Am ajuns la Londra. Voi participa la reuniunea Comisiei de mediu a Adunarii parlamentare a Consiliului Europei. Am calatorit cu Tarom-ul si am aflat multe lucruri interesante, de la piloti, despre situatia aviatiei romane, despre competitia intre companiile aviatice. La Londra, in apropierea hotelului, m-au recunoscut pe strada doi tineri care muncesc in Anglia de vreo sapte ani. Erau la curent cu tot ce se intampla in tara. Nu voiau sa se intoarca.
Augustin, nu stiu daca PSD a avut asa de putine afise cum spui tu. Nici macar in Drumul Taberei. Nu as vrea sa fiu ipocrit si sa spun ca nu au existat materiale de campanie. Dar, pana la urma, nu stiu cati sunt cei care voteaza doar dupa numarul sau calitatea afiselor pe care le vad.
Leo, raspunsul meu catre Sibilla nu a fost deloc rautacios. Cum ar putea fi fata de o persoana care da dovada de atata rezistenta?. Dimpotriva, intr-o forma de autoironie mai larga, incercam sa ii spun ca are dreptate cu privire la ce se intampla acolo.
Harabula, acest blog nu este nici condica de prezenta, nici raport de activitate in sensul la care te astepti . Si nici nu ma plateste nimeni sa scriu aici. Imi face placere. Iar daca pot sa-i enervez pe unii care sunt platiti sa posteze aici, cu atat mai bine.
PS: Daca asta este tot ce poti sa spui despre cazul Videanu, ma dezamagesti. Asteptatm o analiza cel putin la fel de detaliata si de obiectiva ca si in cazul meu.
Daniel, schimbarea rapida a deciziilor poate fi buna si in politica. Pana la urma, este o chestiune de oportunitate. Nu ma refer la abordari de principiu, ci la actiuni necesare. Nu cred ca are rost sa intram in detalii. Banui ca intelegi foarte bine.
George Serban, nu suntem la un concurs de cine inscrie mai multe postari. Ca sa fiu sincer cu toata lumea, nu ma gandeam, atunci cand am acceptat sa scriu pe acest blog, ca lucrurile vor evolua asa.
PS: Imi face mare placere sa stiu ca putem dialoga, chiar si in felul asta mai complicat.
Velisar Iancu, eu sunt sigur ca PSD se pregateste sa conteze si mai mult.
ML, mesajele tale sunt criptice. Care sunt lucrurile care conteaza? Conteaza mai mult dosarele unor politicieni si mai putin problemele sociale? Daca vorbesti despre informatii, atunci este altceva…
Instalatorule, mutarea ta din Bucuresti este permanenta? Daca da, iti urez sa te relaxezi bine. Daca nu, iti urez la fel. Crezi tu ca este prea tarziu pentru intrarea in politica? Avand in vedere perspectivele, eu zic ca nu neaparat.
Cogito ergo sum, nu pot atribui decat prezumtii de buna-credinta unor oameni pe care nu ii cunosc. Stiu ce vrei sa spui. Crede-ma ca stiu.
Cezar Pesclevei, nu pot sa cred ca te simtit atat de dezamagit de domnul Ungureanu, abia acum. Tu unde ai fost in ultimii opt ani?
Santinela, uitasem acel „serioooos” al domnului Videanu. Este o atitudine elocventa pentru intreaga situatie.
Rodica, prefer sa ma lipsesc de seriozitatea celui despre care vorbesti. Toata livada portocalie este plina de dubla masura. Adica toata. Nu doar aceea ce detine carnet de partid.
Koubadera, pai daca „toate magariile din politica” se justifica prin aratarea celorlalti, atunci unde este mult trambitata diferenta? Te rog frumos nu imi spune ca este aceea prin care niste servanti credinciosi au primit functii in PE. Te rog eu, nu.
Vio Bota, l-am auzit pe respectivul ministru ca ar fi taiat niste panglici pe undeva, de curand. Asta spune el ca a facut. Deci probabil, el doar s-a uitat la cel care a taiat panglica.
Alex.dumitrascu, cred ca se poate spune si „drama queen”, dar nu sunt eu cel mai in masura sa explic astfel de epitete.
Diasporean, sunt sigur ca Monica Macovei va gasi o cale sa le explice prietenilor populari cum este cu Justitia pentru prieteni.
Dragos, sunt sigur ca Harabula este o persoana inteligenta. Probabil bei din cand in cand o bere cu el, deci ar trebui sa stii (glumeam).
Darco Leu, vad ca stii bine riscurile programului „Prima casa”. Sa speram ca ele nu se vor materializa. Oricum, eu sunt foarte curios cum vor decurge negocierile cu bancile si daca BNR va relaxa normele de creditare. Sunt inca in dubii. Din cele ce circula pe diferite canale, exista multe neclaritati si „1001 de detalii care pot face diferenta dintre esec si succes”.
Bibliotecarule, ai perfecta dreptate. Asta este si senzatia mea. Se discuta astazi de parca ar fi sarcina omului de pe strada sa faca treaba institutiilor statului. Cred insa ca o vina o poarta si anumiti “baieti” din acele institutii, invatati sa se uite mai cu atentie pe dosarele alese si sa faca ceea ce trebuie.
Casandra, Instalatorule stiu bine cine este domnul Daul, dar trebuie sa ne prefacem si noi ca suntem deontologi, ca tot am vazut ca este la moda acest concept care nu mai spune astazi nimic.
Neagu G., eu am o parere un pic diferita de a ta, despre ceea ce inseamna UE si despre ceea ce ne poate oferi UE. Nu confund un proiect atat de important cu niste indivizi care au un anumit tip de abordare. Eu te-as indemna sa faci si tu la fel. Eu cred ca Romania poate evolua in cadrul Uniunii pe o directie utila.
Einstein, si pe alte sondaje da tot la fel, indiferent de cine sunt facute. Tu nu ai fi disperat daca ar trebui sa iti regandesti totul in viata, dupa ce ai crezut ca vei trai pe un fotoliu cald toata viata? Asta este treaba cu livezile (era sa zic legume) – au un ciclu de viata previzibil.
Fran Zapa (King), revii aici dupa ani. La comentarii ma refer, ca nu urmaresc adresele de IP ale utilizatorilor. Spre deosebire de blogul doamnei Udrea, aici sunteti floare rara. Banui ca mediul nu va prieste. Sa inteleg ca sunteti suparat ca va da mai putina atentie? Pai trebuie sa isi aduca lumea aminte ca a fost ministru. Daca ai simtit dupa atata timp nevoia sa comentezi, ma faci sa cred ca supararea unora este mai mare decat mi-as fi inchipuit.
PS In ultimul numar din Qmagazine, am scris, in cadrul “Jurnalului” meu de prim ministru, un prim articol despre contactele si intalnirile cu lideri germani, din perioada 2001-2004.
Asa este, multumesc.
Antena3 – Vicepreşedinta BEC, la restaurant cu Traian Băsescu şi PDL, după alegeri
Un membru al Biroului Electoral Central, la masă cu preşeditele în seara de după alegerile europarlamantare. Potrivit Jurnalul Naţional, Ana Maria Pătru, vicepreşedinte al Autorităţii Electorale Permanente şi membru al BEC a fost fotografiată şi filmată în timp ce se afla duminică noaptea la masă cu preşedintele Traian Băsescu şi cu liderii democrat liberali, la restaurantul Pescăruş din Capitală.
Ana Maria Pătru şi-a făcut apariţia la restaurantul Pescăruş împreună cu liderii PDL. A fost condusă chiar de premierul Emil Boc şi a stat la masă alături de Monica Iacob Ridzi şi Vasile Blaga.
Surse parlamentare susţin că Ana Maria Pătru este prietenă cu Elena Udrea, ministrul Turismului, şi tot prin intermediul acesteia ar fi ajuns şi în cadrul Autorităţii Electorale Permanente. De altfel, ea a fost propusă chiar de Preşedinţie, în 2007, să facă parte din AEP. Potrivit unui fost vicepreşedinte al AEP, Alexandru Radu, citat de Jurnalul Naţional, Ana Maria Pătru nu avea ce să caute la masă cu liderii PD-L şi cu Traian Băsescu. Mai mult, Alexandru Radu suţine că gestul Anei Maria Pătru ridică întrebări referitoare la profesionalismul cu care se fac numirile în cadrul Autorităţii.
Actualul purtător de cuvânt al BEC Marian Muhuleţ îşi apără însă colega şi susţine că nu este nimic ilegal în atitudinea acesteia. Potrivit lui Muhuleţ, femeia se afla în afara serviciului.
Biroul Electoral Central şi Autoritatea Electorală Permanentă gestionează situaţia listelor suplimentare, care au alimentat suspiciunea de fraudare a alegerilor. Cu toate acestea, cazul Pătru nu va face obiectul unei analize în cadrul BEC.
Contactată de jurnalişti, Ana Maria Pătru a refuzat să comenteze situaţia.
Cum comentati?
Domnul Alexandru Radu, de ce nu povesteste – via tv- , pe documente concrete, semnate si insusite la cel mai inalt nivel al statului toata “epopeea”revocarii sale abuzive din functia de vicepresedinte al BEC de catre Basescu…. inclusiv deciziile interesante al Curtii de Apel Bucuresti in acest sens?
Sa se inceapa reforma in justitie de unde este cazul, nu?
Ori, cei de la butoane sunt mai presus de lege?
Sa vada si auda oamenii … daca vor si daca le mai pasa!
Scuze, nu vice al BEC, ci al Autoritatii Electorale Permanente.
Final de campionat. În Bucureşti.
Alegerile euro-fotbalistice, incomparabil mai euro decât cele euro-parlamentare… Clasament ADEVĂRAT pe note… de nota ZECE…
1. http://www.youtube.com/watch?v=8Ag2VOid2CQ
2. http://www.youtube.com/watch?v=PR4xCIEkTMo
3. http://www.youtube.com/watch?v=_QvskkbzKXM
4. http://www.youtube.com/watch?v=RzIRf_rrIk0&feature=PlayList&p=33F5B27A37DBCBE5&playnext=1&playnext_from=PL&index=85
5. http://www.youtube.com/watch?v=RSP5Jvtj3xA
6. http://www.youtube.com/watch?v=Ic0VKJTt25Y
PS
seara asta e mult mai importantă decât vorba mea, că-n seara asta s-a dovedit că prin muncă şi credinţă în Dumnezeu se poate izbândi acolo unde ochiul dracului şi aroganţa se-mpiedică.
în rest, rămâne cum am stabilit: UNA-I UNA, ALTA-I ALTA: NU SE POATE VOTA ŞI PRO, ŞI CONTRA, NU PUTEŢI FI ŞI LA PUTERE, ŞI ÎN OPOZIŢIE! TREZIŢI-VI-ŢI social-democraţi, înainte să ajungeţi ca Dinamo, tot ţinând-o ca gaia maţu pe calea pierzaniei apucată odată cu încărdăşirea cu cea mai gravă gangrenă ce-a infestat vreodată democraţia românească, PEDELACHITA!
Pe aceaste tema, la Realitatea, cel mai bine a vorbit doamna Saftoiu (imi plac argumentele ei, femeia are verb sustinut de o logica “decenta”, de bun simt), in schimb pe A3 – la Gadea – Ponta a dat-o cotita rau. Urat de tot, ti se facea sila cand il auzeai…asta e, si Ponta este intr-un context, nu i asa?
Ne-aţi părăsit, domnule Năstase…
“Succesuri” la Londra!
Asadar cine e contra e pe bani, iar cine e pentru e pe gratis, pe blogul asta, proteza la psihic. Ca sa vezi!
A.N. “Asteptatm o analiza cel putin la fel de detaliata si de obiectiva ca si in cazul meu.” – Ha-ha-ha-si-he-he-he. Pai daca afirmatia asta e sincera: o acceptare a obiectivitatii lui Harabula, atunci ceilalti (gratuitii, cei de dulce) ar trebui sa-si dea demisia, iar daca nu e sincera, e ca de obicei.
“contactele si intalnirile cu lideri germani, din perioada 2001-2004″ –
Da, dar uite ca amicul Berlusconi se intalneste cu cei de acum. Plus presedintele Finlandei. Asta e diferenta.
De la Londra? Eeeee… In sfarsit o sa fiti fortat sa circulati pe “stanga”. Daca va place poate ramaneti acolo la munca cu cei doi tineri care v-au recunoscut, pentru ca sunteti inca foarte “popular” (n’asa?). Vedeti sa nu va intoarceti “laburist”.
P.S. V-au luat pilotii in cabina sau v-au povestit chestiile alea interesante, in difuzoare, ca sa le auda toata lumea? Asa, de curiozitate.
Ar fi chiar culmea sa primiti bani pentru ca/ce scrieti pe blogul asta. Sa inteleg ca n-ati vandut inca nici un exemplar din Blog’n Roll? Eu va urez totusi vanzare buna. Sa vedem cine va vinde!
http://stirea.wordpress.com/2009/06/10/elena-basescu-anchetata-de-politia-cluj/
Domnule Nastase, va multumesc de intrebare. Va voi oferi detalii despre mutat in acelasi mesaj de miine, pe care l-am anuntat ca fiind unul plicticos.
Daca nu ati vizitat Hampton Court pina acum, va rog sa il vizitati si pentru mine, am auzit ca este superb. Eu, desi am fost (pe durate foarte scurte, ce-i drept) de vreo 10 ori in Anglia, intre 1991 si 2001, nu am reusit sa vad decit Windsor si chiar si asta cu ochii pe ceas; altfel, citeva foarte mici cumparaturi pe Regent Street si Bond Street, intre un tren si un metrou spre aeroport si calea spre Romania. Dar, desi am vazut doar Windsor, s-a intimplat sa ma nimeresc acolo chiar in ziua in care fusese derby-ul reginei la Ascot, asa ca am avut ce vedea si in afara de castel.
Observatia mea se referea mai mult la decizii strategice vis-a-vis de mesajele catre electorat unde trebuie sa existe o oarecare predictibilitate deoarece in cazul maselor mari de oameni exista si o inertie mai mare. De asemenea strategiile tind sa fie bazate mai mult pe valori si mai putin pe situatii conjuncturale. Strategia poate fi ajustata dar nu trebuie schimbata decat daca s-a ajuns la concluzia obiectiva ca fusese gresita. Absolut de acord cu ce ati scris dealtfel.
“Guvernul joacă un joc stupid. Uite codurile, nu sunt codurile. Ba sunt ale noastre, ba ale Parlamentului. Ba avem studii de impact, ba n-avem, pentru ca, într-un final, să îşi asume răspunderea pe coduri, care nu sunt într-o formă nici de departe finalizată. Parlamentul a avut unica ocazie în 20 de ani să arate că poate să termine nişte proiecte de coduri. Nu a fost lăsat să o facă, motiv pentru care devine egal responsabil cu Guvernul. Urmează să vedem poziţia Guvernului”, a mai declarat Iorgulescu, reprezentant al coaliţiei “Opriţi Codurile!”.
Ca să vezi… Guvernul 3C îşi asumă funcţiile, scaunele, ticăloşia fardată-n… nimicuri şi minciuni…. i-auzi ! Asumarea responsabilităţilor… poate Zalmolxe că iei ie ocupaţi… cu altele…
Vorba mea : ca la noi, la nima-n lume ! …
Sibilla
P.S. ” Prostia este cultivarea deliberată a ignoranţei. ” ( William Gaddis )
” Prostia este talentul de a avea concepţii greşite. ” ( Edgar Allan Poe )
Domnule AN,
Dupa mine nu prea exista diferenta…asta este problema. In general oamenii voteaza impotriva celor aflati la putere, pentru ca magariile lor sunt mai recente, mai vizibile si mai nerusinate ca oricand.
Se pare ca nici un guvern din 89 incoace nu a avut decenta sa incerce macar sa isi ambaleze mai frumos nepotismele, coruptia, nepasarea si aroganta.
Revenind la Base and &:
Din cauza gafelor lui Boc, porcariei cu EBA si a nesfarsitelor magarii, cred ca s-a creat un moment oportun sa actionati!
Tovarăşul IT Morar şi Filosofia Dialogului
- mostră de comunicare online -
http://morar.catavencu.ro/2009/06/11/un-mare-om-de-stat-bogdan-olteanu/#comment-63884
Mă aşteptam să vă revăd diseară la Fundaţie… Doar pentru Adrian Severin nu mă duc…
Nu cred ca este posibil un dialog cu d-l Nastase. Cel putin, nu pe acest blog.
Acesta este motivul pentru care l-am lasat de fiecare data sa aiba ultimul cuvant. Nu am mai comentat raspunsurile sale. Totusi, de data asta trebuie sa lamuresc niste lucruri.
1.Domnia sa imi reproseaza ca nu am comentat dezaprobator cazul Videanu. Vrea sa spuna ca mi-am expus parerea, pretins competent, despre dosarele lui Nastase,dar am tacut cand a venit vorba despre Videanu.
Raspuns: Dosarele d-lui Nastase s-au bucurat de notorietate exclusiv din cauza domniei sale. Asta din cauza ca a insistat prea mult pe protectia prevazuta de legea raspunderii ministeriale. Prin comparatie putem vedea cum sunt tratati Pacuraru, Videanu, Mitrea etc. Opinia publica nu este prea interesata de dosarele lor. Presa a prezentat mai mult discutiile din Parlament.Cat despre Videanu, n-au decat sa-l puna sa plateasca sau sa-l bage in puscarie.
2.Domnul Nastase sustine ca blogul nu are ca scop prezentarea activitatii sale. Activitatea sa parlamentara, ar fi mult mai bogata si importanta decat ar reiesi din postarile sale. Blogul nu este un raport de activitate.
Raspuns: Desigur, domnul Nastase isi construieste relatiile cu lumea asa cu vrea. Un blog se poate rezuma numai la a comenta cartile citite, sau numai la aventurile sentimentale.
Blogul d-lui Nastase pare a fi o prelungire a activitatii sale politice. Chiar si atunci cand vorbeste despre familie sau despre arta, nu uita sa-si cultive imaginea. Rasucirile sale in fata oglinzii trebuie sa aiba spectatori.
3. In raspunsul sau, domnul Nastase imi spune ca scrie pe acest blog de placere.
Raspuns:Il cred. Ce este mai placut, pentru domnia sa, decat sa vorbeasca si sa fie ascultat?
4. Domnia sa se bucura atunci cand supara pe cei “platiti” sa posteze ceva pe blogul sau.
Raspuns: mi-ar face o deosebita placere sa considere ca si postarile mele sunt platite. Ar fi un fel de omagiu. Eu n-as da doi bani pe ele. Ce ar fi mai placut decat sa le confere d-l Nastase oarecare valoare masurabila in bani?
Ati avut tatal ofiter. Daca-i mai respectati memoria cred ca sunteti multumit ca fiica presedintelui a ajuns camarad de arme cu tatal dvs. prin uniforma militara comuna. Cu toate ca o poarta fara drept, dar si la modul golanesc, incheiata la buric. Asta in timp ce tatal ei plangea prin Iraq. Dar nu cred ca o facea din respect pentru cei cazuti acolo ci din acelasi motiv pentru care l-a plans si pe draga Stolo. Apoi da fuga in Afganistan si de parca ar fi primit dintr-o data luminarea le spune militarilor ca le va da la toamna banii opriti acum si atunci de s-o coace porumbul. Cum are tupeul sa spuna asta cand este comandant suprem.Unde a fost comandantul suprem cand Boc isi facea de cap? El nu stia ce face Boc? Cand i-a lovit prima oara pe militari -cumulul pensii-salarii – presedintele a fost total de acord. Apoi s-au luat de militari ca au salarii si pensii mari ca sa scape de presiunea sindicatelor si sa invrajbeasca diferite categorii sociale intre ele. Nici atunci si nici acum comandantul suprem nu a luat apararea armatei. Isi aduce aminte de ea numai in campanie. Se profita ca militarilor le este interzis sa se manifeste. Dar ce mai conteaza! Pana si uniforma in care au crezut multi romani ce au slujit sub arme a ajuns un articol derizoriu in garderoba familiei conducatoare.
Dezagreabila interventia lui Victor Ponta aseara la Sinteza Zilei care, in calitate de fost procuror, n-a fost in stare sa incadreze in lege mituirea unui arbitru al procesului electoral, Maria Anca Patru, prin participarea sa la spectacolul dat de unii dintre competitorii electorali: Presedintele, talen-tata independenta de limba romana si cantaretul Pustii cu cureaua lata.
Cum sa mai arbitreze corect aceasta doamna cu privire la contestatii si cu privire la fondurile campaniei electorale a comesenilor?
Numai arbitrii din fotbal pot fi acuzati de luare de mita?
Cu astfel de noncombaturi victorpontiste sa nu se mai mire domnul Geoana daca un procent insemnat de social democrati vor vota in primul tur cu alt candidat la prezidentiale.
Ca să fac un joc de cuvinte facil… De la Strada Londra la Londra!
Harabula,
evident m-am referit la alte persoane atunci cand am vorbit de comentarii platite. Banuiesc ca va place sa mergeti pe contrasens. Daca eu as spune ca voi vota cu Basescu, cred ca m-ati contrazice, spunand ca e o idee gresita.
@Pai la ce sa se intoarca tinerii, Domnule Nastase, la asta:
Ba, p’a ma-sii, castravetele mamii lor de ticalositi!
10/06/2009
Ca Basescu, pe langa toate celelalte tare, pe care din sila si lehamite nu le mai enumar, incompatibile cu functia de sef al statului, este Tata la Mincinosi stiam foarte bine pana mai ieri pe seara.
Ce nu stiam insa, este faptul ca unul, sau mai bine zis una dintre ucenicii sai in ale manaritului golanesc a reusit performanta sa-si depaseasca de departe maestrul si sa-l detroneze din pozitia de rege al papusilor de lemn cu nas suspect de viril din literatura universala.
Si pentru aceasta a fost nevoie de emisiunea lui Gadea, Sinteza Zilei, in care ministereasa Tineretului si Sportului din cabinetul Basescu, sa dea un recital de minciuna si prostie in exclusivitate batand totodata la fund, fara drept de apel, productiile de gen din capitala celei de-a saptea arte, care l-au inspirat pe un anumit Flutur la caligrafia ovina.
Pur si simplu, chestia de-si zice ministereasa a fost magistrala, prin lectia de ipocrizie, falsitate, parsivenie, lalaism electoral etc. pe care ne-a oferit-o live, toate acestea fiind sustinute doar de efortul duetului de neuroni zbenguitori, chiriasi in vidul din capatana de papusica refuzata la export cu pretentii de mare politician.
Lasand la o parte faptul ca, prin recitarea litaniilor cat o zi de post, dar cu un iz de putea de la o posta a propaganda pro-Famigla Basescu si PD-L, a reusit sa-i lase pe ceilalti invitati la emisiune fara obiectul muncii, aceasta Pacalita portocalie, la toate intrebarile punctuale si transante, care i-au fost adresate, si-a bazat torturantii kilometri de “raspunsuri”, incepand cu invariabilul “ba, p’a ma-sii de ticalositi!” si continuand cu binecunoscutul “castravete” caragialesc, constand in elogiul tutei, chipurile victima a unei prese ostile si in realizarile de cincinal comunist ale portocaliilor de la guvernare.
Geaba, atat realizatorul emisiunii sau Mugur Ciuvica si Oana Dobre, s-au dat de ceasul mortii sa obtina macar o litra de raspuns coerent si la obiect de la fatuca, demnitara cacanie, turuind mai ceva ca mitralierele nemtesti la Stalingrad, a reusit sa-i acopere cu o “ploaie” de acuze la adresa adversarilor politici si cu elogii la “dragi tovarasi si pretini”.
Pana si Siguranta romana a avut parte de mai multe succesuri in interogatoriile luate ilegalistilor comunisti, in filmele de propaganda din epoca de aur.
Insa cea mai mirabolanta “explicatie in fals”, cireasa de pe tort, ne-a fost servita la finalul emisiunii, cand duduia a vandut iar castravetele la gradinar.
Astfel dumneaei a pus-o de-o aparare jalnica si de tot rasul la “inscrisurile” EBA-ei pe blogul personal, “inscrisuri” contarzicand flagrant teoria sa de pana in acel moment si adeverind chiar prin cele “declarate” de EBA, ca aceasta si-a exersat, fara sa falseze prea mult, calitatile vocale, in duet cu solistul trupei Voltaj, la microfonul DE PE SCENA, pe care aceasta trupa a sustinut concertul de la Targu Jiu (daca nu ma insel!).
Aici, Minciunica noastra, ne-a spus ca EBA, ca orice adolescenta timida, s-a fastacit in prezenta P.C.-ului si de aceea a scris ca a cantat pe scena, ea de fapt trilurind cu publicul nicidecum in duetul amintit.
Pana acum, pe nedrept, se radea la greu la bancurile cu si despre blonde.
Ei bine, aceasta dama, model pentru sportivii dar mai ales tinerii patriei, poate sa inlocuiasca cu succesuri toate blondele din lume.
Unde esti tu, Nene Iancu, ca punand mana pe ei
Sa-i imparti in doua cete, in Basescu si lachei !
In loc de epilog: dovada, unde-i dovada? Iaca dovada: din Jurnalul de campanie al EBA:”Am facut mai multe poze si, impreuna cu o parte dintre ei, am urcat PE SCENA alaturi de Voltaj si am cantat.”
Ei, cum e Minciunica, cine minte???!!!
NA Sublinierea imi apartine
aca Golden Blitz nu este, nimic nu este!?
sau eventual la
sa fiti iubit si succes la Londra
marcus
Sper sa aveti dreptate in legatura cu revirimentul, mai ales moral, al PSD…
@ Marcus:
Finalul Sintezei a apartinut, totusi, lui Gadea, iar noi am fost razbunati.
Pentru ca “explicatiile” cum ca atunci cand scrii pe un blog, poti sa mai si gresesti, n-au avut deloc forta celorlalte bazaconii turuite de limbuta mediocra Ridzi.
Domnule Nastase,nu credeti ca ar fi nevoie de un proiect al carui scop sa fie reatragerea tineretului plecat in occident in tara?Mie mi se pare grav ca chiar si acum,cand tarile vest europene resimt pe deplin efectul crizei economice,tinerii prefera sa ramana acolo.Oare situatia e chiar atat de disperata sau e doar o problema de imagine?
Dle. ADRIAN NASTASE,trebuie sa va multumesc pt ca faptul ca v-ati rupt citeva minute din timpul dv si ati hotarit sa-mi scrieti citeva rinduri drept raspuns ori comentarii.semn ca incepeti incet procesul de insanatosire ,avind in vedere ca stiti ca nu prea ma dau in vint dupa PSD,si ca de multe ori v-am atacat parerile si gesturile.
cu toate acestea eu voi ramine definitiv un om de drepta indiferent cum se vor numi actorii politici,cum vor arata,repet de drepta.
si da aveti dreptate,sunt o rara avis pe bloggul dv.-un fel de tolerat,presupun acceptat prin bunavointa dv,pt ca nu cred ca admiratorii dv sunt incintati ca nu m-ati rejectat din prima clipa.
dealtfel primrea pe care mi-a facut-o comitetul insarcinat cu asa ceva nu a fost foarte dragastoasa.
numai ca de data aceasta nu m-am lasat atras in polemici asezonate cu un limbaj mai colorat.
in rest sa aveti un sejur linistit in londra.
a sa nu uit,apropo de bloggul doamnei udrea.va inselati,sunt si portocalii care nu ma pot digera.
nu discut motivele,voi spune doar atit si portocalii sunt tot romani,asa ca ipocrizia,slugarnicia si intriga sunt primele lor 3 calitati.
asa ca fiti pe pace,cind nu faci parte cu acte in regula dintr-un grup,familie ,esti o floare rara.
la buna vedere dl. adrian nastase.
@H , stai ca-ti aduc un “omagiu” pe puncte:
1. Da’ cu tine, berbec portocaliu, se poate dialoga? Ce sa intelegem, ca dl. Nastase e in culpa pentru ca a insistat ca legea sa fie respectata in Romania? Indirect ne spui ca notorietatea “buna” o cistigi daca incalci legea? Mai baga un tuns…
2. Dialogul e posibil cind nu iesi pe aratura. Tu mai mult pe acolo iti petreci timpul admirind fluturii si ciobanasii.
3. Detectez ceva narcisism harabulian? Oameni, oameni, luati adevar si de la Harabula, muiati timpanele-n ceara lui fierbinte! Si veti fi rasplatiti cu mult frecat la lampa (djinni e in turneu electoral)
4. Bre, mie daca nu-mi place un om politic nu ma duc acolo la el pe blog sa pierd timpul meu si-al altora. In rest, contributia ta intelectuala la dezbaterile de pe blog e demna de o fabula!
Domnule prim-ministru,
Felicitari pentru campania electorala si pentru rezultate!
Va vom ajuta, in continuare – prin vot – sa-l trimiteti acasa pe Basescu! Daca mai sta mult la Cotroceni, va aduce toata familia in functii importante si nu stiu cat de mare ii este familia (frati, surori, unchi, nepoti, matusi, etc, etc.) …Nepotismul este in floare! Conteaza mai mult ”sangele tanar” decat competenta!
Nu inteleg, de ce noua, fraierilor, ni se cere in continuare competenta????
Abia asteptam sa scapam de cei care au ridicat incompetenta la rang de virtute!
Va doresc ca la toamna sa convingeti mai multi cetateni sa voteze!
Ioana Stefan
Domnule TB
Cu evacuarea veţi avea oareşicare probleme, deoarece în afara
Tribunului (care-şi roade degetul mare de la picior că v-a pus
Preşedinte) trebuie să mai evacuaţi 80% din populaţie, ce râdea
din toate bucile la intervenţia dv. neinspirată şi nedorită de ceva
minute în urmă.
Problema s-ar rezolva cu o singură evacuare, pe care o dorec
toţi românii – a dv. domnule, scârbit de naţiune…
@Violet: crezi ca duduia a inteles ceva din “razbunarea” nostra? Sincer sa fiu, eu cred ca duetul de neuroni ai madamei ministerese tocmai luasera o pauza de inspiratie
sa fii iubita
marcus
Buna seara Domnule,
mi-a atras atentia Doamna cu papusi cu afirmatia:SOprescu se pregateste pentru…
Marile visuri ale negutatoarei de informatii secrete planuite vor esua curand pt ca PSD nu mai are calcaiul lui Ahile si ce hotaraste staff-ul PSD va reprezenta un loc alb de pe harta scenariilor aflata la cele doua palate.
p.s. Hotnews ne prezinta doua fotografii.;Una ce-l infatiseaza pe presedintele american Barack Obama vorbind la telefon cu premierul Benjamin Netanyahu.In imaginea realizata in Biroul Oval de la Casa Alba, poate fi observata talpa pantofilor lui Obama, lucru considerat insultator in Orientul Mijlociu.Si alta, putin mai jos,asezat picior peste picior la biroul sau de lucru, fostul premier Adrian Nastase scrie cu tastatura pe genunchi.
Nu este o remarca malitioasa, doar o constatare…
“La Londra, in apropierea hotelului, m-au recunoscut pe strada doi tineri care muncesc in Anglia de vreo sapte ani. Erau la curent cu tot ce se intampla in tara. Nu voiau sa se intoarca.”
I-ati intrebat de ce?
(4) La intrarea in Turda venind de la cluj pe o splendida artera de circulatie cu doua benzi pe sens, am auzit la un moment dat in boxe vocea sexi a dnei. A Saftoiu; fosta purtatoare de cuvant a Basescu-lui, actuala prospat liberala pe puncte-le primite de la fostul premier si aleasa pe aceleasi liste cu apostila lui Calin in legislativul de la Bucuresti. Dar, ideile de mai sus de prezentare a unei persoane publice ar fi incomplete daca la ele nu am adauga vocea lumii slobode; cea care o asaza pe dna. liberal de catva timp ceva mai departe de Elwis, sotul sau, si mult prea aproape de un oaches om de afaceri brunetel, si el putin casatorit dar de vreo patru ori) Ei bine doamna isi exprima, printr-un interviu acordat unui post de radio fm local, ingrijorarea pentru prezenta la vot la alegerile ce va sa vina. Altfel spus, dupa cum s-a si intamplat, a anticipat prin idei cu miez abscons si expresii pretioase cu sens de cabaret parizian absenteismul de la ultimile urne deschise. Pentru ideea lansata in eter, am constatat eu ascultand interviul, dna. liberal s-a documentat, a studiat, a trasat pe hartie chiar si scheme la scara pentru asezare in pagina; asa cum ii sta bine unui jurnalist de marca. Suna pretentios aprecierea, insa ea nu imi aprtine mie ci lui Radu Tudor, caruia nu-i pot nega opinia, cunoscandu-i bine rigoarea in tot ceea ce face ca jurnalist. In cazul dnei, insa, cred ca aprecierea lui s-a situat, in momentul formularii ei de la Antena 3, in rolul unor vorbe suport a incurajarii si sustinerii spuse intr-un moment dificil al existentei sale; cel al demisiei familiei Saftoiu din slujbele detinute la Cotroceni respectiv SIE. Revenind la marca, ca nivel de apreciere a profesionalismului unei persoane, la care faceam referire mai sus, eu nu pot fi de acord cu R Tudor, numai pentru simplul motiv ca A Saftoiu a urmat sirului neintrerupt de demisii de la Cotroceni. Eu nu am vazut-o pe fosta purtatoare de vorbe de la Cotroceni, expresia ii apartine tot lui RT, dar din perioada cand dna. presta jurnalism la curtea din Deal, exprimandu-si liber ideile in timpul unei conferinte de presa cu jurnalistii din mass-media locala sau internationala, si nci raspunzand unor intrebari formulate de acestia. Conferintele sale de presa de la Cotroceni au constat, fara exceptie, numai in lecturarea unui test pregatit; ramane de vazut si de cine. Despre raspunsuri la intrebarile ziaristilor nici nu putea fi vorba in acea perioada; de regula la finalul lecturii intorcea spatele plecand, sau, dupa cum prea bine ne amintim raspundea cu tafna si sictir; in modul si stilul casei pe care a slujit-o cu obedienta. Acum, parlamentar fiind, are preocupari majore dedicate scopului si telurilor sale inalte de reprezentant al poporului in Legislativ. Are, banuiesc, si o fisa a postului in care sunt inscrise, banuiesc, drepturile si obligatiilor sale. In fisa aceia, banuiesc, sunt inscrise si prioritatile sale, ale grupului politic din care face parte pentru legislatura curenta. Vedeti eu pot banui multe, pentru ca activitatea dnei. nu este transparenta; si cu atat mai mult credibila. Acum, preocupata de problema absenteismului, pe care il anticipeaza, a incercat o enumerare a cauzelor care au condus la diminuarea continua a prezentei electoratului roman la vot, ajungand la conluzia ca cei doi parteneri, clasa politica si electoratul, trebuie sa vina concomitent unul in intampinarea celuilalt. Altfel, isi exprima domnia sa opinia, se creiaza un dezechilibru care trebuie echilibrat. Iata, mi-am spus eu, o concluzie de o simplitate dezarmanata accesibila si copiilor din Breb; de care tocmai m-am departat cu cateva ore in urma. Si apoi ca un politician care se respecta dna. A Saftoiu plaseaza in eter si o propunere, o solutie, un proiect politic. Eu unul nu ma indoiesc o clipa ca experienta sa in proiecte politice nu este de neglijat; proiectul sau politic de obinere peste noapte a unui mandat de parlamentar fiind pentru amatorii de statistici la tema un exemplu stralucit de parvenitism. A Saftoiu a preferat sa parvina, in loc sa se dedice muncii jurnalistice, sa obtina fara merite dobandite prin munca si renuntari o pozitie sociala privilegiata. Spre nenorocul meu aflat in trafic, al celorlalti ascultatori, cati or fi fost ei, a continuat sa peroreze pe aceiasi tema; prezenta electoratului la urne. Am retinut o ultima idee; cea prin care incerca sa ma convinga ca numai o lege cu prevederi clare si precise poate sa aduca din nou electoratul la urne. Este probabil proiectul sau de capatai cu care a fost trimisa la inaintare de catre fostul stapan; aceptat, de ce nu, si de actualii stapani interesati si ei de controlul periodic al proceselor de manipulare colectiva. Au urmat, cum altfel, argumente, comparatiile cu democratiile consolidate din lumea larga si bineinteles minciuna prin omisiune ca ultim, cel din urma cartus ce poate aduce fericirea unora si pieirea altora. Si odata cu ele linistea din casa bossului, ce precede impartirea bucatelor la cei din jurul mesei. Am impins peste alte cateva clipe in spatiul lui CD-iul tambalistului M Mihalache; ce i-a adus in sfrsit consacrarea si acasa. Atunci m-am intrebat daca nu cumva liberalismul dnei A Saftoiu nu este decat un fel de amestec fiert din coji de vinete si coji de cartofi noi; sau poate, de ce nu, un dirijism desantat in care statul, martor pana atunci la reglarile si corectiile pietii, intervine peste noapte prin lege(O.G. ca slava Domnului guvernul a capatat deja experienta in emiterea lor pe banda rulanta) pentru fabricarea unei anume cantitati dintr-un produs, stabilirea pretului de vanzare, iar la sfarsitul ciclului si la repartizarea profitului catre toti cei care l-au creat; de ce nu, la toti cei ce muncesc. Unii liberali de azi, printre care si A Saftoiu, au incercat, fortand o nota pe care n-o detin, sa faca o apropiere intre Ion I.C. Bratianu presedinte al PNL in perioada 1909-1927 si mai tinerii lui urmasi de azi. Sa fim rezonabili, cel care l-a slujit pe T Basescu, nu poate iubi pe altii, el poate, cel mult, sa se iubeasca pe el insusi.
Domnule Nastase,
Observ cu indiferenta ca evitati sa-mi raspundeti la intrebari concrete. Nu-i bai, sunt obisnuit sa monologhez la baza turnurilor de fildes.
Totusi, as vrea o lamurire din partea unui ex Premier al Romaniei: ma puteti sfatui cum sa procedez pentru a inapoia Statului medaliile si Ordinele Militare? Fiindca, dupa parada de la Cluj (si altele lacrimogene prin teatrele de operatii), ma simt exclus din casta mandra si verticala de alta data, iar sciatica nu ma lasa sa stau in patru labe ca “ofiterii” de astazi …
@Rectific:
dna A Saftoiu nu a fost aleasa parlamentar pe listele PNL, ci a fost aleasa uninominal intr-un colegiu uninominal fiind desemnata candidat de PNL. (scuze)
@ Marcus:
Da’ nici bine nu i-a venit…
Nu stiu ce sa cred.
In rest, RESPECT pentru ceea ce scrieti( pe unde scrieti)
@ ALM: va rog sa contati si pe “sciatica”mea. Respecte
@ violet mamă/tată,
Unde vezi numele Marcus, fă click pe el şi-ţi poţi exprima respectul pentru ceea ce scrie fix pe blogul lui. Poţi citi acolo-şa tot ce produce Marcus. Bag sama că nu ştii cum funcţionează link-urile, da’ncearcă, că-ncercarea moarte n-are.
@ Carcotasu:
1. Se pare ca “bagi sama” prost;
2. Daca gazda nu se supara, nu cred ca oricare altul dintre cititori/scriitori sunt indreptatiti s-o faca si sa mai si expedieze pe cineva spre alte “zari”;
3. N-am citit ce scrie Marcus pe blog, ci ma refer la comentariile sub aceeasi semnatura de pe alte site-uri(sau saituri, dupa noul DOOM).
Toate cele bune iti doresc!
@ ALM, Velisar Iancu
Domnilor, cred ca sintem mai multi, astia cu sciatica! Mie-mi cam miroase de-un partid si, fara sa fiu analist, risc un pronostic: Intram in parlament fluierind! Un comitet de initiativa, ceva? Contati si pe mine!
S-auzim numai de bine! Cu stima
@ALM,Velisar Iancu,Augustin!
Da’ civili suferinzi de sciatica , nu primiti, sau lucrati sectar….iar?:)
civil, privind cu jind , Maxi!:)
@ Augustin: ma bucur ori de cate opri te revad. Stii si tu, si leo, si ALM, si george ban, si draghi, si Sibila, si Maxi, si ELMMAR, si atatia altii pe care ii nedreptatesc neamintindu-i ca viata merge inainte, chiar daca PSD a comis-o. Va propun sa fim un pic mai relaxati, sa ne bucuram de oaza de normalitate numita munca, disciplina si sacrificiu reprezentata de Unirea Urziceni si sa speram la o revolutie, ceva! Vorba lui marcus: sa fiti iubiti. A, si sa nu-l uit pe eugeno: sa auzim numai de bine, ca uite ce totalitarism ne paste!
Ma refer la forta de simbol a Unirii Urziceni
La “Tema zilei” (tvr 1), alaturi de somitatea numita Adrian Streinu Cercel, se “produce” o nulitate care a ajuns general!
@ Maximmouse (iunie 12, 2009 la 6:46 pm)
Stimate Maxi, daca sunteti civil 100% nu exista decat doua explicatii: ori sunteti extrem de tanar si atunci trebuie sa ne impartim in doua aripi (Tineretul National Sciatic si Partidul National Sciatic – nici nu ma gandesc ca nu vom avea membrii in toate judetele), ori ati fost inapt militar si atunci sunteti primit cu dispensa. De asemenea, consider ca orice rezervist poate fi membru al viitorului partid. Sciatica atinge si simplii soldati si pe generali. Ba, daca ne gandim bine, cei mai multi care n-au apucat sa sufere de sciatica au fost soldatii …
Am glumit cu durere in suflet. Cat de mult a putut sa sape razboiul romano-roman starnit de politicienii postdecembristi. Aud tot mai des: de ce un ofiter trebuie sa aiba pensie mai mare decat un profesor, ca doar n-a fost razboi? Pai tocmai d-aia! Ofiterii au dus o viata plina de renuntari si obligatii, erau la datorie 24 din 24 si 7 din 7, nu trei ore pe saptamana ca un profesor. Pentru orice miscare trebuiau (si trebuie) sa ceara aprobare pe cale ierarhica, pana in 1989 cu greu puteau sa obtina o casa in proprietate fiindca puteau fi oricand mutati in alta garnizoana. Si toate astea pentru ca profesorii, medicii, inginerii sa-si poata vedea linistiti de treaba …
Relaxati? OK! Se mai poate taia din solda …
@ Velisar
nici măcar post-mortem, ăsta baci nu şi-ar putea permite a lăsa o interpelare de-a tălică fără răspuns, că doar n-o fi fr’un pui de ministru să-şi permită a ignora senatorii de drept ai grădiniţei ăsteia…
aşa că, dă-mi voie să-ţi spui că viaţa nu merge înainte! Şi asta nu pentru că, vorba unui clasic în viaţă, planeta se scufundă. ci pentru că, organic, din însuşi procesul de formare a sa ca popor, naţia asta e croită pe principii gen „capul plecat, sabia nu-l taie”, compromisul, solidaritatea, alegerea răului mai mic, franţuzismele, europenismul, peşcheşul, birul, ciubucul, mititelul, mămăliga şi alte forme de supunere, de aţintit ţărâna cu privirea, deci nicidecum orizontul. pentru că pe blazoanele acestei naţii nu şi-ar fi aflat loc niciodată loc leul, ăla din vorba aia a lui Arkan conform căruia „mai bine să fii leu pentru o zi, decât vierme pentru o viaţă”, nou stându-ne, de secole, mai bine cu un… bou în frunte…
or, în condiţiile astea, nu poate fi vorba despre viaţă, ci despre o altă amărâtă verigă în nesfârşitul lanţ al generaţiilor de sacrificiu, lanţul ăla cu care, de secole, un stăpân sau altul, de anvergură mai mică ori mai mare, a tot priponit vaca de muls numită România de pari ciopliţi tocmai din uscături ale codrului verde al ăstei naţii, spre a o putea exploata în linişte. asta şi pentru că, nu-i aşa, într-un popor de mioritici, în care bacii altă grijă n-au, decât să le facă felul ălora mai ortomani, a te înălţa e la fel de greu ca-n cazanul ăla din împărăţia lui Scaraoţchi în care-s pus la popreală oltenii: cum dă unul să scoaţă capul, cum se reped ăilalţi să-l tragă de picioare înapoi…
sună… revoluţionar, un partid al bloggărilor, dar să nu uitaţi să-i puneţi în frunte pe unul ca Paulică, pentru a vă putea pregăti pentru lumea meandrelor concretului cu un generator de „calificative” comparabil cu măreţul nostru cârmaci; şi, musai, cu nea Săndelu (despre care mai nou unii au dubii în ceea ce-i priveşte sexul) pe post de ideolog, ca să fiţi siguri că iese o doctrină suficient de alambicată şi de neînţeles încât masele să adere la fel de subit la ea ca la ideologia pedelachee, indiferent care-o fi aia, că noi, păstorii ignoranţi nu ştie să citeşte…
aşa că, decât într-o lume a diversiunilor şi trădărilor, a compromisurilor şi prostocraţiei, a tupeului demult dus dincolo de nesimţire, eu, unul, prefer să-mi cânte de… foarte aproape, fluieraş de soc, mult zice cu foc…
s-o găsi un câne credincios să mă trezească atunci când o fi ş-o fi menunea să se işte un Arogant real, capabil să calce pe ciolane de „solidarităţi” şi „combinaţii” demne doar de lumea prostocraţiei, capabil să judece românii pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce laboratoarele intoxicării le-a „dăruit” prin acel mijloc de dezinformare în masă numit TEMBELIZOR – citeam deunăzi, siderat, p-acilea cum creaturi imbecile şi anagramate puteau pune pe acelaşi palier naţionalismul românesc cu extremisme ariene de aiurea ori complexe atilliene ale revanşarzilor rătăciţi pe păşunile transhumanţei, ori, şi mai şi, incapabile să discearnă între limitele unui cioban ajuns staroste peste noapte şi lipsa de orice limite, în special într-ale tupeului, a Nicuşoarei cu care ne-am procopsit la aşa scurtă vreme de când ne-am dezrobit de sub alte Elene de renume mondial…
revoluţie?! păi uite, de când mi te adresaşi tălică şi până îţi răspunsei eu, Pământul a şi executat mai bine de-o juma de revoluţie; cu puţin noroc, apucă s-o şi ducă la bun sfârşit… obişnuieşte-te tălică şi mulţumeşte-te cu-atât: va fi singurul gen de revoluţie pe care-l vei vedea, pe care-l voi vedea în astă viaţă pe pământul vechii Dacii cât om mai avea zile p-acilea de dus, dacă tot a trăi nu ne e dat… printre-atâtea diversiuni, secunde de revoluţie strivite între o lovitură de stat şi alta, între un aranjament de culise şi unul de… toaletă…
părerea mea…
@ leo, prietene: exact la toate astea ma gandeam cand ma … autosugestionam ca am putea fi mai relaxati. Sa fii convins ca-mi creste rapid tensiunea (cu prefixul hiper in situatii…normale) de fiecare data cand suntem pur si simplu sfidati, cand vad ca mai sunt oameni prosti(ti) sau “intelectuali” practicand cea mai veche mesrie din lume, care ne … cearta ca nu suntem aidoma lor. Sa fii convins ca nu-mi place deloc genul de solidaritate la care te-ai referit de atatea ori. Astept si eu un POLITICIAN care sa nu ma dezamageasca in fiecare zi, ca de politruci sunt satul.
Cum as putea fi relaxat cand republica pedelachee isi bate joc inclusiv de votantii ei? Si tb sa spun raspicat: cred ca dezastrul asta moral este abia la inceput.
Ei bine, stiind toate astea (si inca multe altele) nu ramane decat varianta “scapa cine poate”, dar, daca avem alaturi, chiar si virtual, un umar de nadejde, parca ne simtim altfel. Prin urmare, hai sa-i taxam, dar, daca putem, fara sa ne imbolnavim…
Apăi, nea Velisare, la cât, mai priceput fiind ca alţii, a ceti printre rânduri, ai ajuns a-l cunoaşte pe ăsta baci, ştii tălică prea bine cât de mult am avut a mă dezice de propriul ego şi ce amarnic a trebuit să mă auto-trag singur pe mine însumi de zăbală spre a nu-i spune, mai mult decât am făcut-o ş-aşa, verde-n faţă Arogantului cu pricina cât de mult se poate umili în faţa propriului destin călcând în picioare fiorul de speranţă pe mareea căruia s-a rădicat la un anumit congres pe un surf… cu de la natură vârtuţi înzestrat spre un loc mai nimerit decât cojile de nuci pe care-l trimiseseră la colţi jigodiile laşe hiene de-au pus scârbavnicile lor gheare pe stârvul social-democraţiei pe care, oricât s-ar amăgi unii sau alţii, au ASASINAT-O în acea noapte, nu, nu a cuţitelor lungi, ci a haitelor late şi fără coloană vertebrală, a lui 2004 în care s-a petrecut prima mare deturnare a voinţei populare, continuată în ce-a de-a doua mare deturnare a voinţei populare din 1-ul de aprilie din decembrie trecut şi ce, n-am niciun dubiu, se va desăvârşi la toamnă când, printr-un scenariu repetat după un alt moment al alegerii „răului mai mic” după lansarea în joc a unei puzderii de „iepuri” năluci, se va instaura în România dictatura piţifelnicului de a deturnat electoratul Bunicuţei şi, sau mai corect spus, mai ales datorită slăbiciunii adevăraţilor lideri social-democraţi ce n-au avut puterea de a fi…puternici…
Şi ştii tălică ce-i culmea?! Dacă atunci, la momentul lui 2004, dumnealui Arogantul avea circumstanţa atenuantă a imaginii unuia „izolat în turnul de fildeş” lesne de-ntâmplat unuia turmentat de beţia puterii corupătoare, mă-ntreb, şi te-ntreb pe tălică, ce circumstanţe atenuante i s-ar mai putea acorda unuia care, deşi a descoperit, inventat, impus propriul blog ca pe o formă de conexiune la ceea ce unii, în vremi ale promovării democraţiei înainte de inventarea marketingului, au numit „vox populi, vox dei”, a ales efectiv să ignore oripilarea, dezamăgirea, disperarea, repulsia, revolta, şi iar disperarea şi siderarea, năucirea cu care nu doar social-democraţi, ci şi liberali, şi nealiniaţi politic, şi sceptici politic, şi anti-politici (nu-i de neglijat nici momentul evident de descumpănire al ălora aflaţi cu soldă p-acilea ori a ălora evidenţi bolnavi de gălbinare portocalie, ce la un moment dat erau paralizaţi, lipsiţi de busolă, nu ştiau încotro s-o ia, că diversiune mai mare decât aia pe care şi-au tras-o singuri pesediştii, minte de tablagii cu ochi albaştri n-ar fi putut inventa)?!
Ori oare nu văzuşi c-am ajuns un fel de ciumat p-acilea, de care nu-i tumna sănătos a te-apropia spre a intra-n vorbă, un, nu-i aşa, răutăcios, că nu vreau neam să pricep ce înaltă înţelepciune îţi tre să te bucuri de rangul de mop la care te-a „înălţat” o blondă, să susţii pe un uzurpator în parodia de „candidatură” ce pute de la o poştă a cursă de „iepure” dinainte sacrificat spre a deschide „pârtie” pentru maestrul păpuşar, să faci opoziţie din guvernul care amarnic se mai străduie să-ţi îndepărteze votanţii prin măsuri care, sistematic, lovesc în cei mulţi şi amărâţi, să votezi şi pro, şi contra, de parcă asta s-ar putea, desfiinţând prin „vorbe” niscai coduri pe marginea cărora guvernul din care, ce cestie, faci parte, îşi asumă răspunderea cu complicitatea ta, că făr tine n-ar putea!!!, să… dar ce rost ar avea să continuu să descriu ceea ce până şi copiii pricep, dar unii ne iau de tâmpiţi crezând că noi nu putem pricepe, că nu ni-s înzestraţi cu dioptrii nemerite pentru a distinge big-picture-uri?!?
ori oare nu vezi cum, până şi cei pe care îi respectam pentru raţionalitate şi bun-simţ, pentru strădanie şi consideraţie faţă de propria naţie, vin să declame o victorie?!?!? în urma unor alegeri în care poporul le-a fript o palmă cât să le sune urechile mult şi bine?! dar care urechi, că ei îs surzi, n-aude, n-a vede, că-s pătrunşi de misiunea de o au, de salvatori ai… ai cui?! că pe ei văz că amarnic se străduie să se-ngroape sub munţi de dezamăgire şi lehamite a celor ce chiar au crezut în ei…
ori ce, ţ-ar plăcea să mă vezi un soi de nea Săndelu p-acilea?! să mă trezesc luat la… aplauze de aplaudacii necondiţionaţi ce, purtători de limbă zewa fiind, muult bine fac locului ăluia fin pe care-şi dau ghionturi spre a apuca să-l pupeze mai abitir ca alţii?! cu părere de rău, îţi aduc de veste o străveche ştire: yesmeni au fost, yesmeni sunt încă, şi-or fi de-a pururi pe-acolo pe unde Aroganţi ori Zăuşi păşesc, îndrăznind a nu se mulţumi cu firimiturile de cad de la masa stăpânului doar în secunda în care locul cameleonilor se cuvine cedat hienelor, c-aşa-i în natură, nimic nu se pierde, totul se transformă… ce spusăşi? că la oameni tot cameleonii-s şi hiene? apăi asta dumnealor, risipitorii de firimituri cu menire de orz risipit pe gâştii, ce cestie, niciodată nu află decât atunci când e… prea târziu…
şi să nu-mi aduci aminte că oareşcine a trecut deja prin asta, şi tot n-a priceput tâlcul fabulei, că te spui lu Aya că mă enervezi cu… bancuri vechi…
na, că mă enervaşi şi, dacă recitesc ce scrisăi mai sus, constat că am făcut iar ce zisăi de-o ie de ori că nu-mi stă în fire a face, şi apăs botonu ăla cu auto-destroy… dar, cum mi-am ieşit demult din fire, nici că-mi pasă de erori de frazare ori ortografie, ortoepie, ortopedie şi orto… statică…
să… trăiţi bine…
@ Velisar Iancu
Multumesc de vorbele bune, pe care nu stiu cit le merit! Numai ca, iarta-ma, nu pot fi in totalitate de aceeasi parere!
Da, viata merge inainte, dar CUM? Pe principiul “bine ca mai sintem” sau cel care zice ca “se poate si mai rau”?
Raminem legumicoli? Raminem mioritici? Il rugam frumos pe Boc sa ne-ngroape “in spatele stinii”?
Pai, fluieras de soc, n-o sa avem loc!
Sigur, in general e bine sa nu ne enervam. Sint si ridurile! Mai e si tensiunea si, stii cum e: ne trezim ca s-a ars frigiderul! E bine sa ne ferim. Dar, citeodata, ni se pune …piticu’! (Nicio aluzie!)
Si-asa-mi vine citeodata, sa dau cu piticu-n balta! Stiu, rima nu-i perfecta, dar suna bine!
Nu, contemplatia nu duce la nimic (bun)! E nevoie de fapte. Dar nu de la o furnicuta ca mine, ci de la cei de categorie grea, cum ar fi gazda noastra.
In rest, nene Iancule, te asigur de gindurile mele bune si, ai grija!
PS
Să te mai auz acu, nea Velisare, vorbindu-mi despre a trăi şi a te bucura pentru răsplata muncii Uimirii lui Dan Petrescu, după JAFUL inimaginabil din seara asta, după contraofensiva stolobocilor împotriva muncii cinstite şi a cinstei, după NESIMŢIREA MONUMENTALĂ a unei jigodii de aceeaşi statură cu a căzutului în cap de dictează prin fotbalul românesc de parcă ar fi moşia lu ta’so care a considerat CORECT ?!?!?!??!?!!!?? unarbitraj CRIMINAL, ori de tupeul de potaie turbată până la moarte al unuia foarte probabil huiduit toată viaţa lui de dinamovist pe Dan Păltinişanu, acolo unde şi eu, în vremea studenţiei mele, am văzut stadionul întreg, prin ADN antidinamovist, scandând de tremura şi Bega în matcă „AE, AO SĂ MOARĂ DINAMO!”, un VINOVAT pentru mocirla în care s-a afundat federaţia de fotbal şi mai mult după ce, exact ca-n cazul mostruoasei coaliţii pro-anti Băsea, tandemul Lupescu-Prunea s-au încârdăşit cu Naşu (Doamne, ce nume predestinat pentru un moaffioso!!!) spre a-l elimina pe Gică Popescu din cursa spre o nouă şansă pentru FRF, comparând, CU MONUMENTAL TUPEU TRANSCEDENTAL NESIMŢIRII, decizia CORECTĂ a lui IANCU, cu decizia CORECTĂ a lui VALENTIN de la o altă finală de cupă, CULMEA, FURATĂ TOT DE DINAMOVIŞTI, chiar dacă de data asta nu în interes propriu, ci „DOAR” împotriva duşmanilor ireconciliabili…
RUŞINE-RUŞINE-RUŞINE SĂ VĂ FIE!
Să fac, ce prea puţin am făcut pentru Poli în vremi de studenţie pe mal de Bega, când eram, mai mult ca acum, bolnav de o iubire alb-albastră, şi când am scandat pentru POLI, la un singur meci: evident, cel contra lui Dinamo: POLI, POLI, LUPTĂ PENTRU NOI, LUPTĂ PENTRU NOI!
@ Leo
Dragule bace, cu postarea ta de din deal mi-ai stirnit amintiri dragi, peste care se asezase usor patina vremii.
Et in Arcadia ego! Si imi revin acum in minte cuvinte dragi, cu rezonante tulburatoare: Bega, Conti, 500, Maria, 2MV (si imediat bridge!), 1Mai(stadionul, evident), Corso, Phoenix…
O, tempora!
Apăi, nea Augustine, de-aş adăsta prea mult pre malurile butoiului de melancolie în care mă inviţi să mă-nnec, aş înţepeni în poziţia hamangianului cu pricina gânditoriu tot întrebându-mă, peste ani, ce va fi făcut oare ca trecerea mea prin oraşul studenţiei mele să aibă în ea atât de mult din trecerea aia a raţei prin apă. Foarte probabil, nu-i vorba decât despre impresii superficiale, şi efectele vor fi fiind mai profunde, şi că, paregzamplă, trecerea noastră prin cele politehniste bănci ne va fi adus, totuşi, oareşce foloase, dincolo de asemănarea izbitoare cu prietenul cu pricina al omului de are privirea inteligentă dar nu se poate exprima (spre deosebire de o anumită specie de hau-hau-hau-chihuahua, care nici măcar privirea n-au împrumutat-o de la nobilul animal, dar teribil mai ştiu a se „esprima” ca haită…).
N-aş putea să-mi explic foarte bine de ce, dar Cimişoara n-a exercitat niciodată vreo fascinaţie asupra tânărului de-am fost atunci, la vremea descoperirii propriului sine. Să fi fost impactul prea brusc al unui copil desprins din intimitatea unei familii şi a unui oraş liniştit, în care prea multe nu se-ntâmplau, cu agitaţia, făloşenia, răceala bănăţanului dintotdeauna complexat că-i el şi numai el şi musai fruncea?! Să fi fost fascinaţia de sorginte transhumantă a depărtărilor, ce m-au făcut veşnic să-mi caut pasiunile şi iubirile departe, spre zările ce m-au fascinat dintotdeauna mai mult decât imediatul şi tangibilul „aproape”?! Să fi fost momentul neprielnic, atunci, la momentul sfâşierii crevaselor dintre două lumi petrecute în chiar primul an al studenţiei, când prima sesiune a fost la fel de inedită nu doar pentru noi, studenţii, ci şi pentru ei, profesorii, aflaţi la prima sesiune din cariera lor în care, la nicio lună după ce „ne-am luat raţia de libertate” în stradă (uf, pe-atunci iluzia libertăţii era atââât de acută, iar acum e atâââât de… iluzorie… ), studentul nu mai era o masă amorfă, studentul devenise o VOCE, un vector spre… altceva?!
Ciudat, dar pentru mine anii studenţiei nu au rămas măsuraţi între o uvertură sau o arie petrecută la Operă sau în faţa Operei, nici de miresme primăvăratice ori de toamnă târzie prin Parcul Rozelor ori pe falezele Begăi, nici prin numeroasele repere ce mi-au marcat trecerea prin complexul studenţesc, ori aiurea prin alte zone ale Timişorii (numai prin MV-uri ba, pe unde-am trecut doar pe la coledzi… ), ci mai degrabă prin Gara de Nord, când ombilic al legăturii cu casa spre care adesea mă ducea drumul de fier, indiferent de era săptămână plină ori weekend, semestru ori sesiune, când mai ales rampă de lansare spre zările spre care mă purtau aripi de sburătoriu spre vreo mândră de aiurea, ori doar spre dragostea dintâi, deşi târziu descoperită, aceea a munţilor cărunţi…
Ciudat, cum tre să ne pocnească Dumnezeu Drăguţul dupe ceafă, spre a-nţelege, care îi în stare, ce-nseamnă să nu fii mulţumit cu ceea ce ai, şi cum, stârnit acum de tălică, pot doar face, de parcă s-ar putea, paralele între Cimişoara studenţiei mele şi condamnarea la silnică viaţă în ceea ce au ajuns Bucureştii de azi, din vremea în care dinupăturicii şi miticii şi conuleonizii ar fi personaje, prin comparaţie, perfect onorabile…
@ Leo
Asa-deci, tot Traian Vuia, baciule draghe? Pai vezi ce mica-i lumea?
Atita ca eu am fo’ un picut mai harnicut, ceea ce poate ti-ai dat seama spunindu-ti ca eu am avut sansa sa mai prind acolo Phoenixul ala de tata isprava! Si-un vaporas, ciudat cuibusor de nebunii… Si-un Progresiv TM… Si cite si mai cite… Ba chiar si MV-ul unde eu eram gazda, iar nu oaspe ca tine…
La urma urmei, un om e alcatuit din mii si mii de asemenea lucruri traite, mai mult sau mai putin constient sau lucid, lucruri care se-aduna cuminti, zi de zi, unele peste altele (sau linga altele) in camara (era sa zic spaitul) aia secreta in care numai noi avem acces. Sintem, intr-un fel, toate lucrurile (inteleg aici oameni, fapte, lucruri, idei sau sentimente) pe care le-am adunat, impreuna cu cele pe care le-am risipit (pierdut, irosit), toate compuse vectorial.
Nici nu mai conteaza ce ti-a (ne-a) dat anume Timisoara, Bucurestiul sau Cocirlatii din Deal. Conteaza ce-am facut noi cu toate acestea. Si, poate, ceea ce am dat, noi, mai departe!
Cit despre butoiul de care ziceai ca ti-e teama, mai bine ala decit butoiul de fiere si frustrare in care se scalda frizerul nost.
@leo, Augustin: nici n-aveti idee ce mandru sunt ca am generat reactia voastra – 2 OAMENI dintr-o bucata, cu mintea brici si cu “verb”. Nu se poate ca demersul vostru si al celorlalti care conteaza pe acest blog sa nu produca efecte! Sa fiti convinsi ca VALOAREA va este recunoscuta, chiar daca … feedback-ul nu este cel normal (i-as aminti d-lui profesor A. Nastase principiul pedagogic fundamental: recunoasterea meritelor “elevilor” este obligatorie!). Mai vb
Măi, nea Velisare, ca să nu-ţi zic coane Iancule ca Augustissimul, bag sama că ţineai turburelu p-aproape, că doar era cea zi liberă duminicală, când scrisăşi asară, că rău s-au mai turburat apele printre-rândurilor tălică!
Apăi, din două una: dacă io şi alde Augustinul ni-s dintr-o singură bucată, ori ciudată-ciudăţinie de siamezi născuţi la răstimp dumasian (ori brucanian, dacă preferi), ceea ce-ar face din ăsta baci a mai îndărătnică specie de Păcală amânătoriu într-ale clipei venirii pe astă lume, ori te găsiră nostalgiile dupe cel Anion şi-a sa străluce teorie a clonelor, caz în care tre să-ţi amintesc că şi tălică eşti musai cioplit din aceeaşi bucată… şi musai infestat cu acelaşi neoron de baci…
Cât despre meritorii ăia din ghiulemele, dacă ar fi venit dinspre oricine altcineva, bănuiam adrisantu de-aşa compliment de injurioase intenţii. M-a feritu sfântu s-ajung aşa rău cât să fac parte din nefericita colecţie a „elevilor” (o, doamne, da nimerite ghiulemele în cazu cu pricina!!!) unuia care a avut o „mână” la ale colaborâtori şi repetenţi într-ale recunoştinţei şi coloanei vertebrale, mamă-mamă-mamă… ghini mi-ar şăde mie între un Prostănac şi caricatura aia de minuscul de mic Titulescu, spre a da doar două paregzample dă soi din trista galerie de dovezi „ştiinţifice” ale axiomei „geaba ai cap, dacă n-ai suflet, OM n-ai să poţi fi vreodată”…
Ş-apoi să nu mă iai cu contraegzample, că dau dintr-un zvânc peste cap tot butoiu despre care face vorbire Augustissimul mai sus, şi nu răspund ce-a ieşi dacă mă înfig în… „verb” pe marginea ălora puţini elevi de soi ai Arogantului şi Bunicuţei, de tac şi nu se mai opresc, deşi tăcerea mormântală în care a răsunat răsunătoare palmă în catedrala neamului românesc protestul a trei-sferturi dintre români ar trebui să-i lecuiască odată de n-aude-n-a-vede, deşi până şi-ntre bloggări se iscă inc de iniţiative spre altceva (ba văz că mai şi apar p-acilea iniţiative de comitete şi comiţii de iniţiativă ale unora despre care românu n-a auzit, în vreme ce ăi de la care ar vrea să auză, se facă că… n-aud… ) (curată nebunie surdo-mută, nu-i aşa?!), în loc să tragă odată brazda aia lui DESTUL, PÂN-AICI!, de la care să-nceapă românu a-şi dura destin curăţat de buruieni ale spiritului nu doar românesc, ci chiar uman, că oameni nu pot fi numiţi piţifelnici, pedelachei, guşteri, combinatori, băieţi deştepţi şi alte specii de paraziţi ce au infestat veredel codrului secular de-am fost, suntem şi vom fi noi, MĂRIA NOASTRĂ POPORUL ROMÂN!
@ Velisar Iancu
Coane Iancule, esti una dintre vocile importante ale acestui blog si, chiar daca nu reactionez de fiecare data, crede-ma ca postarile dumitale sint tot timpul in vizorul meu.
Poate ca m-as fi abtinut sa-ti raspund, dar ai atins (tangential) un subiect foarte sensibil: acela al motivelor, scopului, prestatiei si finalitatii prezentei diversilor interlocutori pe acest blog. Sigur, chiar si o (psih)analiza succinta e cam mult pentru posibilitatile mele, si nici nu si-ar avea locul aici. Cred insa (asa, din avion) ca mai mult de jumatate din cei prezenti aici sint oameni cu vederi de stinga (multi intelectuali!) care simt nevoia sa discute cu unul dintre putinii oameni politici care ar putea reprezenta sansa de a redresa stinga romaneasca si a ne scapa de “ceasul rau”.
Dupa cum ai vazut, se semnaleaza probleme concrete, se propun solutii, se dezbat idei.
Iata de ce au aderat chiar si oameni de dreapta la aceasta “comunitate”.
Sigur, am avut (si mai avem) pe-aici si frustrati, “generosi” in a imparti cu altii veninul din inima lor, oameni singuri, care n-au cu cine schimba o vorba sau teribilisti care incearca sa “rupa gura tirgului”, imaginindu-si ca tot ce zboara se maninca.
In fine, si asta e cel mai rau, mai sint si citiva veniti “cu treaba”. Acest blog irita prin nivelul sau ridicat, prin priza pe care o are si prin faptul ca, pentru gazda noastra, inseamna o tribuna publica pe care acesta o are la dispozitie 24/24.
De aceea, se doreste introducerea unor false subiecte, decredibilizarea unora, tirirea in derizoriu a unor informatii sau subiecte si scaderea nivelului general de civilizatie.
Sigur, poti sa ai un motiv de a fi prezent aici, fara a avea, automat, si un scop. Sau invers.
Pentru cei care au un scop, se poate vorbi si de o finalitate.
In functie de scop, finalitatea poate depinde de A.N. sau de ceilalti participanti.
Uneori, pare ca A.N. e refractar. Alteori, ca scopul lui e altul (decit am banui noi), sau ca sintem complet defazati. Citeodata am impresia ca intre noi si domnia sa e un perete de sticla : ne vedem, ne auzim dar nu ne putem da mina ! Si, uneori, vorbele trec dintr-o parte intr-alta ca la “telefonul fara fir”. Numai ca fara a fi, deloc, amuzant.
Se intimpla ca ordinea prioritatilor sa para a fi defazata cu 180 de grade. Iata, am postat si eu vreo 3 sau 4 chestiuni importante (mi se pare mie!) si vreo 30-40 de maruntisuri. La astea din urma am primit, cu promptitudine si invariabil, raspuns. La celelalte, nu!
Cit despre practica pedagogica de care pomeneai, ce sa mai vorbim? Mi-amintesc ca bintuia pe-aici un ion negativ cu miscari browniene, care, in afara de mitocanii si accese de tifna nu mai producea nimic. Ei bine, era “number one across the nation” pentru A.N., care-l tamiia de sus pina jos cu etichetari laudative, de incepuse papagalul chiar sa creada ca o fi vreun pui de analist neinteles. Si exemple ar mai fi. Iar concluzia e limpede!
Cum spuneam, nu ma hazardez in profunzimea acestui subiect mult prea complicat pentru mine, dar care pentru gazda noastra e mult mai la indemina si, sint sigur, a constituit (poate constituie inca) un motiv de reflectie. Daca aceasta reflectie se va materializa vreodata intr-o postare pe blog, presimt ca va fi una dintre cele mai interesante postari ale blogosferei. Dar oare crede c-ar merita? Sau … c-am merita? Probabil nu!
Asa ca, ai dreptate: fii calm si atentie cu frigiderul! Sa dea Domnul s-auzim de bine, iar la toamna, vestea aia minunata !
Cum le zici tălică, nea Augustine, mai rar… Cu conciziunea unui instalator de altădat, şfighiuirea de bici a limbii unui literat de altădat şi precizia de bisturiu a Ayei dintotdeauna, puseşi tălică un diagnostic marca eugeno. Mai că aş arde de nerăbdare să văz reacţia „pacientului”, de n-aş ştii că-i una dintr-acele postări augustiene prea importantă spre a fi „penalizată” cu un răspuns. nici măcar de la Mizil, necum de la Londra…
cât despre anioni, harababure, zappaciţi, infectaţi la neuronul capului comunist de anticomunist şi alte cele sburătoare mai mult sau mai puţin true-anti, mai puţin sau mai mult advocatus diaboli, maaare greşeală ai face să-i fierbi în acelaşi cazan cu smoală…
ş-apoi, poate să fie asta una din lecţiile pricepute bine de la viaţă de dumnealui ANeul, mai predispus a-şi ţine aproape duşmanii, dupe ce a aflat-o p-aia cu Feri-mă Doamne de prieteni, că de duşmani m-oi feri şi singur… bine, nu că nu şi-ar aprofunda în continuare slăbiciunea pentru guşteri curcubeu…