Voi incerca, alta data, sa va povestesc despre Adunarea parlamentara a Consiliului Europei, despre comisiile sale, despre incalzirea globala sau despre schimbarile climatice. Despre solutii moderne de producere nepoluanta a energiei, despre formule de descentralizare sau despre modalitati de asigurare a democratiei locale in Europa. Teme care s-au discutat si la reuniunea la care am participat la Londra.
Cu ocazia acestei calatorii, am avut insa ocazia sa vizitez expozitia “Baroque -Style in the Age of Magnificence (1620-1800)”, organizata la Victoria and Albert Museum. Despre aceasta expozitie as vrea sa va scriu cateva impresii. Nu sunt un admirator al acestui stil. Incarcat, apasator, cu teme aproape in totalitate preluate din domeniul religios – semn al dominatiei puternice a Bisericii catolice, barocul este, in mare masura, rezultatul expansiunii coloniale a marilor imperii europene, al resurselor formidabile dobandite in colonii. Pe de alta parte, prin mimetism, barocul a marcat puternic si tarile Americii latine.
Expozitia de la V&A arata tocmai aceasta extindere, a unui stil opulent, din Italia si Franta in celelalte state europene si apoi in Lumea Noua. Barocul s-a manifestat in pictura si in sculptura dar s-a impus in arhitectura si decoratii interioare, in organizarea teatrului si a spectacolului de opera (spre exemplu, in timpul lui Ludovic al XIV-lea). Expozitia, cu numeroase piese preluate din alte muzee, evidentiaza tocmai aceasta amprenta a temelor mitologice sau preluarea formelor de arhitectura greaca sau romana in spatiul interior al marilor palate sau in spatiul exterior, pentru diverse ceremonii in mari piete publice. Sau in imense gradini, cum este cea de la Versailles. Stilul baroc s-a dezvoltat in special in zonele cu regimuri absolutiste, inclusiv din Scandinavia sau din Rusia. Sunt expuse numeroase piese, inclusiv din Europa de est. Niciuna din zona noastra.
Dreptul de a cuvânta
La Londra, într-un parc, p-un scaun
vorbesc cu nimeni, mă ascultă toţi;
mă port de parc-aş fi un mare faun
şi nu dau nici o socoteală la netoţi.
Ion, Emil, Traian sunt nume pomenite
printre înjurături de mamă şi de rasă.
Of insulari ! cuvintele cu greu rostite,
ce mult aş vrea să se audă şi acasă…
PS Domnule AN, stau acolo până vă
veţi hotărâ să fiţi Preşedintele României.
@ Adrian Năstase
“Incarcat, apasator, cu teme aproape in totalitate preluate din domeniul religios – semn al dominatiei puternice a Bisericii catolice, barocul este, in mare masura, rezultatul expansiunii coloniale a marilor imperii europene, al resurselor formidabile dobandite in colonii.”
Este şi normal, pentru că apare din Contra Reformă. Exploatarea noilor resurse oferite de colonii se face prin folosirea unui soft anselmian-scolastic, care şi el se naşte din Învăţătura Sfinţilor Părinţi ce incorporează softul aristotelic, vedeţi şi lecţia de raţionalitate sinoptică de pe exteriorul Mănăstirii Moldoviţa.
Gradinile de la Versailles sunt superbe, imi plac asa de mult!
Sa te plimbi, sa te bata soarele si sa te bucuri de tot ceea ce ai placerea sa vezi si ce te inconjoara, iar cand ai obosit sa poposesti la un petit croissant et un cafe au lait. Neaparat cu scortisoara.
Intr-adevar, barocul este incarcat si ilustreaza marea expansiune coloniala, dar exista un frumos al sau la care nu poti sa ramai insensibil..
Eu as fi intitulat articolul anterior Ofensiva ” dreptei”, nicidecum “Ofensiva” dreptei.
De cand sunt populismul si ultranatinalismul ‘de dreapta”?? Dar prostia?
Evit cu grija orice discutie despre doctrinele economice politice si morale din mai multe motive:
- Nu intereseaza pe nimeni
- Cunostiintele mele despre subiect sunt in mare contradictie cu enunturile facute de politicieni. Enunturile astea ale oamenilor politici sunt in prezent unanim acceptate si nu-si pune nimeni problema falsitatii lor.
Nu vreau sa par ciudat sau neinstruit contrazicandu-le fatis.
- Chiar daca mi-as exprima opiniile si cunostiintele, lectura lor nu ar convinge si nu ar ajuta pe nimeni. E mare lipsa de ceva cultura clasica si filozofica printre concetatenii nostri, etapele astea nu se pot “arde”. Ar trebui predate cumva la scoala, cel putin elementele importante.
Lipsa de cultura veritabil europeana si dezordinea morala isi arata efectele in rezultatele alegerilor europarlamentare..
Asa ca revin la stilul si preocuparile mele cotidiene si fac urmatorulanunt “off topic”:
Legea salarizarii unice este una din cerintele acordului cu FMI.
Este clar ca scopul ei este acela de a favoriza austeritatea bugetara prin evitarea exceselor si a abuzurilor. Dupa cate am inteles, astazi la guvern se discuta despre “sporurile de incompatibilitate”.
Dupa cat intelegem, aceste sporuri sunt destinate unor categorii profesionale cum ar fi magistratii sau functionarii publici, pentru ca nu au voie sa presteze alte profesii, cum ar fi cea de comerciant, din motive de “incompatibilitate”.
Prin incompatibilitatea asta, inteleg suspiciunea ca respectivii, uzand de functia lor, ar putea sa obtina avantaje in activitatea secundara.
Rationamentul este gresit, discriminatoriu si anticonstitutional:
1 Daca cetateanul A care este functionar public primeste o compensatie din partea statului deoarece nu poate exercita in paralel aceeasi ocupatie cu cetateanul B care este antreprenor, atunci fac observatia de logicca elementara ca si cetateanul B este incompatibil cu ocupatiile cetateanului A, prin urmare, pentru a nu fi discriminat, trebuie sa primeasca si el o compensarte din partea statului. Cu alte cuvinte, vreau “spor de incompatibilitate” pentru antreprenori, fiindca li se interzice sa fie in paralel magistrati sau functionari publici sau militari sau mai stiu eu ce.
Daca nu li se acorda de catre stat compensatii similare cu ale salariatilor bugetari, consider ca ne aflam in fata unui grav caz de discriminare. Nu glumesc.
2 Sporul de incompatibilitate este destinat sa repare un prejudiciu care i s-ar aduce bugetarului prin interzicerea practicarii unei alte ocupatii, in general comerciale, antreprenoriale.
Dar prejudiciul acesta nu este cert, si nici nu poate fi cuantificat. Ar fi stupid sa ne inchipuim ca absolut toti functionarii publici sau magistratii sau militarii ar obtine foloase materiale practicand ocupatia de comercian sau antreprenor. Este vadit ca marea majoritate nu pot sa faca asta, nu au aceasta capacitate.
3. Se incalca principiul de nevinovatie, deoarece se presupune apriori ca intregi categorii de functionari vor incalca legile si principiile morale daca vor mai exercita si alte ocupatii.
Concluzie:
Sau se renunta total la sporurile de incompatibilitate sau se dau compensatii guvernamentale comerciantilor si antreprenorilor fiindca nu au voie sa practice si alte ocupatii, cum ar fi cea de magistrat, militar sau functionar public.
Am zis. Din dilema asta nu puteti iesi.
Cred ca este orasul meu preferat. Am fost de doua ori, in 2004 si in 2007. In 2004, am fost intr-un study visit la Guvernul Marii Britanii pe tema politicilor de incluziune sociala pe care dvs. impreuna cu profesorul Catalin Zamfir, coordonatorul nostru de la CASPIS, le-ati stabilit ca si prioritate clare pe agenda politica. Dincolo de experienta deosebita din punct de vedere profesional, am descoperit un oras extraordinar. Totul era ordonat dar mai ales elegant, in stilul lor aparte. Imi amintesc si acum cu placere vizita la British Museum si pauzele de plimbare in St.James Park sau Trafalgar Square.
….Poate ca pe noi ne-a ferit soarta de regimuri absolutiste de lunga durata, scurte am mai avut, insa probabil insuficiente ca sa propage vreun stil.
Stimate Domnule Nastase,
La Londra ca la Londra, da’ sa vedeti ce nazbatii avem noi la “Pescarus”:
Daca Golden Blitz nu este, nimic nu este!
11/06/2009
Ete, vacs, s-o creada puletii!!!
Ne-a aratat el, dom’ presedinte ca sunt de gasit intocmai si la timp inlocuitori si pentru Golden Blitz, la o adica, “lacasuri de cultura politica” chiar mai trainice si mai frumoase decat birtul transformat initial de ales in centru de strategie si comanda politico-controcenista de bodega, politica aplicata cu imense succesuri de mai bine de patru ani, unei Romanii mute in contemplatia sa fata de faptele anticonstitutionale si nu numai ale lui Idi Amin de Basarabi.
Usurat de stresul problemelor organizatorice ce tineau de mosirea partidului prezidential, operatiune incheiata la defunctul si mult hulitul Golden Blitz si stropita la greu cu trascauri care mai de care, mai nou, asimetricu’ da lectii de democratie puletilor, lectii croite pe tiparul falsificarii si validarii acestei manareli a alegerilor, ori de care ar fi ele, la noul sediu strategic, care-i trezeste, prin denumire, amintiri legate de clipele din viata lui, cand era una cu marea, restaurantul Pescarus.
Acilea si numai acilea, nostalgicul nostru presedinte poate rezolva pe triluri de “Fetele lu’ tata” si “Pusca si cureaua lata”, in aburi bahici mai puternici decat smog-ul londonez, problemele care ar putea aparea in procesul electoral din care EBA tocmai a iesit premiata si incununata cu laurii exit-poll-ului.
Reteta rezolvarii acestor probleme este simpla si pe intelesul oricarui prostanac:
Se ia una bucata vicepresedinte purtatoare de sutien, neutra si impartiala a BEC (pentru cine nu stie, Biroul Electoral Central), recomandata in prealabil pentru post de institutia prezidentiala, se aduce in miez de noapte electorala la brateta cu Primul Ministru, inconjurati de paza de corp inalt portocalie, se aseaza cu onoruri la masa de taverna, in timp ce toata lumea este ocupata cu numaratoarea voturilor si incheierea Proceselor Verbale, se ghiftuieste bine cu alde somon si caviar udat din belsug cu produse de crama, i se desfata urechiusele cu triluri de manele pe versuri la tema si in pauza de sprit a tambalagiilor i se traseaza sarcini precise despre modul in care trebuiesc rezolvate fara tam-tam si favorabil PD-L si Eba eventualele contestatii cu aroma turistica sau vot ca sarcina de partid.
Pentru aprofundare, i se aminteste faptul ca, in conformitate cu legea, misiunea ei la BEC tocmai in asta consta: rezolvarea contestatiilor si verificarea provenientei fondurilor de campanie ale candidatilor.
Misiune indeplinita ulterior cu succes!
Geaba tipa presa, alde Crin si chiar unii de-ai lui Geoana ca s-a furat ca-n codrii Sherwood in alegeri, geaba este descoperita strategia de ciordit electoral, scrisa alb pe negru, pe o tabla din sediul PD-L, geaba a prins alde Nica niscai infractori electorali pe colo si pe dincolo, BEC este neclintit in sentinta sa: alegerile europarlamentare din Romania au fost atat de corecte, incat in viitor ele vor fi luate ca model de desfasurarea de intreaga Uniune Europeana si de ce nu si de Statele Unite.
Si uite asa, ne-a mai pus-o asimetricu’ de un sut in cur si un cap in gura, dupa care s-a urcat din nou tamaiat la volanul Loganului si a sters-o englezeste spre asternuturi.
Si boboru’ alegator, sutuit la poponeata si cu buba la gurita, tace si tace si tace, iar pentru variatiune din cand in cand mai si “voteaza”.
Vai de mama ta Romanie, pe mana cui ti-ai dat destinul!
P.S. Nea Geoana, eu zic ca la toamna, in aceste conditii de alegeri cu iz de crama si putind de la o posta a hotie pe fata, pe suficientii aia din staff-ul PSD-ului sa-i pui sa-si fotografieze cu telefonul mobil locul unde au stampilat “Votat”, ca dupa cum s-a manifestat conu’ Ponta aseara, la Sinteza Zilei, in interventia sa pe Antena 3, de la astfel de “lideri” ai partidului vei avea parte de vot canci.
Noi, puletii, te-om vota, daca vei ajunge in turul II, ca ne-am saturat de nefacubilele asimetricului, dar vezi ce faci cu activul de partid ca astia ie cu matale la hoha, in timp ce votul si’l vor baga chiombului.
sa fiti iubit
marcus
Recunosc ca nici mie pana la un moment dat barocul imi starnea o apreciere moderata (si raman inca un admirator al celor clasice, mai presus de toate). Insa am invatat sa il pretuiesc. Poate cea mai buna scoala in acest sens este o vizita la Roma, epicentrul fenomenului baroc, si vizita, pe cat posibil, a fiecarei biserici care iti iese in cale, multe dintre ele opere cmplete sau partiale ale unor maestri ai barocului ca Bernini sau Borromini. Oricat de inversunat ai impotriva hybrisului artistic al barocului, nu poti ramane cu gusturile neafectate.
In al doilea rand, pe masura ce pretuirea mea pentru baroc a crescut, am inceput sa ma gandesc de ce reactia mea a initiala a fost atat de adversa. Cred ca raspunsul e unul istoric. Desigur valorile centrale care plutesc in baia culturala in care suntem educati sunt cele clasice (masura, retinere,rationalitate etc). Insa mai e ceva: ca arta a contrareformei, a propagandei si usurintei in receptare, barocul a fost un curent voit popular. Poate de aceea a prins si a devenit limbajul artistic cel mai prezent (cu exceptia unui revival neoclasic de cateva decenii) pentru niste secole, pana la apaitia rupturilor avangardiste, oriunde au acut ele loc (arhitectura, pictura etc). Aceasta face ca limbajul baroc sa fie si cel al banalitatilor, daca nu chiar al kitsch-ului. De aceea baroc-ul are un statut atat de dubios intre cei care mai gusta arta, asocierea cu intreprinderi artistice nereusite.
Intre timp va urez sa gustati capodopera lui Wren din Londra, care a starnit un scandal la vremea ei, datorita caracterului sau mult prea baroc (dar din alte cauze – deoerece era vazuta ca mult pre “papistasa” intr-o lume a retinerii protestante).
“Dreapta” lu’ peste:
INTEPRETERS in the European Parliament trying to translate the remarks of George “Gigi” Becali may struggle. Even in his native Romanian, his puzzling syntax and coarse slang make him a butt of satirists. The interpreters may also blench at what he says, especially about Jews, gays, Roma (Gypsies) and women. But they may be spared this for the time being because a court has banned the newly elected Mr Becali from leaving Romania pending a criminal trial for kidnapping.
sursa:
http://www.economist.com/world/europe/displaystory.cfm?story_id=13832627
Impresionanta si fabuloasa Londra . Totul inspira civilizatie si grandoare . Cu mancarea e mai prost , chiar jalnic
). Pentru noi , doi romani “fugiti de acasa” la 45 de ani , cel mai emotionant episod in Anglia a fost clipa cand am atins punctul 0 al longitudinii pamantului – Greenwich . Romani fiind , am simtit ca suntem fii acestui pamant in aceste vremuri ( chiar daca sunt tulburi) . Cu bine , daniela .
Accesand linkul V&A, am apasat pe music player.
E placuta muzica, poti redacta linistit cand o asculti pe fundal.
Mai sunt incă roze, — mai sunt,
Si tot parfumate si ele
Asa cum au fost si acele
Când ceru-l credeam pe pământ.
Pe-atunci eram falnic avânt…
Priveam, dintre oameni, spre stele; -
Mai sunt incă roze — mai sunt,
Si tot parfumate si ele.
Zadarnic al vietei cuvânt
A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc uit, si cânt,
In ciuda cercărilor grele,
Mai sunt incă roze, — mai sunt.
E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, si mor si-n mine –
S-au fost atât de viată pline,
Si azi se sting asa usor.
În tot, se simte un fior,
O jale e în orisicine.
E vremea rozelor ce mor –
Mor în grădini, si mor si-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăsaguri de suspine,
Si-n marea noapte care vine,
Duioase-si pleacă fruntea lor… –
E vremea rozelor ce mor.
Unele realizari in stil baroc, care nu sunt excesiv de incarcate, sunt frumoase.
Yes-viitor raspuns pentru:Tema „Catre o politica energetica comuna” (2008/C 211/05)- Europa: importa în prezent 50 % din energie, iar aceasta dependenta va ajunge la 70 % în 2030;dependenta de petrol va fi de 90 %,cea de gaz de 70 %.
4.Romania:peste 15 ani nu avem rezerve minerale de gaze si petrol-HG nr.1069/2007-Strategia Energetica!
Deci -Guvern cu Stimulente financiare pentru promovarea eficienţei energetice –si asa, acesta din 2008 mi-a abrogat legea nr.199/2000-utilizarea eficienta a energiei:
-Promovarea de mecanisme financiare noi si inovatoare pentru stimularea investitiilor pentru productia de energie verde-prin initiative legislative si derulare proiect privind dezvoltarea mecanismelor de stimulare financiara si fiscala ;www.SOSTerra.go.ro
-Accelerare proceduri si documentatii pentru acorduri,avize nediscriminatorii si simplificare proceduri judiciare prin autorizatii si licente pentru constructia, implementarea unei reglementari de producere Energie-RES,conectare si distributie in retele electrice/termice si comercializare energie.
Pentru mine Barocul nu înseamnă opulenţă ci mai degrabă o virtuozitate fragilă.
@Instalatorul.
Off topic
Am fost trist toata ziua dupa ce am citit raspunsul dvs.
1. e vorba de sigla BBC….iar titlul este ,sa zicem bland ,tendentios..Romania Voteaza…:(
2. Cand vorbim de Romania, vorbim de o tara care are dezvoltat un adevarat cult al “sapunului de casa”….inutil sa mai zic ceva…
Sunt bucuros ca sunteti un entuziast al culturii britanice, da…si eu , mai sceptic…Nu mi-am dorit niciodata sa vad Anglia ca simbol de civilizatie…am vazut Babylonul, Egiptul, si mai ales China…da…mi-am dorit sa vad America pentru bumul unui imperiu modern…chestiuni de gust…Pana la urma, cred ca toata discutia asta de cine este mai grozav, mai agresiv, mai pastrator, mai inteligent , mai fudroaiant…se poate rezuma la o discutie despre la ce latitudine evolueaza fiecare natiune…si de moment istoric… In prezent , asistam la convulsiile celui mai recent imperiu..200 de ani? cam putin..dar acum totul este in viteza…Bref, am mare admiratie pentru toate popoarele lumii…iar cand in mintea mea apare expresia “perfidul Albion”, nu ma gandesc la poporul insular…:(
cu stima, Maxi!
Am lipsit doua seri din cuza unei furtuni(a cazut netul); sa nu uitati sa ne prindeti in programul d-voastra de vizite in vara aceasta. Va multulesc.
Domnule Nastase asa sa va ajute Dumnezeu sa scapati tara de ciocoi.
Barocul…o fantezie perfectionista…:) admirabil si in detaliu si in ansamblu….cand viata era mai simpla , ambientul era mai “stufos”, acum viata este mult mai complicata, ambientul tinde spre un dezolant minimalism…
@ A Nastase;
oriunde va aflati acum. De cateva zile postez pe blog, ati vazut, parti ale unui jurnal de calatorie inspirat, cum altfel, dintr-o calatorie facuta timp de sase zile in Nord-ul extrem al tarii. A fost o mai veche dorinta de a cunoaste Maramuresul istoric cu perlele lui seculare Biserica din lemn cu o singura turla, Poarta sculptata, Casa din lemn acoperita cu sindrila, formata din tinda, doua camere si pridvor dar si gospodaria cu acareturile sale, portul, traditiile. Eu cred ca pentru a bifa in conditiile calificativului „bine” o astfel de intreprindere, ar trebui sa mai fac in zona cel putin doua deplasari. Dar, deocamdata eu sunt multumit ca am reusit aceasta prima deplasare; si mai cred ca ea a favorizat aparitia conditiilor pentru celelalte doua. Am avut si noroc cu carul, chiar sansa sa asist timp de cca o ora, pe santierul de constructie al unei noi biserici din lemn, la momtajul unor componente lucrate in atelier si puse in opera in fata unei asistente adhoc formata din viitorul paroh al bisericii si alte cateva persoane printre care si subsemnatul. Atunci am aflat de la paroh ca echipa care tocmai si-a etalat maiestria in fata noastra este aceiasi cu cea care a construit bisericile din Montreal, Sydney si New York. In timpul sederii mele in Sighetu Marmatiei am vizitat satul Breb, Muzeul Satului Maramuresan, manastirile Micula si Sambata, Cimitirul Vesel de la Sapanta, orasul Negresti-Oas si satul cu populatie majoritar ucraineana Huta Certeze. Satul Breb poate fi, dupa opinia mea, esantionul optim, ideal pentru o cercetare sociologica de natura sa ofere celor interesati date despre evolutia (involutia) satului maramuresan de dupa decembrie ’89. Pe traseul Bucuresti-Sighetu Marmatiei si retur am trecut prin mari orase ale tarii, toate fara o centura de ocolire. Paradoxal, aceasta situatie care cu greu se poate intalnii in Europa zilelor noastre, mi-a favorizat cunoasterea unui detaliu din campania electorala care tocmai s-a stins; publicitatea stradala. (a PSD anosta, aproape inexistenta) Sigur acum se fac analize, se emit concluzii, se definesc masuri; cel putin asa cred eu ca ar trebui sa se intample in normalitate. Dar, observ eu de la distanta, la PSD datele sunt putin diferite iar evolutia lor de azi nu poate duce la finalul dorit; castigarea alegerilor prezidentiale din iarna. M Geoana are aceiasi prezenta stearsa pe oriunde calca iar mesajul lui nu inspira convingere si hotarare. Am senzatia, si nu cred ca ma insel, ca prin tot ceea ce face nu vrea sa supere pe cineva anume, sa-i produca Basescu-lui nici cel mai mic disconfort; iar acesta, la randu-i, il ridiculizeaza si nimeni din partid nu reactioneazaea in nici un fel. Traiesc evenimentele de dupa alegeri cu stupoare si nu-mi vine sa cred ca exist si triesc intr-o tara europeana in care tupeul este legiuitor iar crasa marlanie judecator. Ei bine dle. A Nastase, in tot acest timp in loc ca PSD-eul sa zburde prin conferinte de presa, dezbateri televizate si chiar prin aprige manifestatii stradale, ce face?; sta in chinga basesciana la guvernare. O guvernare in care a fost atras si impins totodata de acelasi M Geoana si alti cativa aventurieri din cercul lui stramt. In „Pasul urmator” va referiti la un adevar trist pentru PSD, potrivit caruia „a pierdut teren in mediul urban”. Corect, asa este. Char si nea Tudor, un taran din Breb, ma intrebat el cu cine voteaza. Revenind la „Pasul urmator” ca miscare pe scena politica, datele se clarifica tot mai mult de la o zi la alta. Dar, nu cu M Gioana in fruntea partidului dle A Nastase.Loc si timp de intors inca mai este
Maxi: nu sunt un entuziast al culturii britanice, insa, per global, am fost impresionat de calitatea oamenilor, de dorinta lor de a te ajuta (nu cu bani, in sens de indrumare). Au partea lor de golaneala, fireste (m-a prins odata o sosire de galerii la Cupa Ligii, in statia de metro Baker Street, de mi s-a facut parul maciuca inca de cind erau la 500 de metri – si totusi nimic inafara de navala si urlete, nu au prapadit nimic si erau citeva mii), dar pe ansamblu sunt un popor de calitate, iar renumele lor de help people este cit se poate de adevarat. Atunci cind ma mers prima oara acolo si eram ca zapacit, multa lume m-a ajutat fara sa i-o cer: de la un cetatean care m-a vazut strain si m-a sfatuit sa nu iau celebrele cab-uri ca sunt foarte scumpe, pina la casierita din gara Paddington care imi corecta pronuntia localitatilor si m-a ajutat sa le pronunt corect, nimeni nu a incercat sa ma tepuiasca, toata lumea a dorit sa ma ajute. L-a micul hotel unde trebuia sa merg, fiindca intirziasem la intrunirea respectiva, patroana cea batrina m-a asteptat in pragul usii pina am ajuns si mi-a facut o morala zdravana pe motivul intirzierii de parca ar fi fost mama mea. Au, au hotii lor, au gunoaiele lor, dar repet, pe ansamblu sunt (sau in sfirsit, erau) peste noi, nu imi face placere sa o zic, dar asta este. Sa vezi circiuma cu loc de joaca pentru copii amenajat de circiumar, ca sa nu se plictiseasca copii cit timp rad taticii cite un pint de bere, innebunesti. Nu va spun ca am cunoscut (la Lebada) si pe celebrul maior britanic in rezerva, e exact ca in filme: inalt, slab, cu mustacioara, cu bereta pe o ureche, scurt la vorba, laudaros si bautor de bere moderat, ca de, nu se cade sa bea mult in public, e onoarea armatei britanice in joc. Sa stiti ca per medie nu o duc in lux, nu doar ca au taxe foarte mari, dar din cauza asta au si preturi mari – si din cauza asta sunt foarte grijulii cu banii, sunt foarte atenti cum ii cheltuiesc. Nu au propriu zis bucatarie nationala si de aceea sunt foarte deschisi catre alte bucatarii: indiana, italiana, mai recent chineza (se putea altfel?). Am rugat odata la masa sa-mi aduca niste mincare englezeasca si mi-au adus niste miel si un castron urias de salata, totul foarte grijului si curat gatit. Mai toti tipii pe care i-am cunoscut erau foarte preocupati de silueta (mai rau ca femeile, zau asa!) si faceau o mie de figuri pina mincau cite ceva , asta pina ce veneau in Bucuresti si scapau la mici si la sarmale, incepeau sa se bata lupii la gura lor. Dar, daca va duceti pe acolo, nu care cumva sa mincati friptura de vaca cu sos de menta, e groaznic, e un soi de talpa pe care se toarna acid. Dar ei maninca asta. Gata, v-am plictisit destul.
Şi dvs. sunt o personalitate barocă a politicii româneşti!
Normal ca nu ati gasit nici un exponat – noi eram un fel de colonii!
Cand a reinflorit prin sec 19, chestia a avut un caracter provincial de Coana Chirita.
Acum suntem in plina era a BAROCULUI-MANELIST, expresie a opulentei primitive.
Cele mai baroc chestii pe care le vedem (la televizor) sunt Tronul lui Becali de la Palat precum si Tronutile regilor si imparatilor rromi.
@Adrian Nastase: nu ma pot abtine sa va intreb – care este stilul care va place cel mai mult? Inteleg ca nu apreciati atmosfera apasatoare a stilului baroc, as indrazni sa trag o jumatate de concluzie: sunteti un adept al realismului?
Eu personal ma simt atras de perioada 1300-1500 dHr. si implicit de misterul si monumentalismul din jurul stilului gotic (in special in arhitectura), iar mai tarziu ma regasesc in socantul si excentricul simbolism.
Cuvantul BAROC ar putea veni de la:
- “barros” (gr.) = greutate;
- “barrueco” (span.) = perla neregulata extrasa din diferite tipuri de roci;
- “berrocal” (span.) = loc plin de stanci granitice;
- “barrôco” (port.) = neregular, defectuos;
- “verruca” (port.) = perle mari, neregulate;
- “parruca” (it.) = care are ondulatii si bijuterii.
Prima utilizare in arta a acestui termen ii apartine lui Benvenuto Cellini, care l-a folosit cu sensul de extravagant. Apoi, J.-J. Rousseau, D. Diderot s.a. au folosit termenul BAROC cu sensul de excesiv de incarcat, grotesc, uneori chiar ridicol.
A fost identificat cu arta tipic burgheza.
Pentru ca am vazut personaje de pe blogul d-nei EU pe aici, hop si eu cu consideratii de sezon. Marturiseati odata, d-le AN, chiar pe blogul dvs. ca aveti o mare consideratie fata de general Iulian Vlad, ultimul Sef al Securitatii Romane. Apropo, anul acesta se implinesc 20 de ani de la acele evenimente, nu-i asa ?Am citit de curand ca Iulian Vlad a intrat in vizorul CNSAS, adica este cercetat de acestia pentru a se vedea daca nu cumva dl.IV, in calitate de sef al Securitatii, ar fi colaborat cumva cu Securitatea.(sic !). Imi permit sa va intreb (stiu ca aveti simtul umorului dezvoltat) iar dvs. va puteti permite, mai mult ca sigur sa nu imi raspundeti :daca veti afla ca cetaceanul Iulian Vlad ar fi fost colaborator al Securitatii, v-ati pastra aceleasi inaltatoare sentimente de respect? In aceeasi ordine de idei sau in alta ordine, ma rog, despre dl. Ursache Mircea aveti aceleasi sentimente de mare consideratie ?
S-ar putea sa vi se para putin sacaitoare si fara rost aceste intrebari, d-le Nastase. Va asigur, insa, ca nu putem spera la o lume mai buna si mai curata daca nu am fi atenti si la ce bazaie pe langa noi…
Domnule Nastase,
Incerc sa va tin la curent cu evolutia politica din tara, cat timp sunteti plecat:
Ei Au Inceput !
12/06/2009
Nu de putine ori am fost acuzat la greu (cu garnitura injuraturilor de rigoare) de talibanii pupinbasisti ca nu respect institutia prezidentiala, mai exact pe seful statului, pe motiv ca “am indraznit sau indraznesc” sa critic atitudinea, comportamentul, iesirile, adresarile acestuia fata de presa sau preopinentii sai politici etc. pe considerentul ca acestea contravin de cele mai multe ori celor mai elementare reguli de bun simt.
Celor care m-au apostrofat de aceasta maniera, m-am abtinut de cele mai multe ori sa le raspund “ba pe-a ma-tii!”, la schimb am incercat sa le explic fatul ca n-am inceput eu, ci stimabilul nostru presedinte. Ca daca domnia sa ar fi avut cat de cat un comportament normal, care sa se inscrie macar la limita in rigorile cel putin formale ale functiei de sef al statului, atunci evident ca atitudinea mea critica fata de domnia sa nu ar fi avut niciun fel de temei, ca sa nu pomenesc nimic de sursa de inspiratie.
Eu, in toata aceasta perioada, n-am facut altceva decat sa taxez, cu mijloace modeste, ceea ce vedem cu totii ca se intampla pe scena politica romaneasca, comedia bufa, circul, gagurile de filme cu prosti si pentru prosti, performate de actorii politici ai zilei in frunte cu acest “Stan si Bran- 2 in 1-”, Traian Basescu.
Respecta si vei fi respectat !
Aceasta porunca cutumiara a codului eticii se pare ca nu este cunoscuta de chiriasul de la Cotroceni care, prin comportamentul sau a decredibilizat si a aruncat in zona ridicolului, a rizibilului si a penibilului institutia prezidentiala si tot ceea ce reprezinta ea, cu consecinte directe de aceeasi natura si asupra celorlalte institutii ale statului de drept.
Daca nici macar la nivel formal, protocolar nu reusesti sa-ti impui pentru o scurta perioada de timp, un comportament adecvat, indiferent de resentimentele pe care le incerci fata de anumiti opozanti politici, atunci este clar ca ai o problema majora de perceptie asupra canoanelor cerute uneori unui sef de stat.
In situatia in care, pe patul de spital, operat fiind, refuzi vizita de curtoazie anuntata de primul ministru, numit de tine, pe motiv de bosumflare politica de gradinita, aratand astfel supusilor ca supararea ta se manifesta la nivel de strada, poti fi inteles eventual ca persoana particulara, in niciun caz ca peroana publica, investita de votul cetatenilor cu prima functie in stat.
Daca insa, in calitate de gazda, esti obligat de protocol sa inviti proaspetii alesi europarlamentari pentru a le oficializa statutul rezultat in urma votului, in cadrul unei ceremonii solemne, tu, pe acelasi principiu al bosumflarii politice, refuzi cu ostentatie sa ciocnesti obligatoria cupa de sampanie cu un Vadim pe care-l stie toata lumea pentru iesirile sale, asta nu inseamna ca ai aratat audientei ca-ti dispretuiesti adversarul, ci ca te dispretuiesti pe tine si ca nu esti in stare sa te ridici deasupra conditiei de tata mahalagioaica cu poale’n cap in milocul ulitei, suparata pe vecina ca si-a intins rufele pe sarma ta.
Cam acest lucru s-a intamplat ieri in cadrul unui moment ca definitie festiv si presupus incarcat de solemnitate, transformat de gazda si de “eternul si fascinantul” Vadim Tudor, intr-un nou numar de circ, golit de orice continut axiologic in spiritul celor enumerate mai sus, plin insa de penibil si ridicol pentru cetateanul de rand al unei tari itinerata politic spre nicaieri.
Daca peste asta mai suprapunem si bosumflarea politica, pe model patern, a fiicei parlamentarese, care odata ajunsa in pozitia politica impusa romanilor de vointa lui tati, nu mai vrea “sa vorbeste” cu presa pe care in campanie a curtat-o asiduu cu declaratii de dragoste eterna, simultan cu declaratiile de neam prost al unei Dinu Paturica ajunsa in pozitia de vicepresedinte BEC, prinsa cu ocaua mica atunci cand se betivea cu cei fata de care ar fi trebuit sa manifeste impartialitate, avem tabloul complet al unui simulacru de eveniment politic dambovitean.
Si in conditiile acestea mie, un pulete anonim, cu drept INCA la opinie, mi se cere imperios sa-l respect pe seful statului, sau pe oamenii politici “emanati” ai vointei populare.
Ei bine, iaca nu vreau si nici nu pot s-o fac si, ori de cate ori voi avea prilejul, voi sanctiona dupa puterile mele, ridicolul, rizibilul, grotescul, penibilul, nesimtirea politica etc. avand ca scuza faptul ca “ei au inceput!”.
@PS-din foarte mult respect pentru chiomb si tot ceea ce reprezinta el, Monicuta si nea Preda au zis pas la patalamale si ceremonie. Se presupune ca cei doi vor primi coronitele de laureati de la reprezentantii Societatii Civile, mai precis din manutele malasate ale pippidei.