Cei obisnuiti cu sarbatorile crestine, stiu ca astazi ii celebram pe cei numiti Petru, Pavel, Paul, Paula, Petrica sau alte derivate. Pentru credinciosi, sarbatoarea nu este una obisnuita, fiind precedata de post si avand o relevanta aparte, dat fiind ca este vorba de apostoli cu insemnatate (pentru biserica de la Roma, insemnatatea este chiar capitala). Fiecare dintre noi are un apropiat, ruda sau prieten, cu acest nume. Nu voi face o enumerare a celor pe care ii cunosc si care sunt sarbatoriti astazi, fiindca nu imi permite spatiul. Vreau sa ii salut pe toti, sa le urez La Multi Ani si sa le multumesc pentru prietenia si apropierea lor, intotdeauna speciale. Chiar daca nu este zi libera, fiind in mijlocul verii, in apropierea vacantei, vom gasi cu siguranta fiecare dintre noi timp sa ne indreptam atentia spre cei apropiati si sa incercam sa petrecem alaturi de ei macar cateva minute.
Inca o data, La Multi Ani!
“Nu voi face o enumerare a celor pe care ii cunosc si care sunt sarbatoriti astazi, fiindca nu imi permite spatiul.” –
E tare! O fi umor voluntar sau ca de obicei?
Interesanta “fotografia” sfintilor Petru si Pavel. Foarte sugestiva. Sa fie vorba de un “instantaneu” sau de un “studiu”?
Fac pariu ca nimeni de pe blog nu poate ghici, din trei incercari, unde se afla originalul “portretului” utilizat spre ilustarea de catre dl. blogger. Astept propuneri (virtuale desigur) pentru “miza” pariului. Sau poate va fi de acord dl. blogger sa ofere premii (de fidelitate) pentru cel care ghiceste primul.
Superbă Icoană… E din colecţia dvs. privată?
Va multumesc pentru gandul bun si pentru urari, cu atat mai mult cu cat pentru mine aceasta frumoasa zi de sarbatoare crestina, are o dubla semnificatie, fiind si ziua nasterii mele.
Totodata, si din partea mea, sincere urari de bine , sanatate si fericire pentru toti cei care poarta numele acestor doi mari sfinti crestini.
La multi ani!
Merci! Is Pedros,Pierre,Peter..Petricica…a fost bine -cu prietenii!
Frumoase ganduri pt cei sarbatoriti si icoana cred ca-i aducatoare de bine.multumim frumos
La Multi Ani tuturor celor care poarta numele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel!
Pentru cei interesati
Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel este tema uneia dintre icoanele pastrate de Traditia crestina, inca din primele zile ale crestinismului. Aceasta compozitie, rara, iar uneori chiar neintalnita de multi, este de o deosebita frumusete, caldura si unitate. Cu toate ca nu toti inteleg duhul acestei icoane, despre care vom vorbi mai jos, ea ar trebui pusa din nou pe peretii bisericilor si in casele crestinilor.
Sfantul Apostol Petru era pescar din Betsaida, localitate de langa Marea Galileii. Mai inainte de a fi numit Apostol, acesta se numea Simon. Hristos si-a strans cei 12 ucenici incepand cu Andrei si Simon Petru, cei doi frati pescari. Apostolul Petru este cel mai batran dintre cei 12 Apostoli ai lui Hristos. Apostolul Petru a murit la data de 29 iunie 67, fiind rastignit cu capul in jos, la ordinul imparatului roman pagan Nero, pe locul unde se afla astazi Catedrala Sfantul Petru din Vatican, Roma.
Sfantul Apostol Pavel a fost un barbat iudeu, deosebit de invatat, fariseu si invatator de lege in iudaism. El a ucenicit langa marele Gamaliel, unul dintre cei mai intelepti dascali din vremea sa, si a ajuns unul dintre cei mai infocati persecutori ai crestinilor. Pana sa se intalneasca cu Hristos, acesta se numea Saul. Dupa convertirea la dreapta credinta crestina, el a devenit unul dintre cei mai infocati propovaduitori ai Imparatiei lui Hristos. Tot in Roma si la aceeasi data cu Sfantul Apostol Petru a murit si Apostolul Pavel, fiindu-i taiat capul. Aceasta moarte, considerata mai demna decat altele, i s-a acordat datorita cetateniei sale romane.
Sfintii Petru si Pavel – Apostolii Bisericii lui Hristos
Sfintii Apostoli apar intr-o icoana numita “Soborul Sfintilor Apostoli”. Pe langa aceasta mai exista insa si alte reprezentari ale Sfintilor Apostoli, precum icoanele individuale de pe catapeteasma Sfantului Altar sau alte icoane portabile. Cu toate acestea, in Traditia crestina, unele dintre aceste icoane s-au bucurat de o evlavie mai mare decat altele. Dintre toti Sfintii Apostoli, doar Petru si Pavel sunt pictati adesea in icoane, fiind luati ca sfinti ocrotitori ai Bisericilor si ca nume de Botez.
Cultul liturgic s-a nascut si s-a organizat in preajma mormintelor Sfintilor Apostoli. Acestora li s-au inchinat biserici si manastiri. Dupa cum vom vedea, Petru si Pavel au fost cinstiti in mod deosebit la Roma, in Apus, si la Ierusalim si Constantinopol, in Rasarit. Problema iconografiei acestor doi Sfinti Apostoli se cerceteaza insa cu dificultate, din pricina saraciei izvoarelor.
Icoana in care apar acesti doi sfinti este adesea zugravita in chipul urmator: pe fundalul auriu al icoanei sunt reprezentati Sfintii Petru si Pavel, tinand intre ei Biserica Apostolica, intemeiata de Hristos. In interiorul micutei bisericute, apare Sfanta Masa, avand pe ea Sfintele Taine. In partea de sus a icoanei, Mantuitorul Hristos apare binecuvantandu-i. Stralucirea gamei cromatice data de dominanta de auriu, rosu si albastru, este temperata de verde, ocru si gri, care confera picturii multa subtilitate.
Legat de Biserica lui Hristos si de insemnatatea crestinilor, Sfantul Apostol Pavel spune acestora: “Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia Apostolilor si a Proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Insusi Iisus Hristos. Intru El, orice zidire bine alcatuita creste ca sa ajunga un locas sfant in Domnul, in Care voi impreuna sunteti ziditi, spre a fi locas al lui Dumnezeu in Duh.” (Efeseni 2, 19-22)
Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel – icoana comuniunii
Dupa cum spuneam si mai sus, aceasta icoana este una destul de rara, foarte greu putand fi gasita in fresca vreunei biserici ori manastiri. Adesea, aceasta a circulat in icoane portabile, atat in biserici, cat si in casele crestinilor. In cele ce urmeaza vom cauta sa intelegem ce aduce cu sine aceasta icoana si de ce trebuie sa ne ferim, in intelegerea ei.
Cei doi Apostoli pot fi usor recunoscuti. Erminiile iconografilor din Sfantul Munte Athos, vorbind despre chipurile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, dau indicatii foarte concise: “Sfantul Petru, batran cu barba rotunda; Sfantul Pavel plesuv, cu barba cenusie.”
Sfantul Petru este pictat, conform celor mai vehi marturii iconografice, avand fata ovala, parul capului alb, in bucle mici, unite pe lateral cu barba carliontata, iar ochii ii sunt adanciti. Aceste trasaturi se vad inca din cele mai vechi icoane, cum ar fi cea de pe peretele unui cubicul din secolul al III-lea, aflat intr-o catacomba cunoscuta sub numele “Catacomba Sfintilor Petru si Marcellinus”, situata la Roma, pe Via Labicena.
Apostolul Pavel este infatisat in icoana, conform unor marturii iconografice la fel de vechi, dintre care amintim aici doar un basorelief de pe sarcofagul lui Junius Bassus, datat ca fiind din secolul al IV-lea si pastrat in criptele Vaticanului. In toate icoanele, Pavel apare astfel: fruntea larga si capul plesuv, barba rara si cu fire subtiri si cenusii. Descrierea literara din “Actele Sfintei Tecla”, marturiseste: “Mic de statura, picioarele incovoiate inlauntru, nasul relativ pronuntat, sprancene unite si o fizionomie atragatoare.” Mic de statura, Pavel are figura prelunga, frunte mare brazdata de trei cute orizontale, nas relativ pronuntat si curmat la legatura cu fruntea. Ochii sunt mari deschisi, in orbite adancite.
Ne vine in minte intrebarea: de ce tocmai acesti doi Sfinti Apostoli apar imbratisati, si nu altii? Apostolul Petru era cel mai batran dintre toti, lucru ce ii denota un oarecare respect din partea celor mai mici ca el, in vreme ce Pavel, ca cel mai nou Apostol, s-a dovedit ca fiind cel mai aprins de ravna pentru Hristos. Adesea, acesta din urma, spunea: “Sufar durerile nasterii pana ce Hristos va lua chip in voi.” Am putea spune ca acestea ar fi motivele, insa nu este adevarat intru totul.
Intre cei doi Apostoli, la un moment dat, aparuse o disputa privind propovaduirea Evangheliei lui Hristos, in cele ce priveste lumea pagana. Petru era cel ce obliga pe pagani si la anumite randuieli din ritualul iudeu, precum taierea imprejur si altele asemenea, in timp ce Pavel propovaduia o taiere imprejur a inimii, deci o primire a lui Hristos, fara toate cele ale Legii celei Vechi.
Legat de aceasta disputa, Apostolul Pavel spune: “Iar cand Petru a venit in Antiohia, pe fata i-am stat impotriva, caci era vrednic de infruntare. Caci inainte de a veni unii de la Iacov, el manca cu cei dintre neamuri; dar cand au venit ei, se ferea si se osebea, temandu-se de cei din taierea imprejur. Si, impreuna cu el, s-au fatarnicit si ceilalti iudei, incat si Barnaba a fost atras in fatarnicia lor. Dar cand am vazut ca ei nu calca drept, dupa adevarul Evangheliei, am zis lui Chefa, inaintea tuturor: Daca tu, care esti iudeu, traiesti ca paganii si nu ca iudeii, de ce silesti pe pagani sa traiasca ca iudeii? Noi suntem din fire iudei, iar nu pacatosi dintre neamuri.” (Galateni 2, 11-21)
Ce intelegem din icoana in care Apostolii Petru si Pavel stau imbratisati ?
Icoana in care cei doi Sfinti Apostoli se imbratiseaza este de o deosebita frumusete. Fiecare sfant il tine pe celalat cu o mana peste umar, iar cu cealalta peste brat. Obrajii acestora sunt apropiati, lucru ce indica o foarte mare unitate in cele propovaduite, pana si in ganduri. Niciodata ucenicii sau Apostolii adevarati ai Domnului nu au stat suparati ori in contraziceri. Chiar daca pareri diferite s-au ridicat uneori, acestea s-au unit in foarte scurt timp, spre a intari puterea cuvantului si a comuniunii crestine.
Icoana indica in primul rand unitatea crestinilor in slujirea Cuvantului lui Dumnezeu. Niciodata parerile de sine, izolate de ceilalti si rupte de Biserica lui Hristos, nu vor zidi Trupul cel tainic al Domnului. Adevarul si puterea lucrarii cuvantului Evangheliei sta in comuniunea crestinilor intre ei si in Hristos. Nimic nu se face de unul singur, nimic separat. De aceea, icoana cu “Imbratisarea Sfintilor Apostoli” aduce neincetat in mintea inchinatorului ideea neaparata a unitatii si impacarii, mai ales intre aceia care au pareri diferite, ori ganduri separate.
Este o mare greseala a spune cineva ca aceasta icoana simbolizeaza imbratisarea Bisericii de Rasarit cu cea de Apus. Chiar daca nu se imbratiseaza in duhul unitatii si comuniunii ce razbat din icoana celor doi Sfinti Apostoli, aceste doua Biserici nu se afla in lupta. Doua lucruri diferite nu se pot imbratisa in duhul dragostei dintre Apostoli, atata timp cat propovaduirea lor difere in foarte mare masura.
Unde se gaseste icoana cu “Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel” ?
Icoanele cu aceasta compozitie nu sunt multe la numar. Una dintre cele mai renumite icoane de acest gen se afla in Sfantul Munte Athos, la Manastirea Caracalu (vezi foto). De asemenea, ea se afla si in unele fresce foarte vechi din Grecia, Macedonia si Serbia. In Romania, spre exemplu, ea poate fi admirata la Manastirea Snagov, langa Bucuresti, in turla centrala, unde sunt infatisati toti Apostolii, cei doi fiind insa singurii care stau imbratisati
@Mihnea Georgescu – mai ai doua incercari!
Buna seara Moderatorule,
doar pt Dl Nastase.Adaog o informatie despre pozitia lui TB posibil vehiculata de reprezentantii estului in Ro: “TB este inconjurat de prea multa iluzie iar asta creaza complicatii, in special acolo unde TB cere sfaturi politice[zona consilierilor sai]. Avem convingerea ca TB va actiona cum ii dicteaza instinctul.”cat si “despre lupta pt tron din psd in care este implicat si Dl Nastase.”
Gargara, România şi Traian Băsescu
Nu pot sta nepăsător când îl privesc pe Traian Băsescu băgându-şi nasul unde nu-i fierbe oala prezidenţială. Asta fiindcă vreau sau nu vreau, fiind om-simbolul românilor, mă reprezintă şi pe mine.
Astăzi l-am urmărit într-o transmisiune directă realizată de Realitatea TV la Ministerul Transporturilor unde a avut o întâlnire cu constructorii de drumuri. Din reprezentanţii statului român au făcut parte doar Băsescu şi Berceanu. Surprinzător, nu? Unde erau Boc şi Pogea? Dar Videanu? Cred că era firesc să fi fost prezent cel puţin şi Boc împreună cu Pogea, că doar nu Băsescu este capul Guvernului! Sau, este… Nu ar fi fost, în schimb, anormală absenţa lui T.B., prezenţa sa în chestiuni executive, care îi depăşesc atribuţiile miroase a băgare-n seamă.
Din gargara vărsată de Băsescu am reţinut că el este şeful banilor. El decide de la cine împrumută, cât împrumută şi în contul cui depune ceea ce împrumută. Ce Prim-Ministru?! Ce Ministru de finanţe?! Eu, BĂSESCU sunt stăpânul!
În introducerea făcută, Băsescu remarca în sală mulţi constructori şi pe teren puţine lucrări finalizate. Păi, cum ar putea fi altfel când statul român condus de domnia sa este cel mai mare datornic? Cum ar mai putea avea autoritatea ceea ce spune Băsescu vis-a-vis de datoriile altora, când el (ca reprezentant al statului) este cel mai mare datornic?!
„Eu n-am venit aici să vă vorbesc despre lucrări ci despre riscuri” spunea T.B.
Care riscuri, d-le Băsescu? Alea legate de campania electorală şi lipsa finalizării dorite, aceea de fraierire şi obţinere a unui nou mandat de President of Romania? Astea sunt riscurile? Nu e nici un risc aici. Dimpotrivă! Un alt Preşedinte însumează dorinţa românilor sărăciţi de o conducere ignorantă şi de un om ce nu mai merită funcţia de Preşedinte. (Nu ştiu încă care ar fi acela care ar merita să deţină calitatea de om-simbol al României. Sper să aflu până la alegeri)
„Am simţit nevoia să vă transmit câteva mesaje” (T.B.)
Ce mesaje? Alea în care ne spuneaţi că vreţi să vă menţineţi notorietatea şi să câştigaţi din nou Preşedinţia? Astea sunt mesajele pe care ne interesează? Nu! Este doar ceea ce se intersectează cu interesul domniei sale. Atât.
Traian Băsescu nu a venit astăzi la Ministerul Transporturilor decât să gargarisească un discurs ce nu-i aparţine (chiar îl credeaţi atât de inteligent încât să-şi facă singur discursurile?!), să facă figuraţie politică, să cosmetizeze un portret caricaturizat, pătat şi urâţit de nepăsarea reală pentru situaţia românilor şi cea a României. A venit să păcălească un popor la televizor, să îi spună că vor fi bani (probabil în anul 2358, în contextul în care prevăd o succedare prezidenţială formată din lichele – în sensul înţeles de Gabriel Liiceanu din cartea sa Apel către lichele).
P.S. Am apreciat astăzi că Traian Băsescu şi-a recunoscut incompetenţa. A recunoscut că nu este capabil să scoată România din criză, atât el cât şi Guvernul condus de el, pardon de omul care face poc, Emil Boc.
“Iconita” din dreapta titlului blogului dvs. ce vrea sa spuna ?Neitelectuali nu au ce cauta pe acest blog ?Cand ma gandesc ca tara asta din 90 incoace este condusa numai de intelectuali si suntem in Europa aolo unde suntem ma apuca groaza.N-ar fi bine s-o dati jos?La multi ani sarbatoritilor.
@d-le Nastase, stiati ca a-ti construit gardul din jurul Parlamentului?Asa s-a spus prin gura autoritatii care este cea pe care a-ti votat-o conducatoarea Camerei Deputatilor,vai de capul nostru!Oare merita sa comentati?
@blueeye
o binevenita si interesanta explicatie, multumesc!
Maxi.
@blueeye – Spre deosebire de Mihnea Georgescu (Periuta) tu ai epuizat dintr-un foc toate cele trei incercari fara sa ghicesti unde anume se afla icoana folosita de catre dl. blogger spre ilustrarea.
Totusi ai merita un premiu de consolare, nu pe ochi frumosi ci pentru elocinta si stradanie in cele sfinte. Ca exemplu de “premiu” ai putea sa nu fi moderat/cenzurat timp trei zile indiferent ce ai zice. Eeee? Ce ai zice?
Reamintim că Sfântul Pavel fusese supranumit apostolul călător. „M-a întrebat odată Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Ştii ce i-am spus? – ăsta nu-i om, domnule, este toată Mediterana!”, povestea Petre Ţuţea. Când ne explică Biblia într-o Limbă Română exemplară, părintele Bartolomeu Anania subliniază şi itinerarul Via Egnatia, arătând “interesul strategic cu care apostolul Pavel s’a oprit asupră-i, dat fiind că unul din principalii factori de răspândire a creştinismului era şi admirabilul sistem de comunicaţii, atât pe mare cât şi pe uscat, al imperiului roman.” Via Egnatia era o deschidere spre Mediterana folosită de cuceritorii dovedind maximum respect faţă de logistică, precum romanii şi normanzii, dar şi de marii predicatori, precum ‘apostolul călător’ Pavel, ori de catarii „eretici”. . „Navetiştii” săraci de pe Via Egnatia furnizaseră principala masă de păgâni pe care i-a convertit Sfântul Pavel la Salonic. Datorită acestei convertiri creştine de la Solun, oraş unde exista pe atunci şi o importantă comunitate de evrei autentici, s-a putut crea o confuzie între evreii romanioţi (poetul Ion Vinea a fost unul dintre urmaşii lor) şi românii ortodocşi de pe Via Egnatia. Iar la 1492, evreii sefardi (berberi convertiţi la iudaism, amintiţi şi de Mihai Eminescu în ‘Sărmanul Dionis’) care fugeau din Spania, îi cer cu argumente sunătoare lui Kemal Reis (unchiul cartografului Piri Reis) să îi transporte la Salonic. Noi am citit din ‘Faptele Sinţilor Apostoli’ (Capitolul 16, Alineatele de la 6 la 10), şi am aflat acolo viziunea de sorginte Hristică a Sfântului Pavel despre Macedonia romană. „9. Şi noaptea i s-a arătat lui Pavel o vedenie: Un bărbat macedonean sta rugându-l şi zicând: Treci în Macedonia şi ne ajută. 10. Când a văzut el această vedenie, am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înţelegând că Dumnezeu ne cheamă să le vestim Evanghelia.” Despre dorinţa de perfecţionare şi de învăţătură întru credinţă a macedonenilor romani. Nu erau atunci, prea mulţi, comparativ cu puhoaiele popoarelor Asiei. Dar va fi Mileniul Întâi al Erei Creştine. Cu veacuri de învăţătură, urmate, după invenţia plugului mare, de secole demografice şi geografice „în graiul pâinii”. Cele patru veacuri de creştere demografică după „legea marelui J” a „românilor novaci” arată şi legătura cu Via Egnatia, cu Macedonia. Legătura de transhumanţă, chiar dacă era asigurată de păstori, asigură coerenţa unui limbaj românesc printre agricultorii care semănau grâul în brazda trasată de plug. Poezia lui Dimitrie Bolintineanu, scrisă şi ea în ‚graiul pâinii’ la fel ca poezia lui Alexe Mateevici, subliniază inserţia elementelor macedo-române de pe Via Egnatia într-o cultură comună aflată pe axa nord-sud. Via Egnatia e tăiată lângă Salonic de râul Vardar ce vine din Macedonia, trecând şi prin capitala Skopje a fostei republici iugoslave Macedonia. Fernand Braudel era fascinat de drumurile de transhumanţă ale păstorilor români, între Galiţia germană (Haliciul, ţinut pe bazinul hidrografic superior al râului Nistru), trecând prin România şi Macedonia, ajungând până la Marea Egee spre care curge Vardarul. Împăratul Vasile al II-lea (976-1025), fiul marelui împărat macedonean Nekiforos Focas (963-969), fusese supranumit „Bulgarohtonul” după ce a redeschis în 1018 libera cale pe uscat între Via Egnatia şi zona ripariană a Dunării. Câţi dintre acei macedoneni despre care scrie istoria bizantină erau de fapt români? Ştim că pe vremea Imperiului Otoman existau foarte mulţi români în Macedonia. Iată versuri doveditoare scrise de un martor: Dimitrie Bolintineanu. Strofele, pe care le-am numerotat, sunt extrase din poezia “San Marino”, pe care ne-o recita extaziat, nouă, elevilor, profesorul Predică Petre la liceul ‚Fraţii Buzeşti’ din Craiova: (1)« San-Marino astăzi are / Sărbătoare de păstori, / O serbare / De plecare / La Vardar ce cură-n mare, / Alergând pe pat de flori. »/(2)« Se întinde masa dalbă / Pe un plai lângă cătun, / Cu smântână / De la stână / Şi cu fagi de miere albă / Şi cu vin de la Zeitun. »/(6)« Popii binecuvantează / Şi atunci toţi s-au mişcat / De plecare / Către mare, / Turmele înaintează, / Toţi cu totul le-au urmat. »/(7)« Caii poartă în spinare / Corturi, pături, aşternut, / Toată casa, / Toată masa / Şi veşmânt de-mbrăcare, / Tot ce au, Tot ce-au avut. »/(8)« Mumele, în glugi pe spate, / Poartă prunci cu păr bălai / Sau mioare / Lîncezioare. / Clopotele, legănate, / Sună depărtat pe plai. »/(9)« Turma beagă, câinii latră, / Caii nichează uşor ; / Mai departe, / La o parte, / Sub o măgură de piatră, / Cântă-n fluier un păstor. » Avem mărturia lui Mihail Sadoveanu din „Anii de ucenicie” că macedonenii vor influenţa prin norocul lor financiar cultura română, sprijinind editarea unor reviste literare superbe, chiar dacă erau tipărite în tiraje homeopatice, aceasta judecând lucrurile după normele „culturii de masă”. Olteanul Şerban Cioculescu era la un moment dat intrigat că niciun presupus „consătean” de la Sadova nu îl căutase vreodată pe Mihail Sadoveanu. Pentru că acei presupuşi „consăteni” olteni de fapt nu existau, conchide Şerban Cioculescu: bunicul dinspre tată al lui Mihail Sadoveanu venea de pe teritoriul traversat de Via Egnatia. Să amintim că tatăl macedonean al Bolintineanului venea la noi de pe un versant al muntelui Morav, iar bunicul lui Mihail Sadoveanu, trecut în actele româneşti cu porecla Corciali, venise de pe celălalt versant. Acei mireni macedo-români îl imitau pe călugărul macedonean Nicodim de la Tismana. Să nu uităm că Nicodim se născuse şi copilărise în acel teritoriu al arhiepiscopiei de Ohrid dăruită cu un hrisov special în marele plan strategic al lui Mihail al VIII-lea Paleologul de reconstrucţie pentru Romania. Şi toate faptele mari ale călugarului Nicodim de la Tismana urmează, strict în transcendenţa isihastă, din spiritul hrisoavelor lui Mihail al VIII-lea Paleologul. Mai îndrăznesc să cred că George Coşbuc, atras şi fascinat de Tismana lui Nicodim în transcendenţa ei isihastă, încerca de fapt a surprinde viziunea despre Romania a împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul. Eu vreau să mulţumesc aici Mitropoliei Olteniei, instituţia care m-a ajutat, în gesturi atât de generoase înainte de 1989, să ajung la înţelegerea faptelor lui Nicodim, ctitorul de la Tismana. Spuneam că există încercarea permanentă de furt a identităţii noastre. Aici trebuie să amintesc un nume: Vladimir Tismăneanu, ostentativ afişat de Grupul pentru Dialog Social, care vrea să fure o rază de glorie din coroana lui Nicodim de la Tismana. Într-un timp când Oikumena oficial recunoscută de Bizanţ era numai greacă şi slavonă, marele papă Inocenţiu al III-lea reînvie arhiepiscopia Justiniana Prima ca Arhiepiscopia de Ohrid, cu o jurisdicţie care mergea din Balcani şi ajungea până la Marea Baltică! Când citeam romanele lui Henryk Sienkiewicz consacrate istoriei poloneze, eram surprins să găsesc prezentă o conştienţă romantică a originii romane a nobililor polonezi. Este vorba mai curând despre ceea ce noi denumim, pentru istoria noastră, “al doilea descălecat”. Pentru Polonia, evenimentul analog cu “primul descălecat” n-a avut loc niciodată, dar influenţa Romei – “al doilea descălecat” — devenea foarte puternică odată cu papa Inocenţiu al III-lea. Iar ţarul bulgar Ioniţă Caloianul nu prezintă pentru noi, românii, vreo însemnătate pozitivă, decât numai pentru că era investit de acel papă Inocenţiu al III-lea ca paznic (‚Rex’) pentru arhiepiscopia de Ohrid. Evenimentul având reverberaţie până în Polonia, memoria aceasta revenind ca invariant şi în opera literară a lui Henryk Sienkiewicz. Să nu uităm că marele nostru împărat, Mihail al VIII-lea Paleologul, a cărui amintire o mai păstrează picturile din bisericile Craioveştilor, dă un hrisov pentru arhiepiscopia de Ohrid, –imediat după hrisovul pentru Aghia Sofia–, instituind atunci Ohridul drept centru spiritual pentru latinii orientali. Mihail al VIII-lea Paleologul lega în mod expres aceste două hrisoave de re-întemeiere de marile ctitoriri întreprinse de Justinian I. Unii dintre eroii polonezi medievali zugrăviţi de Sienkiewicz se simţeau romani, spun din nou aceasta, şi poate că sentimentul lui Sienkiewicz se datorează nu direct papei de la Roma. Prin influenţa arhiepiscopiei de Ohrid în Polonia, sentimentul de romanitate nouă al lui Sienkiewicz se datorează împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul. Era certamente în scrierea lui Sienkiewicz şi atitudine politică anti – rusească, pentru că ruşii sunt aceia care clamează drepturi la moştenirea Paleologilor. Poetul Nichita Stănescu era invitat, ceremonios dar fratern, să-şi recite versurile la Struga de Ohrid, aşezare mirifică de pe aceeaşi Via Egnatia. Regiunea străbătută de Via Egnatia este supranumită uneori, fie pentru că Via Egnatia prelungeşte Via Appia, fie dintr-un exces de metaforă geografică : « Moldova Italiei », şi nu găsesc aici vreun accent maliţios.
TB – Opus 9
În timp ce TB pângărea altarul Bisericii Ortodoxe,
AN era în cloptniţă trăgând clopotul sfânt al
speranţei naţionale.
Multumesc pentru urarile ocazionate de faptul ca ma “prenumesc” Paul. Nu am niciun merit in alegerea acestui prenume, deci le voi transmite mai departe parintilor, moaselor, nasilor etc., care au contribuit la acest cadou lexical prenatal
Nu prea avem şi noi sfinţi pe sus de genul ăsta