru a intelege cat de departe poate merge impostura si duplicitatea ii rog pe cei interesati nu sa analizeze, ci doar sa asculte mesajele de campanie ale celor trei. Vorbesc ei cumva despre Tratatul Constitutional? Abordeaza ei vreo tema relevanta in dezbaterea europeana actuala? Spun ei ceva despre statutul pe care Romania il are in UE? Vorbesc ei despre problema energetică sau despre procesul de extindere al UE? Ridica ei problema convergentei statelor membre si a actiunii unitare? Au reactionat ei la dorinta societatii civile ca, la codurile juridice, sa existe dezbatere publica?

 Raspuns categoric : NU. Si unde este atunci societatea civila din ei? Nu societatea civila ar trebui sa atraga atentia asupra anacronismului tematic al campaniei pentru europarlamentare? Nu ea trebuie sa fie prima care sa propuna si sa stimuleze dezbaterea unor teme europene? Cei trei civici portocalii nu au nicio consistenta deoarece nu sunt sinceri si consecventi. Stiu ca pentru multi romani nu acestea sunt elementele care caracterizeaza un politician. Perceptia este uneori intemeiata, alteori nu. Dar cand vii cu pretentii de virginitate morala, fiind constient de faptul ca esti patat, compromiterea este inevitabila.

Am fost ieri, impreuna cu domnul Iliescu, in judetul Dambovita. In comuna Finta si in Targoviste – unde am participat la mai multe actiuni electorale, inclusiv un mare miting in Targoviste. M-a bucurat sa constat, o atmosfera de mobilizare si de unitate. Sper ca rezultatul de duminica sa fie unul bun, pe masura asteptarilor militantilor si simpatizantilor nostri din judet. Afisajul PDL-ului, in comune si in Targoviste, din nou agresiv. De doua zile au aparut afise cu Monica Macovei. M-ar bucura sa apara si afise cu T.R. Ungureanu si Monica Macovei impreuna, invitand romanii sa voteze pentru PDL.