Ieri si astazi, am participat, la Targu Mures, la o reuniune a Comisiei juridice a Adunarii parlamentare a Consiliului Europei. O reuniune deosebit de interesanta, la care s-a discutat, pe larg, despre problemele romilor la nivel european si a avut loc o audiere a unor experti din organizatii neguvernamentale de profil si a unor reprezentanti guvernamentali. Acelasi tip de audieri au avut loc si in alte tari. In final, APCE va adopta un raport si o rezolutie pe aceasta tema.
Arhiva pentru mai, 2009
Guvernul a decis asumarea raspunderii pe Codurile Civil si Penal la inceputul lunii iunie. Deci, ramane cum au stabilit. Am spus-o in mai multe randuri si imi mentin opinia. Asumarea raspunderii pe niste legi atat de importante reprezinta o mare greseala. Este ca si cum am face acest lucru cu Legea fundamentala. Slava Domnului, acest din urma lucru nu este posibil, ca altfel…
In ultimele saptamani, s-a vazut clar faptul ca ceea ce era invocat, la inceputul anului, drept o conditie sine qua non pentru un Raport favorabil al CE pe Justitie nu exista. Comisia Europeana a spus-o in mod oficial si nu o singura data. Ma surprinde faptul ca acel partid care invoca de fiecare data pozitia prietenilor (lor) europeni despre Romania si Justitia de aici, pierd din vedere faptul ca, fundamental, problema drepturilor omului este de larg interes la nivelul statelor si institutiilor europene. Intr-o tara obisnuita sa ia prea mult decizii in grup restrans, probabil ca dezbaterea publica pare ceva exotic, insa nu acesta este cazul la cei pe care, atunci cand vrem, ii dam drept exemplu. Prin urmare, nu as fi deloc surprins ca procedura aleasa pentru adoptarea Codurilor Civil si Penal sa nu fie retinuta ca un element pozitiv de catre CE.
Cred ca au aflat deja cei mai multi dintre voi ca aceste Coduri nu vor intra in vigoare a doua zi dupa ce au fost adoptate, ci din 2011. Deci, teza urgentei tine de imagine si nu de oportunitate politica. As vrea sa cred ca PSD nu isi va reconsidera pozitia in ceea ce priveste nevoia dezbaterii publice a acestor proiecte de Cod. Eu nu spun ca ele sunt bune sau proaste. Ceea ce spun este ca nu poate decide o mana de oameni, cu atat mai putin un singur om ca s-a gasit cea mai buna formula posibila. Si nu trebuie sa avem doar o campanie de “comunicare” a codurilor catre populatie, ci si o campanie de stimulare a dezbaterii societatii civile cu privire la continutul lor.
Traian Basescu se plangea foarte recent la o emisiune tv, in fara „portilor deschise” de la Palatul Cotroceni, ca Parlamentul este cel chemat sa faca legi, ca aceasta institutie are rolul cel mai important. Sa intelegem de aici ca Parlamentul este important doar atunci cand trebuie sa dam vina pe cineva? Mie asa imi pare. In alta ordine de idei, daca amendamentele Legislativului au fost acceptate, nu inteleg de ce este nevoie de asumarea raspunderii? Cine vrea asumarea raspunderii mai trebuie sa inteleaga un lucru: raspunderea nu se impune, ci se asuma – liber, nu la ordin.
Joi a iesit de la tipar cartea de care v-am vorbit. O selectie din textele pe care le-am scris pe blog in aproape doi ani. O carte care a aparut si din enervarile mele si din intrebarile voastre si din dorinta de a cauta solutii. O carte care inseamna, pentru mine, iesirea dintr-o izolare pe care incepusem, aproape, sa o iubesc.
Iata cateva cuvinte pe care le-am scris in deschiderea cartii, gandindu-ma si la o formula de lansare a volumului in zilele viitoare.
“De la Gutenberg la Web 2.0 şi înapoi
La un moment dat, pe când selectam materialul pentru această carte, mi-am dat seama că lucrez la ceva ce se opune tuturor tendinţelor mondiale din ultimul deceniu. Bibliotecile trec în virtual. Magazinele, poşta, cinematograful, iubirile, jurnalul personal, publicitatea şi delaţiunile trec şi ele în virtual. Împinse de la spate de criză, instituţiile mass-media se refugiază în virtual. A apărut chiar şi o a doua viaţă, evident virtuală. Eu însă îmi propun să trec, aici, virtualul în concret, în nemişcarea hârtiei, şi să-i răpesc interactivitatea.
O fac, în primul rând, pentru că reprezint o generaţie de graniţă. M-am adaptat, acceptabil, la epoca informaţională iar universul online îmi pare util şi amuzant. Dar nu am renunţat niciodată la carte. La foşnetul ziarului deschis dimineaţa. La hârtia care suportă orice, ca şi virtualul. Dar care miroase într-un fel aparte. Şi o poţi îndoi, mâzgăli, şifona. Vreau, în continuare, să am la mine în bibliotecă volumele care îmi plac. Sunt un cititor posesiv şi egoist, numai aşa am certitudinea că ceea ce am citit în cartea respectivă rămâne pentru totdeauna în proprietatea mea „intelectuală”. Dincolo de ceea ce conţin, cărţile pot fi şi obiecte de artă. Ca bibliofil, le preţuiesc şi din acest motiv.
Dar mai există un motiv, ceva mai concret. Virtualul are viteză, are ritm, dar nu are siguranţă, memorie. Creează senzaţia că se îndreaptă mereu spre un viitor nesigur, în vreme ce îşi savurează prezentul ca o vedetă orgolioasă. Orice accident care se petrece cu un computer, un server sau o centrală electrică îl poate pune sub semnul întrebării, îl face inaccesibil pentru un timp, îl descompletează, îl deformează.
Am vrut să trec pe hârtie câteva postări de pe blogul meu pentru că le consider relevante pentru anumite teme, situaţii sau evenimente. Aşa am senzaţia că sunt ferite de neprevăzut, că oricine, oricând, le-ar putea consulta. M-am gândit că riscul de a fi arse în piaţa publică este încă destul mic.
În ultimii ani, am intrat, din ce în ce mai puţin timid, în comunitatea bloggerilor. Acest lucru mi-a oferit mai multe oportunităţi. În primul rând, m-a ajutat să-mi ordonez mai bine gândurile, să-mi limpezesc impresiile pe care viaţa de zi cu zi, trăita în ritmul ei, ţi le creează dar care îţi răpeşte, adeseori, necesarul răgaz pentru reflexie. În al doilea rând, mi-a dat prilejul să intru în contact cu foarte mulţi oameni, foarte diferiţi între ei, şi adeseori foarte diferiţi de mine. De fapt, cartea asta e scrisă împreună cu ei. Pentru că multe teme au apărut din asemenea discuţii. Şi pentru că multe abordări au fost inspirate de ceea ce mi-au scris „vizitatorii” mei. Cărora le mulţumesc pe această cale pentru timpul pe care mi-l oferă.
Există sute de site-uri despre origami. Este nevoie însă de hârtie dacă vrei să le transformi în realitate.”
Suntem acuzati ca nu suntem solidari cu colegii de guvernare. Solidaritate cu cine? Cand un partid politic are legitimitatea votului popular, singura obligatie de solidaritate o are cu electoratul sau. Cand un partid politic are legitimitatea votului popular, nu trebuie sa ii fie frica sa isi spuna parerea. Cand un partid politic are legitimitatea votului popular, este obligat sa se conformeze acestuia, pentru ca „societatea romaneasca se asteapta ca PSD sa isi indeplineasca angajamentele”. Acest mesaj este pentru aceia care cer solidaritate la televizor, dar se comporta total diferit de propriile pretentii. Adica, pentru „specialistul european al Romaniei”, pe care il asteptam sa vedem ce poate fara ambitiile politice personale lui Traian Basescu.
Provincialule, regret ca nu ti-a placut incercarea de motivare a militantilor. Nu ai auzit bine acea strigare. Asta ne mai trebuie acum.
Bibliotecarule, stii ca am fost calificat, pe rand, conservator sau reformator. Nu cred insa ca ceva trebuie mentinut sau schimbat dupa cheful personal.
Harabula, cu ce te-am suparat din nou? Probabil ca in calitate de vicepresedinte al Camerei ar fi trebuit sa tin si eu o conferinta de presa in care sa imi injur omologii de la alte partide. M-am abtinut. Imi cer scuze pentru asta.
PS: nici tu nu ai o atitudine potrivita cand interpretezi negativ orice. Cum spuneam, imi pare rau ca ti-am ranit simpatiile.
Instalatorule, dar ce te opreste sa participi, “sub acoperire”, la lansarea cartii?
Karakas, caracterul se construieste in timp si fara slugarnicie.
Eugen, nu stiu ce consilieri are ministrul „independent”.
Dodo, daca ar fi numai prostie…
MG, cel despre care vorbesti nu tolereaza nimic decat propria autosuficienta. Poti sa imbatranesti uneori mai repede si urat sau poti fi tot timpul un spirit deschis si tanar.
Alecu, nu este un pamflet.
Publius, nu a fost intentia mea de a starni rasul cu acea relatare despre Baden Baden. Am facut o constatare. Mie imi pare rau ca nu s-a dus. Ar fi avut de invatat cate ceva, inclusiv in sensul in care scria George Serban.
PS: Iti raspund si eu la intrebarea pe care i-ai pus-o Instalatorului: al tuturor. Plastilina.
PPS: „Sunteti singurul partid care nu isi injura presedintele.” Probabil ti-au dat lacrimile cand ai auzit asta.
Eficientaenerg, realitatea este ca e posibil orice. Din pacate.
Augustin, situatia referitoare la „draga Stolo” este exact asa cum spui tu, mai direct. Numai ca si bunicul ala…
Dan M., o intrebare: tu ai mai auzit ceva despre modificarea Legii raspunderii ministeriale? Eu nu. Si raspunsul il stii, cu siguranta, si tu – nimeni nu vrea de fapt asta. Tinta e (era) mult mai concreta.
Ciprian Bojan, nu m-ar mira sa se retraga.
Carol, l-am publicat. Asa si? Nu cumva i l-ai scris tu?
Diogenecainele, nu vreau sa cred ca Romania este o tara fara speranta. Daca as crede asta, as pleca (in sens eufemistic).
Ellasarya, da, pe cea mai putin rea.
Costi, multumesc mult.
Rodi, toate la timpul lor.
Spiridus, ai un spirit critic neobosit. Si o spun cu toata aprecierea.
Violet, in diplomatie, acele cuvinte se folosesc des, fara sa insemne mare lucru.
PS: A explicat bine Liviu de ce Krichbaum nu merita mai multa bagare in seama.
Koubadera, fiecare cu optiunea lui. Eu cred ca PSD merita o sansa.
Anda, poate imi explici tu ce intelegi prin „imunitatea de parlamentar”?
Dragos, bine ca recunosti ca se plimba.
PS: Si eu sunt alaturi de tine.
Felicitari Sorin Matei, pentru realegerea in functia de presedinte al Federatiei Romane de Altetism!
Imi pun serioase sperante in faptul ca sportul romanesc merge in directia potrivita, chiar daca numarul practicantilor de sport din tara ar putea fi, si in viitor, mai mic decat cel al privitorilor de fotbal. Si stiu ca nu sunt singurul deranjat de aceasta statistica. Dar, spre deosebire de noi, cei din afara, Sorin Matei are si un plan prin care sa echilibreze, daca nu sa rastoarne, acest raport. Stiu cate ceva despre acest plan tocmai pentru ca e in desfasurare de mai multi ani. De mai multi ani, tinta Federatiei Romane de Atletism nu mai este exclusiv “producerea” de sportivi de elita, care ne-au adus medalii, dar si incurajarea practicarii sportului de catre oameni de toate varstele. Bineinteles, cu accentul pus pe tineri. Alaturi de o galerie de vicepresedinti de valoare – Gabi Szabo , Traian Badea , Nicolae Curta şi George Boroi – cunoscatori ai fenomenului atletismului, Sorin Matei va reusi, cu siguranta, sa gaseasca, chiar si in perioada de criza financiara, solutii pentru atingerea obiectivelor si punerea in aplicare a proiectelor vizand performanta manageriala ca premisa a performantei in sport.
Practicarea sportului ca passe temps si metoda de intretinere provine din vechea Grecie. Legendele lor povestesc despre cum Hercule a terminat cele 12 munci si a mers 200 de pasi in linie dreapta, construind primul stadion din istorie. Astfel, sportul a devenit o activitate in sine, altceva decat o anexa a vanatorii sau a muncii fizice. Pe acea vreme, sportul era o demonstratie de onoare, reusita si forta. Din pacate, multe lucruri s-au schimbat intre timp. Sporturile olimpice “viziteaza” prim-planul public o data la doi ani, iar valorile sale clasice sunt deseori suprimate de coruptie sau dopaj. Totusi, chiar si in aceste circumstante dificile, sportul reuseste sa fie scris cu litera mare in mintea unor oameni.
Avem si noi exemple si, tocmai de aceea, am ales aceasta cale pentru a-l felicita pe unul dintre campionii nostri. Campion pentru ca, in afara de victoria de joi si de cea din 2007 la sefia Federatiei, Sorin Matei a mai reusit ceva pe durata vietii sale. Pentru cei ce nu-si mai amintesc, ambitia si dorinta sa nebuna i-au permis atletului nostru sa lase neatinsa stacheta de 2,40m in competitia de la Bratislava. Chiar si atunci, presedintele FRA a fost un adept al ideii ca “Important nu este sa castigi, ci sa participi”, idee pe baza careia s-au reinfiintat Jocurile Olimpice. Astfel, a intrat in clubul celor care au inteles ca sportul este un mod de viata nu pentru ca-ti asigura traiul, ci pentru ca-ti modeleaza principiile. Astfel a ajuns la planul sau de lucru pentru urmatorii ani. Astfel, copiii nostri vor putea sa inteleaga si sa simta, la randul lor, ce aduce sportul in sine, chiar daca uneori performanta ramane doar o tinta.
Felicitari si succes, mai departe, atletismului romanesc!
Nu-l cunosteam pe Horia Damian. L-am cunoscut recent, la Paris, in atelierul sau. M-a bucurat invitatia pe care mi-a transmis-o. Il stiam din lucrarile pe care i le admirasem cu diferite prilejuri. Un artist extraordinar, un supravietuitor al unor vremuri complicate, Horia Damian a cunoscut, dupa ajungerea sa spectaculoasa la Paris, prin 1946, incercarile si experimentele artistice din Franta dar si din celelalte tari europene si din cele doua Americi. In plus, vizitele sale, din fiecare an, in India au dat operei lui artistice un fundament si un continut extrem de puternice.
Nascut in i922, Horia Damian expune in diferite expozitii sau muzee, de la varsta de 20 de ani. In Franta a lucrat cu Fernand Leger si l-a intalnit, in mai multe randuri, pe Brancusi.
Lucrarile sale se afla in multe muzee din lume si se vand, la cote foarte ridicate, in licitatiile internationale de arta.
Una dintre lucrarile sale celebre – un cavaler - cumparata de Guvernul Romaniei, in vremea cand eram prim ministru, se afla la Muzeul National de Arta Contemporana din Bucuresti. O alta lucrare (un autoportet, daca nu ma insel) se gaseste (sa nu zambiti) la Muzeul Zambaccian, de pe strada cu acelasi nume.
In septembrie, la MNAR, in Bucuresti, va avea loc o retrospectiva Horia Damian, probabil evenimentul artistic al anului.
Ieri, am petrecut aproape toata ziua in Prahova, in colegiul meu. Am fost la Ciorani, la Fulga, la Salciile si la Mizil. Am discutat, cu primarii, situatia bugetelor locale si finantarea unor proiecte. Din pacate, situatia e foarte grea. La Mizil, m-am intalnit cu 15 primari din zona. Unii au probleme mari. Inclusiv cu salariile profesorilor pentru luna mai. Cred insa ca s-a gasit o solutie. Exista, pe de alta parte, o mare nemultumire in legatura cu programele pe Masura 322, cu finantare de la UE. Practic, s-au acceptat, la nivel de tara doar vreo 100 de programe si doar cu un punctaj foarte ridicat – in care un coeficient important l-a avut si gradul de saracie din localitate. E bine intr-un fel. Celelalte localitati insa – inclusiv din Prahova -, au cheltuit mult pentru studii de fezabilitate, consultanta etc. Bani pierduti…
In Mizil, am tinut cateva audiente si apoi am trecut pe la Biserica din Inotesti, unde promisesem un ajutor pentru (re)pictarea bisericii.
In Mizil, situatia locurilor de munca este dramatica. Daca parcul industrial sau alte investitii nu vor fi realizate, va fi foarte complicat. Am discutat cu unii dintre locatari explicandu-le avantajul reabilitarii termice, proiect important – pe care, daca va amintiti, l-a lansat guvernul pe care l-am condus. Raspunsul multora dintre ei a fost “Daca nu avem bani sa platim intretinerea, este egal daca contributia noastra pentru reabilitare este 33% sau 20%. Oricum nu avem banii astia.” Sigur, se incearca unele formule, prin mansardarea cladirilor pentru a se compensa altfel aceste sume. Sa vedem.
A inceput campania electorala! Traian Basescu si prietenii lui populari, realizand ca nu e de joaca, isi cheama, din strainatate ajutoarele. Iata, Gunther Krichbaum, deputat german, isi paraseste tara la vremuri de campanie electorala, pentru a veni tocmai in Romania pentru a ne tine lectii pe diverse subiecte morale si politice. Veti gandi ca este poate ruda cu Kant sau Kohl, poate cu Mercedes si ca a venit sa ne ajute sa luam cat mai multi bani pentru dezvoltare de la UE. Poate ca el a venit, sub acoperirea unui parlamentar fara interese, pentru a intelege cum sa ne ajute mai bine?!
In realitate, el a venit ca agent al popularilor germani pentru a ajuta in campanie PDL-ul. Va rog sa revedeti ce scriam pe blog, cu titlul “Bun venit prietenilor”, in 5 februarie (!), cand a fost primit de Emil Boc – cel care nu are timp sa primeasca ministri sau ambasadori straini. Tot atunci a fost primit de presedinta Camerei. Pe baza mandatului primit, a dat un interviu la sectia romana a Deutsche Welle sectia romana. Era un mod de a-si da un interviu SIEsi, lasand in urma un “motiv” pentru a mari presiunile de hartuire politica impotriva mea, certand Parlamentul ca ia in serios Constitutia. I-am scris atunci o scrisoare, pe care am transmis-o si colegilor sai. Se pare insa ca are obligatii mari in Romania.
Ca sa intelegeti sensul Rezolutiei din Bundestag, va rog sa recititi si postarea mea anterioara “Sa folosim presiunea externa impotriva tarii noastre”, din 11 mai. In opinia mea, ingrijorarile legate de functionarea statului de drept vizeaza pericolul aparitiei dictaturii politice in Romania si vizeaza incalcarea separatiei puterilor in stat prin actiuni iresponsabile ale sefului satului. Poate insa Krichbaum a venit aici sa citeasca dupa texte scrise la Cotroceni, inainte ca toate acuzatiile mincinoase orchestrate de procurorii lui Basescu sa plece de la Parlament (si pe baza solicitarii mele) in justitie, unde miile de martori propusi de DNA vor asigura o solutionare rapida a dosarelor.
Ma intreb insa de ce Krichbaum nu-i cere prietenului Basescu sa renunte la imunitate pentru a permite judecarea DOSARULUI FLOTA ?
Oricum, ceea ce spune el despre “privilegiul imunitatii” si faptul ca nici pana acum nu a reusit sa inteleaga diferenta dintre doua institutii constitutionalale simple – imunitate parlamentara si raspundere ministeriala, dovedeste fie ca este incompetent fie ca este de rea credinta. Eu ii acord circumstate – cred ca e incompetent.
PS Mi se pare interesant faptul ca ieri la Bucuresti (o fi fost o coincidenta ca a facut declaratiile respective in ziua lansarii candidatului PSD la prezidentiale?) Krichbaum a folosit o sintagma - ” tergiversarea dosarelor in Parlament” – cu totul intamplator, folosita si de Traian Basescu intr-o scrisoare de acum trei zile, transmisa presedinteleui Senatului!
Puteti citi mai jos discursul meu la Reuniunea extraordinara a Consiliilor Nationale reunite ale Aliantei PSD+PC.
“Stimati colegi,
Dragi prieteni,
Întrunirea de astăzi a Consiliului Naţional nu este pentru a discuta chestiuni organizatorice sau doctrinare, deşi acestea sunt foarte importante pentru partidul nostru.
Toate la timpul lor.
Astăzi, aici, ne-am întrunit pentru a transmite întregii Românii că Partidul Social Democrat este pregătit pentru asaltul final.
Momentul nostru a sosit!
Sunt aici, şi îi salut, pe liderii noştri cei mai importanţi. Îl salut pe Ion Iliescu. Îi salut pe bravii noştri miniştri. Văd liderii organizaţiilor din ţară. Văd parlamentarii noştri. Văd primarii şi consilierii noştri. Văd mii de militanţi cu care am trecut prin multe bătălii. Şi îl văd pe Mircea Geoană, preşedintele nostru, cel care începe astăzi o luptă uriaşă. Suntem cu toţii aici. Şi, de astăzi, de aici, din Bucureşti, pornim ofensiva pentru a recâştiga demnitatea naţională. De aici dăm startul campaniei pentru a reda cetăţenilor speranţa într-un viitor mai bun.
Pentru că, nicicând în ultimii 20 de ani, ca în timpul mandatului lui Băsescu, românii nu au mai fost atât de umiliţi în propria lor ţară.
Niciodată dispreţul faţă de cetăţeni nu a fost aşa de evident.
Niciodată, de la Carol al II-lea încoace, n-a mai încercat cineva să îi creeze unei prietene apropiate un minister doar pentru ea.
Niciodată tupeul nu a fost atât de mare încât un prim-ministru să-şi pună nepoata şi şoferul consilieri. Niciodată demnitatea funcţiilor publice nu a ajuns atât de jos. În acest ritm, câinele Vasile din Modrogan ar putea ajunge consilier de securitate naţională la Cotroceni.
Dragi prieteni,
Acest Consiliu National are loc intr-un moment greu pentru PSD. Suntem in campania electorala pentru europarlamentare si ne pregatim pentru campania prezidentiala. Dar vreau sa va reamintesc si ca toate aceste confruntari electorale au loc pe fondul unei crize economice ce schimba felul de a gandi despre politica, despre economie si despre societate, in general.
Oamenii s-au îndepărtat de politică şi nu prea mai cred în politicieni. Teama de criză este tot mai vizibilă. E o schimbare ce poate fi observata continuu, luna de luna.
Practic, avem de a face cu reintoarcerea statului in mecanismul economic. Acum e momentul rational al stangii. In toata lumea se petrece ceva care aminteste de scarile rulante de la metrou, pe care scrie: “urcati pe stanga, stationati pe dreapta”.
Aceasta revenire a stangii nu trebuie sa ne bucure mai mult de cinci minute. Si cele cinci minute au trecut de mult. Pentru ca ea nu este inca si o victorie a noastra, singurul partid de stanga de pe scena politica romaneasca. Va fi o victorie a noastră dacă vom câştiga aceste alegeri europene. Dacă vom impune proiectele noastre de stânga la guvernare. Şi, cel mai important, dacă îl dăm jos pe Traian Băsescu din funcţia de preşedinte.
Noi si numai noi putem să creăm un proiect politic si economic pentru noile condiţii ale economiei româneşti.
Noi şi numai noi putem să repunem România pe direcţia cea bună.
Din păcate, Romania trebuie sa depaseasca doua crize in acelasi timp. Pe cea economica, importata de afara. Dar si o mare criza a statului de drept pe care a produs-o, cu harnicie, Traian Băsescu, de cinci ani incoace.
Aceste doua crize trebuie rezolvate simultan.
Criza economică o vom rezolva prin politici de stânga.
Iar criza statului de drept o rezolvăm prin debarcarea la ţărm a lui Traian Băsescu, în noiembrie.
Această criză a statului are legătură cu problemele din justiţie. Probleme pentru care principalul vinovat este chiar seful statului. Presedintele Basescu conduce, prin interpusi alesi grijuliu, de cinci ani, justitia romana. Chiar si in guvernul Tariceanu, aceasta zona a fost mereu a lui. Prin urmare, are toata raspunderea fata de regresul justiţiei din aceasta perioada. Traian Basescu ne spune însă ca noi suntem responsabili. Uneori se referă la mine. Alteori, la Mircea Geoana. Alteori, la tot partidul.
Toate astea se petrec pentru ca totul in jurul lui Basescu se surpa, cu exceptia proprietatilor familiei sale. Si el trebuie sa gaseasca alti vinovati decat cel real, el insusi. Din instinct, ne arata cu degetul pe noi pentru ca asta face de zece ani. De cand era primar general si spunea peste tot ca nu-l lasam sa faca parcari si pasajul Basarab, îndatorând, pentru decenii, bucureştenii, aşa cum a făcut şi acum cu împrumutul de 20 de miliarde de euro de la FMI.
Ca sa vindeci o boala e esential sa pui un diagnostic corect. Boala României, astăzi, este Traian Băsescu. El şi regimul pe care încearcă să îl impună. Un regim al minciunii, al urii, al intoleranţei şi al dispreţului faţă de lege, al haosului, al răzbunării, al izolării. Tratamentul e unul singur: avem nevoie, prin votul romanilor, de un stat fara Traian Basescu, un stat eficient, modern care să găsească soluţii la problemele oamenilor.
Dragi prieteni,
La 7 iunie, nu vom vota doar pentru alegerile europene. După cum, în noiembrie, nu vom vota doar pentru înlocuirea lui Traian Băsescu. Vom vota şi pentru direcţia în care să meargă ţara. Vom vota şi despre ce fel de relaţie vrem să avem cu Europa. Vom vota pentru o nouă Românie. Vrem o Românie săracă şi marginalizată, sau vrem o Românie puternică, respectată şi influentă? Avem de ales între două viziuni.
Noi cerem încrederea cetăţenilor pentru proiectul unei Românii şi Europe a solidarităţii şi prosperităţii. De cealaltă parte se află Ei, cu viziunea de dreapta, a unei Românii şi Europe egoiste, care îi lasă pe cetăţeni singuri şi neapăraţi în faţa crizei, pentru a se descurca fiecare cum poate.
În toată Europa, cetăţenii se află în faţa acestei alegeri cruciale: ieşim din criză prin solidaritate, împărţind echitabil costurile crizei, soluţie pentru care acţionează partidele de stânga, sau acceptăm ideea „scapă cine poate”, după cum ne propune dreapta? Stânga românească este forţa care lucrează pentru cei care au nevoie de sprijinul societăţii. Noi suntem partidul oamenilor care îşi folosesc competenţa în interesul celor mulţi şi vulnerabili în faţa crizei economice.
De acum şi până-n iarnă să mergem din casă-n casă, din poartă-n poartă şi în oraş şi la sat, pentru a le spune românilor:
noi NU suntem de acord ca oamenii săraci şi clasa de mijloc să plătească ieşirea din criza economică;
noi NU suntem de acord cu scăderea nivelului de trai al celor mulţi.
noi NU putem accepta naşterea unei noi generaţii de superîmbogăţiţi, care să facă averi prin sărăcirea celor mulţi.
Să le spunem oamenilor direct: dreapta lui Traian Băsescu vrea toate aceste lucruri!
Dragi prieteni,
Începem azi un drum care are drept ţintă înlocuirea, la finalul anului, a lui Traian Băsescu. Pentru asta, PSD trebuie sa ofere o alternativa serioasa si credibila nu numai la Traian Basescu, ci si la felul lui de a face politica.
Următorul Preşedinte al României trebuie să fie candidatul PSD.
Să ne luptăm cu toţii pentru el.
Fiindcă România are nevoie de un preşedinte nou.
Un preşedinte vizionar. La 20 de ani de la căderea lui Nicolae Ceauşescu este nevoie de un nou început. Este nevoie de un preşedinte diferit de Traian Băsescu. Este nevoie de un om care să lucreze pentru toţi românii, nu doar pentru apropiaţii săi. Este nevoie de un lider respectat şi influent în Europa şi în lume. Este nevoie de un preşedinte care să se gândească la binele celor mulţi, nu doar la binele prietenilor de pahar. Este nevoie de o nouă şansă pentru România, pe care doar PSD o poate oferi.
Dragi prieteni,
Înainte de a încheia, daţi-mi voie să mai spun un lucru. Trebuie să fim foarte atenţi la rezultatele guvernării. Noi avem experienţa de a guverna în momente dificile şi ne vom face datoria. Dar trebuie să fim atenţi şi la partenerii de guvernare, deoarece au început să facă lucrul pe care îl cunosc ei cei mai bine: şantajul. Miniştrii noştri sunt ameninţaţi că, dacă nu cântă cum vrea Băsescu, vor fi daţi afară din guvern.
De aceea, avem cel puţin o obligaţie: de a arăta cine duce greul acestei guvernări. Miniştrii noştri sunt în prima linie a frontului. Educaţia şi Munca, alături de Agricultură sau Sănătate sunt cele mai grele ministere ale guvernului. Cei care, în toată această vreme de criză, trebuie să discute cu oamenii nemulţumiţi nu sunt nici Videanu, nici Elena Udrea, ci sunt Cati Andronescu şi Marian Sârbu. Lor trebuie să le mulţumim. Şi trebuie să le arătăm sprijinul nostru.
Pentru a fi corect, sloganul PD-L ar trebui să fie „Noi cu Binele, Voi cu Greul”, sau cum se zice în popor „Unii cu foloasele, alţii cu ponoasele”, adică „Noi cu banii, Voi cu grevele”. Aşa nu merge!
Prieteni,
Nu vă feriţi să mergeţi şi să spuneţi oamenilor adevărul.
Ei nu aşteaptă de la noi minciuni agreabile sau promisiuni ce nu pot fi puse în aplicare. Ei aşteaptă de la noi semnalul că suntem alături de ei şi că vrem şi că putem să îi ajutăm. După patru ani de guvernare de dreapta, după cinci ani de scandal politic, românii aşteaptă de la noi să oferim răspunsuri adevărate la problemele lor reale. Mesajul nostru către România este acela că soluţiile există. Sunt soluţii pe care profesioniştii noştri le cunosc şi pe care vom şti să le punem în practică. Sărăcia nu este un blestem, ci un obstacol ce poate fi depăşit. Egoismul şi lăcomia celorlalţi pot fi stăvilite. Prin solidaritate şi prin forţa noastră, putem să schimbăm în bine România.
PSD, victorie!
Pentru o Românie a celor mulţi! Pentru stânga românească şi pentru stânga europeană!
Victorie!
m
Nu stiu de ce, astazi, m-am gandit sa scriu cateva randuri despre locul de unde izvoraste Dunarea. Am mai scris despre Dunare, despre tarile pe care le traverseaza, despre hartile care ii ilustreaza parcursul.
Recent, am vizitat locul de unde porneste unul dintre izvoarele Dunarii, destul de aproape de ~Castelul Sigmaringen. Nu este, in sine, un loc care sa te impresioneze. Mai curand te impresioneaza parcul si lacul din apropiere. Totusi este vorba de un simbol. Asa se explica faptul ca intre cei cativa calatori aflati acolo, se gaseau mai multi romani – o familie din Ardeal, o tanara care lucreaza in Germania si doi tineri, calatorind cu rucsacul prin Europa.
Comentarii Recente