Am primit, de curand, cu o frumoasa dedicatie, volumul II al cartii fostului presedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur. Acest volum, de aproape 900 de pagini, are ca subtitlu “Independenta : intre euforie si zbucium” si trateaza, pe larg, folosind numeroase documente, conflictele din interiorul fostei URSS, evolutiile politice din Republica Moldova, conflictul din Transnistria, relatiile cu Rusia si multe altele.
M-au interesat comentariile si informatiile din cartea lui Mircea Snegur, cu atat mai mult cu cat, asa cum stiti, lucrez la volumele 6 si 7 din “Romania dupa Malta” – politica externa a Romaniei in anul 1991.
Conflictul din Transnistria este prezentat pe cateva sute de pagini, sub aspect militar, politic, diplomatic. In calitate de ministru de externe, am participat la negocierile cvadripartite pentru solutionarea conflictului transnistrian, am citit, cu mult interes, prezentarea acestui episod, in interpretarea celui care era, atunci, presedinte al Republicii Moldova.
Am realizat ca, din pacate, concentrati pe ideile noastre fixe despre situatia de peste Prut, nu mai acordam suficient timp pentru a afla, a intelege si punctele de vedere, pozitiile, asteptarile celor care traiesc acolo. Mi-am adus aminte si de cel care a fost ministru de externe in acele timpuri in Republica Moldova – Nicolae Tau – si care a scris si el o carte interesanta despre perioada dobandirii independentei, “Diplomatie in culise”, publicata in 2002.
am si eu o intrebare: cum ati reusit sa postati daca erati in direct la tv?
Numărătoarea inversă
Prinţul Charles ridică vălul şi anunţă cu trompeta
Că mai sunt trei mii de zile pentru-a ne salva planeta,
De la stricăciuni fatale pe fond de supra’ncălzire,
Soarele pierzându-şi calmul, în excesul de iubire.
De calotele polare ne vom aminti din cărţi
Iar uscatul râvnit astăzi va dispare de pe hărţi.
Oamenii transpuşi în diavoli, alţii pote-n îngeraşi
Se vor zbuciuma prin cosmos, pentru cât au fost de laşi
Vor venii italienii pe la noi, vâslind din bărci
Şi cerându-ne iertare pentru cât au fost de porci.
Pe cât suntem de habotnici, vom ierta ca şi Isus
Fiindcă ţara românească o păzeşte Cel de sus.
P.S. Mircea Snegur la cei 69 de ani o fi având măcar un bordei şi o palmă
de pământ în România lui TB( dar şi a lui), pentru că printul Charles
are din destul ?
Laurentiu Moise are nevoie de ajutorul tau! Hai sa-i aratam ca ne pasa! http://mycelticdreams.blogspot.com/2009/03/sa-aratam-ca-ne-pasa.html
BOC SI DISCURSUL DE TIP ORWELL!
Daca nu vom fi atenti la semnalele aparent minore, vom ajunge in situatia de a nu intelege cum a fost posibil sa ajungem intr-o situatie pe care (am zice noi) nimic nu o anunta.
Indiscutabil, in Romania premierul are parghii foarte puternice si eficiente de actiune. Daca pe acel post ajunge (si se mentine) un individ rau intentionat si cu atat mai periculos cu cat disimuleaza cumplitele intentii pozand in (falsa postura de) mascarici (evential, prezidential) efectele generale ale actiunilor sale pot fi cumplite si, aparent, subite (perceptia fiind a punerii in fata faptului implinit).
Caracterul unui om- care determina, fara discutie, intentiile si “planul” sau de actiune (actiile in sine fiind determinate psihologic)- este dezvaluit prin “scapari” minore, care trebuie luate in seama.
Astazi, pe posturile TV a fost transmisa in direct o replica a lui Boc care era, 100%, o ADAPTARE a unei scene din Orwell, cumplita prin semnificatiile sale.
La investirea “varfurilor” Prefecturii Bucuresti, dupa un discurs (penibil si populist) al lui Boc, au aparut traditionalele pahare cu sampanie.
Boc a spus cu o figura sarisfacuta si ranjind: “Inteleg ca sunt mai putine pahare pentru ca e criza. AR TREBUI SA INJUMATATIM SI PAHARELE” (se referea si la continutul lor).
Unii ar putea spune ca sunt prea atenta la amanunte si caut semnificatii in orice.
Le-as raspunde ca tocmai acestea sunt semnalele care trebuie luate in seama si ca, pornind de la ele, pot fi prevenite situatii care, altfel, se pot dezvolta monstruos, devenind imposibil de controlat.
Isi mai aminteste cineva ce se intampla (in celebrul “1984″ al lui Orwell) cand personajul principal (si, de fapt, oricine “de rand”) mergea la un bar si cerea ceva de baut?
Raspund eu: I SE DADEA UN PAHAR CU APA PE CARE “UN CHELNER” IL STROPEA CU CATEVA PICATURI DE ALCOOL, DINTR-UN FEL DE PIPETA.
Daca nu se va vedea legatura directa (si structurala, as spune) intre sinistrul epocii sugerate de Orwell si manifestarile aparent minore ale unui prim ministru- in speta, Boc- care, pe fond, “anunta” preluarea SIMBOLURILOR sinistrului (inlocuind simbolurile specifice noua, acum- simbolurile inseamna repere interioare: SAMPANIA ESTE UN SIMBOL!) se va ajunge in situatia ca acel sinistru sa devina insasi realitatea.
Sangele apa nu se face
Mircea Snegur are un ascendent moral greu de apropiat in problema reunificarii, care nu da bine la obrazul vârfurilor romanesti, inerte sau potrivnice le vremea respectiva.
Republica Moldova ( imi suna placut Basarabia) pastreaza intacte niste elemente de puritate romaneasca ce prea mult s-au rafinat la noi.
Trebuie, acum ca niciodata- cum spune imnul, sa se realizeze trenuri suveica numeroase intre Bucuresti-Chisinau, cu viteze comerciale rezonabile, care sa-i poarte pe tineri -si nu numai- dintr-o parte in alta, cu acest mijloc de transport al fratiei romanesti( ambii ministrii, al turismului si transporturilor, din intamplare PDL-isti, pot sa se implice decisiv, si la sugestia dv.).
Alegerile,criza economica, idealurile de unire, pot fi numai cateva dintre subiectele de interes cu finete abordabile si cu succes garantat, daca initiativa pleaca dela dv.si, de ce nu, de la distinsul Mircea Snegur.
Rau a mai prevestit Mircea Snegur cu celebra sa filosofie despre statalitatea Moldovei:
” Sa ne avem ca fratii!”
Asa am ramas! Ca niste frati instrainati. Nepotii vor uita de originea comuna!
Gindeam si eu, citind in biblie, ca Dumnezeu ne-a vrut la fel. Sa traim in dragoste si iubire, ca de sine, cu fiecare dintre apropiati. Dragostea Domnului i-a favorizat totusi pe alesii sai parca daruindu-le mai mult dar le-a luat si mai mult. Diferenta aceasta sau caderea in pacat sa ne fi adus la starea lipsita de pace, traita de semeni in vremuri si pina acum, si de unii dintre noi in prezent ?? Se spune ca doi romani aflati la un loc nu se inteleg, vor sa fie diferiti, unul mai instarit decit altul, potrivnici binelui celuilalt, pina la distrugere. La romani aceasta o fi favoarea daruita de Dumnezeu? In copilarie nu stiam ce-i ura, daruiam, primeam, fara sentimentul superioritatii materiale si acum imi dau bine seama de ce Hristos a spus “Lasati copii sa vina la mine”. Puritatea copilariei este inlocuita de ticalosia, de patarea maturitatii si lipsei de credinta in poruncile Domnului.
Nu de mult a trecut in nefiinta un coleg, prieten in care am crezut, domnul fie cu el. El, intr-o convorbire mai lejera si la un moment de insufletire, mi-a spus incet si numai mie (eram mai multi colegi la o circiuma, la un pahar de “vorba” ) despre o dorinta exprimata de alt coleg, cu privire la colaborarea dintre noi si sustinerea acestui ultim coleg, prin cunostintele tehnice superioare ce le detineam, ca sa acceada la conducerea serviciului unde lucram toti. Pe loc nu am reactionat, evitind continuarea discutiei in aceasta directie, cunoscind destul de bine posibilitatile si diferentele dintre noi. Intre timp s-au produs schimbari, si dornicul de functii a fost sustinut de persoane puse in functii mai mari, in recompensare pentru viteii taiati la tara si dati cadou lor , si a ajuns sef de serviciu, si implicit seful meu. Dupa o perioada de timp, prin atributiile si sarcinile avute la locul de munca, comune serviciului, mi-am adus aminte tainuita conversatie, anterior descrisa, si am inceput, nejustificat si enigmatic, sa consimt la sprijinirea si lauda sefului, care trebuia sa fie bine vazut, la conducerea serviciului, pe baza lucrarilor facute si explicate de mine. In fond trebuia sa-mi fac treaba cum era mai bine, serviciul era in cauza, buna lui functonare era asigurata de noi toti. Eram slujbasi la bine si la rau. Timpul a dovedit, prin afirmatiile superiorilor, ca acest sef se tot plingea ca nu are cu cine sa lucreze, subalternii sint slabi si il lasa sa faca singur la activitatile mai grele, mai pretentioase, ascunzind lipsurile lui in defavoarea tuturor colegilor, si inclusiv a mea. Din sustinatorul tainic, ademenit de pritenul meu, am devenit, in cunostinta de cauza, fatis, adversarul direct, chiar in biroul de lucru, reprosind nerecunoasterea meritelor salariatilor din serviciu, drept urmare a nazuintelor de crestere a salariului lui, de sef, in dauna comuna a subalternilor, taxati la negocieri, ca nepregatiti suficient. Culmea taraseniei s-a
reliefat si in tacerea lasa a unor colegi, la colturi si pe holuri revoltati si in fata ascltatori si mielusei.
Tipul acesta de om a evoluat in meschinarii si viclenii, incompetent, a patruns, a tranzitat in mai toate locurile de munca, la privat sau la stat, a ajuns sa comande si sa vrea sa fie ascultat, fara obiectii, fara sa asculte un punct de vedere care ar putea sa-i fie potrivnic, sau pe care exprimat totusi sa si-l insuseasca si sa-l prezinte ca fiind al lui, cuvenindu-i-se meritele.
O astfel de istorie sau poveste, ca mai sus, trista si putin de neluat in seama, putin semanind a birfa, este vizibila peste tot, face discipoli cit mai multi, schimba calitatea, anuleaza cunoasterea, dauneaza bunului-simt, promoveaza mirlania, mitocania, minciuna, parvenirea, lingusirea, viclenia, inlocuieste cinstea, adevarul, submineaza omenia, economia, etc. Insa aduce bani, aduce foloase necuvenite, aduce la sapa de lemn semeni de-ai nostri, cinstiti, credinciosi, cu frica de Dumnezeu in asteptarea dreptatii, dispusi la martiraj precum in cazul numarului satanei.
Am vazut in preajma Dv., la mesele care va mai aduna, la intilniri unde nu sinteti participant si in PSD, tipul de mai sus, clonat in mai multe exemplare, cu figuri diferte, amabile, mai batoase, posomorite, prezentabile si urite, unite in mizeria tradarii miinii intinse spre salvare, in murdaria birfei si dezbinarii, in subminarea muncii cinstite si profesioniste. Au atins culmea. Se cred invicibili si de neinlocuit, bizuindu-se
unul pe altul, adunindu-se dupa asemanare si dorinte comune. De parvenire. De mindrie. De incultura si de anchilozare a mintii la nivelul incompetentei. Lasi, tradatori, vicleni, lingusitori, nerecunoscatori, iau pozitia mutului, se cufunda in tacere, se ascund la adapostul votului secret, al tainuirii faptelor lor savirsite pe directia dezbinarii, dezlantuiti in elanul promovarii insuficientei. Putini, putini si totusi multi, cei care lovesc si tulbura linistea si pacea detinatorului calitatii si omeniei spiritului ancorat de finetea izurilor ironice, plin de pasiunea scriitorului inrait.
Hai,
pe cai,
in rai,
pe stinci si vai,
sa-i biciuim pe RAI !
Dumnezeu sa ne ajute!
Domnule prim-ministru (viitor presedinte), cu bunavointa dvs. doresc sa popularizez aceasta melodie pentru campania electorala. Eventual a adversarilor dvs. Cu respect, ovidiu zara
P.S.: Mentionez ca melodia nu va este adresata deoarece (deocamdata) nu sunteti presedinte. Nici de scara, nici de bloc, nici de partid, nici de tara….. insa imi doresc sa-mi fiti presedinte. De tara… Tututror adversarilor dvs. le doresc numai succes….uri
ce mai stiti despre nicolae tau, cumva a ramas in america dupa ce si-a terminat misiunea diplomatica acolo?
Problema trasnistreana se va rezolva numai in contextul unei Europe unite. Pe masura ce granitele UE vor trece de Ucraina,Belarus,etc, se va rezolva total si problema transnistreana. Deocamdata ea mocneste, iar adevarata acalmie se bazeaza daca nu gresesc prea mult, pe o anumita teama si forta.
Consider ca trebuie vizionat acest reportaj, ca tot dorim sa negociem cu FMI, pe link-ul:
http://www.damaideparte.ro/index.php/zeitgeist-addendum-cu-subtitrate-in-limba-romana/620/
@Aya
Atmosfera Orweliana e prezenta mai demult. Momentul urii, rescrierea istoriei, vinovatul de serviciu, le-am avut deja. Cred ca ar fi mai interesant sa vedem care ascpecte din “1984″ inca nu au fost inca incercate, ca sa stim ce va urma. Deja stim ca noul cod penal va permite tortura. Probabil va urma schimbarea dusmanului extern si newspeak-ul.
@
Draghi
Da, foarte buna remarca ta legata de “care aspecte din “1984″ inca nu au fost inca incercate, ca sa stim ce va urma”.
Imi vine in minte o scena.
Iti amintesti ca toti aveau “televizoare” in casa (oricum, erau peste tot) prin care, practic, erau urmariti in tot ceea ce fac.
Sigur iti amintesti ca nu puteau sa le “opreasca”- supravegherea era continua.
Asta are corespondent: legea legata de acultarea telefoanelor, urmarirea (si stocarea ) SMS-urilor, chiar a mesajelor transmise si primite prin e-mail.
ALTCEVA nu stiu cum vor pune in aplicare (tinand cont de asocierea: “televizoarele” din “1984″- legea ascultarii telefoanelor, etc).
Daca iti amintesti, cei din “varful societatii” (dar numai CATIVA) puteau opri “televizorul de urmarire”.
Asta ar insemna ca ar trebui ca ANUMITE personaje sa poata sa nu fie urmarite (efectiv sa nu fie!), indiferent de faptul ca ar vorbi de pe cartele telefonice, ca si-ar schimba adresa de e-mail (fara sa anunte) si ca ar transmite (si primi) mesaje dintr-un loc cu care, teoretic, nu ar avea nici o legatura.
Subliniez: sa NU POATA FI “urmarite” (in sensul legii respective).
Aminteste-ti ca “sefii” din “1984″ opreau “supravegherea” CAND VOIAU EI.
Cum ar putea realiza acest lucru, ar fi interesant de vazut.