Mai multi prieteni m-au intrebat care este istoria Globului pamantesc daruit de presedintele Iliescu Muzeului Hartilor, glob pe care il primise cadou de la presedintele Frantei, Francois Mitterrand. Iata “povestea” sa in articolul “Les Globes de François Mitterrand” ce poate fi citit aici.
Pentru cei care vor sa vada acest glob, repet adresa Muzeului hartilor : Bucuresti, str Londra nr. 39
Nu aveam timp să citesc, nu aveam chef să citesc, am început totuşi să citesc. M-am oprit să comentez excerptul : ” Vint Galilée et malgré son abjuration (« Eppur si muove ! »), vint avec lui la reconnaissance de la rotondité de la terre”. Pe Columna lui Traian, împăratul nostru cel bun ţinea un glob, semn că era stăpânul lumii! În fine, am trecut adresa la favorites, să revin asupra lecturii.
De la globul lui Dumnezeu de aproximativ 12 700Km in diametru,la cel al lui Coronelli de cativa metrii, pana la cel al lui Ferdinand Pouillon de numai 1,2 m diametru e o diferenta, fizic vorbind. Probabil Mitterrand a vrut sa micsoreze distanta dintre Franta si Romania, in sensul unei apropieri, macar fizice, pentru ca in alt mod nu a putut face mai mult.
“Veniţi diseară la Cărtureşti la o porţie de Andrei Pleşu”
Codul Penal din anul 1956, când am fost arestat pentru activitate antisovietică, asimila pervers acţiunea românească împotriva ocupaţiei sovietice cu “fascismul românesc”. Mi s-a comunicat de către reprezentantul Centralei Securităţii venit special pentru mine şi “organizaţia de tineret cu caracter fascist” pe care am creat-o, că nu voi fi vreodată iertat. În anul 2004, am fost vizitat acasă de doi agenţi de poliţie tineri. Unul era din cartier, îl cunoşteam din vedere, nu a vorbit deloc, a servit ca martor pentru celălalt. Care trebuia să îmi ia o declaraţie. Era foarte nervos, băuse zaibăr ca să prindă curaj. Trebuia să declar ce părere am eu în general despre activităţile cu caracter fascist din trecut în România, şi în particular ce legătură este între mine şi acele acţiuni fasciste. Totul îmi arăta mie că era nevoie de acea declaraţie la poliţie ca preludiu la un dosar ce urma să fie trimis la procuratură. Nu dau detalii, dar tînărul poliţist era foarte îngrijorat pentru mine. Nu am dat declaraţia cerută (printre altele mi se cerea să spun “Ce părere am eu despre trenurile morţii din vremea lui Antonescu?”). Era evident că fuseseră declanşate nişte forţe foarte puternice împotriva mea. Într – un interviu pe Antena 3 cu domnul George Cristian Maior, ziaristul Ion Cristoiu forţa dezvăluirea acestuia că serviciul SRI îi spionează în România (chiar şi acum !) pe toti cei care au desfasurat în trecut activitati fasciste si legionare. Am avut explicaţia. Ceea ce domnul George Cristian Maior nu a mai spus este faptul ca acest lucru s-a cerut de catre SUA si statul Israel, iar datele sunt trimise, pentru interpretare, catre CIA si Mossad. Dar la fel proceda si Securitatea pe vremea lui Nicolae Ceauşescu! Îmi amintesc că înainte de 1989, îmi era teamă să îl vizitez pe filosoful legionar Constantin Noica la Păltiniş, pentru a-i oferi cărţile mele. Ştiam că voi fi imediat vizitat acasă de organele Securităţii pentru a da declaraţii despre conţinutul discuţiilor purtate cu legionarul Constantin Noica. Dar Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, doi “funcţionari ai universalului” (ca să înfrumuseţez, folosesc termenul propus de Pierre Bourdieu) înainte de 1989 şi după, mergeau la Păltiniş fără teamă şi restricţii. Un prieten comenta maliţios: „Merg amândoi la Constantin Noica, pentru ca Securitatea să le poată confrunta declaraţiile!”. Plauzibil. Apoi, de ce nu au apărut decât două din duzina de turnătorii scrise la Securitate de Mona Musca ? Pentru ca restul documentelor, –desigur, în copie–, fuseseră trimise pe vremuri de Securitate şi către CIA si Mossad, iar publicarea lor este interzisă chiar şi acum. Să ne înţelegem bine: Securitatea, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu erau instituţii şi persoane obligate să protejeze lumea civilizată de fasciştii români!