Interviu Agerpres

Puteti citi mai jos interviul pe care l-am acordat astazi Agerpres.

13:47 Adrian Năstase: Acordul cu FMI, un colac de salvare pentru Traian Băsescu – interviu

            – fişier audio gratuit pe http://audio.rompres.ro -

 

Bucureşti, 19 mar /Agerpres/ – Preşedintele Consiliului Naţional al Partidului Social Democrat, Adrian Năstase, a acordat, joi, un interviu Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES, în care a vorbit despre oportunitatea unui acord stand-by al României cu Fondul Monetar Internaţional, despre poziţionarea social-democraţilor în actuala guvernare, precum şi despre problemele legate de criza economică.

 AGERPRES: Domnule Adrian Năstase, PSD are o abordare destul de confuză în problema acordului cu FMI. Care este poziţia dumneavoastră în legătură cu acest subiect?

 Adrian Năstase: Aici sunt două aspecte ce trebuie lămurite: pe de o parte, acordul în sine cu FMI, iar pe de altă parte, poziţia PSD. Să le luăm pe rând. În primul caz, cel al acordului, cred că este esenţial să lămurim pentru ce anume se face acest împrumut. Care sunt motivele şi constrângerile pentru care România recurge la acest instrument? Iniţial, am aflat cu toţii de la Traian Băsescu că statul nu are probleme cu banii şi că împrumutul ar fi destinat sprijinirii sectorului privat care nu ar putea rambursa datoria externă de vreo 24 miliarde de euro în acest an. Mai nou, însă, aflăm altceva. Urmărind prestaţia lamentabilă a lui Traian Băsescu la Realitatea TV am aflat că, de fapt, avem reale probleme economice şi că estimările cele mai pesimiste au fost depăşite. De altfel, spuneam aceste lucruri încă în urmă cu multe săptămâni, atunci când am explicat de ce nu am participat la votul asupra bugetului care era de fapt un text de S.F. şi nu un text serios. Prin urmare, acordul cu FMI este o soluţie de avarie pentru economia românească, cam cum s-a întâmplat şi prin anii ’97-’98-’99. Cred însă că Traian Băsescu se încurcă în explicaţii. Acum a venit momentul să îşi prezinte bilanţul. Trebuie să dea socoteală pentru situaţia în care se află România. Trebuie să răspundă, nu pentru provocarea crizei, ci pentru faptul că suntem total nepregătiţi în faţa ei şi din punct de vedere politic, şi din punct de vedere economic, şi din punct de vedere social. Să dea socoteală că în acest moment dificil suntem implicaţi în tot felul de scandaluri, ţara este într-o stare de haos, cu tensiuni la nivelul sindicatelor, în condiţiile în care presa germana şi britanică vorbesc chiar despre un posibil faliment al statului român. Deci, în afară de un acord cu FMI, după părerea mea, ar trebui să avem şi un acord anti-Băsescu. Este o premiză pentru ca în anii viitori să fim mai bine pregătiţi în faţa unor astfel de situaţii, pentru că un personaj care a ajuns preşedinte prin fraudă, care a numit un guvern prin şantaj, care practic a sabotat guvernul din care făcea parte în 1997 şi, în calitate de preşedinte, face acelaşi lucru cu guvernul de acum, în mod evident nu poate fi un partener şi mai ales un lider care să arate drumul.

 AGERPRES: Şi totuşi, avem nevoie de un acord cu FMI…

 Adrian Năstase: Tocmai de aceea, PSD a acceptat ideea, acesta fiind al doilea aspect despre care voiam să vorbesc. Vă reamintesc că, în contextul dezbaterilor despre buget, am fost printre primii care au afirmat că baza de la care se pleacă este nerealistă, că veniturile prognozate sunt exagerat de optimiste. Atunci, unii au afirmat că sunt un critic al guvernului din care PSD face parte. Acum, însă, mulţi îmi dau dreptate.

 Revenind însă la acordul cu FMI, acesta are pentru PSD mai mult decât o valoare economico-financiară. El ridică o serie de probleme de natură principială, ideologică dacă vreţi, subiectul fiind relevant pentru statutul partidului într-un an electoral, pentru că prin acest împrumut, guvernul sprijină sectorul privat şi este foarte bine că o face, doar că acest lucru s-ar putea întâmpla să afecteze un electorat foarte larg sau mai bine zis cetăţenii ţării într-un mod egal. Acest acord va ridica foarte multe semne de întrebare din punctul de vedere al răspunsului pe care va trebui să-l dăm la cine plăteşte această criză. Costurile ar trebui distribuite solidar în societate, dar şi beneficiile. Aici este rolul nostru, ca partid, să echilibrăm aceste lucruri şi să alegem răul cel mai mic, într-un moment în care guvernele de dreapta, de după 2004, au dus ţara într-un punct în care ne uităm în cămara guvernului, în care nu mai există resursele care trebuia să existe şi rezervele pe care noi le-am lăsat în 2004. Într-un an electoral am lăsat pentru guvernul următor un deficit de 1,3%. De aceea, trebuie să fim extrem de atenţi la conţinut, să vedem care sunt condiţiile pe care Fondul ni le impune în mecanismul de condiţionalităţi şi să fim capabili să impunem propriile noastre priorităţi.

  AGERPRES: Prin urmare, PSD ar putea avea obiecţii faţă de conţinutul acordului?

 Adrian Năstase: Sigur, acordul se negociază şi aceasta depinde foarte mult de echipa de negociatori. Aceasta, dacă nu cumva Traian Băsescu a stabilit în avans şi acest lucru. Nu ştiu dacă aţi sesizat, dar şeful statului şi-a asumat acest rol şi chiar acordul în sine. El a stabilit că trebuie să ne împrumutăm, el s-a întâlnit cu delegaţia Fondului, probabil tot el a negociat principalele elemente ale acordului sau le va negocia. De ce? Pentru că, evident, prin acest împrumut, Traian Băsescu obţine un colac de salvare într-un an în care doreşte să fie reales. Lui îi este indiferent ce se va întâmpla atunci când probabil că i se va termina al doilea mandat pe care doreşte să-l obţină. Mandat care – ce concidenţă – s-ar suprapune cu perioada de graţie de cinci ani acordată, probabil, de FMI. După aceea, ţara va trebui să plătească 20 de miliarde de euro într-un interval de doi ani! Aceasta este de fapt ceea ce ştiu foarte mulţi, dar pe de altă parte, ne dăm seama că interesul ţării este de a nu se crea panică prin devalorizarea leului, prin atacuri speculative la adresa leului, şi atunci acceptăm acest lucru, fiind conştienţi că este, de fapt, şi jocul celui care a dus România în acest punct şi atunci oferă acest colac de salvare pe spatele generaţiilor viitoare, care vor plăti pentru asta.

 AGERPRES: Domnule Năstase, să înţelegem că dacă PSD va accepta acordul cu FMI înseamnă că partidul acceptă termenii lui Traian Băsescu?

 Adrian Năstase: Lucrurile nu sunt atât de simple. Este adevărat că ne aflăm, ca partid, într-o postură dificilă. Suntem parteneri cu PD-L la guvernare şi, cel puţin la nivel central, lucrurile par să funcţioneze, într-o anumită măsură, dar suntem şi adversari ai lui Traian Băsescu. Şi trebuie să observăm că nu este doar un parteneriat în doi, ci un fel de parteneriat în trei, în care unul dintre parteneri trebuie să lupte pe două fronturi. De aceea, nu ne situăm pe poziţii antagonice de ieri-de azi. Iar Traian Băsescu, fiind asociat sută la sută cu PD-L, este clar că mesajul nostru pentru electorat riscă să fie confuz tocmai din cauza acestei situaţii. Este esenţial pentru PSD să îşi stabilească clar priorităţile, să afirme răspicat care sunt proiectele pe care le susţine şi să îşi precizeze explicit poziţia pe scena politică. Suntem un partid puternic, unit şi avem o identitate distinctă. Iar în numele electoratului nostru şi al valorilor pe care le reprezentăm, trebuie să respingem tentativele tot mai evidente de subordonare la care suntem supuşi, atacurile din teritoriu la adresa oamenilor noştri, la adresa organizaţiilor noastre, la adresa primarilor noştri. PSD nu este şi nu va fi niciodată obişnuit cu statutul de partener secundar la guvernare.

 AGERPRES: Care credeţi că este soluţia?

Adrian Năstase: Nu există neapărat o soluţie miraculoasă. Poziţia noastră ca partid trebuie să fie extrem de simplă: participăm la o guvernare care trebuie să reflecte identitatea, valorile şi obiectivele noastre. Spre exemplu, populaţia a aflat din gura premierului că guvernul a introdus pensia socială minimă, că va compensa medicamentele, că va demara programul de izolare termică a clădirilor, iar noi nu am ştiut să afirmăm foarte puternic că acestea sunt măsuri promovate de PSD încă din perioada 2001-2004, de guvernare PSD, şi că aceste proiecte au fost reluate acum. Nu am ştiut să spunem că programul medicamentelor compensate cu 90% lansat în perioada noastră, şi care a fost anulat de guvernul Tăriceanu după alegeri, acum, când este relansat, pare cumva o iniţiativă nouă a guvernului Boc. În realitate, este o iniţiativă a guvernului PSD, anulată la un moment dat de guvernele de dreapta. De aceea, cred că este important ca noi să ne asumăm paternitatea ideilor, proiectelor noastre şi, dacă tot ne asumăm solidar cu PD-L costurile sociale ale acestei guvernări, măcar să ne asumăm şi realizările ei.

 AGERPRES: Dar nu credeţi că, în acest fel, PSD declanşează o concurenţă şi chiar un conflict cu PD-L, iar cel care va avea de suferit va fi tot electoratul?

 Adrian Năstase: Eu cred că este chiar necesar să existe o concurenţă, dacă se poate constructivă, între cele două partide. Până la urmă, suntem adversari politici şi ne aflăm acum în această formulă din cauza contextului economic din acest moment şi datorită voinţei electoratului. Colaborarea noastră este una pragmatică, una care iese din regulile obişnuite ale cooperării politice şi din practica de până acum a partidului nostru, dar considerăm că, în situaţia de acum, PSD trebuie să-şi pună propria amprentă asupra guvernării şi să nu pară cumva că este o anexă a acestei guvernări, că află de la TV despre negocierile care se poartă la Cotroceni între Traian Băsescu şi Emil Boc.

 Trebuie să dăm mai multă consistenţă actului de guvernare, şi, în momentul în care se discută peste tot despre criză, să discutăm despre măsuri concrete.

 Nu cred că putem face politică în mod profesionist fără să discutăm asemenea lucruri. Înainte de a lua decizii, trebuie să judecăm şi să discutăm problemele sub toate aspectele lor. La nivelul departamentelor PSD, pe care le coordonez – ieri (miercuri – n.r.) s-a decis noua conducere a acestora – să avem astfel de dezbateri şi să ridicăm probleme de acest gen înainte de a avansa soluţii concrete. Am avut, spre exemplu, un document foarte interesant despre modalităţile de ieşire din criză şi relansarea economică, unde am adus în discuţie aceste probleme, dar şi altele de esenţă legate de criza actuală şi de trecerea aceasta extraordinară pe care trebuie să o observăm nu doar din interiorul ţării, ci şi din afară. Spre exemplu, ce punem pe primul loc: afacerile şi interesele sectorului privat sau protejarea oamenilor simpli, a pensionarilor, a funcţionarilor şi a profesorilor? Sau poate există o legătură între ele?

 AGERPRES: Credeţi că astfel de discuţii teoretice îi interesează acum pe români?

 Adrian Năstase: Evident că românii sunt preocupaţi de efectele crizei economice, de perspectiva pierderii locului de muncă, a micşorării salariului sau de scăderea puterii de cumpărare. Soluţiile la aceste probleme de natură economică şi socială sunt legate indisolubil de PSD, respectiv de viziunea, principiile şi valorile social-democrate.

 Dar trebuie să avem în vedere un lucru. Dacă acţionăm asupra salariilor, dacă garantăm datoriile firmelor private, dacă îi ajutăm pe pensionari, sau dacă tăiem cheltuielile bugetare, acţionăm, în primul rând, asupra efectelor crizei şi nu asupra cauzelor. Acţiunile îndreptate împotriva efectelor negative sunt obligatorii, dar ele vor fi doar soluţii pe termen scurt. Dacă nu identificăm cauza reală a crizei şi dacă nu o înlăturăm, atunci astfel de probleme vor reapărea, pentru că ideea de a transforma criza financiară mondială în ţap ispăşitor nu ne ajută prea mult. Există o suprapunere de factori care au determinat situaţia de acum, în primul rând involuţiile macroeconomice din ultimii ani, şi de ceea ce aş numi criza de sistem economic a guvernării pe datorie din ultimii patru ani şi, pe de altă parte, acest tzunami extern care s-a suprapus peste o situaţie deja dificilă.

 AGERPRES: Vorbeaţi despre o cauză reală a crizei, care consideraţi că ar fi aceasta?

 Adrian Năstase: Cauza constă, în mod evident, în eşecul capitalismului de factură neoliberală. Asistăm astăzi la eşecul principiilor de bază care au configurat modelul economiei globale. Suntem martorii unei crize sistemice la care s-a ajuns pentru că s-a mers excesiv pe dereglementare şi pe minimizarea rolului de arbitru al statului. Nu am în vedere mai puţină piaţă, ci mai multă reglementare; nu susţin intervenţionismul, ci impunerea unor reguli şi a unui control mai atent din partea statului. Nu mă pronunţ împotriva oamenilor de afaceri şi a câştigurilor tot mai mari, dar nici nu pot accepta polarizarea excesivă a societăţii. Cred, aşadar, că trebuie să regândim relaţia dintre stat şi piaţă şi să vorbim despre un nou tip de capitalism, inclusiv în România.

 AGERPRES: Poate vorbi un partid social-democrat cu adevărat despre un nou tip de capitalism?

 Adrian Năstase: Dacă ne uităm puţin la ce se întâmplă, acum, în ţările din vest, avem un răspuns foarte clar la această întrebare. Sunt foarte multe guverne de dreapta care au înţeles limitele a ceea ce s-a întâmplat până acum şi vin cu soluţii pe care mulţi le-ar putea califica la limita socialismului. La un moment dat, vorbeam despre falimentul capitalismului de dreapta, dar formula care ar fi rezultatul implicit al unei soluţii, al unui model de capitalism de stânga va ridica foarte multe semne de întrebare sau ar putea fi contestată. Oricum, un lucru este foarte clar: îmbinarea unei soluţii derivate din rolul pieţei cu un rol mai puternic protector până la urmă al statului, ideea unor programe sociale pentru a echilibra de fapt tensiunile din societate reprezintă măsuri absolut necesare.

 În perioada 2000-2004 am condus un guvern care a ştiut să echilibreze foarte bine măsurile caracteristice unei economii de piaţă reale cu măsurile sociale menite să menţină un echilibru. Până la urmă, totul ţine de menţinerea acestui echilibru, între indicatorii macroeconomici, pacea socială şi stabilitatea politică. Trebuie să evităm în continuare ca nevoia de prosperitate să fie transformată în lăcomie. Aici mă gândesc inclusiv la băncile din afară, căci vinovaţi pentru aşa-zisele ”produse toxice” de pe piaţa financiară sunt, în primul, rând cei care le-au creat. AGERPRES /(Cătălina Matei)

Diplomatia electorala

Acesta este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National. Sper ca el sa exprime unele din paradoxurile vietii politice romanesti din Romania condusa de Traian Basescu. Inclusiv in zona politicii externe.

Titulescu, 4 martie 1882 – 17 martie 1941

 

Este luna martie. In fiecare an îmi amintesc că aceasta este luna care ni l-a dăruit pe Nicolae Titulescu, în 1882,  şi tot ea este cea care ni l-a răpit, în 1941, dar i-a lăsat un răgaz existenţial de 59 de ani – varsta mea de acum -, în care a oferit României un nou statut şi i-a configurat un destin pe măsură, bazându-se pe un patriotism autentic, profund şi înţelegând să-şi servească ţara la bine şi la greu.

„Vreau pacea. Pentru aceasta ne trebuie alianţe şi amiciţii cu toate popoarele fără deosebire. Declar că oricine garantează hotarele României şi pe acelea ale aliaţilor noştri este aliatul nostru de drept. Eu vreau ca România să trăiască. Si va trăi, căci acţiunea ei nu consistă în a substitui o ostilitate unei alte ostilităţi, ci în a suprapune o prietenie peste o altă prietenie”, spunea Nicolae Titulescu într-un interviu acordat ziarului „Universul”, în 1936.

Diplomat remarcabil, vizionar lucid şi ziditor de mari idealuri, Titulescu se bucura de o autoritate recunoscută de prim-miniştri, foşti prim-miniştri, şefi de partid, mareşali, parlamentari, iluştri oameni de cultură şi ştiinţă. Omul Nicolae Titulescu, de la altitudinea sa de netăgăduit, ştia să îşi primească oaspeţii cu căldură, să le ofere el însuşi un pahar din vinul sau coniacul său rafinat, ba chiar să ţină paltonul invitaţilor săi, dar şi să dăruiască gânduri şi gesturi irepetabile.

După 20 de ani de activitate în slujba României, guvernanţii vremii  l-au înlăturat , la capătul intrigilor şi presiunilor duşmanilor ireductibili din ţară şi din afara ei, silindu-l să aleagă calea exilului. Nici chiar moartea omului politic şi diplomatului român nu a şters adversităţile. Si totuşi… Titulescu a învins! A învins nimicul, prostia, duşmănia şi astăzi gândim şi regândim tot efortul său, toată strălucirea unei minţi de excepţie, toată construcţia unei Europe Unite, ceea ce înseamnă un omagiu vibrant şi recunoaşterea sa definitivă.

La 15 martie 1991 a fost creată Fundaţia Europeană Titulescu – pe care o conduc de atunci -, cu scopul de a onora memoria marelui diplomat şi om politic, încurajând studiul relaţiilor internaţionale contemporane în Europa, de a stimula şi de a întreţine interesul pentru această personalitate excepţională a României şi a Europei. Am redeschis astfel Casa din Şoseaua Kiseleff nr. 47, cea pe care şi-o alesese drept reşedinţă permanentă şi unde veneau mulţi să-i ceară ajutorul şi unde rezerva întotdeauna un loc de onoare ziariştilor.

La 7 martie 1992, cu aprobarea autoritatilor franceze si cu acordul familiei,  am trimis  la Cannes un adevarat comando militar pentru a aduce osemintele lui Titulescu în ţară şi a-i fi îndeplinită dorinţa testamentară de a fi îngropat la Braşov , într-un cavou din curtea Bisericii Sfântul Nicolae.

Mă simt dator lui Titulescu, spuneam cândva şi nu voi obosi niciodată să privesc cu admiratie personalitatea sa, care m-a marcat şi care, mai mult decât atât,  a pecetluit istoria diplomaţiei, spiritul românesc şi european.

Dumnezeu să-i daruiasca, in continuare, odihna pe care o merită!

Dezbatere Fundatia Titulescu

Tema dezbaterii organizate joi, 19 martie, ora 16.00, de Fundatia Europeană Titulescu, Centrul de Studii Strategice este: 

„Perspective ale consolidării Alianţei Nord-Atlantice în condiţiile evoluţiilor politice din Europa de Est“

Evenimentul are loc, ca de obicei, la Casa Titulescu, Sos. Kiseleff nr. 47.

Pro Domo, despre stanga in lume

Pe 25 septembrie 2008, cu putin timp inainte de generalizarea crizei economice, unul dintre marii lideri ai dreptei democratice din lume, Nicholas Sarkozy a tinut un discurs impresionant la Toulon. Acesta, desi politic, a reusit sa se adreseze mai degraba sistemului decat ideologiei, vorbind despre un „capitalism cu responsabilitate“. Scopul era de a distrage atentia de la cursa generala, nebuneasca, dupa profit, care s-a accelerat in ultimii ani,ducand la acest ambuteiaj neasteptat, de weekend insorit – in care toti vrem la munte -, ambuteiaj numit criza economica. Ideea ca piata are intotdeauna dreptate, indiferent de nazurile sau fasoanele sale, este una profund gresita, a afirmat Sarkozy. Vorbind ca un adevarat social-democrat al vremurilor moderne. Intr-adevar, presedintele Frantei a exprimat ceea ce, ideologic, constituie un tabu al dreptei politice. Goana dupa profit forteaza intotdeauna antreprenorii sa actioneze pe termen scurt, insensibili la viziunea termenului lung. „Mai bine”-le a devenit o marota a discursului de dreapta, intotdeauna orientat catre un viitor lasat mostenire urmasilor la guvernare, aproape invariabil politicieni de stanga. Acestia din urma au introdus si protejat perspectiva interventionismului de stat, singura modalitate prin care „mai bine”-le isi poate castiga si o perspectiva cronologica.

            Mi-am amintit de perspectiva – corecta pana la sacrificiul ideologiei – pe care a demonstrat-o Sarkozy citind doua articole de fond, publicate in aceste zile de catre Financial Times. Ambele discuta despre criza ca oportunitate de a schimba in bine mecanismul social si economic contemporan, ce schiopata, mergand inainte, cu privirea spre piata, mai degraba decat spre om. Primul – http://www.ft.com/cms/s/0/c5752d20-0e7a-11de-b099-0000779fd2ac.html – prezinta posibilitatea cabinetului Obama de a acorda un nou sens politicilor Partidului Democrat prin limitarea inegalitatii sociale din SUA. Dupa cate se pare, nimeni dintre cei implicati in acest proiect nu isi desconsidera obiectivele. Prioritatile lui Barack Obama – Educatia, Sistemul de Sanatate si Ecologia/Energia – functioneaza ca o serie de pistoane ce imping catre restabilizarea pe baze de merit a diferentelor dintre paturile sociale. Concluzia articolului, ironica la randul ei, este ca presedintele „manciurian”/„socialist” are ca scop atat salvarea capitalismului mondial, cat si reformarea sa temeinica.

            Al doilea articol – http://www.ft.com/cms/s/0/3f6e2d5c-0e76-11de-b099-0000779fd2ac.html – este cu atat mai interesant. Lordul Layard expune motivele pentru care Nicholas Sarkozy avea dreptate anul trecut, cand vorbea despre un sistem economic viabil care a pus umanitatea pe plan secund. Se pare ca, desi SUA si Marea Britanie au crescut foarte mult din punct de vedere economic in ultimii 50 de ani, nivelul de fericire a cetatenilor a stagnat. Singurele tari ce nu se aliniaza acestui trend sunt cele scandinave, care au beneficiat de perioade lungi de guvernare de stanga. Valorile acestora sunt valorile noii generatii politice, putin mai concentrate catre om si pe buna intelegere in societate. Putin mai social-democrate decat pana acum. Adica, asa cum este acum nevoie si in Romania.

Muzeul Hartilor si procesul de la Haga

Pentru sustinerea pozitiei Romaniei in cadrul procesului de la Haga, cu privire la delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră, au fost depuse si cateva harti aflate in patrimoniul Muzeului National al Hartilor si Cartii Vechi, harti care, asa cum stiti…

Puteti vedea mai jos aceste harti.

MAP  RM A 1 THE COURSE OF DANUBE (Source: Octavian Ion Penda, Ion Ciortan, Mariuca Radu (editors), Description of Romania (Descriptio Romaniae), R. A. Monitorul Oficial, Bucharest, 2004, pp 68-69);

MAP  RM A 2 MAP OF MEDIAEVAL HUNGARY (Source: Octavian Ion Penda, Ion Ciortan, Mariuca Radu (editors), Description of Romania (Descriptio Romaniae), R. A. Monitorul Oficial, Bucharest, 2004, pp 92-93);

MAP  RM A 3 BLACK SEA (Source: Octavian Ion Penda, Ion Ciortan, Mariuca Radu (editors), Description of Romania (Descriptio Romaniae), R. A. Monitorul Oficial, Bucharest, 2004, pp 98-99);

MAP  RM A 4 BLACK SEA (Source: Octavian Ion Penda, Ion Ciortan, Mariuca Radu (editors), Description of Romania (Descriptio Romaniae), R. A. Monitorul Oficial, Bucha rest, 2004, pp 90-91);

MAP  RM A 5 MAP OF ROMANIA (Source: Octavian Ion Penda, Ion Ciortan, Mariuca Radu (editors), Description of Romania (Descriptio Romaniae), R. A. Monitorul Oficial, Bucharest, 2004, pp 128-129);

MAP  RM A 6 SERPENTS’ ISLAND (Source: Octavian Ion Penda, Ion Ciortan, Mariuca Radu (editors), Description of Romania (Descriptio Romaniae), R. A. Monitorul Oficial, Bucharest, 2004, pp 104-105);

Dezbatere Marea Neagra – Chatham House

Puteti citi aici dezbaterea cu tema “The Black Sea Region: New Conditions, Enduring Interests”, care a avut loc la Londra, in cadrul Chatham House, in colaborare cu Fundatia Europeana Titulescu, la 16 ianuarie 2009.

Nu comentez

Mi-au semnalat unii prieteni interviul dat de presedintele Camerei Deputatilor unui cotidian central, in care sunt atacat si in care  se incearca “reincalzirea” subiectului conflictului de saptamana trecuta.
Nu sunt dispus sa intru in aceasta disputa care a mers mult mai departe decat ar fi fost firesc. Sigur ca un schimb de contre este intotdeauna picant, dar obiectivul meu politic nu este acela de a fi picant. Pentru mine, ramane “cum am vorbit” si nu am altceva de comentat. Mai ales ca, din punctul meu de vedere, acest subiect nu exista.

Raspunsuri

Horya, daca ne dorim sa castige Traian Basescu inca un mandat? Cred ca este o afirmatie retorica, ca sa iti sustii comentariul. Raspunsul meu il stii si tu, dar si majoritatea romanilor. De peste patru ani de zile.

Bibliotecarule, pot sa imi reprosez anumite lucruri din trecut in relatia cu presa, dar…nici sa fii campion la comunicare si zero barat la ce iti cere functia publica nu ajuta la nimic. Oricum, nu sunt convins pe deplin ca s-ar fi putut face anumite lucruri in acest sens mult mai bine. Poate insa ca ma insel. Faptul ca nu raspund la anumite comentarii sau intrebari nu inseamna ca nu le-am apreciat sau ca nu am reflectat la substanta lor. Dar tocmai la acelea as fi avut nevoie de mai mult timp pentru a consemna in scris reactia mea. Timp pe care nu prea l-am avut la dispozitie in ultimii ani. Pentru diverse motive. Asta este  explicatia. Nu alta.

PS: Chiar par incordat?

Victor, am o nelamurire. Cine a inlaturat, pe cine si de unde? As vrea sa cred ca aceasta acuzatie nu imi era adresata.

Carol, sunt interesante sondajele despre care vorbesti. Unde ai vazut tu aceste date? In rest, este ca in bancul cu iepurele si basca.

neinfectat de comunism, eu stiu ca pe tine nu te preocupa soarta PSD. In schimb, pe „nimeni” da si nu accept capcanele.

PS: Si in timp ce altii se lupta si uneltesc, salvatorul natiunii arunca coji de seminte in capul aliatilor, pentru ca asa o cere (sic!) interesul national. Eu pot sa accept optiunile tale politice, dar sa stii ca aceasta unilateralitate nu iti poate produce pierderi decat tie.

Gigi, tinerii PSD au multe de spus. Jurnalistii sunt natural interesati de pozitiile oamenilor de prim-plan din partide. Sa stii ca temele au fost anuntate iar concluziile perfect asumate.

ALM, nu am inteles ce ai vizat prin intrebarea cu „Guvernul Nastase”.

Anca, pertinente observatiile tale legate de „stabilitate”, tocmai de aceea materialul despre care vorbesti se incheia cu o intrebare: Incotro?

Neagu G, nu toti au asurzit. Doar unii.

Draghy Puterity, daca tinerii ar fi gandit asa cum spui tu, ar trebui sa plecam cu totii acasa.

PS: Cat priveste Norvegia…nu raspund la provocari.

PPS: nicio societate normala nu depinde exclusiv de politicienii ei.

Alecu, ai inteles perfect mesajul lui TB de la intalnirea cu bancile.

Instalatorule, foarte buna analiza referitoare la posibila recesiune. In alta ordine de idei, cred ca dorintele bancilor nu sunt un mare mister, iar modul in care au fost ele prezentate…

PS: Anuntul tau legat de schimbarea numelui este foarte important. Asculta-l pe Leo.

A. Ioan, la chestiunea cu asistatii sociali chiar si eu am ramas surprins.

Pastel, multumesc pentru sprijin.

Vestitorul, hai sa nu exageram treaba asta cu Obama. Multumesc pentru vorbele bune.

Costin, mie nu imi plac grosolaniile. Poate am mai exagerat si eu, dar totusi. Nu tin cu tot dinadinsul ca cineva sa imi dea dreptate, dar ma intereseaza ca acel cineva sa participe la dezbatere cu propriile idei.

At all, referitor la “after school”, pana la urma este important sa vedem programul si sa inceapa sa fie pus in aplicare. Gasirea unui nume pe intelesul tuturor nu va fi principala problema.

Alex, esti un idealist.

Walt Disney, daca e aranjat chiar ca suntem in desene animate.

Neagu G., daca nu am raspuns la postari, te rog sa ma crezi ca a fost fara intentie. Iar acest lucru este valabil pentru majoritatea celor ce scriu aici si pentru care, din pacate, nu pot fi mereu foarte prompt.

Alex Dumitrascu, singur a recunoscut ca afla lucruri din ziare.

Exasperat, cazul jurnalistului despre care vorbesti nu ma intereseaza. Sincer. Eu nu am pretentia ca detin Adevarul absolut.

Gabriela Savitsky, mesajul acela Basescu il da toata ziua. Dar mai mult de atat nu spune nimic.

Alecu, foarte intersanta pozitia ta. Si cand te gandesti ca multi acuza PSD ca are o atitudine ostila.

Catalin.Nedelcu, mult adevar in ce spui, dar eu nu ma iau de familia nimanui.

Victor, eu cred ca rostul a fost acela de a aburi si Parlamentul si societatea civila. Eu am cu totul alta opinie despre ce inseamna consultare si…baricade.

Un constructor, spiritul tradarii nu imi este cunoscut.

Mihnea Georgescu, dar de ce radeai­? Poate nu a fost o gluma …

Zeus, o gafa este gafa cand este recunoscuta ca atare. Nu am vazut pe cineva sa o faca si nu ma refer la mine.

Augustin, sunt perfect sanatos. Am verificat in Constitutie. Ce idealist sunt, nu-i asa? N-a facut Dumnezeu acea mancare de neterminat.

Meta-comunicatorule, poate ai partial dreptate in ceea ce priveste o anumita reactie, insa esti total deplasat cel putin intr-o parte din comparatiile pe care le faci.

Aya, bune sfaturile tale. Multumesc.

Mircea Snegur, Labirintul destinului

Am primit, de curand, cu o frumoasa dedicatie, volumul II al cartii fostului presedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur. Acest volum, de aproape 900 de pagini, are ca subtitlu “Independenta : intre euforie si zbucium” si trateaza, pe larg, folosind numeroase documente, conflictele din interiorul fostei URSS, evolutiile politice din Republica Moldova, conflictul din Transnistria, relatiile cu Rusia si multe altele.

M-au interesat comentariile si informatiile din cartea lui Mircea Snegur, cu atat mai mult cu cat, asa cum stiti, lucrez la volumele 6 si 7 din “Romania dupa Malta” – politica externa a Romaniei in anul 1991.

Conflictul din Transnistria este prezentat pe cateva sute de pagini, sub aspect militar, politic, diplomatic. In calitate de ministru de externe, am participat la negocierile cvadripartite pentru solutionarea conflictului transnistrian, am citit, cu mult interes, prezentarea acestui episod, in interpretarea celui care era, atunci, presedinte al Republicii Moldova.

Am realizat ca, din pacate, concentrati pe ideile noastre fixe despre situatia de peste Prut, nu mai acordam suficient timp pentru a afla, a intelege si punctele de vedere, pozitiile, asteptarile celor care traiesc acolo. Mi-am adus aminte si  de cel care a fost ministru de externe in acele timpuri in Republica Moldova – Nicolae Tau – si care a scris si el o carte interesanta despre perioada dobandirii independentei, “Diplomatie in culise”, publicata in 2002.