Reuniunea aniversara pentru sarbatorirea a 60 de ani de existenta a Consiliului Europei

Ieri, la Palatul Parlamentului, a avut loc, in prezenta unor reprezentanti ai Consiliului Europei si a unor invitati din Romania, participanti – de-a lungul timpului – la activitatile Consiliului, Reuniunea aniversara pentru sarbatorirea a 60 de ani de existenta a a acestei importante organizatii europene. Pentru cei interesati, atasez textul interventiei mele la aceasta reuniune :

“Domnule Director General,

Distinşi oaspeţi,

Doamnelor şi domnilor,

Dragi colegi,

Prezenţa noastră aici este un indicator puternic al importanţei zilei de 5 mai în istoria lumii, a Europei şi a României. Pentru asta, nu pot decât să vă mulţumesc pentru că nu ignoraţi istoria şi să vă invit la un omagiu.

Întradevăr, astăzi omagiem trecerea a 60 de ani de la momentul în care Londra a găzduit prima conferinţă a Consiliului Europei. Acolo, zece delegaţii ale celor mai puternice naţiuni europene s-au dedicat cooperării apropiate pentru a garanta drepturile omului, a întări ideea de democraţie şi de domnie a legii pe continent.

Atunci, amintirea victimelor unui război devastator în Europa era încă proaspătă în minţile tuturor. Dorinţa de a se asigura că niciodată un astfel de conflict nu va mai afecta Europa a fost principalul motor din spatele creării acestei organizaţii. Această dorinţă şi certitudinea că valorile cele mai adânc-europene nu pot duce decât la prosperitate economică, libertate şi pace.

Importanţa Consiliului Europei, deşi astăzi umbrită de mai tânăra Uniune Europeană, continuă să marcheze un punct important în istoria acestui continent. Exemplele reuşitelor sale sunt prea numeroase pentru a fi trecute în revistă. Totuşi, ele arată că, zi după zi, Consiliul Europei s-a ridicat la înălţimea provocărilor pentru a face mai bună viaţa a 800 de milioane de europeni.

În politica zilei de astăzi, în care percepţia este mai valoroasă decât programul politic, nu putem permite minimalizarea meritelor Consiliului Europei. Această instituţie nu este anticamera Uniunii Europene sau depozitara perimată a unor valori subînţelese societăţii actuale.

Salvarea omului de rând, de orice rasă şi din orice ţară, de la orice fel de greutăţi trebuie să se bazeze pe voinţa tuturor, bărbaţi şi femei, de a lucra împreună, de a asigura viabilitatea unui scop comun. Acestea sunt cuvintele rostite de Winston Churchill acum 60 de ani, ca argument pentru înfiinţarea Consiliului Europei.

Deşi mult timp a trecut, valoarea acestor cuvinte nu se schimbă.

Deşi mult timp a trecut, fie că se numeşte gripă aviară sau porcină, criză economică sau dezechilibru valutar, cetăţeanul european este ameninţat din multiple direcţii.

Deşi mult timp a trecut, în continuare colaborarea între oameni şi între state este cea care poate construi un viitor mai bun, decis împreună, de care să beneficiem împreună.

Stimaţi colegi,

Principiile acumulate în anii de început ai României post-decembriste au fost lumina care a ghidat construirea edificiului nostru democratic. Ca o urmare a admiterii noastre în Consiliul Europei, România nu a stat niciodată pe gânduri în faţa întrebării despre „drumul european”.

Ca ministru de externe în primul Guvern al României postcomuniste, ştiu cât de importantă a fost aderarea la Consiliul Europei. De altfel, în chiar ziua în care am fost desemnat ministru de externe, la 29 iunie 1990, am plecat cu mai mulţi colegi, inclusiv din opoziţia de atunci, pentru a participa la o reuniune a Consiliului Europei la Innsbruck. De asemenea, ştiu şi beneficiile enorme pe care această aderare le-a adus ţării noastre. În 1991, România a obţinut statutul de invitat special, după o vizită memorabilă a primului ministru de atunci, Petre Roman, la Strasbourg şi după semnarea Convenţiei Culturale Europene, moment la care am participat alături de Catherine Lalumière. Am avut ocazia să colaborez cu Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei inclusiv din funcţia de prim-ministru, când, după părerea mea, raportul bilateral a fost foarte eficient.

Din 1993, cu toţii am ştiut că fiecare an ne duce mai aproape de împlinirea destinului nostru de stat european. Fiecare dintre principiile democraţiei clamate de către politicienii ultimilor 20 de ani a avut în vedere acelaşi „drum european”.

Cu el în gând, România a crescut frumos, ajungând partener egal cu puterile istorice ale continentului. Şi România nu s-a jenat niciodată în compania lor.

Iar Consiliul Europei a fost unul dintre motivele pentru care am rezistat comparaţiei. Consiliul Europei, cu instrumentele şi expertiza atât de necesare dezvoltării noastre, a vegheat la democratizarea statului nostru, la consolidarea cadrului legal de protecţie a drepturilor omului şi a minorităţilor naţionale şi la reformele administrative şi juridice din România.

Dialogul şi cooperarea dintre ţara noastră şi Consiliul Europei au avut întotdeauna şi susţinere parlamentară. Relaţia dintre Parlamentul României şi Adunarea Parlamentară a cunoscut o dezvoltare susţinută pe parcursul celor 16 ani de când ţara noastră este membru cu drepturi depline. Iar de expertiza României în cadrul Consiliului au beneficiat şi alte state de-a lungul timpului.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a funcţionat dintotdeauna pe principiul studentului care ajunge să-i înveţe şi pe alţii. Cei 60 de ani celebraţi astăzi se dedică în primul rând continuării acestui flux. Pentru că 5 mai 2009 înseamnă 60 de ani în care întreaga lume a avut ocazia să înveţe despre democraţie, drepturile omului şi respectul legii de la întregul continent european.

Lupta pentru valorile dreptăţii nu s-a încheiat şi nu se poate încheia vreodată, pentru că democraţia nu este şi nu va fi niciodată anacronică. Experienţa a arătat că întotdeauna există inamici ai democraţiei la pândă, care aşteaptă momentul potrivit pentru a se folosi de legile existente în folosul propriu. Să sperăm că nici în România procesul democratic nu se va dovedi reversibil prin încălcarea Constituţiei, prin nerespectarea separaţiei puterilor în stat, a independenţei judecătorilor sau a libertăţii de expresie.

Pentru că luptă pentru valorile cele mai dragi istoriei europene, Consiliul Europei nu-şi poate pierde sensul existenţei sale.

Pentru acest crez, sacrificiile sunt mereu justificate şi eroismul este întotdeauna legitim. Pentru ca toţi europenii să se bucure de valorile teoretizate în Grecia lui Aristotel şi Roma lui Marc Aureliu, au apărut oameni precum Aristide Briand sau Winston Churchill sau Nicolae Titulescu. Nu pot decât spera că alţii ca ei vor duce mereu mai departe aceste principii.

Prieteni,

În această perioadă prea puţin clară a istoriei noastre, există întrebări al căror răspuns ne va influenţa viitorul. Există piedici şi există şi motive pentru a te ridica. Există o voinţă pentru a continua pe drumul cel mai bun, după modelul înainte-mergătorilor noştri.

Ce ar trebui să facă în următorii 60 de ani Consiliul Europei? Simplu, poate banal, dar cât se poate de important pentru noi. Să continue ce a făcut şi până acum. Să continue să lupte pentru constituirea, întreţinerea şi apărarea instituţiilor democraţiei din Europa, să garanteze principiul legalităţii şi să protejeze drepturile omului. 

La fel, şi România are nevoie să continue un drum pe care, cel puţin în ultimii ani, a evoluat cu sincope. Acum este momentul să refacem încrederea românilor în direcţia în care mergem. Este momentul în care optimismul nostru trebuie să primească dovezi, dar şi speranţe. Pentru că ultimii ani ne-au demonstrat că facem parte atât din istoria acestui continent, cât şi din viitorul său.

Primul nostru pas? Să depăşim criza economică într-un mod democratic, fără să excedem limitele legilor ţării şi fără să pierdem din umanitatea acţiunilor. Iar această miză este importantă nu numai pentru Guvernul României, nu numai pentru clasa politică, dar şi pentru întreaga populaţie. Numai prin colaborarea tuturor celor implicaţi putem avea motivaţia, proiectele şi reuşitele pe care cu toţii ni le dorim. Iar totul trebuie să înceapă de la apărarea principiilor democraţiei.

Apărarea democraţiei este o sarcină dificilă. Pentru toate statele din lume, pentru că suntem cu toţii expuşi ameninţării extremismului sau intoleranţei. Mai ales în situaţia unei crize economice de proporţii, în care fiecare pas greşit este un argument împotriva încrederii în politică. Nu există un vaccin care să ne imunizeze total faţă de bolile democraţiei. Totuşi, Consiliul Europei face parte din terapia necesară pentru a le ţine în stadiu inactiv.

În concluzie, aş vrea vă invit să ne bucurăm că Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei face parte din istoria noastră, a Europei şi a României, o istorie la care a contribuit atât de mult în timp.

La 60 de ani de la înfiinţare, într-o epocă în care competiţia politică este din ce în ce mai strânsă, urez Consiliului Europei să îşi menţină veşnic tinere atenţia şi consecvenţa în promovarea valorilor democraţiei şi ale statului de drept şi să pună în valoare cât mai deplin înţelepciunea acumulată în peste jumătate de veac de existenţă.

Pe cât de fructuoasă a fost istoria trecută, pe atât de multe avem în continuare de scris pentru istoria viitorului, pe care o vor omagia copiii şi nepoţii noştri. Libertatea cere eterna noastră vigilenţă pentru a fi protejată corespunzător. Noi toţi, împreună cu cei care ne privesc din spatele scenei istoriei, nu putem decât să ne bucurăm că instituţia Consiliului Europei va continua în forţă drept unul dintre protectorii săi.