Ioana Lupea, mama lui Traian Basescu

Privind fotografia care insoteste comentariile cunoscutei ziariste de la EvZ, constat ca asemanarea fizica, cel putin in ceea ce priveste expresia ochilor, cu Traian Basescu este izbitoare. Si ajung sa cred ca exista, intre ea si Traian Basescu, persoana pe care o apara de atata vreme, o relatie mai profunda decat cea simpla dintre un om politic si un apologet al sau. Tocmai de aici si titlul acestei postari, inspirat, e drept, din mesajul pe care chiar doamna Lupea l-a publicat zilele trecute in paginile ziarului de la care isi primeste salariul.

Daca domnia sa considera ca Monica Ridzi este fiica mea (apropo, sunt dispus si la un test de paternitate, inclusiv politica), atunci pot considera si eu la fel de legitim ca Ioana Lupea este mama lui Traian Basescu, alaturi de toti ceilalti “parinti” care acum isi dau seama, socati sau nu, de ce fel de progenitura au creat de-a lungul anilor.

“Rasfoind” internetul, oricine poate observa pasiunea cu care doamna Lupea scrie despre PSD si cat de mult ne iubeste, in obiectivitatea sa deontologica. Si mai vede cum intotdeauna gaseste, cu ingeniozitate, argumente care se potrivesc de minune pe discursul si mesajul  transmise din mall-uri de Traian Basescu. Este intamplare?  Poate ca da. Dar, cand vad atata asiduitate, care este depasita doar de taria celui pe care l-as numi “tatal lui Traian Basescu” (ne-am inteles din priviri, cred – m-am referit, ati ghicit, la proaspatul europarlamentar PDL, la fel de deontolog ca si doamna Lupea), nu pot sa nu am chiar  admiratie.

Revenind la mesajul politic transmis  la adapostul independentei jurnalistice (apropo, pe cand o candidatura si a dvs, doamna Lupea, dupa modelul colegilor dvs de breasla, care sa certifice celor care nu erau siguri de  adevarata dvs culoare?), vreau sa ma opresc asupra unei singure situatii. Am vazut ca doamna Lupea iubeste, la fel ca si domnul Basescu, sa isi asume erori. A spus de vreo trei ori ca greseste, incercand probabil sa faca un exercitiu retoric. Eu cred insa ca a fost mai mult decat atat: este obisnuinta de a arata ca, dincolo de impresia de perfectionism, si ea este supusa erorii, la fel cum este si presedintele nostru. Editorialistul-jucator a creat un presedinte-jucator. Acesta este modelul din spatele relatiei descrise mai sus.

Nu ma veti auzi raspunzand efectiv atacului josnic facut de doamna Lupea. Evident ca era nevoie ca si atunci cand se gasesc dovezi clare de incompetenta, smecherie si nesimtire sa fiu blamat tot eu. Adica cel care vorbeste in continuu despre cat de gresit este ca PDL se afla la guvernare. Probabil ca pasul urmator va fi sa fiu eu blamat pentru existenta lui Traian Basescu si pentru modul in care eu l-am “creat”. Poate ca vom avea si un moment emotional in care Basescu si gasca lui de deontologi vor plange recunoscand ca au gresit si ca eroarea lor este produsa tot de mine.

Si, celor care chiar n-au inteles nici pana acum, intre mine si doamna Ridzi diferenta e mult mai mare decat una de gen. Dupa cum cred ca deja incep sa isi dea seama tot mai multi dintre romanii care renunta, treptat, sa il mai sustina pe Basescu. Sa mai adaug una : doamna Ridzi a creat o scena din cateva scanduri, eu am realizat 24 de muzee in perioada cat am fost la guvernare…