Realitatea Tv – ora 21.50

Adrian Nastase este astazi invitatul lui Adrian Ursu la emisiunea Ora de Foc - Realitatea Tv, ora 21.50.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Update>>> Transcrierea emisiunii poate fi citita aici.

Cadrul institutional de gestionare a relaţiilor dintre România şi Republica Moldova

M-am hotarat sa adaug si cateva comentarii in legatura cu evolutia abordarilor in relatia cu Republica Moldova. Mai intai, unele precizari referitoare la cadrul institutional:

Scurt istoric

• Până la crearea Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova, în martie 2001, singura structură într-o instituţie a statului care s-a ocupat în exclusivitate de relaţiile cu Republica Moldova a fost o direcţie din Ministerul Afacerilor Externe, creata prin 1991.

În anul 1992 a fost creat Comitetul Interministerial pentru relaţiile cu Republica Moldova, conceput, împreună cu organismul similar de la Chişinău, ca un cadru instituţional, de lucru, al celor două guverne. Prin reuniunile comune ale celor două Comitete şi, mai ales, prin activitatea celor 25 de grupe sectoriale de lucru (perechile de ministere şi instituţii centrale) se realiza o influenţă la nivel de lucru asupra structurilor guvernamentale. 

• Din anul 2001, date fiind importanţa şi specificitatea relaţiilor cu Republica Moldova, precum şi necesitatea asigurării unei acţiuni coerente şi unitare pe acest spaţiu, centrul de greutate al gestionării relaţiei cu Republica Moldova s-a mutat de la Ministerul Afacerilor Externe la Guvern, prin crearea Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova, condus de un şef de Oficiu cu rang de secretar de stat şi de un consilier-director. Preşedinţia Comitetului Interministerial a fost încredinţată unui secretar de stat, în calitate de şef al Oficiului, desemnat de către Primul-Ministru.

Din Comitetul Interministerial al Guvernului României pentru relaţiile cu Republica Moldova au făcut parte secretarii de stat pentru integrare şi relaţii externe din fiecare minister, ei fiind responsabili pentru activitatea grupei sectoriale de lucru. Activităţile de monitorizare, coordonare şi secretariat pentru Comitetul Interministerial erau asigurate de Oficiul pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova.

Reuniunile anuale comune ale Comitetelor Interministeriale, întrunite la Bucureşti şi Chişinău au reprezentat un cadru de lucru instituţional acceptat de ambele părţi, permiţând coordonarea pragmatică a problemelor de interes reciproc.

Instituţia Comitetului Interministerial al Guvernului României pentru relaţiile cu Republica Moldova şi respectiv a Comitetului Interministerial al Guvernului Republica Moldova pentru relaţia cu România, a fost blocată de autorităţile de la Chişinău, prin hotărârea unilaterală de a desfiinţa Comitetul menţionat, în aprilie 2003, şi înfiinţarea aşa-zisei Comisii mixte interguvernamentale moldo-române de colaborare economică, comercială şi tehnico-ştiinţifică.

• In aceste conditii, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 112/24.10.2003, prin care a fost desfiinţat Fondul la dispoziţia Guvernului României pentru relaţiile cu Republica Moldova, a fost abrogată şi Hotărârea de Guvern nr. 288/2001 privind constituirea Comitetului Interministerial pentru relaţiile cu Republica Moldova.

• Din luna martie 2004*, Oficiul pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova a funcţionat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, ca structură ce a asigurat gestionarea, în regim integrat, la nivelul aparatului de lucru al Primului-Ministru, a întregii problematici complexe şi speciale de relaţie cu Republica Moldova în plan global şi în plan sectorial, către departamentele şi celelalte instituţii guvernamentale cu atribuţii în acest sens.

Oficiul pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova nu s-a substituit şi nu s-a suprapus ca activitate cu celelalte structuri ale Executivului. A avut rolul de a informa, într-o formă sintetică şi integrată despre acţiunile româneşti sau de altă provenienţă în spaţiul vizat şi dinspre acest spaţiu către teritoriul naţional al României sau care afectează România în plan internaţional.

În activitatea de gestionare a relaţiilor cu Republica Moldova, Oficiul, ca organism lucrativ, integrator din cadrul aparatului de lucru al Primului-Ministru, a recomandat tuturor entităţilor cu responsabilităţi pe această relaţie ca toate demersurile pe relaţia Republica Moldova, de orice natură ar fi fost ele (politică, militară, economică sau culturală), să se facă pe o bază coerentă, unitară, pragmatică şi depolitizată, tratând întreg spectrul politic de la Chişinău într-o manieră echidistantă şi acordând sprijin acelor formaţiuni sau lideri politici care pot reprezenta o extensie a promovării standardelor politice şi democratice europene, dinspre România. Acest mod de abordare a relaţiei României cu Republica Moldova a fost perceput pozitiv atât de întreaga clasă politică şi de principalii lideri de la Chişinău, cât şi de presa de specialitate din ambele ţări şi, în acelaşi timp, s-a bucurat de aprecierea şi încurajarea aliaţilor noştri occidentali, atât la nivelul U.E., cât şi al N.A.T.O.

În acest context, în toate demersurile pe relaţia Republica Moldova – în plan politic, economic, informaţional, pe linie culturală şi de învăţământ, cât şi în plan strategico-militar, s-a folosit „valul occidental” dinspre UE şi NATO, în ideea că Republica Moldova se poate conecta la aceste două structuri multinaţionale – la care declarativ aspiră – in special prin intermediul României, singura ţară membră a celor două organizaţii cu care are graniţă geografică.

În sensul celor de mai sus, pentru a nu repeta erorile din trecut, la nivelul Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova s-a evitat în permanenţă interpretarea că autorităţile de la Bucureşti se implică preferenţial şi în baza unor interese politice sau economice în sprijinirea anumitor grupări sau lideri politici de la Chişinău.

• Urmare a acestei abordări a relaţiei bilaterale, activitatea Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova nu a făcut niciodată obiect de critici sau atacuri pentru autorităţile de la Chişinău.

 

Structura organizatorică si principalele atribuţii 

• Ţinând seama de competenţele şi sarcinile ce reveneau Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova, ca parte componentă a Cancelariei Primului-Ministru al României, activitatea a fost structurată pe trei paliere, pentru atingerea unor obiective tangibile, ancorate în realitate, bazate pe o specializare accentuată a personalului Oficiului, şi pe mai multe planuri:
• - în plan intern: demersuri şi acţiuni întreprinse de România în relaţiile cu Republica Moldova, precum şi în relaţia cu diferite organisme şi structuri;
• - în plan extern (Republica Moldova): monitorizarea situaţiei interne din Republica Moldova, atitudinea autorităţilor de la Chişinău faţă de România şi de regiune;
• - în plan extern bilateral: în relaţiile României cu Republica Moldova;
• - în plan extern multilateral: în relaţiile României cu organisme şi organizaţii internaţionale, Cancelarii importante din Occident, cât şi din spaţiul ex-sovietic.

• Din punct de vedere organizatoric, Oficiul pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova a funcţionat sub conducerea unui secretar de stat**, cu 3 compartimente, pe specialităţi, astfel:
• a) compartimentul politic, geostrategic şi militar - 
• b) compartimentul integrare economică şi europeană -
• c) compartimentul integrare culturală - 

*

*     *

Anul 2009

• De la inceputul anului 2009, relaţia României cu Republica Moldova,   in plan politic, geostrategic şi militar, in legatura cu desfăşurarea campaniei electorale din Republica Moldova, diversele atitudini, poziţii şi interese ale factorilor de putere de la Chişinău, luările de poziţie neprieteneşti la adresa României, alegaţiile privind implicarea României în evenimentele politice din Republica Moldova,  scenariile privind rezultatele alegerilor şi scenariile post-electorale necesita reevaluarea strategiei si directiilor de actiune.

  De aceea, mi se pare foarte ciudat faptul ca, in contextul măsurilor de “eficientizare şi restructurare” la nivelul administraţiei publice centrale, în luna martie 2009, Cancelaria Primului-Ministru a fost desfiinţată, implicit Oficiul pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova, iar angajaţii acestuia concediaţi. 

Si ne mai intrebam de ce nu exista o reactie solida  la ceea ce se intampla acum in Republica Moldova?

---

 *Ordonanţa de urgenţă nr. 11 din 23 martie 2004, privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale, a fost înfiinţată Cancelaria Primului-Ministru.

 **Din septembrie 2007 şi până la desfiinţarea Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova (martie 2009) postul de secretar de stat a rămas vacant, iar schema de personal s-a redus de la 8 salariaţi la 3.

Sine ira et studio, despre Republica Moldova

 

Evenimentele din ultima saptamana din Republica Moldova au creat, in mod cert, reactii puternice pentru fiecare roman. Desi multi politicieni sau altfel de factori de raspundere s-au ferit sa ofere un raspuns direct, transant, exista numeroase opinii in sfera publica din tara. Despre acelea merita sa discutam, in asteptarea unei reactii importante si transante din partea titularului politicii externe a Romaniei. Acesta, asa cum a spus si Cristian Diaconescu, este presedintele Romaniei. Traian Basescu a si subliniat acest fapt de mai multe ori in ultimii ani. De aceea, pentru ca au trecut destul de multe zile, consider ca avem posibilitatea astazi sa discutam despre subiectul Republica Moldova, dupa cum spune titlul, fara ura si partinire. Haideti sa facem o scurta trecere in revista a faptelor, inainte de orice altceva.

Moldova este, din punctul de vedere al tuturor organismelor internationale, o tara democratica, unde alegerile sunt organizate liber. Din aceasta postura, Moldova este singura democratie din Europa unde majoritatea a fost castigata de catre un partid comunist in ultimele doua-trei(?) ocazii, in urma unor alegeri considerate de catre organismele internationale – precum OSCE – libere si corecte. Problema reala din Moldova, acum, nu este cea a miscarilor de strada, ci aceea a persoanelor retinute abuziv de catre autoritati. Ultimele zile au scos la lumina numeroase imagini ale protestatarilor care au fost maltratati si batuti cu bestialitate de catre autoritati. In numele acestora, reactiile nu ar trebui sub nici o forma asteptate exclusiv din partea autoritatilor de la Bucuresti, ci si din partea tuturor activistilor in domeniul drepturilor omului, din lume.

Atacurile politice la adresa Romaniei, proferate de catre Vladimir Voronin, inclusiv in cotidianul El Pais, demonstreaza o altfel de fragilitate din partea noastra. Ele pot fi explicate, cred eu, din perspectiva lipsei unui proiect inteligent al relatiei durabile de sustinere a Republicii Moldova de catre Romania.

 

In  mod normal, macar acum, seful statului ar trebui sa vina in fata romanilor si sa-si asume o pozitie ferma, demna si corecta, de aparare a propriilor sai cetateni arestati in statul vecin. „Presedintele tuturor romanilor” este si presedintele unora dintre acei  oameni supusi acum unor abuzuri grave.

Dar nu cred ca se mai asteapta cineva ca Traian Basescu sa abordeze acest subiect cu seriozitate si responsabilitate. Stim cu totii ca si acest moment va fi transformat intr-o manifestare de imagine, intr-un circ isteric, intr-un prilej de a indrepta atentia oamenilor catre orice altceva decat spre propria inabilitate.

Va mai amintiti, in 2005, Traian Basescu, in calitatea sa de nou presedinte al Romaniei, afirma ca in politica externa a guvernului Nastase ramasesera doua puncte negative : Ucraina si Republica Moldova. Ei bine, se pare ca dupa 5 ani, le-a rezolvat el, in modul cunoscut. Singurul produs de export al regimului Basescu s-a dovedit a fi scandalul.

“Capul lui Adrian Nastase” – singurul proiect al acestui mandat prezidential

Foarte multi profesori asteptau cu sufletul la gura sa auda ce avea de spus presedintele Romaniei, in aceasta seara, dupa intalnirea cu ministrul Educatiei si cu sindicatele din invatamant; negocierile privind salarizarea intrasera in impas si oamenii se uitau dupa o solutie de la Cotroceni – fie ea si un simplu semnal. “Vorbe multe si rezultate zero”, a spus un lider de sindicat chiar la iesirea de la aceasta intalnire.

Asteptam cu totii sa vedem ce are de spus presedintele insusi.

De asemenea, multi oameni asteptau un comentariu al presedintelui Romaniei cu privire la situatia locativa a fiicei sale, indelung comentata si insuficient explicata de cei direct implicati. Era o chestiune de interes, fiindca multa lume incepuse sa-si puna anumite intrebari – mai noi sau mai vechi.

Fata in fata cu aceste probleme importante, dintre care prima, cel putin, mi se pare vitala pentru Romania, ce face presedintele tarii? Il ataca, a nu stiu cata oara, pe Adrian Nastase.

Credeti-ma, nu mi-am tinut respiratia cand mi-am auzit numele. Nu am tresarit deloc. Nici macar o urma de surpriza nu m-a tulburat. Dupa atatia ani, sunt obisnuit. De cate ori Traian Basescu se afla in dificultate, se intoarce, obsesiv, catre Adrian Nastase.

Refrenul este deja vechi si iritant. Si nu doar pentru mine.

In loc sa auzim asigurari ca nu vor fi dati afara 20.000 de profesori, am aflat urmatoarele lucruri: ca justitia isi dovedeste utilitatea arestandu-i pe bogati in ultimul an de mandat prezidential, ca institutiile statului au inceput, ca prin farmec, sa functioneze de cateva saptamani, si ca familia prezidentiala e hartuita si santajata sa candideze la europarlamentare si sa-si cumpere apartamente.

Cat despre dosarul meu, stiti deja,  el ESTE unul politic. Am demonstrat-o in toate formele posibile. El nu a fost creat la initiativa colegilor mei de partid, ci la sesizarea Monei Musca, pe hartia cu antet a Aliantei DA, din perioada “Sa traiti bine!”. Mona Musca, va mai amintiti era, in acea vreme, o fidela sustinatoare a actualului presedinte. Nici Daniel Morar – cel care s-a auto-sesizat in dosarul Zambaccian, in 2005,  nu imi este coleg de partid. Nici macar primarul Traian Basescu, cel care in 2002 a oprit lucrarile la constructia blocului, nu imi este coleg de partid.

Inteleg insa ca Basescu este suparat, de fapt, pe austrieci care au tradus intr-o limba internationala ceea ce romanii stiau de multa vreme : Basescu vrea “capul lui Nastase”. Cica nu e dosar politic, spune Basescu, ci tradare de partid. Smecher de Cotroceni!

Ca sa inchei: remarc atentia de neabatut a presedintelui pentru persoana mea si consecventa cu care isi urmareste singurul sau proiect prezidential, dar… cu salariile profesorilor cum ramane?

Raspunsuri

Un test de „socializare”. Dupa cum cred ca unii dintre voi ati aflat deja, Fondul de Solidaritate Sociala, despre care s-a discutat prima data cum cativa ani, urmeaza sa fie, in cele din urma, constituit pe baza de contributie voluntara, din partea producatorilor si distribuitorilor de gaze naturale. Deja, cel putin o companie din domeniu si-a manifestat lipsa de interes fata de subiect.

Ma uit din nou cu tristete cum anumite lucruri de la noi, pornite la un moment dat ca  proiecte macar interesante, sfarsesc intr-un stil…Daca vreti, pentru mine, situatia de acum reprezinta un test al acestor companii de a dovadi solidaritate. Stiu, imi veti spune ca este o situatie economica grea, ca banii sunt putini si la companii etc. Unele dintre ele au avut si vor avea in continuare profit la un nivel cel putin decent. Pana la urma, este un moment in care se va vedea daca solidaritatea este buna doar atunci cand este prezenta in evenimentele de PR.

 

Lucia Verona, ai o memorie buna. Sa vedem care va fi viitorul „biletel”. Ma bucura mult comentariile tale.

 

George Serban, tu nu este esti de acord cu analiza mea pe fond. Sa stii ca eu sunt de acord cu a ta.

PS: Tot in Parlament se ajunge, chiar daca mai tarziu.

 

Lao Tse, numai Traian Basescu s-ar putea gandi ca intr-o lume normala se poate face un astfel de targ cu institutiile internationale.

PS: In ceea ce priveste evenimentele din Italia, nu pot fi de acord cu tine. Pacat de victimele omenesti de oriunde.

 

Daniel, sistemul trebuie reparat nu evitat. Asta inseamna democratie. Nu cred ca trebuie sa ne facem dreptate singuri. Nu pot sa spun altceva.

 

Harabula, ma bucur sincer pentru tine daca nu vei fi unul din cei 800.000.

 

Ciprian, extrem de interesanta analiza ta referitoare la evenimentele capusa. Eu sunt republican.

 

Instalatorule, sper sa nu ajungem in situatia de a ne intreba ce se intampla cu banii.

PS: nu ai stiut ca a fost etapa, dar ai facut un comentariu savuros pe marginea ei.

PPS: …dar nu pe masura comentariului pe marginea impozitarii cu 90%. Acolo chiar am ramas masca.

PPPS: Sa nu fim malitiosi. Mai are si el idei, dar nu stiu daca cea despre care vorbesti i-a apartinut. Oricum, ceea ce a cerut este corect.

PPPS: Oare domnul Pogea stie cazul francez?

 

Ioana Stefan, nu am vrut sa spun nimic mai mult decat am spus. O parte din interpretarea ta este corecta. Presedintele este etalonul in cazul salariilor, pentru ca se face o analiza superficiala.

PS: de ce vor putea cumula unii pensia cu salariul? Pentru ca sa nu se supere oameni importanti. Sper ca intelegi ironia.

 

Horya, vad ca te-ai razgandit. Asta este cu siguranta bine pentru PSD.

 

Plano, problema ridicarii varstei de pensionare, pe care am discutat-o in acea postare, nu facea referire la vreo decizie a Guvernului.

 

Darco Leu, gandim la fel. Da – vrea mai multa materie cenusie. O iau ca pe un compliment.

 

Valentina, eu unul sper sa treaca aceasta perioada, fara restructurari de dragul restructurarilor. Nepoti, rude…Asta e altceva.

 

Casandra, inca odata felicitari pentru cunostintele legate de Brazilia.

 

Augustin, a fost mai mult tehnic decat de touche.

 

Sibilla, citind postarea ta in care descrii o anumita echipa m-au trecut putin fiorii.

 

Dragos Sorin Nicula, am vazut pozele si am vazut si articolul din Daily Mail. Sunt singur insa ca Sarkozy sau doamna Obama au alte preocupari decat sa dea telefoane prin redactiile ziarelor.

 

Gabriel, bine ca statul nu poate reglementa si salariile din mediul privat.

 

Visky, de acord cu tine. Sunt toti niste glume, dar cine rade pana la urma?

 

Alex Dumitrascu, banii nu se castiga greu pentru baietii desteptii.

PS: Curatirea pietii priveste firme inventate pentru…. Cu siguranta nu esti din cei care utilizeaza mecanismul. Contributia la buget nu este un scop, este o obligatie care nu trebuie transformata in pedeapsa. Eu nu cred ca firmele sunt proprietatea altcuiva decat a celui care le detine in acte (in cele mai multe dintre cazuri).

 

Alex, ce imi place asta cu „rufele spalate in familie”. Nu pare sa fi ajutat la prea multe pana acum. Poate numai la inghitit.

PS: Sunt momente cand gafe despre care vorbesti sunt necesare. Nu confunda interese personale cu cele de organizatie.

 

Pablo, ca pot sa zic… Macar daca ducea diversiunea pana la capat. Sper ca ai inteles ca a fost un raspuns in nota intrebarii.

 

Iceflame, dupa cum bine stii, m-am restras din comisia care a analizat candidaturile.

 

Chewbacca, trebuie sa aleg in mod obligatoriu pe cineva dintre cei doi? O gluma, doar o gluma.

 

Larisa, sa mai intampla sa fiu si eu impulsiv.

 

Laur, zici ca asa se vor strange voturile pentru un candidat anume? Si eu care credeam ca este un candidat independent.

PS Din surse bine informate, am aflat ca legea privitoare la impozitarea cu 90% a salariilor mai mari decat cel al presedintelui a avut o prima varianta in care erau exceptate – nu o sa credeti – SALARIILE PROCURORILOR DE LA DNA! A iesit un scandal teribil cu judecatorii de la Curtea Suprema. De ce oare o fi dorit Boc sa introduca aceasta exceptie?

O floare de Florii

Foarte putine sarbatori ating direct atat de multi oameni in acelasi timp, precum Floriile. Isi serbeaza azi ziua onomastica foarte multi romani care au primit numele unei flori: Florin, Mugur, Camelia, Narcisa, Viorica, Violeta, Crina, Narcisa, Iris, Margareta. Tuturor celor care poarta un nume de floare, le urez din inima La Multi Ani! Este o zi frumoasa, calduroasa, plina de soare – adica un moment numai bun de sarbatoare alaturi de cei dragi.

In acelasi timp, Floriile marcheaza inceputul ceremoniilor religioase speciale care ne vor duce catre Sarbatoarea Pascala. Saptamana mare, deniile, spovedania – toate vor fi prilejuri pentru majoritatea romanilor sa se pregateasca pentru Inviere. Intr-o perioada tot mai zbuciumata, dominata de vesti proaste dinspre politic si economie, astfel de sarbatori sunt o binecuvantare pentru suflet si pentru familie. Prin urmare, voi incerca sa folosesc si eu aceasta zi pentru a fi alaturi de cei dragi.

Un gand special si pentru catolicii care, astazi, in avans fata de crestinii ortodocsi, serbeaza Invierea Domnului. Pentru ei, Cristos a inviat! Pentru noi, o duminica frumoasa si plina de iubire!

Problema Comisarului european din România

La sfarsitul acesta de saptamana, mi-a fost greu sa aleg un subiect mai important pe care sa-l comentez. Intre atatea scandaluri si problemele legate de buget sau revolta din Moldova – pe care, intr-un fel le-am discutat la diverse emisiuni de televiziune, m-am gandit ca ar putea sa va intereseze o analiza asupra unei teme mai putin vizibile, dar de rezolvarea careia ar putea sa depinda, in viitor, solutionarea mai buna a unor subiecte, pe care acum nu stim cum sa le tratam.

S-a discutat putin si, probabil, se va mai discuta despre listele pentru Parlamentul European, despre sansele lui Becali de a ajunge la Bruxelles dar nu s-a discutat deloc despre  viitorul comisar pe care Romania va trebui sa-l  trimita la UE. Am avut deja o anumita “alocare” de post de comisar – pentru multilingvism. Sper ca, in noile conditii, cand participam la formarea noii Comisii de la inceput si nu de la mijlocul mandatului, vom sti sa alegem mai bine.

Cu o astfel de speranta, sugerez cateva argumente pentru o decizie inteleapta – sau poate ca sunt prea optimist?

1. Un comisar european nu este reprezentantul în executivul european al ţării care l-a nominalizat ci un înalt demnitar european independent care îndeplineşte funcţia de membru al „Guvernului federal” – adică al Comisiei Europene (CE). Cu toate acestea, în mod concret comisarul european este stâlpul de rezistenţă pe care se sprijină şi în jurul căruia se construieşte sistemul de influenţă al unei ţări în UE.

Deşi are un portofoliu specific, comisarul are acces la întregul complex de informaţii pe care se bazează deciziile UE şi totodată participă la luarea tuturor deciziilor CE în baza principiilor colegialităţii actului de conducere şi solidarităţii răspunderii.

 2. Influenţa exercitată de o ţară prin intermediul comisarului desemnat de ea decurge din următoarele raţionamente: a) calitatea personală a unui comisar şi capacitatea acestuia de a contribui la soluţionarea problemelor UE demonstrează calitatea resurselor umane ale statului care l-a nominalizat precum şi nivelul responsabilităţii acestuia faţă de interesele comune europene; b) de calitatea personală a unui comisar depinde gradul de reflectare a sensibilităţilor naţiunii care l-a propus în deciziile europene, precum şi promovarea viziunii acelei naţiuni asupra construcţiei europene în actul de construcţie propriu-zis; c) de calitatea personală a unui comisar depinde reflectarea valorilor familiei ideologice din care el face parte în deciziile europene şi pe cale de consecinţă depinde influenţa ţării sale sau a partidului său naţional în cadrul partidului european corespunzător (în cazul PSD este vorba de PSE cu toate partidele sale membre); d) calitatea personală a comisarului determină calitatea soluţiilor în domeniul de care acesta răspunde; e) calitatea personală a comisarului este un argument pentru alocarea unui portofoliu semnificativ prin care se poate exercita influenţă atât în domeniul acelui portofoliu cât şi în alte domenii legate funcţional de el sau gestionate de comisari care au interese (naţionale) legate de el.

 Spre a se clarifica importanţa obiectivă a unui comisar ma limitez la următoarele două remarci: a) CE deţine monopolul iniţiativei legislative în condiţiile în care, în baza tratatelor, aprox 60% din legislaţia aplicabilă în statele membre este adoptată la nivelul UE; b) CE gestionează şi distribuie statelor membre fonduri care depăşesc de câteva zeci de ori bugetul României.

 3. Care sunt criteriile în funcţie de care se poate stabili importanţa unui anumit portofoliu?

Importanţa unui portofoliu este funcţie de următorii parametri: a) măsura în care în domeniul respectiv se adoptă sau se aplică legislaţie europeană (acquis communautaire); b) nivelul fondurilor gestionate de comisarul respectiv; c) nivelul intereselor politice convergente sau conciliabile ale statelor membre legate de acel domeniu; d) nivelul intereselor politice convergente sau conciliabile ale unor importanţi actori globali sau regionali nemembri ai UE, legate de acel domeniu; e) impactul social al acţiunilor legate de domeniul respectiv în interiorul şi în afara UE; f) impactul mediatic al acţiunilor legate de domeniul respectiv în interiorul şi în afara UE.

Este de subliniat faptul că în legătură cu unele domenii există interese mari ale unora dintre statele membre puternice dar aceste interese sunt nu numai divergente ci şi greu conciliabile (ex. agricultura). În aceste domenii, principalele state interesate acceptă, de regula, să nu desemneze un comisar, preferând ca el să provină dintr-un stat neinteresat sau având o pondere politică mai mică. Obligat să acţioneze în contextul unui concurs de interese pe care nu le poate concilia (inclusiv din cauza ponderii politice scăzute a statului său de origine) comisarul în cauză pierde, nu castiga, influenţă, corespunzător cu interesele pe care trebuie să le ignore. Dimpotrivă, acolo unde interesele sunt diferite dar nu şi incompatibile (adică atunci când controversele vizează metodele tactice iar nu ţintele strategice – ex. energia), capacitatea comisarului de a negocia, de a propune tranzacţii şi de a construi consensul poate fi sursa unui câştig imens pe planul influenţei politice la nivel european şi global.

 4. Ce comisar îi “trebuie” sau  işi poate dori România? Întrebarea trebuie să primească un răspuns din punctul de vedere al obiectului portofoliului, din cel al profilului candidatului şi din cel al familiei politice căreia candidatul îi va aparţine.

 a) Din punctul de vedere al obiectului portofoliului trebuie distins, pe de o parte, între ceea ce este posibil şi ceea ce nu este posibil iar, pe de altă parte, între portofoliile preponderent politice şi cele preponderent tehnice.

 i. Portofoliile de neobţinut sunt cele pentru care România s-a descalificat ca ţară cu probleme exact în domeniile respective (ex. justiţia şi afacerile interne) sau pentru care există state interesate mai influente (ex. transporturile, dezvoltarea regională, afacerile externe).

ii.  Portofoliile preponderent tehnice (ex. buget, pescuit) oferă comisarului venit dintr-o ţară fără pondere mare în domeniul respectiv un spaţiu mai mic de manevră obligându-l să se limiteze la consemnarea înţelegerilor intervenite pe deaspura capului său de actorii mai puternici direct interesaţi. Dimpotrivă, portofoliile preponderent politice (ex. extinderea) oferă unui comisar abil posibilitatea să se interfereze util în negocieri ample, propunând formule imaginative menite a clădi consens politic şi a direcţiona resurse materiale semnificative.

 In aceste conditii, România ar putea opta realist, spre exemplu, pentru portofoliul politic ultra important al extinderii, desigur in masura in care acest portofoliu nu va fi contopit cu afacerile externe, pentru a marca o anumita abordare de “franare” a procesului extinderii. Dincolo de argumentele deja incluse în consideraţiile anterioare trebuie menţionate şi argumentele specifice româneşti şi anume: toate ţările candidate sau aspirante sunt vecine directe sau din vecinătatea apropiată a României, astfel încât problemele lor pot fi înţelese mai bine de România iar remediile la acele probleme pot fi găsite mai uşor de o ţară care, trecând prin condiţii similare, a reuşit deja să le rezolve.

 b) Din punctul de vedere al profilului candidatului român, ţinând seama de slaba influenţă politică actuală a României şi de nevoia corectării urgente a acestei situaţii, formula comisarului tehnocrat ar fi, in opinia mea, contraindicata. Un asemenea comisar s-ar limita în mod inevitabil la domeniul său (şi acela, probabil tehnic) ceea ce ar reduce influenţa asupra deciziilor CE legate de alte domenii. De asemenea, un candidat tehnocrat ar avea dificultăţi suplimentare în cadrul procedurii de confirmare parlamentară (în condiţiile în care potrivit Tratatului de la Nisa, începând din 2009 numaărul comisarilor va fi mai mic decât cel al statelor membre) cît şi ulterior eventualei confirmări, când s-ar pune problema negocierilor cu PE şi cu Consiliul European.

 c) Orientarea politică a CE nu este indiferentă pentru România. Ca nou stat membru, bogat în resurse sărace, cu o influenţă politică mică şi cu probleme economice şi sociale mari, România este interesată într-o construcţie europeană care să favorizeze metoda comunitară de administrare a aspiraţiilor europene comune, instituţii politice europene puternice şi politici bazate pe solidaritate socială. Asemenea orientări sunt consonante azi cu nevoile relevate de criza economico-financiară globală şi de prăbuşirea capitalismului neo-corporatist – neo-liberal şi neo-conservator. Actuala CE a fost compusă majoritar din comisari de dreapta care s-au opus atât Europei politice cât şi Europei sociale, ducând o politică în bună măsură vinovată de izbucnirea crizei. De asemenea, politica prezentei CE a fost net defavorabilă României în toate privinţele – politic, economic, social etc. (Printre altele CE a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă pentru menţinerea României în postura de membru de rangul doi, supus unei proceduri de supraveghere ineficiente şi infamante.) În consecinţă, România este interesată de întârirea dimensiunii social-democrate a CE, inclusiv şi în primul rând, prin trimiterea unui comisar român de orientare social-democrată.

 5. Ce trebuie să facă PSD?

      In opinia mea,

 a) PSD trebuie să afirme că doreşte, în interesul României, numirea unui comisar social democrat. Aceasta nu depinde de rezultatul alegerilor euro-aprlamentare decât sub aspectul că, spre a facilita succesul viitorului candidat român, el ar trebui să facă parte din PE. Interesele europene şi naţionale ale României cer o CE de stânga şi deci, România trebuie să ofere un comisar de stânga. Mesajul şi opţiunile dreptei româneşti nu au importanţă atâta vreme cât la nivel european ea va trebui să adopte poziţia şi limbajul dreptei europene.

b) PSD trebuie să sublinieze că pentru succesul demersului românesc, viitorul candidat al României trebuie să fie membru al PE. (Evident un membru deja cunoscut şi respectat la nivelul acestei instituţii.) PE urmează să acorde un vot de încredere CE şi fiecărui comisar în parte. Popularitatea, credibilitatea şi respectabilitatea candidatului român în PE vor conta, deci, nu numai pentru aprobarea acestuia la nivel parlamentar dar şi în ceea ce priveşte acceptarea sa la nivelul Preşedintelui CE. (Potrivit procedurii, Preşedintele CE este propus de Consiliu şi validat de PE. El îşi constituie colectivul de comisari pe baza propunerilor neobligatorii ale guvernelor statelor membre, urmând ca în integralitatea ei CE să fie validată de PE prin vot. Or, este clar că preşedintele CE cu greu s-ar putea opune nominalizării unui membru al PE. Ceea ce nu este cazul cu persoane din afara PE, aşa cum s-a întâmplat cu unii foşti candidaţi – italian, leton, maghiar şi român.)

c)  PSD trebuie să opteze pentru un portofoliu politic şi pentru un candidat politic, întrucât problema României este tocmai construirea influenţei sale politice în UE. În acest sens, obţinerea postului de comisar pentru extindere pare un obiectiv deopotrivă important şi realist.

Emisiune la TVR1

Am inregistrat astazi o dezbatere despre situatia din Republica Moldova, impreuna cu ministrul de externe Cristian Diaconescu si cu fostul ministru de externe Teodor Melescanu. 

Dezbaterea a avut loc in cadrul emisiunii “De la est la vest”, moderata de Bogdan Chireac, si va fi transmisa sambata, de la ora 13.

Update>>> Transcrierea emisiunii o puteti urmari aici.

Dupa trei luni. Acordul cu FMI (III)

Ce ar putea insemna, pe scurt, acordul cu FMI? In prima instanta, ar insemna trimiterea in somaj a 20000 de profesori. Sau, cel putin, asta e interpretarea pe care o acorda dl Pogea subiectului, de vreme ce taierile de fonduri afecteaza in primul rand ministerele „sociale”, adica intamplator cele conduse de social-democrati.

Desi pus in umbra acum de mondenitatea subiectului Gigi Becali, acordul Romaniei cu FMI este, in mod cert, de mai mare impact pentru viitorul tarii. Pentru Romania, criza este egala cu perspectiva a 800.000 de someri si a unui dezechilibru valutar fara precedent, lucruri care ne vor lovi, atat pe termen lung, dar si pe termen scurt. Soarta celor puternic afectati economic ar merita sa fie discutata de catre presa, mai ales acum, cand Romania a dobandit si resursele materiale necesare pentru a limita efectele negative ale crizei(?). Totusi, consumatorii de presa ar putea fi tentati sa uite ca Presedintia Romaniei si-a asumat un angajament in fata noastra vizavi de criza.

Jocul facut de catre Traian Basescu in fata perspectivei acestui imprumut merita o analiza atenta, de genul celor dedicate marilor jucatori de poker care vor sa castige de pe urma unui bluf. Sa facem un rezumat. Dupa ce presedintele a refuzat sa ia in discutie varianta imprumutului de la FMI, s-a lasat convins, incet-incet, de catre experti cu cravata portocalie. In fapt, aceasta atitudine i-a permis lui Traian Basescu sa-si construiasca din nou imaginea de taie-si-spanzura in ceea ce priveste deciziile cele mai bune pentru Romania. Dupa ce s-a aratat ingrijorat de un imprumut care ar putea inrobi tara si generatia urmatoare, acesta a acceptat, la limita, sa “salveze” Romania de la riscuri, prin ideea deja celebra a „centurii de siguranta”.

Obiectivul lui Traian Basescu a fost de a se prezenta alegatorilor din Romania drept o solutie buna pentru criza economica, ce ia intotdeauna cele mai bune decizii si cu care sunt de acord si expertii cei mai importanti ai tarii. Unii spun ca nu e bine sa schimbi caii in timpul cursei, mai ales daca nu e o cursa tocmai usoara. Altfel spus, fiecare politician ar merita sa fie lasat sa-si duca la capat proiectul. Or, Traian Basescu incearca, tardiv pentru absolut oricine a fost atent la politica in ultimii 5 ani, sa faca din rezolvarea crizei economice proiectul sau. El ar vrea sa convinga populatia de faptul ca ultimii 5 ani nu au fost plini de derapaje, populisme sau minciuni, ci doar un simplu preambul pentru marea misiune de rezolvare a crizei economice, concentrate intelept pe ultimele luni de mandat.

Toate acestea nu sunt cupaje dintr-un roman autohton de SF politic, ci lucruri care se intampla in mod real. Impresii ce pot deveni credibile in contextul in care nu le discutam, ocupati fiind cu altele. Strategii de limitare a efectelor crizei care s-ar putea sa ramana numai amintite, nu si analizate, pentru ca exista alte stiri, mai spectaculoase ca teme de discutat. Inventii nefaste, precum impozitul forfetar de care am amintit deja, sunt pe cale de a trece neobservate, pentru a impovara suplimentar oameni deja loviti de criza; ce guvern responsabil introduce impozite noi, aplicabile tocmai afacerilor mici, adica oricum mai vulnerabile? O „solutie” la fel de inacceptabila ca si reducerea bugetului educatiei.

In acest moment este nevoie de o conducere ferma, hotarata si stabila.Realegerea lui Traian Basescu, mai ales in contextul acestei instabilitati politico-economice, ar putea avea un efect exploziv asupra Romaniei.

Realitatea Tv – ora 20.05

Adrian Nastase este astazi invitatul lui Razvan Dumitrescu la emisiunea Realitatea Zilei – Realitatea Tv, ora 20.05.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Update>>>> Transcrierea emisiunii poate fi urmarita aici.