Este titlul editorialului meu din Jurnalul National de astazi pe care il puteti citi aici.
Cum rezolvi o criză mare printre atâtea crize mici?
Publicat mai 6, 2009 Editorial , General 20 Comments20 Răspunsuri to “Cum rezolvi o criză mare printre atâtea crize mici?”
- 1 Trackback pe mai 7, 2009 la 11:43 am
Succesiunea rapidă este dată pentru că politica românească se face televizat şi funcţie de ce dă bine la TV. Nu există soluţii, problemele rămân deschise, de fapt nici nu este important să existe rezolvări la probleme, important este să arăţi cu degetul. Chiar politica, nu mai este de mult timp una a soluţiilor raţionale, ci un efort de a dovedi că adversarii politici au făcut-o mai lată.
Am apreciat umorul fin, dar si seriozitatea problemei semnalate. Totusi, desi veveritele sunt incintate de dezbaterea democratica din Canada, probleme reale exista si acolo. De exemplu lipsa unei infrastructuri alternative de transport in unele din marile orase, precum Toronto. Si acolo se dezbate de ani de zile si se reia discutia de la capat inainte si dupa fiecare alegeri. Anul acesta insa s-au alocat bani de la buget pentru dezvoltarea de proiecte de infrastructura in transporturi in Toronto. Nimic grandios, dar, in fine, pe linga altele, se va construi un tren intre aeroport si centrul orasului. Probabil o parte din fonduri vor fi alocate pentru proiecte ce vor avea scopul de a se asigura ca veveritele nu vor fi stressate de noile santiere. Da, e mai bine sa fii veverita in Canada.
criza e ca si rezolvata. refacerea FSN este garantia, plus ,,marele carmaci”.
mai vrem ceva?? sa amintim si pe secunzii lui: ,,papagalul cu cravata portocalie” si ,,prostanacul”.
gata! sa traiti bine!!!
Atat criza mare cat si crizele mici se rezolva cu mici.
“Romania inregistreaza o speranta de viata dintre cele mai scazute din UE (69,2 pentru barbati si 76,2 pentru femei in 2006) si o mortalitate materna si infantila dintre cele mai ridicate din regiune, in ciuda imbunatatirilor inregistrate in ultimul timp”- Eurostat. //eficientaenerg.wordpress.com/ si la Actiuni!
Am citit articolul dvs. scris după sufletul şi inima mea. Am citit şi comentariile şi am comis un păcat înjurând o maimuţă care vă “imita”. Se numeşte SORINA. Ar putea fi Sorina, reportera de la antena3? Nu cred!
Articolul mi se pare a fi unul cu mai multe trimiteri, ori poate asa mi se pare mie. Mi-e greu sa comentez pe scurt toate sensurile pe care le-am gasit, de aceea ma voi ocupa de un aspect. De mai multi ani mi se pare ciudat raportul intre unitate si diversitate ( ca sa-i zic asa ) din media romaneasca. Intr-un mod care pare a devia de la un comportament normal, media abordeaza unele subiecte intr-un anume fel, facindu-se parca a uita de uneltele, posibilitatile, libertatile si scopurile profesiei jurnalistice. Si ajung, straniu, la un comportament aproape unitar pe unele subiecte care prin ele insele incurajeaza diversitatea opiniilor, abordarilor, ideilor si concluziilor. Imi rememoram ieri reportajele si articolele dedicate Pastelui si zilei de 1 mai, fara pretentia, desigur, de a fi parcurs toate televiziunile si jurnalele. Dar, din ceea ce am vazut si citit, aceste doua sarbatori, una religioasa si alta laica au fost prezentate sub semnul marii ghiftuieli. Pe ecrane, insi care mincau de trei ore, isi intorceau fripturile pe gratare in timp ce raspundeau reporterilor si urmau a continua sa manince pina la asfintit. In ziare, articole despre batai pe bonuri la micii lui Vanghelie si altele asemenea. Poate altcineva o fi vazut, dar eu unul nu, vreun reportaj ori articol despre Pastele ori 1 maiul unei familii de someri; sunt din ce in ce mai multi iar la institutiile legate de munca sunt cozi din ce in ce mai mari si atmosfera din ce in ce mai trista si descurajanta, imi spunea cineva care a avut treaba azi intr-un astfel de loc. Percep cumva jurnalistii nostri doar o Romanie sclava a digestiei continue si a nesatului alimentar? Nu cred, cred ca mai degraba vor sa arate doar o Romanie a acelui sa traiti bine. De sarbatori, cozi pe sosele si ghiftuiala. Nimic despre cei care nu si-au permis un cozonac ori un kil de cotlete, despre cei cu banul numarat cu grija fiindca nu se stie pina cind va trebui sa le ajunga. O incolonare subtila si dirijata a media in spatele presedintelui si a “oamenilor de succes” si o ignorare a “neputinciosilor” si “frustratilor” – citate din clasici si clasice inca in viata. Dirijata de cine?
Ce faceti, d-le Nastase?
Mihnea Georgescu s-a dat cu Basescu!!!
Il mai pastrati in registrele ingalbenite ale PSD?
Este unul dintre cele mai bune editoriale pe care le-ati scris. Extrem de concis si plin de substanta. Mi-a placut foarte mult!
Aya
Nu stiu deocamdata de unde sa incep scurtul meu comentariu la postarea de fond, sectiunea Crize mici; cealalta sectiune, Criza mare, fiind in esenta un moment critic oferit noua cu larghete si simpatie de unchiul Tom si apropiatii lui europeni. Aici, pentru buna pace, se cuvine amintit si de largul concurs a unor oameni de bine din guvern ce au asigurat Crizei mari, din speta noastra, cale libera si conditii proprii de manifestare. Succesiunea fireasca a evenimentelor ma obliga sa amintesc insa aici si de mana intinsa cu larghete investitorilor nostri strategici; bancilor fice prezente pe marile bulevarde bucurestene. Tema si gradul de rudenie ma obliga deasemenea si la definirea nivelului de simpatie dintre mine, cel de aici, si insul de pe strada umilit de opulenta sediului investitorului strategic. Cel care acasa la el isi intampina aproapele poate, nu sunt sigur, cu zambetul pe buze si cuvenitele stima si condescendenta. Ma rog, aici mai ramane de vazut cat de strategici sunt acesti investitori pentru mine platitorul de taxe roman si cat incaseaza el de la mine, de la generatia mea, de la urmatoarele sapte-opt generatii de platitori romani strategici de taxe pentru stingerea datoriei externe de 100 mild. de euro. S-au altfel exprimata ideea, cat din Criza mare si ce sectiune din ea este asumata de romani, si cine sunt iscusitii si unde locuiesc cei care manevreaza realitatea romaneasca pe timp de criza.(aici nu trebuie ocolit adevarul de netagaduit ca numirea lui CP Tariceanu ca premier este de departe cea mai distructiva mutare facuta de T Basescu, ca sef de stat, in ultimii cinzeci de ani; cat despre nocivitatea guvernarii liberale pentru noi toti este greu de imaginat cu ochil liber) Si totusi, ca exercitiu pe timp de criza, va recomand sa-l ascultati cu atentie pe C Antonescu vorbind; si apoi cu creionul pe hartie sa analizati textul cuvantarii sale. ve-ti ramane surprinsi de gandirea, de limitele acestui dandy ce se vede deja Locatar la Cotroceni. Acum, continuand expozeul, cartoful firbinte se afla la mine. El poate fi pasat cu usurinta la o alta persoana din apropiere dar tema ramane in actualitate; de cineva trebuie rezolvata, altfel se adauga si ea le cele enumerate mai sus de A Nastase. Numai ca tema propusa de mine, dealtfel artificiala, s-ar putea adauga la altele ce ocupa prima pagina a ziarelor fara sa treaca printr-un filtru social, capabil sa discearna intre o umbra si un nor, intre interesant si banal. Ma gandesc acum in trecat la existenta un filtru asemanator cu fosta cenzura; dar nu la fel de monstruosasa ca cenzura cat mai ales eficienta ca autocenzura. Dar unde s-o plasezi in organigrama sociala (daca exista o astfel de organigrama) acest filtru si mai ales cine sa-l administreze; ca la acest capitol am vazut, dupa unii fatalisti ca P Roman, statul este cel mai prost administrator. Sigur la noi astfel de teme sunt interesante; dovada si prezenta lor pe micul ecran si pe prima pagina a ziarelor, cum relatam mai sus. La altii insa, la canadieni bunaoara, problema principala din Toronto este dupa cea a transportului in comun hrana comunitatii de veverite, inca nerezolvata. Dar sunt acestea temele importante care rezolvate pot schimba putin in bine viata mea sau a familiei mele? Evident ca nu. La noi marea problema este ce derivata direct din monstrul care loveste necrutator pe oricine, atunci cand te astepti mai putin. Minciuna, la minciuna ma refer in principal si apoi la criza economica. Va amintiti cu o miciuna sfruntata a inceput T Basescu discutia la televizor despre necesitatea imprimutului de la FMI. S-a vehiculat apoi toata ziua si pe toate undele idei despre suma. Au iesit in fata la televizor si purtatorii de vorbe ai partidelor. Chiar si guvernatorul BNR a aparut la televizor alaturi de presedinte; au facut impreuna si o vizita de stat in Austria. De ce la Viena in Austria si nu la sediul FMI; nu am inteles eu atunci. Pe parcurs am mai inteles cate ceva. A urmat apoi, daca nu ma insel, vizita ministrului de finante al Austriei la Bucuresti. La plecare am cautat in zadar in presa de la noi vreun comunicat, ceva idei despre scopul si rezultatul vizitei. Nu am gasit nimic; totul a fost invaluit in mister. Acelasi mister care a invaluit si celalalt mare imprumut de la FMI, negociat de Roamania la inceputul anilor ’80. Zilele acestea au sosit si prima transa din imprumut. Despre destinatia ei premierul prezinta dimineata unele detalii si dupa amiaza altele. Nici T Basescu nu se lasa mai prejos; este doar succesul lui. De la microfonul RRA ne ofera la pranz unele destinatii ale primei transe iar pe seara, la TVR1, cu totul si cu totul alte destinatii. Niciuna dintre institutiile statului nu emite un comunicat de presa din care eu, contribuabilul roman, sa aflu cate ceva despre acest imprumut; eventual conditiile acordarii, unele restrictii impuse in cheltuiala sumei, durata de rambursare, dobanda perceputa, etc, etc. A Nastase se refera in finalul articolului sau la Romania ca la un spectacol, la care participam cu mic cu mare. Eu cred ca mai degraba jucam in acest spectacol rolul unor cetateni partasi la o imensa targuiala prin care amanetam, fara indrituire, Romania; cea care nu ne apartine noua.
PS
Ce idei, ce cuvinte; nu credeam ca am sa ajung vreodata sa le astern pe hartie. Apropo, referitor la criza. In Romania criza are mai intai de toate un pronuntat continut moral; acumulat cu migala de T Basescu si guvernarea portocalie in cei aproape cinci ani.
Super tare! Mi-am cumparat ziarul si am citit pe nerasuflate articolul dvs.
Mi-a placut ultima parte : “exorcizarea raului prin nebagare de seama”.
Chiar mi-ati dat o idee… sa intrebam preotii daca la molitfe se poate adauga si criza
.
Mai in gluma mai in serios cred ca se poate rezolva o criza mare tocmai prin rezolvarea crizelor mici. Cand societatea isi va rezolva problemele mici crizele mari vor parea lectii pentru o societate mai buna.
Nu ma pot abtine… In suplimentul ziarului se vorbeste si de achitarea datorie catre Suedia. Daca nu mai exista si alte documente la care ziaristii nu au ajuns, cred ca am nevoie de o exorcizare de prostia romaneasca si nu de criza.
De cind, in epoca “Basescu”, problemele esentiale,serioase, ale societatii au devenit serioase? De fapt cred sincer ca agenda cetateanului si a politicianului ( nu tot politicianul,ci numai celui care are impresia ca are ceva de spus,dar nu spune nimic, cel care are de transmis un mesaj adevarat apare rar ) este facuta cu subiecte aiuritoare de TV, de o presa de multe ori dirijata, care numai subiectele serioase, de fond, nu le discuta. PACAT! Pact si PSD s-a lasat antrenat intr-o asemenea joaca. Si ne lasam in continuare dusi de acest val. Basescu a inteles ca asta place , si asta face, transformind viata intr-un circ de 2 lei. Ce criza, ce locuri de munca, ce programe de dezvoltare pe fiecare sector de activitate, ce programe de perspectiva? bamalitati! Asta este,din pacate!
@Imi cer scuze pentru off topic, dar as propune sa mai si radem putin, deorece suntem practic sub asediul media cu criza si efectele ei, asa ca daca nu vom muri din cauza de criza, precis vom sfarsi la spitalul de nebuni, “intoxicati” de efectele supercomentate ale crizei. Asa ca iata propunerea:
De la vulpi argintii la 4×4
Urmarind zilele trecute, la televizor, un reportaj in care se descria modul de operare al hotilor de autoturisme din actuala Romanie capitalista, cand practic ti se fura masina de sub nas, gandul m-a purtat spre rememorarea vremurilor de altadata, de “trista amintire”, cand gainarii mioritici socialisti, in lipsa de Jeep-uri, se orientasera in a-ti fura caciula de blana de pe cap.
Pe scurt, daca familia ta era proprietara unui asemenea obiect “de lux”, te expuneai riscului ca, mergand pe strada, sa te trezesti la un moment dat, cu un individ langa tine care, dupa ce iti smulgea caciula din cap, baga viteza de raliu, lasandu-te sa refectezi la zicala “hotul cu un pacat, pagubasul cu o mie!”.
In aceste conditii, aveam in subordine, pe nava pe care o comandam, un mineralier de 65.000 tdw, un electrician de bord, machedon, cam saracut cu duhul, dar de o zgarcenie care l-ar fi facut si pe Hagi Tudose sa paleasca de invidie.
Relatiile comerciale, in cadrul carora performam voiaje in acele timpuri, erau de regula orientate spre tari ca Brazilia sau India, de unde aduceam minereu de fier si de unde, ca marinar, puteai cumpara, la preturi rezonabile, marfuri “rare” pentru Romania ceausista, cu precadere cafea, care vandute in tara iti aduceau un profit bunicel.
Numai ca, uneori mai trageam si cate un septar si ne pricopseam cu cate un voiaj de Polonia, de unde aduceam carbune cocsificabil destinat aceluiasi combinat siderurgic din tara.
Jale mare pentru noi, ca marinari, deoarece din Polonia lui Jaruszelsky, aflata in conditii de lege martiala, nu prea aveai ce cumpara pentru a-ti mai rotunji veniturile bugetare ale familiei.
In schimb, se gaseau la preturi relativ accesibile, caciuli si gulere confectionate din blana de vulpe argintie, care purtate de sotii bagau in boala vecinele si rudele de sex feminin.
Dintr-un astfel de voiaj, machedonul nostru ii adusese sotiei o caciula, cu care o “facea gigea” ori de cate ori se duceau in vizita la nasii de cununie, cu intentia nedeclarata de a o face pe nasa sa crape de invidie.
Stiindu-l cat este de avar si ca ideea de taxi era privita de el drept o “blasfemie”, stand intr-o zi la o cafeluta si o sueta cu mai multi membrii de echipaj, printre care se numara si el, l-am intrebat:
- Mai Gigele,cum te descurci tu cand te duci in vizita la nasi, cu actualii hoti de caciuli, te duci cu taxiul?
- Doamne Fereste, Domnu’ Comandant, mergem pe jos!
- Bine mai, da’ daca-i fura cineva caciula sotiei si fuge cu ea, tu ce faci, alergi dupa hot?
- Nu, Domnu’ Comandant, am alta solutie. Atunci cand mergem in vizita la nasi, in momentul plecarii de acasa, ii pun sotiei un fes pe cap, fes, pe care cand ajungem in scara blocului la nasi, si-l da jos si-l schimba cu caciula. La plecare procedam invers.
- Pai sa ne traiesti Gigele, ca la asa ceva nu m-ar fi dus capul!
Nu stiu ce invatatura ar putea trage pagubitii de automobile de astazi din aceasta metoda de auto-aparare, insa pentru acele timpuri consider “gaselnita” respectiva, drept “geniala”.
N.A. De fapt, la o a doua privire, se pare ca metoda a fost deja aplicata cu succes de iubitul nostru conducator si de a sa ispravniceasa. Astfel, cei doi, in deplasarile lor pana la locul de intalnire cu prostovan electorat, folosesc limuzine, iar cand ajung la locul de “etalare” electorala, le schimba fie pe Logan, fie pe un amarat de Renault.
Din ciclul de “365 Ghicitori Politice”
Nr. 7
Cu Smithfield mare cârdăşie
Merge tăcut cu gripa-n vereşie.
V-aţi prins uşor de aşa logică
Şi chiar de bomba… biologică.
P.S. Autorul ştie răspunul iar
ghicitorul consecinţele !
Gripa la zi: 1893 de cazuri confirmate in 23 de tari, din care Mexic 942 (29 mortale) si SUA 642. Numarul de cazuri mortale din Mexic a fost mult revizuit in jos. Sanofi-Aventis a fost autorizat de autoritatile sanitare americane sa creasca productia de vaccin antigripal normal, dar si eventual sa fabrice vaccin pentru H1N1.
@ Bibliotecaru
Într-adevăr, există o combinaţie “minunată” între voluntarismul politicianist şi posibilităţile oferite de canalele de televiziune. Problema este aceea că un proiect, o intenţie anunţată, trebuie să posede şi o latură intelectualistă pentru a-şi găsi o soluţie.
Domnule presedinte , va rog sa-mi permiteti un sfat de la un alegator fidel : cei ce va asculta atunci cand suteti la tv , sau in public au nevoie doar de un mesaj foarte limpede , clar si abrupt , de genul ” Alb cum este Zapada ” si nu de o prezentare a “Albului ” ca rezultat al descompunerii luminii cu prezentarea fizica asociata a fenomenului…..
Mi-a ramas in minte o replica dintr-un joc video al fiului meu:
- General, we are surrounded!
- Excellent! That means we can attack in any direction!
La cat a stricat regimul portocaliu in Romania cred e singura atitudine pozitiva pe care o mai putem avea.