Puteti citi mai jos cuvântul meu de deschidere la sesiunea „România în faţa noilor provocări economice şi de securitate în Europa şi în lume”, organizata astazi, 7 mai, de Asociatia Romana de Politica Externa.
“‘Stimate domnule Rector,
dragi prieteni,
doamnelor şi domnilor,
Felicit Asociaţia Română de Politică Externă pentru iniţiativa de a organiza o dezbatere asupra unei teme nu doar actuale, ci şi extrem de importante. Momentul este bine ales din cel puţin două motive.
Mai întâi pentru că sâmbătă sărbătorim a 59-a aniversare a Zilei Europei, iar în preajma unor astfel de evenimente avem tendinţa naturală de a reflecta atât asupra trecutului Europei, cât mai ales asupra viitorului Uniunii Europene şi, implicit asupra viitorului nostru. De aceea, trebuie să ne aplecăm reflecţia critică asupra agendei României pentru Europa. Ce fel de Uniune Europeană ne dorim şi cum putem ajunge la aceasta sunt întrebări esenţiale la care trebuie să găsim în cel mai scurt timp răspunsuri.
În al doilea rând, peste exact o lună trebuie să ne alegem reprezentanţii în Parlamentul European. Nu vreau să insist în acest cadru asupra importanţei votului din 7 iunie, ţin doar să remarc faptul că România nu poate ieşi din criza economică-financiară de una singură, ci doar împreună cu celelalte state ale Uniunii Europene, ajutată de acestea. Criza care ne afectează acum are în principal cauze exogene, în condiţiile recesiunii pieţelor europene, astfel încât ieşirea din criză nu va putea fi realizată decât în contextul redresării economiei comunitare.
După alegeri, Parlamentul European va vota o nouă Comisie Europeană, iar următorul executiv comunitar va influenţa modul în care va arăta Uniunea Europeană în deceniul al doilea al secolului XXI. Este foarte probabil ca, după referendumul irlandez din luna octombrie, Tratatul de la Lisabona să poată intra în vigoare, astfel încât Uniunea Europeană va avea şi un fundament legal pentru a putea deveni mai eficientă. Tratatul de la Lisabona oferă doar instrumentele juridice şi instituţionale, nu şi garanţiile politice pentru acţiunea mai consistentă a Europei. Este şi obligaţia noastră, prin acţiune politică, să întărim Europa, o Europă a cetăţenilor.
Înainte de a prezenta câteva observaţii asupra felului în care trebuie construită acţiunea României în plan internaţional vreau să vă aduc în atenţie alte două fenomene majore. Primul proces, aflat în plină desfăşurare, constă în pierderea reperelor teoretice şi ideologice în legătură cu modul în care funcţionează sistemul capitalist. În ultimii 30 de ani perspectiva neo-liberală asupra economiei a dominat acţiunea Occidentului, iar instituţiile de la Bretton-Woods au constituit factori de promovare în întreaga lume a tezelor Şcolii de la Chicago. Acum, criza economică a dovedit falimentul unei filosofii economice. Ştim ce nu merge, dar încă soluţiile sunt neclare. Instrumentele noastre de analiză încă nu sunt calibrate pentru noile realităţi. Într-un fel, avem şansa extraordinară de a participa la reinventarea capitalismului, iar rolul Dvs. în acest proces poate fi foarte important. Lumea are nevoie de inteligenţa şi creativitatea Dvs.
În al doilea rând, criza economică-financiară generează reaşezarea balanţelor de putere. Dominaţia Occidentului asupra lumii se apropie de sfârşit, unipolarismul îşi trăieşte amurgul, iar la finalul actualei crize economice vom fi într-un context al unei lumi non-polare.
La o primă vedere, lumea de astăzi pare să fie multipolară. Principalele puteri (China, Uniunea Europeană, India, Japonia, Rusia şi Statele Unite), combinate, reunesc cam jumătate din populaţia globului, 75% din PIB-ul global şi 80% din cheltuielile destinate apărării. Totuşi, aparenţele sunt înşelătoare. Lumea de astăzi diferă substanţial de ceea ce numim un sistem multipolar clasic, pentru că observăm o dispersare fără precedent a puterii către numeroşi centri de putere, dintre care doar o mică parte sunt state. Autoritatea şi puterea statelor este astăzi împărţită cu actorii principali ai globalizării: organizaţii globale şi regionale, ONG-uri, corporaţii internaţionale.
Lumea nonpolară este şi o consecinţă a fenomenului de globalizare. Aceasta consolidează nonpolaritatea în două feluri: o mare parte dintre fluxurile transfrontaliere se desfăşoară în afara controlului guvernelor suverane şi, de cele mai multe ori, fără ştiinţa acestora, diluând astfel influenţa marilor puteri. În egală măsură, globalizarea sporeşte puterea actorilor nonstatali: exportatorii de energie, organizaţiile teroriste, firmele multinaţionale dar şi media sau birocraţia organizaţiilor internaţionale. Este din ce în ce mai evident faptul că a fi astăzi cel mai puternic stat nu echivalează cu a deţine un monopol, fie el şi relativ, asupra puterii politico-militare.
Într-un atare context complicat şi contradictoriu, ce trebuie să facă România? În propunerile la care m-am gândit să le prezint în acest cadru am să fiu în mod inerent subiectiv, fiind influenţat atât de experienţa mea ca prim-ministru cât şi de realitatea politică a ultimilor ani.
Cred că principalul obiectiv al României, într-o lume atât de complexă, trebuie să fie întărirea capacităţii sale de a se autoconduce. România pare a fi o ţară care oscilează periculos între agenda politicienilor obsedaţi de programul televiziunilor de ştiri şi umorile personale ale conducătorilor săi. Acţiunea statului pare a fi contaminată decisiv de virusul electoralist care a cuprins clasa politică. Programarea a cinci scrutine în doar trei ani (2007-2009) pare a fi mult prea mult pentru o ţară precum România. Trebuie să o recunoaştem deschis: încă nu am învăţat să ne conducem fără să ne uităm la sondaje. Din păcate, prea mulţi politicieni sunt preocupaţi doar de cucerirea şi păstrarea puterii, nu şi de exercitarea ei în folosul cetăţenilor. Iar rezultatul unei atari situaţii este ruperea legăturilor dintre guvernanţi şi cetăţeni, uşor decelabilă în prezenţa tot mai scăzută la vot. Oboseala, apatia şi neîncrederea par a cuprinde un număr tot mai mare de cetăţeni. Suntem pe un drum periculos, iar soluţiile trebuie căutate de urgenţă.
Rescrierea contractului social dintre conducători şi cetăţeni reprezintă prima condiţie a întăririi capacităţii României de a se autoconduce, deoarece guvernanţii vor avea o mai mare legitimitate şi, ca atare, o mai mare forţă. Orice program de ieşire din criza economică va eşua dacă nu este bazat pe ideea de solidaritate a cetăţenilor, de corectă împărţire a poverii crizei economice. Ideea fundamentală este aceea că România nu va putea avea o politică internaţională eficientă dacă nu va avea o bună politică internă. Respectul internaţional nu îl pot dobândi decât acele ţări şi acei conducători care sunt în măsură să câştige respectul propriilor cetăţeni. Iar respectul cetăţenilor nu poate fi câştigat decât atunci când aceştia sunt convinşi că oamenii politici sunt eficienţi, iar munca lor este orientată spre interesul societăţii, nu doar al propriului partid sau al grupului de amici politici. Aceasta este o lecţie fundamentală a politicii, pe care o uităm de multe ori.
Simultan cu refacerea legăturii dintre guvernanţi şi cetăţeni România trebuie iasă din starea de semi-izolare internaţională în care se află. Din păcate, prestigiul nostru internaţional este la pământ. Dacă nu suntem iubiţi, atunci ar trebui măcar să fim respectaţi. Dar, prin tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii anii, respectul internaţional este pierdut de România, prin cei mai înalţi reprezentanţi politici ai săi.
Nu vreau să fiu mai polemic decât este cazul, dar nu pot să nu remarc cu amărăciune faptul că România nu s-a remarcat prin contribuţii esenţiale la politica europeană, nici în domeniul construcţiei politice a Uniunii, nici în soluţionarea unor crize internaţionale (precum cea georgiană de anul trecut), nici prin soluţii la criza economiei globale. Am preferat să acceptăm cuminţi un loc la marginea mesei, fiind bucuroşi dacă nu mai suntem traşi de urechi. Încă nu ne-am dezmeticit, acţionăm în logica unei ţări candidate la aderare, încă nu ştim să profităm de faptul că suntem membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene. Iar recenta criză a relaţiilor dintre România şi Republica Moldova ne-a arătat un adevăr trist: suntem izolaţi, sau dacă vi se pare că este o formulă prea dură, am să spun că suntem doar „lipsiţi de influenţă”.
Nu vreau să intru în rândul pesimiştilor de serviciu, să fiu apocaliptic în ceea ce spun. Atrag doar atenţia asupra faptului că societatea românească se găseşte în faţa celei mai mari provocări de la căderea lui Ceauşescu: atomizarea ca urmare a eşecului solidarităţii în faţa crizei. Dacă în anii 90 sacrificiile necesare transformării economiei sale păreau a fi acceptabile deoarece exista perspectiva tonică a aderării la Uniunea Europeană şi NATO, acum, când suntem parte a acestor instituţii, dar nu am găsit noile proiecte necesare pentru solidarizarea întregii societăţi în jurul acestora. Criza economică nu face decât să accelereze tendinţele existente în societate de a acţiona potrivit logicii „scapă cine poate”. Principala ameninţare la adresa României nu este nici terorismul, nici pericolul unui război clasic. Principalul risc de securitate la adresa României este chiar situaţia sa socială.
În final doresc să reafirm faptul că rămân un optimist-realist şi cred că societatea românească îşi va regăsi echilibrele interne, iar criza economică nu se va transforma într-una socială, care să genereze sentimente profunde şi larg răspândite de excludere socială. Egoismul şi lăcomia trebuie stăvilite prin solidaritate şi înţelepciune. Sărăcia şi marginalizarea nu sunt o fatalitate. Soluţiile există, trebuie doar să le găsim şi să avem curajul de a le pune în practică. Cred că azi, în dezbaterile ce vor urma, o să apără şi soluţiile pentru România Europeană.
Vă mulţumesc!”
Domnule Nastase,
Faceti o greseala des intalnita. Confundati “Scoala de la Chicago”, liberala, cu “neo-liberalismul” lui Keynes, care este dirijist si etatist de tip new deal.
E greu de spus si ca asistam la “falimentul unei ideologii”, din moment ce unul dintre motivele crizei este si interventia statului pe piata, vezi falimentele Freddie Mac si Fannie Mae, societati sponsorizate de stat si care creditau persoane defavorizate, fara garantii. Ipotecile au fost “securitizate”, vandute la bursa si de aici nenorocirea
@ a. nastase
eu personal nu cred ca sistemul capitalist a decedat, criza aceasa va fi depasita si vom mai avea una, cam una la vreo 20 de ani se tot intampla…e un sistem fluid care renaste mai puternic dupa fiecare criza…si nu cred ca socialismul, neosocialismul, the third way sau welfare state, sau cum vreti sa o numiti, merita sau poate fi o alternativa la capitalism….opininiunea mea, ati putea sa nu mai cenzurati
Uniunea Europeana mai tarziu o sa devina un imperius asa ca Romania o sa fie doar istorie.
Cati romani sufera de criza? Nu cred ca-si dau seama, s-au invatat cu ea de ceva ani. Mizerie mare pe sus .
Domnule prim- ministru,
Se tot discuta cine sa aiba salariul maxim! In nici un caz nu cred ca trebuie sa fie acela presedintele! Poate ar trebui ca etalonul sa fie guvernatorul BNR!
Si nu mi se pare corecta echivalarea: maior, subcomisar, conferenţiar universitar, consulul şi judecător de tribunal, medic primar. In afara de conferentiar, niciuna din celelalte categorii nu este obligata sa aiba doctoratul pt a promova! In plus, un conferentiar univ. are de indeplinit niste criterii de promovabilitate, legiferate, care sunt dure! Inclusiv articole publicate in strainatate, proiecte in tara si strainatate, lucrari originale, brevete, etc. In schimb, un maior nu trebuie sa faca nimic….doar pt vechime…este promovat pana la gradul de locotenent colonel! Cum se spune: este promovat la ”rabdarea magarului”. Fara sa fie nevoie sa faca absolut nimic! Doar prezenta la serviciu! Care sunt criteriile de promovare pt un subcomisar…consul, judecator???????? Exista o lege in aceste domenii?
Nu uitati ca singurul roman laureat al premiului NOBEL este medicul roman si prof. univ. care a lucrat in cercetare – George Emil Palade!!!!!
Aceasta categorie de romani….care este din totdeauna recunoscuta in toata lumea…dar nu si in Romania…ca si toata cercetarea romaneasca…ar trebui sa fie pe nivelul I de salarizare, cu salariul mai mare decat al presedintelui! Ce face presedintele pt a face cunoscuta Romania in lume???? Nimic. Poate chiar ne face de ras….Dar cercetarea….a fost totdeauna pe ultimul plan!
Imi cer scuze pentru neincadrarea in subiect a mesajului anterior! Dar oare exista o posibilitate sa trezim la realitate actualul guvern si pe primul ministru traian Basescu?
Multi comentatori de bloguri si de politic nu stiu altceva decat Basescu JOS, Priministrul Traian Basescu, Nu se mai poate face nimic cu tara asta?..asta este tot ce stiu. Daca ar avea ei probleme as zice ca este ok sa aiba atitudinea asta. O sa-i vad pe toti dupa ce pierde Basescu, oare cine o sa fie cel care trebuie dat jos, apoi?
In loc sa-si vada de treaba lor , ca multi dintre ei sunt oameni batrani, cu familie , copii, ei stauuu toata ziua cu okii in blogurile lui peste prajit si rezoneaza cu tot ce scrie ala.
Of of.
De ex ioanastefan, ai facut si tu oki, tati?
Ce ti s-a terminat cafeaua? nu vine nimeni sa-ti aduca alta?
Ma uit acum pe la analistii de politic, cum recunosc ei ca in 2004 l-au votat pe Basescu, si ce mare greseala au facut.
Acum multi il vor pe Antonescu, pentru ce? ca sa-si dea seama un an mai tarziu ce mare greseala au facut?
OF OF OF
Zice unu ca ALA E PROST, intreaga multime striga-n gura mare ALA E PROST.
Dar cine stie..o sa urmeze zile cu soare..curcubeul pe cer..si caviarul pe masa lor.
LA revedere si drum bun.
Ce ne facem?Cheltuielile cu protectia sociala reprezinta 14,2% din PIB , fiind printre cele mai scazute din UE (27,2% din PIB). Comisia Europeana-« Romania se confrunta cu provocari majore in ceea ce priveste durabilitatea sistemului de pensii ».Herr Adrian-hai la Cotrocelu sau la Victoria! Eu cu //eficientaenerg.wordpress.com/ si la Actiuni!
Off topic: cei 2-3 cunoscuti de-ai mei profesori mi-au spus ca au primit azi salariile diminuate cu 8%. Domnule Nastase, poate ca nu ar trebui sa fiti chiar asa de solidar cu un guvern mincinos, ai carui ministri pesedisti l-au spalat ieri cu furtunul pe presedinte pe care zic ca il combat; fiindca actul de renuntare la majorarea salariilor face de fapt caduca promulgarea prezidentiala a legii majorarii salariilor profesorilor. Renuntarea la majorare a fost facuta contra pastrarii nivelului salariilor. Guvernul nu s-a tinut de cuvint. Cinste ministrilor pesedisti – dl M. Sirbu, dna Andronescu,… – care au negociat cu profesorii si pe care i-au pacalit!
Din interventia Dvs. rezulta cateva adevaruri indubitabile, dureroase: nu avem o politica economica pe baza careia sa intrezarim revenirea la o minima normalitate, nu avem o politica sociala satisfacatoare, in politica externa suntem izolati si neglijabili (desi o tara ca Romania, in regiune, nu ar trebui sa fie chiar asa)…
Si, cu toate acestea, ar trebui sa sustinem guvernul actual. Nu cumva cereti prea mult?
Sau ati scris cum scriau economistii ceva mai curajosi inainte de 1989: te duceau cu logica pana unde vedeai ca sistemul e “bolnav” si apoi trageau concluzia printr-o “lozinca” la moda, pe care o accepta si partidul. Cine stia sa “citeasca” intelegea. Atat se putea atunci. Dar acum?
Boss Adrian,
).
, ce are nene cu tine? Ce i-ai facut? ca nici tu nu esti un sfant.
e prima data cand intru pe blogu lu’ matale ( si poate si ultima data) dar nu pot sa nu am satisfactia sa vad ca, orice comentariu facut de matale, are acelasi efect asupra onoratului auditor ca si unul facut de mine
Poate aceasta experienta te ajuta in cariera (stii ideea cu shutul…).
Ah, sa nu uit, nici Base nu e mai “breaz” ca tine, asa ca sa nu o iei personal
Sincer…ultima data, l-am votat :”>; big big mistake.
Na, acum intre noi
Good speech !.
Solidaritatea sociala s-a cam dus de mult in Romania. Nu stiu daca se mai poate pierde ceva.
Daca va mai fi vreo revolutie ca acum 20 de ani cel putin guvernul si Base se pot consola ca acum avem mai multe elicoptere. : D. Cu putin curaj se pot folosi si Migurile. Partea proasta este ca mai avem procurori si judecatori dispusi sa faca aceeasi justitie de care a beneficiat Ody.
Parca-l vad pe dl.Morar infierind pe Base, Boc sau Geona ? de subminarea economiei.
Tratarea Romanie ca paria in UE este dovedita si de umilitoare decizie (fara precedent in istoria UE) a Budenstagului de a solicita oprirea fondurilor UE pt. Romania pt o debatabila lipsa de progrese in domeniul justitiei. Pariez ca domnul parlamentar primit acum citeva luni cu onoruri de sef de stat este initiatorul. Probabil bazat pe “informatiile” femeii Europene a anului 2008. Ma tot uit in tratatul UE si nu vad nimic despre justitie doar despre solidaritatea membrilor UE si piata unica. Nu este in interesul Germaniei sa se imbunatateasca rapid infrastructura in Romania?? Inteleg sa vrea taie fonduri de asistenta pt. justitie dar toate ??. Romania si-a asumat obligatiii pt justitie dar si Germania are obligatii ferme si solemne prin tratatul UE sa fie solidara cu membrii mai saraci.
Este o decizie de putere coloniala care ignora total valorile UE si respectul pt. un stat suveran si “coleg” in UE. Si ni se mai face noua morala ca nu avem mari corupti condamnati!!. Da domnii de la Siemens care aveu buget de un miliard de parai pe an pe an pt spaga si au platit recent o amenda de 400 de milioane in SUA pt a scapa de proces pt spagile lor.
Ei ce erau mici gainari??. Cand vor fi ei condamnati ??. A da am uitat Germania nu are lege care pedepseste pe cei care dau spaga in strainatate. De cu coruptia asta este dificil !. Astept cu interes cand o lua Bundenstagului decizia de a opri fondurile de criza pt. companiile care dau sau au dat spaga pt. contracte.
Poate daca in Cosniliul UE am mai vota si noi din cand in cand impotriva intereslor Germaniei daca nu coincid cu ale noastre (cum a facut Polonia)
poate nu am mai fi o tara de mina a treia in plan international. Ca avem acleasi drept de veto ca si ei in decziile care se iau prin consens.
Sau am mai urmari penal si pe domnii din UE care au dat spaga la noi si nu in calatbosi.
Ce zici domn Morar ?. Chiar asa nu ai gasit pe nimeni din companiile UE sa dea spaga.? A da esti ocupat cu procesul secolului cu termopanele si cu spaga de 1500 Euro a arbitrilor.
La modul teoretic stam bine mai mereu. Practic, cand vine vorba sa rupem pisica in doua, este mai dificil. Pana una alta, discursul unul intelectual de cea mai inalta speta, ramane scris si atat. Sunt multe situatiile, cand la modul personal, ar trebui sa facem ceva rational si nu facem. Cand vine vorba de nivel colectiv, lucrurile sunt si mai dificil de miscat.