Cateodata, viata are meritul deosebit de a pune lucrurile in perspectiva, astfel incat sa avem cu totii o reprezentare omogena a importantei problemelor cu care ne confruntam. Antropologii au descoperit in timp ca stirile sunt considerate mai importante cu cat sunt mai apropiate geografic de locul in care sunt percepute. Poate aceasta ar fi o explicatie solida a faptului ca ieri, toate stirile au fost concentrate pe cine merita sa fie tinut la arest, cine trebuie ignorat si cine de unde a venit sa sustina pe cine, iar tragedia cutremurului din Italia a intrat la „alte stiri”. Totusi, avem nevoie de acea perspectiva despre care vorbeam mai devreme pentru a putea evalua cifrele acestui dezastru: 179 de morti, 1500 de raniti, 34 de disparuti si 50.000 de sinistrati, in conditiile in care cercetarile nu au luat sfarsit si cifrele par a nu se abate de la tendinta de crestere.
Istoria ne demonstreaza ca oamenii dezvolta prea usor o forma de miopie in a identifica atat problemele importante din viata, cat si pe cei ce se fac vinovati de ele. Totusi, periodic se intampla ceva ce ne aduce cu picioarele pe pamant sau, in cazul celor cu adevarat nenorocosi, chiar sub pamant. Cred ca oricine a vazut imaginile din Italia s-a cutremurat putin. Datele arata ca 200 de familii de romani traiesc acolo si sunt afectate, intr-o forma sau alta. De asemenea, se vorbeste deja despre trei victime ale cutremurului din randul comunitatii romanesti. In momente atat de dificile este necesar sa ne aratam solidaritatea. Sa ne aratam constienti de puterea imensa a capriciilor naturii si de puterea limitata a oamenilor de a o imblanzi. Sa ne dam seama ca ceea ce ne desparte cand lucrurile merg bine este mai putin important decat ceea ce ne uneste in momente de acest tip. Si, poate, ca urmare a acestei uniuni mai bine intelese acum, vom tine cont de faptul ca inainte de a fi italieni, romani, magrebieni sau albanezi, oamenii sunt oameni si merita sa fie tratati ca atare.
In astfel de clipe nu putem decat sa speram ca drama poate fi depasita mai usor de oamenii care inteleg ca suntem cu totii egali in fata vietii (si a mortii).
Va asteptam in aceasta seara in Piata Universitatii!
Adriane ce zici de difersiunea lu Basescu cu revolutia de la Chisinau?
Drept sa va spun, domnule Nastase, m-am cutremurat mai tare cand am vazut cetateni civili sau politisti italieni vanand cetateni romani pe strada.
Sau cand am vazut pravalii ale romanilor incendiate.
Sau cand am aflat despre amprentarea obligatorie, sau propunerea de restrictionare severa a circulatiei romanilor in Italia, aceasta vestala intre tari!
Pacat de victimele romanesti din Italia. Atat.
… viata sau rastimpul ne dau cele mai importante lectii.
mai ales,cand din durere tasneste iubirea de oameni.
catolici. saptamana patimilor..
Cutremurul pare a fi fost cam ca acela din 1977 din Bucuresti (6,3 – 6,7)- si atunci numarul de victime ar trebui sa ajunga tot cam pe acolo. Treaba este ca prin Bucuresti circula luna trecuta zvonul prevederii unui cutremur pentru prima parte a lui aprilie in Romania. O fi gresit prevederea tara?
Reafirm compasiunea pentru victimele cutremurului din Italia si compasiunea pentru familiile lor.
Situatie complicata la Chisinau, cineva pare a dori nu atit implicarea, cit responsabilizarea Romaniei.
Sunt solidar cu manifestantii anticomunisti de la Chisinau, iar ei trebuie sa cistige, altfel va fi foarte rau – si chiar si asa lucrurile pot fi complicate si pot deveni foarte complicate.
Ai fost lele cât ai fost
Gâgă nu e nea Alecu,
Acum mulge doar berbecu
Şi pe-acela la pârnaie
La fel ca orice potaie
Când nu-i cap, vai de picioare,
Chiar de ai avere mare.
Ai vrut să te dai viteaz
Ş-ai ajuns ca un cal breaz.
Cine să te scape oare
Da trei ani cu suspendare ?
Jocu-i mare, va să zică,
Se vrea moarte politică.
Te-ai dat marele creştin,
Camuflat într-un cretin,
Umilind o ţară-ntreagă,
Cu deviza că ţ-e dragă.
Pân’acum n-a fost un bai,
Prost să fi noroc să ai !
Şi mai rău şi fără rost,
Că de-acum e lucru prost.
Bani murdari cei adunaţi,
La Mitropolie daţi.
Tu în coate şi genuchi,
Pân’ te lecui la rărunchi.
Pablo,
tizule, Revolutia Moldava de la Chisinau nu este singura manevra diversionista a puterii de la noi pentru a abate atentia de la afacerile familiei Basescu, dupa ce scandalul cu Becali pare sa nu-si fi atins scopul. Si cutremurul din Italia a fost organizat tot de cei care vor cu tot dinadinsul sa ne distraga de la coruptia de la noi, fiule!
Nu te supara, dar, daca tot iti plac SF-urile, m-am gandit sa-ti dau masura unuia facut dupa toate regulile artei, nu din auzite, cum ai facut tu
Trecand de gluma, sunt si eu de acord ca suntem egali in fata vietii (aceasta boala mortala, cum s-ar zice in limbaj filosofic).
Cutremurul din Italia ne aminteste, intr-adevar, cat suntem de mici, fragili si muritori.
Nu cred ca-i ajuta cu ceva pe italienii sinistrati, dar imi pare si mie rau de nefericirea lor.
@Adrian Nastase
Am si eu trei intrebari pentru dumneavoastra;
1- De ce europarlamentara Gabriela Cretu nu se afla pe pe lista candidatilor PSD pentru alegerile urmatoare?
2- Care este parerea dumneavoastra sincera in legatura cu competenta si implicarea ei la Bruxelles comparativ cu primii 10 candidati pe lista oficiala a partidului pentru urmatoarele alegeri?
3- C
O noua replica in Italia. Nu ar trebui oare sa rezolvam cu mai multa celeritate (aka fara bagabontzeala) problema constructiilor ce se afla in pericol in Bucuresti? Sau continuam doctrina Basescu-Tariceanu de scandal perpetuu, iar lucrurile vitale raman nerezolvate?
Si eu mai pling la vremuri grele,
cu dureri prinse in bolduri rele,
in haina sufletului, pentru cainta,
cu fiori ce ma strabat, ce azi iau fiinta.
In timp ma leg, ma oblojesc,
cu versurile marilor romani poeti,
ma trezesc tainice emotii, nestapinite,
de la mosi si stramosi,de mama si de tata, mostenite.
S-au adunat din toate, fiinta sa-mi ia chip,
si-au adus fir cu fir, bob cu bob de nisip, de la FILIP,
blindete de la Grig-Vier (de vita nobila, aici si-n cer),
flori de mucigai de la Martisor de zi cu zi,
si-al lui stapin, Tudor si Arghezi,
si lunecind pe o raza,
luceafarul insotit de Mihai (venit si el din rai),
eminenta EMINESCU, ramas vesnicie in neam,
toti cu gind mintea sa-mi tina treaza.
Ma-nvoiesc in cuget si tel,
e rindul meu,
PASTEL.
Ceasul UNIRII din urma (pastel – 28.03.2009)
Cind durearea este mare,
Lasa Domnului o chemare.
Cind durerea devine dor,
Cheama Domnul in ajutor.
Daca durerea este dor de tara,
Plin este paharul cu apa amara.
Toarna apa in gropi adinci,
Durerea ascunde-o de-ai tai prunci.
Poveste cu feti frumosi si Ilene,
La ceas de seara desira alene.
Minte treaza la rasarit de soare,
Pentru feti si fete uita ca te doare!
Cind durerea te cuprinde, si eu ma infior,
Cer Domnului credinta, bucurie de viitor.
Imi mut gindurile la tine-n ograda,
Sa alinam neamului sufletele gramada.
Sa vorbim pe limba noastra,
Cu dureri in suflet si flori in glastra,
Despre plaiuri din tara noastra
Cu dulcea limba romaneasca.
Rupe fiule piinea din vatra in zori de zi,
Sterge lacrimi, afara, ascuns de copii.
Si le cinta doina trainica din poveste,
Ardeal, Moldova, Muntenia, raiul nostru este.
Peste ani, in raiul nostru, sfinta treime,
Domnul este cu noi – el, tu si cu mine,
Cu neamul nostru, slobozit din umilinta
La ceas din urma, liber si-n credinta.
Cuget la CHEMARILE Dv. Si va urmez. Este o traire duiaosa, de copil matur, intre minte si suflet, intre omul politic si omul “OM”. Unui om ii este mai usor sa fie cu sufletul linga semeni, cind starea de copil il copleseste, prin minunata sa neprefacatorie. Un gind fugar de compasiune pentru victime si o rugaciune de citeva clipe indreptata spre iertarea de catre Dumnezeu, a lor si a noastra, pacatosi din fire.
Printre postari am deslusit si chemari de ultima ora, directe, pe care nu stiu cum sa le interpretez. Printre prieteni si cunoscuti se poate gusta din bunatatile de la masa lor. Dar masa este a lor? Eu ma tem, desi nu sint las, sa ajung la Universitate, din cauze mie cunoscute.
“Ceasul UNIRII din urma” (din 28.03.2009) se apropie. Sa ne bucuram ! Omul politic are mai multe de facut, la vedere sau dupa “perdea”.
Despre Basarabia, nimic, domnule Năstase? Sunteţi “diplomat”?
M-am săturat de (neo)comunism
By Cezar Pesclevei
Motto: poezia Deşteaptă-te române
Seria evenimentelor ce marchează acum Republica Moldova nu e lipsită de logică, de lipsă de precedent sau de substanţă. Orice situaţie sau incident este o consecinţă a ceea ce a fost… Moldovenii, atât cei din ţară cât şi cei din diaspora, s-au săturat de Voronin şi de filosofia sa politică. Ajunge prezenţa lichelei în mediul cotidian, social şi societal cu implicaţii nefavorabile în mediul intrapersonal. Românii din partea de răsărit a Prutului s-au săturat de comunism, de teroare, de încremenirea în proiect (cum bine o spune Gabriel Liiceanu), de conducere defectuoasă a unei ţări, conducere ce nu poate constitui zestrea oferită de mama sau soacra distinsului în urma începerii mariajului său cu noua postură. Manifestările violente ale tinerilor moldoveni la adresa preşedenţiei şi parlamentului moldovean l-au lăsat probabil, perplex, pe Vladimir Voronin. Mai nocive au fost, totuşi, „manifestările violente” ale instituţiilor supreme făcute pe seama demnităţii şi libertăţii umane ale cetăţenilor, de subminare a acestor atribute fundamentale… Când liderul unui stat se consideră şef pe propria moşie, revolta este mai mult decât necesară. În absenţa valorilor iudeo-creştine, îndrăznesc să scriu că lichidarea, asasinarea (la propriu) a acestui tiranozaur reprezintă obiectivul fundamental necesar încercării depăşirii regimului nefast.
Realitatea dinspre apus de Prut poate fi un sumum de date factuale apriorice unei crize sociale asemănătoare celei din Republica Moldova. Nu m-ar mira dacă, aposteriori, la sfârşitul anului 2009, realitatea socio-economică antagonică expresiei „să trăiţi bine” şi autorului ei, să degenereze într-un nou decembrie 1989 autohton cu al lui coloană sonoră a cărei amintire ne solicită încă timpanul amintirii. Otrava negândului, de care vorbeşte Cristian Tudor Popescu, îşi pierde, pe zi ce trece, pe fondul realităţii ce a ajuns să zgârie stomacul flămânzit, efectul. Începutul pierderii lui a fost în 1989. Oare când fiv-a pierdut de tot? Când ne vom însănătoşi? Nu poţi să păcăleşti la nesfârşit poporul cu televizorul. Durerea datorată de cuţitul ajuns la os, (re)simţită în fiecare celulă a fiinţei, destramă orice încercare politică de cosmetizare a negrului ce se vrea a fi alb. Politica cu filon bolşevic îşi pierde adulanţii. Cu fiecare alegere electorală din România, prezenţa la vot scade într-un raport proporţional cu trecerea anilor. Alianţa guvernamentală curentă îmi întăreşte ipoteza a cărei confirmare nu întârzie să apară zi de zi. Anume, că prezenţa curentă a sorgintei comuniste în mentalitatea, praxis-ul şi urmele suspuşilor ne conduce înspre dezastru. La alegerile prezindenţiale ale acestui an, alegerea unui tehnocrat este imperioasă. Asta fiindcă nu votăm la fel de des precum ne schimbăm ciorapii sau încălţămintea. Amatorismul cu feluritele sale forme şi culori este plăcut în parcuri şi păduri, în medii de promenadă unde alegerile greşite nu afectează preponderent decât singularitatea. Ar fi bine să ne trezim din euforia negândului şi a sechelelor din trecut. Avem nevoie de cineva care să ne reprezinte interesele văduvite de atenţie. Nu cunosc cine ar putea fi acea persoană. Oricum, ea trebuie căutată. Şi găsită. Nu după discurs, ci după identificarea a ceea ce se ascunde în spatele discursului, în motivaţia şi determinarea acţiunilor sale ulterioare; nu după marca costumului plăcut privirilor ci după identitatea trecută şi prezentă. Asemeni, persoana aceasta nu trebuie aleasă după criteriul prozelitismului politic, ci după cel al competenţei, profesionalismului, al relevanţei, al considerentelor ce transced politicul şi se intersectează, chiar se identifică cu existenţa potenţialului necesar exercitării eficiente a funcţiei nr. 1 în stat. Zăhărelul majorării salariului în cazul profesorilor nu ar mai trebui înghiţit şi spre finele anului 2009, chiar dacă va fi prezentat într-o nouă formă cu o nouă aromă. EL TREBUIE SCUIPAT AFARĂ! Altfel, va da un (nou) gust amar ce se va perpetua pentru încă cinci ani cu coordonate şi perspective fataliste.
Trăiesc cu speranţa că primăvara de la Chişinău va fi, în sfârşit, toamna regimului nedorit şi în cealaltă parte a României pierdute, iar toamna românească a acestui an să fie primăvara noului, a unui început politic, social şi economic diferit. Amin.
@instalatorul
Cutremurul din ’77,a fost de cel putin 7,2 (pe Richter) si unda de soc s-a simtit in aproape toata peninsula Balcanica…Nici nu vreau sa-mi imaginez, ce s-ar fi intamplat in Italia, la un cutremur de intensitatea celui din ’77 de la noi…
mr nastasae,
in cazul unui cutremur (doamne fereste), avand posibilitatea de a scapa un singur om dintre mircea geoana si traian basescu, spuneti sincer, pe cine ati alege? daca l-ati alege pe basescu ar fi mari sansele ca, in timp ce-l tranportati si va indreptati spre ziaristi, sa va loveasca in moalele capului si sa va prezinte eroic presei, ca si cum v-ar fi salvat el;
in caz ca l-ati lua pe geaoana, ar fi chinul dublu daca ar trebui sa-l ascultati multumindu-va din pozitia de “carat in spate” si i-ar fi si foarte greu sa gesticulele americaneste in timp ce o face.
e o decizie foarte grea dar totusi astept raspunsul d tra!
“încremenirea în proiect (cum bine o spune Gabriel Liiceanu)”
Şi cum bine o practică
Ce citesc in presa-si cine Actioneaza??/-”Potrivit unui raport ONU, în Europa, ţările cele mai expuse riscului unor cutremure majore sunt Italia, România şi Grecia- foarte multe clădiri cu risc seismic ridicat/ si 80% din spitale s-ar prăbuşi…”.Her Adrian-hai la Cotrocelu sau din nou Prim ministru! Ce-ai facut pana acum natiunii-continua;fara Prostanaci..si Cioc,Soc…
Eu cu-www.SOSTerra.go.ro sau http://eficientaenerg.wordpress.com si la Actiuni.
Ma vad silit sa revin; cum au motivat refuzul ajutoarelor straine?
“Italia e o tara mandra si bogata…”
- Vedeti ca astia au impresia ca sunt o tara!…
Pana nu demult erau numiti tiganii europei. Acum sigur ca sunt f fericiti ca si-au gasit musterii pe care sa-i numeasca ei tigani…