Draga Stolo,

“Stiu ca nu vei primi cu bucurie acest apelativ de la altcineva decat de la prietenul tau, Traian Basescu. Cu toate acestea, vreau sa incerc o abordare la fel de directa, fiindca vad ca altfel de abordari chiar nu functioneaza.”

 A inceput campania pentru alegerile europene, iar prietenii pedelisti l-au pus pe “draga Stolo” in glastra, ca pe o floare frumoasa si stralucitoare, care poate sa acopere mizeriile din casa. Mai grav este ca i-au dat sa citeasca  la televizor si in fata presei un text care nu are nici o legatura cu realitatea .

“Draga Stolo, ai incurcat institutiile. Te-ai referit, in textul pe care l-ai recitat ieri, de mai multe ori la conceptul de “imunitate parlamentara”, care i-ar fi protejat pe ministrii parlamentari  in cazul cererilor de incepere a urmaririi penale. Iti aduc aminte, desi ar fi trebuit sa stii, ca institutia ce trebuie invocata  in toate aceste situatii este cea a “raspunderii ministeriale”, adica cea reglementata de Constitutia Romaniei in art 109.Stiu ca pentru public da bine sa amesteci termenii, dar pentru un fost prim-ministru, un fost presedinte de partid, astfel de confuzii (voite sau nu) sunt descalificante.

Draga Stolo,  iti reamintesc, in al doilea rand, ceva ce ar fi trebuit, de asemenea,  sa stii : Parlamentul nu este in subordinea Presedintelui. Stiu ca asta isi doreste Traian Basescu si ca incerci sa faci  tot ceea ce isi doreste presedintele. Iti respect fidelitatea. Dar hai sa ne amintim care este totusi rolul (inca al) Parlamentului in democratia noastra reversibila. Presedintele poate sa vrea oricat ca unele cereri ale parchetelor sa fie aprobate. Decizia este insa la Parlament. Conform aceluiasi articol 109 din Constitutie.Si se ia in functie de existenta sau inexistenta unor indicii temeinice din cererile procurorilor. Este o decizie care nu poate fi niciodata pur formala, fiindca altfel nu ar mai avea rost  procedura. Parlamentul nu joaca rolul unui grefier care inregistreaza cererile transmise de parchete si concepute de Basescu si Morar. Parlamentul este institutia care DECIDE  inceperea sau neinceperea urmaririi penale in cazul ministrilor si al fostilor ministri. Daca nu este buna aceasta procedura, putem sa discutam despre schimbarea Constitutiei. Dar, cata vreme ea exista, ar trebui sa o respectam. Cum respectam si articolul 84 din Constitutie, care permite imunitatea lui Traian Basescu pentru Dosarul “Flota”.

Povestea cu “blocatul dosarelor”de catre Parlament  este o manipulare, care functioneaza pentru cei neinformati. Nu poate fi “blocata” justitia in Parlament, pentru ca, in baza Constitutiei, pentru ca membrii fostelor guverne sa fie protejati de abuzuri din partea noii puteri (lectie invatata de pe vremea lui Cuza dar si a lui Carol al II-lea), Parlamentul hotaraste daca trebuie sau nu sa inceapa urmarirea penala si daca, se face un DOSAR  de urmarire penala sau nu. Te rog sa nu te iei dupa Monica Macovei. Pe vremea lui Ceausescu, lucrurile mergeau altfel. Marea Adunare Nationala nu-si batea capul cu astfel de “fleacuri”.Stiu ca va place, si tie si sefului tau, sa ii mentineti pe oameni in ceata si sa profitati de ignoranta lor. Inclusiv a Monicai Macovei. Cred insa ca nu e corect ceea ce faceti. Chiar daca asa scrie ca trebuie sa faceti,in documentul de strategie electorala al PDL-ului, publicat ieri in ziare.

Draga Stolo, incearca sa rezisti tentatiei de a face chiar tot ce ti se comanda. Sunt convins ca Traian Basescu chiar crede ca justitia este doar ceea ce decide el. Si ca dosarele politice pe care i le daruiesc prietenii, de ziua lui, sunt cele pe care reprezinta dovezi ale luptei impotriva coruptiei. Dar justitia si lupta impotriva coruptiei nu inseamna asta. Daca ar fi insemnat asta, atunci nu am fi ajuns in situatia ca azi, trei din patru romani, sa nu aiba incredere in justitie.

Draga Stolo, un ultim mesaj. Vad in incercarea voastra de a reactiva tema justitiei si a coruptiei un soi de disperare. Este disperarea celor care stiu ca, in campania electorala din 2004 si in cei cinci ani care au urmat  au marsat pe o tema falsa, care nu rezolva nimic din problemele reale ale romanilor. Aceasta disperare va duce, sunt convins, si la pierderea alegerilor de catre voi in acest an. Stiu – asta doare cel mai tare.

Am inteles ca ai laudat PDL-ul ca a cerut schimbarea regulilor de procedura in timpul “jocului”, dupa 14 ani de la adoptarea Regulamentului Camerei, pentru ca obiectivul evidentiat in dosarul ministerului de externe austriac  (“Basescu vrea capul lui Nastase”) sa fie realizat. Te informez insa ca, si in aceste conditii, votul favorabil a putut fi obtinut doar pentru ca eu le-am solicitat colegilor mei sa voteze pentru acceptarea cererii de la DNA, tocmai pentru ca Basescu sa nu aiba niciun pretext sa afirme ca eventuale sanctiuni impotriva tarii mi s-ar datora. Cu atat mai mult cu cat, in calitate de prim ministru, in perioada 2000-2004, eu am derulat si finalizat negocierile pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, in timpul “regimului Basescu” fiind doar semnat Acordul de aderare, la inceputul anului 2005.

Stiu ca ii datorezi mult lui Basescu – care a plans pentru tine – dar, te rog, nu mai exagera cu dovezile publice de fidelitate. Oricum, nu conteaza.

Realitatea Tv – ora 20.05

Adrian Nastase este astazi invitatul lui Razvan Dumitrescu la emisiunea Realitatea Zilei – Realitatea Tv, ora 20.05.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Update >>>  Trabscrierea emisiunii poate fi citita aici si aici.

Capela “Michael Stourdza” din Baden Baden

 

 

Intr-o dupa-amiaza linistita, am plecat din Strasbourg la Baden-Baden pentru a vizita Capela Ortodoxa Romana “Michael Stourdza”, ridicata intre anii 1863-1866, dupa planurile arhitectului Leo von Klenze . Cel care a construit aceasta Capela, in realitate o superba biserica in stil neoclasic a fost Mihail Sturdza.

Dupa revolutia de la 1848, principele Mihail Sturdza a plecat din tara si s-a stabilit la Paris. Mai tarziu, in 1863, fiul sau, Mihail, a murit la varsta de 17 ani (poate in urma unui duel?!). In amintirea lui, parintii au ridicat aceasta capela pe o colina – cumparata in centrul localitatii Baden-Baden, deasupra cazinoului din localitate.

Pana spre sfarsitul secolului 19, Capela s-a aflat sub jurisdictia Patriarhiei din Constantinopol,  ulterior  trecand sub autoritatea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Din anul 1923, capela se afla in administrarea orasului Baden-Baden. 

Actualul preot,Ionut Bogdan Stavarachi, pe care il puteti vedea in fotografii, a ajuns de curand la Baden-Baden, plin de dorinta de a strange in jurul sau cati mai multi din romani aflati in Germania si Franta. 

O sa va povestesc mai multe despre Capela si imprejurimi cu alta ocazie. Acum, am dorit sa va semnalez o bijuterie arhitectonica romaneasca, ce a strajuit locul unde s-a desfasurat Reuniunea NATO la nivel inalt din Baden-Baden.

Inutil sa va spun ca Traian Basescu, cazat  la un hotel, la doua sute de metri de  Capela, cu ocazia Summitului, nu a considerat ca este important sa viziteze aceasta “ambasada spirituala” romaneasca din Germania!

La Palatul Sigmaringen

V-am ramas dator cu cateva relatari din saptamana trecuta. In perioada asta de nebunie electorala si politica, m-am gandit sa schimb putin temele si sa va povestesc cate ceva din lucrurile interesante pe care le-am vazut.

Astfel, plecand din Strasbourg, in Germania, la vreo doua ore de mers cu masina, am ajuns la Palatul Sigmaringen, Casa familiei Hohenzollern. O “casa” destul de mare, dupa cum puteti vedea din fotografii. Nu va plictisesc cu istoria familiei, aliante, linii genealogice. Oricum, Castelul este mentionat pentru prima data in 1077, in documentele epocii, fiind transformat dintr-un fort pe malul Dunarii, intr-un castel extrem de elegant. Unele sali sunt superbe, cu decoratiuni si mobilier de stil francez. Impresionanta este Sala armelor, cu o colectie de mii de arme de foc si arme albe, folosite in Castel, pentru aparare, de-a lungul secolelor. 

Exista si mai multe sali cu trofee de vanatoare, in special de capra neagra si caprior. Dar si cateva trofee superbe de cerb. Ursul, naturalizat, vanat in Carpati, este insa jalnic – un fel de pisica ceva mai mare  (exagerez, desigur) si nu face cinste vanatului de pe la noi.

Pentru cei interesati, cand calatoriti pe Valea Prahovei, va puteti opri la Muzeul cinegetic al Carpatilor, un muzeu pe care l-am creat in 2004, unde puteti vedea cele mai frumoase trofee de vanatoare din Europa.

Ioan T Morar vrea sa-si faca treaba in ea, de campanie electorala

Monica Macovei si-a facut treaba in justitie.  Daniel Morar si-a facut si isi face treaba in anti-coruptie.  A inceput campania electorala si, dupa anuntul celui neinjurat de partidul lui Petre Roman,  in sensul ca isi va vizita, lunar, tara, a simtit si Ioan T Morar nevoia sa-si faca treaba in acest efort de aparare a intereselor tarii.

Am citit cu mult interes sfatul dat de el, pe blogul propriu, cu privire la salvarea Romaniei prin predarea mea catre justitie.  Inteleg logica unei astfel de postari, fiindca ea vine dintr-o zona care acum scade rau de tot in sondaje. Evident, e nevoie de o relansare. Dupa mai mult de patru ani in care s-a incercat, cu resurse imense,  sa se justifice acuzatiile la adresa guvernarii PSD, iata ca regimul Basescu, dupa toti acesti ani de fas legislativ si politic in materie de anticoruptie, dupa haosul economic girat de idolul  marinar al lui Morar,dupa izolarea externa a Romaniei, dupa “recrutarea” colegilor portocalii (sub acoperire sau nu) ai lui Morar in posturi cheie (in Parlamentul european si in diferite institutii nationale), ar simti nevoia – in opinia lui Morar - ca tot eu sa fiu salvatorul tarii. In paranteza, eu nu cred ca Ioan T Morar mai poate fi salvat – nici macar cu solutii recomandate de medicii dentisti.

“Draga T, ai luat-o in freza de fiecare data. Caseta lui Weil, pe care ai popularizat-o, ca sarcina de servici, ai vazut ca a fost o facatura – declarata ca atare de expertii FBI. Nu stiu daca sefii tai ti-au retinut un procent din salariu. Anticomunistul romano-american, pe care-l laudai pentru ca ma injura, banuiesc, ai aflat intre timp, era un jalnic informator al securitatii.

Poate ai pierderi de memorie si nu-ti amintesti, dar in urma cu trei luni, am cerut ca dosarele mele sa mearga in justitie. Spuneam atunci, pentru unii ca tine, ca dupa acea decizie a Parlamentului, statul roman, condus de Basescu si Boc, va putea rezolva, in sfarsit, problemele pensionarilor si ale profesorilor iar nationala Romaniei va putea sa se califice in Africa de sud iar turismul ecumenic sa triumfe in tara noastra. Se pare insa ca motivele acestor esecuri aveau alte cauze…

Te intrebi, probabil, de ce dupa decizia Parlamentului din 4 martie, DNA-ul nu a inceput de a doua zi urmarirea penala impotriva mea. Sa-ti explic: campania electorala nu a inceput decat in urma cu doua zile si D.Morar a asteptat acest moment ca sa-si faca si el treaba in ea. Asa ca, in zilele urmatoare, inainte de 7 iunie, justitia lui Morar va anunta ca isi face treaba.

In ceea ce priveste codurile, citeste stenograma sedintei birourilor permanente de la Parlament, de saptamana trecuta (cu o relatare in Cotidianul) si vei vedea ca am fost singurul care s-a opus prelugirii mandatului comisiilor de cod si am cerut ca ele, codurile,  sa fie trimise inapoi la Cotroceni imediat, pentru a fi aprobate prin asumarea raspunderii de catre  Basescu (sau de catre guvern) in Parlament – asa cum sunt, pentru ca oricum nu are importanta. Basescu il are pe Daniel Morar iar Daniel Morar nu are nevoie de coduri ca sa-si faca treaba.

In opinia mea, Basescu ar avea nevoie ca UE sa ne taie din bani, pentru orice motiv; el sa spuna ca asta se intampla din cauza coruptiei guvernului de acum 5-9 ani si, eventual, sa mai ceara un mandat ca sa dovedeasca si coruptia din mandatul PSD din 92-96.”

Mai amintesc un lucru  care poate s-a uitat: ultimul raport pozitiv despre justitia romaneasca a fost facut pe vremea cand eu eram prim-ministru. De atunci incoace, toate rapoartele pe justitie au fost negative. Sigur, unii ar spune ca din cauza ca eu nu am vrut sa ajut, din opozitie, reforma justitiei facuta de fostul procuror ceausist,Monica Macovei. O reforma atat de apreciata la Bruxelles, incat a declansat doar rapoarte negative, ani la rand.

Stiu ca tocmai a inceput campania electorala si ca oamenii  din jurul lui Traian Basescu prefera sa isi aduca aminte de mine decat sa vada datele economice sau cele din sondaje cu privire la ce se intampla acum in Romania. Stiu ca e mai comod asa. Le multumesc, din nou, ca s-au gandit la mine. Ar trebui sa se  gandeasca, in primul rand,  la care este treaba lor reala.

“Să folosim presiunea externă” impotriva tarii noastre!

La sfârşitul săptămânii trecute o nouă stire despre sistarea fondurilor europene pentru România, din motive de corupţie, era comentata pe larg de ziaristii si oamenii politici de la Bucuresti.

Stirea suna cam asa: “Parlamentul german a aprobat joi o rezolutie in care deplange ritmul reformelor in justitie si stadiul combaterii coruptiei, parlamentarii germani cerand UE sa sisteze alocarea fondurilor europene”. 

Discuţii, comentarii, ediţii speciale…

Nu îmi propun să explic mecanismul prin care se pun, cu mâna, astfel de solicitări în rapoarte. L-a detaliat astăzi, într-un interviu, un expert în lupta împotriva corupţiei – sau împotriva României? - Monica Macovei.

Dar am avut curiozitatea să caut respectivul Raport al Bundestagului. Cei curiosi il pot citi aici.

Este vorba despre Raport anual, pentru 2008, asupra drepturilor omului în UE si in lume. Temele sunt desigur cele clasice: pedeapsa cu moartea, tortura, drepturile copiilor, traficul de persoane, terorismul etc. Iar ţările cărora li se dedică, mici sau mari, capitole speciale sunt China, Iran, Uniunea Sud-Africană, Rusia etc.

Sigur se menţionează şi România. De trei ori în cele peste 220 de pagini. Puteti citi mai jos fragmentul care a generat atâtea comentarii.

 (…)

“Prin aderarea României şi Bulgariei la UE, în 2007, a fost instituit un mecanism de cooperare şi verificare, pentru susţinerea de către UE a remedierii unor deficienţe în domeniul reformei în justiţie, luptei împotriva corupţiei şi luptei împotriva crimei organizate. Construirea statului de drept a fost o condiţie pentru accesul ambelor ţări. Bundestagul german ia la cunoştinţă, cu îngrijorare, despre lipsurile pe care statul de drept le înregistrează în continuare în România şi Bulgaria. El solicită UE să aplice şi României sancţiunile minime, constând în blocarea fondurilor, aplicate deja Bulgariei.”

….

Ar mai fi interesant de menţionat si  efectul strânselor relaţii ale lui Traian Băsescu şi ale Monicăi Macovei cu fracţiunea populară din Bundestag:

“In ceea ce priveste noii membri, România şi Bulgaria, fracţiunea CDU/CSU afirmă că mecanismul de verificare este imperios necesar pentru a putea pune centrul de greutate pe lupta împotriva corupţiei.” Interesant, nu?

Mi-a mai atras atenţia o observaţie interesantă a grupului social democrat:

“De cele mai multe ori dialogul este singurul mijloc prin care se poate intra în discuţie cu ţările care au probleme cu drepturile omului, fără a arăta constant cu degetul asupra lor. Dar trebuie să fim atenţi ca acest dialog să nu aibă loc mereu cu aceleaşi persoane. Trebuie incluse în dialog şi alte personalităţi publice, de exemplu universitari. Şi opinia publică în sine poate fi implicată mai puternic. Poate în viitorul raport se va sublinia mai mult importanţa dialogului ca instrument de politică externă.”

Mi se pare ca aceasta dezbatere, pe o tema foarte larga din Bundestag, s-a incercat sa fie transferata in Romania pentru a crea o nevroza politica referitoare la fondurile europene, privite de unii ca un fel de ajutor de somaj pentru statul roman.

Asa nu se mai poate. Sa vina Monica Macovei sa ne salveze!

Stiri si anunturi

* Am dat la tipar si, sper sa apara saptamana asta, un volum intitulat “Blog and roll”, cu o selectie din cele aproape 1000 de postari de pe blog. Caut o idee pentru lansarea lui. Daca aveti vreo sugestie… Oricum, o sa va astept la lansare.

Activitatile de saptamana trecuta : 

* Vineri, am participat la lansarea candidatilor pentru europarlamentare, in Bucuresti.

* Tot vineri, la Palatul Patriarhiei, am participat la Aniversarea a 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania. Emotionanta revederea acelor momente si re-ascultarea cuvintelor Suveranului Pontif, rostite in romana.  

*Sambata, am fost la Iasi, unde s-a desfasurat, in Aula “Carmen Sylva” a Universitatii “Gheorghe Asachi”, un Simpozion cu tema “Europa – traditie, solidaritate, identitate”, manifestare la care au participat si reprezentanti ai partidelor de opozitie de la Chisinau, academicieni si oameni politici. In interventia mea, am amintit rolul jucat de Romania in crearea Europei unite si am mentionat faptul ca, recent, la Varsovia, filmul documentar “Romania in primul razboi mondial”, realizat pe baza documentelor din arhivele Ministerului apararii din Franta, a obtinut Marele premiu, “Sabia de argint”. Am participat si la un miting electoral, pentru lansarea in zona Moldovei a candidatilor la alegerile europene.

* Joi, doi dintre doctoranzii mei si-au sustinut tezele de doctorat, la Universitatea din Bucuresti. Amandoua temele – foarte interesante : “Cadrul juridic privind stationarea fortelor armate straine pe teritoriul unui stat in timp de pace. Cazul Romaniei” (inclusiv cel al trupelor sovietice in Romania pana la sfarsitul anilor ’50) si “Modele de regionalizare in contextul integrarii europene” (inclusiv situatia provinciilor Kosovo si Transnistria).

* Marti, l-am invitat pe Titus Corlatean sa le vorbeasca studentilor mei de la Drept despre Consiliul Europei si despre recenta sesiune a APCE.

* Luni, am moderat o dezbatere organizata de Fundatia Friedrich Ebert si de Institutul Sincai pe tema evolutiilor politice in Turcia si a viitorului relatiilor bilaterale turco-romane, cu mai multi invitati din Turcia. Evident, am discutat, pe larg, si despre relatiile Turciei cu UE.

* Tot saptamana trecuta, am avut o lunga discutie, particulara, cu H. Vedrine, fostul ministru de externe francez, care a vizitat Bucurestiul. O discutie in care ne-am comparat parerile in legatura cu evolutiile politice globale, dupa alegerile prezidentiale din SUA.

* Am participat  la trei receptii : la Ambasada Israelului, la Nuntiatura Apostolica si la Ambasada Rusiei.

O saptamana destul de incarcata. Sa nu uit, daca va intereseaza subiectul, puteti citi in in numarul din aceasta saptamana al revistei Qmagazine, la rubrica mea, “Jurnal de Prim-ministru”, articolul “In Israel”.

Raspunsuri

A inceput campania pentru alegerile europene. Probabil, pentru unii dintre cititorii acestui blog nu mai inseamna nimic. Este de datoria noastra, a celor din PSD, dar nu numai, sa aratam ca totusi ar mai trebui sa insemne ceva. Nu va luati dupa manifestarile fastuoase pentru a califica din start demersurile politice din urmatoarele saptamani. Nu despre ele este vorba aici, ci despre unde suntem si incotro ne indreptam.  Ingrijorarea a luat treptat locul exaltarii. Aceasta campanie nu ar trebui sa fie una a entuziasmului, ci una a raspunsurilor la intrebarile oamenilor.

Ciprian L., din ce in ce mai multe lucruri par SF in lumea asta.

Vlad, acum nu stiu daca as fi preferat sa fiu pe o insula izolata, fara contact cu lumea, pentru a evita contaminarea cu noul virus gripal.

Bibicule, mai usor cu absorbantele pe acest blog.

Mihnea Georgescu, banuiesc ca ai aflat ca s-a tinut…de 1 mai.

Ioan, multe lucruri interesante se intampla prin emisiunile de televiziune.

Instalatorule, cand in iarna sustineam ce sustineam legat de guvernarea cu PD-L, exact la ceea ce spui tu ma gandeam.

PS: „Presedintele dezinformat, presedintele jucat. Presedintele jucator, presedintele dezinformator.” – Astea da roluri.

PPS: Nu au pacalit ei pe nimeni.

Carol, am inteles. Ramane cum am stabilit. Vorbim peste cateva luni despre subiect.

Provincialule, se pare ca aiureala invinge, ca ne iubeste, ca este iubita de cine trebuie. Ce pot spune?

Mihai, amatorismul este si el o „calitate”. Unii il duc insa la rang de arta. O ironie amara, dar necesara.

Dodo, ar trebui sa se decida foarte rapid ce vrea. Sa stim si noi cum stam de fapt.

PS: Eu cu siguranta nu am datele unor cetateni din alte tari.

I. Nicolae, sa inteleg ca nimeni nu se mai gandeste la „trait bine”?

Dan M, probabil tu crezi acea idee privind faptul ca fost „prost informat”.

Daniel, sunt sigur ca unii s-ar bucura daca am putea sa ii schimbam politic si pe judecatori.

Codrin Scutaru, sa speram ca nu se va intampla asa. Multe lucruri sunt strigatoare la cer.

Dragos, strainii, de principiu nu, Basescu, din experienta, da.

Bibliotecarule, iti dau multa dreptate. S-a ajuns in situatia in care important este doar sa arati cu degetul. De ce?

Larisa, cred ca se pot face rugaciuni anticriza, desi am ajuns rau daca nu mai putem spune decat Doamne ajuta.

Alegatorule fidel, nu sunt destul de abrupt?

Plano, vom vedea daca se confirma ceea ce a spus domnul Isarescu. Banii de la FMI ajuta, sigur, Banca Nationala. Sa vedem daca va ajuta si guvernul… Cred ca toti ne dorim asta.

Felix, raspunsul tau de la firul ierbii este cel mai indreptatit.

Unde suntem (II)?

Cadrele didactice au amanat greva din Invatamant. Pentru elevi, parinti si Guvern acesta este un lucru bun. Pentru profesori insa, situatia actuala nu se poate rezolva insa nici prin renuntari la greva, nici prin continuari ale grevelor si nu despre asta doresc sa vorbesc aici.

Spuneam intr-un comentariu anterior ca situatia economiei romanesti este gri. Am vazut unele reactii care imi reprosau faptul ca eu – ca membru al unui partid aflat la guvernare – ar trebui sa cunosc situatia. Lucrurile sunt insa mult mai nuantate, pentru ca intrebarile care se pun sunt cine o cunoaste cu adevarat?, pana unde este dispus sa si-o asume?, dar mai ales ce isi propune sa faca pentru a o rezolva? Incasarile la buget in primul trimestru din acest an au fost mult sub asteptari. Nu mai este un secret pentru nimeni ca statul s-a imprumutat de pe piata pentru a putea plati o parte din salarii si pensii. De asemenea, nu este un secret ca acest scenariu se va repeta in viitorul imediat.

Am auzit in aceste zile mai multe opinii de la oameni avizati, inclusiv in discutiile pe care le-am purtat in interiorul partidului, ca datele economice actuale pun in pericol investitiile. Am intrat in contact cu puncte de vedere si mai ingrijoratoare, care sustin posibilitatea unui deficit bugetar dublu fata de cel prognozat si chiar pe aceea, deloc de dorit, a unui nou imprumut extern. In acelasi timp insa, FMI a anuntat ca evaluarea sa initiala privind necesarul de finantare in statele din Est a fost eronata, ca urmare a unor greseli de calcul. Deci, dintr-un anumit punct de vedere, iata unde suntem.

 Nu vreau sa par alarmist, cu atat mai putin sa alarmez pe cineva. Nu imi doresc decat ca ceea ce se face sa fie in acord cu ceea ce este nevoie sa se faca. In continuare consider, alaturi de colegii mei, ca nu este suficient sa constati ca situatia economica va genera o criza sociala. Efectele crizei nu trebuie tratate cu paliative sau ele nu trebuie asumate, in primul rand, de cei care deja o duc rau. Responsabilitatea si solidaritatea nu pot veni dintr-o singura directie. Mi se pare inacceptabil sa canalizezi furia oamenilor fata de propria situatie catre alte categorii sociale. Este adevarat, sunt multi care nu au ce cauta intr-o anumit domeniu, dar totusi Traian Basescu insista sa ramana presedinte.

România în faţa noilor provocări economice şi de securitate în Europa şi în lume

Puteti citi mai jos cuvântul meu de deschidere la sesiunea „România în faţa noilor provocări economice şi de securitate în Europa şi în lume”, organizata astazi, 7 mai, de Asociatia Romana de Politica Externa.

“‘Stimate domnule Rector,

dragi prieteni,

doamnelor şi domnilor,

 Felicit Asociaţia Română de Politică Externă pentru iniţiativa de a organiza o dezbatere asupra unei teme nu doar actuale, ci şi extrem de importante. Momentul este bine ales din cel puţin două motive.

Mai întâi pentru că sâmbătă sărbătorim a 59-a aniversare a Zilei Europei, iar în preajma unor astfel de evenimente avem tendinţa naturală de a reflecta atât asupra trecutului Europei, cât mai ales asupra viitorului Uniunii Europene şi, implicit asupra viitorului nostru. De aceea, trebuie să ne aplecăm reflecţia critică asupra agendei României pentru Europa. Ce fel de Uniune Europeană ne dorim şi cum putem ajunge la aceasta sunt întrebări esenţiale la care trebuie să găsim în cel mai scurt timp răspunsuri.

În al doilea rând, peste exact o lună trebuie să ne alegem reprezentanţii în Parlamentul European. Nu vreau să insist în acest cadru asupra importanţei votului din 7 iunie, ţin doar să remarc faptul că România nu poate ieşi din criza economică-financiară de una singură, ci doar împreună cu celelalte state ale Uniunii Europene, ajutată de acestea. Criza care ne afectează acum are în principal cauze exogene, în condiţiile recesiunii pieţelor europene, astfel încât ieşirea din criză nu va putea fi realizată decât în contextul redresării economiei comunitare.

După alegeri, Parlamentul European va vota o nouă Comisie Europeană, iar următorul executiv comunitar va influenţa modul în care va arăta Uniunea Europeană în deceniul al doilea al secolului XXI. Este foarte probabil ca, după referendumul irlandez din luna octombrie, Tratatul de la Lisabona să poată intra în vigoare, astfel încât Uniunea Europeană va avea şi un fundament legal pentru a putea deveni mai eficientă. Tratatul de la Lisabona oferă doar instrumentele juridice şi instituţionale, nu şi garanţiile politice pentru acţiunea mai consistentă a Europei. Este şi obligaţia noastră, prin acţiune politică, să întărim Europa, o Europă a cetăţenilor.  

Înainte de a prezenta câteva observaţii asupra felului în care trebuie construită acţiunea României în plan internaţional vreau să vă aduc în atenţie alte două fenomene majore. Primul proces, aflat în plină desfăşurare, constă în pierderea reperelor teoretice şi ideologice în legătură cu modul în care funcţionează sistemul capitalist. În ultimii 30 de ani perspectiva neo-liberală asupra economiei a dominat acţiunea Occidentului, iar instituţiile de la Bretton-Woods au constituit factori de promovare în întreaga lume a tezelor Şcolii de la Chicago. Acum, criza economică a dovedit falimentul unei filosofii economice. Ştim ce nu merge, dar încă soluţiile sunt neclare. Instrumentele noastre de analiză încă nu sunt calibrate pentru noile realităţi. Într-un fel, avem şansa extraordinară de a participa la reinventarea capitalismului, iar rolul Dvs. în acest proces poate fi foarte important. Lumea are nevoie de inteligenţa şi creativitatea Dvs.  

În al doilea rând, criza economică-financiară generează reaşezarea balanţelor de putere. Dominaţia Occidentului asupra lumii se apropie de sfârşit, unipolarismul îşi trăieşte amurgul, iar la finalul actualei crize economice vom fi într-un context al unei lumi non-polare.

La o primă vedere, lumea de astăzi pare să fie multipolară. Principalele puteri (China, Uniunea Europeană, India, Japonia, Rusia şi Statele Unite), combinate, reunesc cam jumătate din populaţia globului, 75% din PIB-ul global şi 80% din cheltuielile destinate apărării. Totuşi, aparenţele sunt înşelătoare. Lumea de astăzi diferă substanţial de ceea ce numim un sistem multipolar clasic, pentru că observăm o dispersare fără precedent a puterii către numeroşi centri de putere, dintre care doar o mică parte sunt state. Autoritatea şi puterea statelor este astăzi împărţită cu actorii principali ai globalizării: organizaţii globale şi regionale, ONG-uri, corporaţii internaţionale.

Lumea nonpolară este şi o consecinţă a fenomenului de globalizare. Aceasta consolidează nonpolaritatea în două feluri: o mare parte dintre fluxurile transfrontaliere se desfăşoară în afara controlului guvernelor suverane şi, de cele mai multe ori, fără ştiinţa acestora, diluând astfel influenţa marilor puteri. În egală măsură, globalizarea sporeşte puterea actorilor nonstatali: exportatorii de energie, organizaţiile teroriste, firmele multinaţionale dar şi media sau birocraţia organizaţiilor internaţionale. Este din ce în ce mai evident faptul că a fi astăzi cel mai puternic stat nu echivalează cu a deţine un monopol, fie el şi relativ, asupra puterii politico-militare.

Într-un atare context complicat şi contradictoriu, ce trebuie să facă România? În propunerile la care m-am gândit să le prezint în acest cadru am să fiu în mod inerent subiectiv, fiind influenţat atât de experienţa mea ca prim-ministru cât şi de realitatea politică a ultimilor ani.

Cred că principalul obiectiv al României, într-o lume atât de complexă, trebuie să fie întărirea capacităţii sale de a se autoconduce. România pare a fi o ţară care oscilează periculos între agenda politicienilor obsedaţi de programul televiziunilor de ştiri şi umorile personale ale conducătorilor săi. Acţiunea statului pare a fi contaminată decisiv de virusul electoralist care a cuprins clasa politică. Programarea a cinci scrutine în doar trei ani (2007-2009) pare a fi mult prea mult pentru o ţară precum România. Trebuie să o recunoaştem deschis: încă nu am învăţat să ne conducem fără să ne uităm la sondaje. Din păcate, prea mulţi politicieni sunt preocupaţi doar de cucerirea şi păstrarea puterii, nu şi de exercitarea ei în folosul cetăţenilor. Iar rezultatul unei atari situaţii este ruperea legăturilor dintre guvernanţi şi cetăţeni, uşor decelabilă în prezenţa tot mai scăzută la vot. Oboseala, apatia şi neîncrederea par a cuprinde un număr tot mai mare de cetăţeni. Suntem pe un drum periculos, iar soluţiile trebuie căutate de urgenţă.

Rescrierea contractului social dintre conducători şi cetăţeni reprezintă prima condiţie a întăririi capacităţii României de a se autoconduce, deoarece guvernanţii vor avea o mai mare legitimitate şi, ca atare, o mai mare forţă. Orice program de ieşire din criza economică va eşua dacă nu este bazat pe ideea de solidaritate a cetăţenilor, de corectă împărţire a poverii crizei economice. Ideea fundamentală este aceea că România nu va putea avea o politică internaţională eficientă dacă nu va avea o bună politică internă. Respectul internaţional nu îl pot dobândi decât acele ţări şi acei conducători care sunt în măsură să câştige respectul propriilor cetăţeni. Iar respectul cetăţenilor nu poate fi câştigat decât atunci când aceştia sunt convinşi că oamenii politici sunt eficienţi, iar munca lor este orientată spre interesul societăţii, nu doar al propriului partid sau al grupului de amici politici. Aceasta este o lecţie fundamentală a politicii, pe care o uităm de multe ori.

 Simultan cu refacerea legăturii dintre guvernanţi şi cetăţeni România trebuie iasă din starea de semi-izolare internaţională în care se află. Din păcate, prestigiul nostru internaţional este la pământ. Dacă nu suntem iubiţi, atunci ar trebui măcar să fim respectaţi. Dar, prin tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii anii, respectul internaţional este pierdut de România, prin cei mai înalţi reprezentanţi politici ai săi.

Nu vreau să fiu mai polemic decât este cazul, dar nu pot să nu remarc cu amărăciune faptul că România nu s-a remarcat prin contribuţii esenţiale la politica europeană, nici în domeniul construcţiei politice a Uniunii, nici în soluţionarea unor crize internaţionale (precum cea georgiană de anul trecut), nici prin soluţii la criza economiei globale. Am preferat să acceptăm cuminţi un loc la marginea mesei, fiind bucuroşi dacă nu mai suntem traşi de urechi. Încă nu ne-am dezmeticit, acţionăm în logica unei ţări candidate la aderare, încă nu ştim să profităm de faptul că suntem membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene. Iar recenta criză a relaţiilor dintre România şi Republica Moldova ne-a arătat un adevăr trist: suntem izolaţi, sau dacă vi se pare că este o formulă prea dură, am să spun că suntem doar „lipsiţi de influenţă”.

 Nu vreau să intru în rândul pesimiştilor de serviciu, să fiu apocaliptic în ceea ce spun. Atrag doar atenţia asupra faptului că societatea românească se găseşte în faţa celei mai mari provocări de la căderea lui Ceauşescu: atomizarea ca urmare a eşecului solidarităţii în faţa crizei. Dacă în anii 90 sacrificiile necesare transformării economiei sale păreau a fi acceptabile deoarece exista perspectiva tonică a aderării la Uniunea Europeană şi NATO, acum, când suntem parte a acestor instituţii, dar nu am găsit noile  proiecte necesare pentru solidarizarea întregii societăţi în jurul acestora. Criza economică nu face decât să accelereze tendinţele existente în societate de a acţiona potrivit logicii „scapă cine poate”. Principala ameninţare la adresa României nu este nici terorismul, nici pericolul unui război clasic. Principalul risc de securitate la adresa României este chiar situaţia sa socială.

 În final doresc să reafirm faptul că rămân un optimist-realist şi cred că societatea românească îşi va regăsi echilibrele interne, iar criza economică nu se va transforma într-una socială, care să genereze sentimente profunde şi larg răspândite de excludere socială. Egoismul şi lăcomia trebuie stăvilite prin solidaritate şi înţelepciune. Sărăcia şi marginalizarea nu sunt o fatalitate. Soluţiile există, trebuie doar să le găsim şi să avem curajul de a le pune în practică. Cred că azi, în dezbaterile ce vor urma, o să apără şi soluţiile pentru România Europeană.

 Vă mulţumesc!”