5 ani de la aderarea la NATO

 

Puteti citi mai jos interventia mea in cadrul sedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului consacrată Aniversării NATO şi marcării a cinci ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică

Stimaţi invitaţi,

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Cu exact cinci ani în urmă, în calitate de prim-ministru, veneam în faţa camerelor reunite ale Parlamentului, înaintea votului care avea să aprobe aderarea României la NATO, cu următorul mesaj: „Actul istoric pe care Parlamentul este chemat să-l consfinţească este noua calitate a identităţii României în lume şi o nouă demnitate, atât de meritată, pentru Armata română. Este un moment pe care l-am aşteptat de mult timp cu toţii, o împlinire la care au contribuit toate forţele politice, toate guvernările de după 1989, întreaga societate românească”.

Acceptând invitaţia de a adera la NATO, România exprima o opţiune definitivă care rupea complet şirul compromisurilor şi angajamentelor de circumstanţă din istoria noastră.

Aniversarea a 5 ani de la aderarea României la NATO îmi dă prilejul unui mesaj care să marcheze importanţa evenimentului. Atribuirea statutului de aliat a însemnat intrarea în cea mai fasta perioadă din istoria modernă a statului nostru. Am avut privilegiul să conduc guvernul României atunci când acest deziderat fundamental pentru interesul naţional a fost realizat şi pot spune astăzi că dacă reuşitele şi importanţa trecutului ar trebui lăsate pe seama istoricilor, învăţămintele oferite de acest trecut ne interesează pe noi, cei învestiţi cu puterea de a modela viitorul politic al ţării noastre.

Doamnelor şi domnilor,

Integrarea in NATO a fost un model de conlucrare politica la care trebuie reflectat. Acest succes, al nostru al tuturor, a avut o cauză fundamentală: in procesul integrării euroatlantice, oamenii politici romani au asigurat continuitate si coerenţă, indiferent de schimbările care s-au succedat. Ministere importante, preşedinţi, prim-miniştri aparţinând unor partide diverse au pus umărul la acest proiect. Într-o epocă marcată, pe scena noastră politică, de adversităţi exagerate si inutile, merită să medităm la acest lucru si merită să înţelegem că eventuale eşecuri din prezent se datorează, mai ales, lipsei unui obiectiv strategic major care să mobilizeze şi să ofere direcţie.

Calitatea de membru NATO a însemnat în primul rând garantarea securităţii naţionale şi intrarea cu drepturi depline în rândurile celei mai puternice alianţe politico-militare din istorie. Peste 80 la sută dintre români au susţinut procesul de integrare, la care guvernul PSD din perioada 2001-2004 a contribuit esenţial, printr-un efort susţinut politic, diplomatic şi militar.

Guvernarea pe care am condus-o ca prim-ministru a coincis de altfel cu singura perioadă, de la căderea comunismului, în care Armata Română, cea mai populară instituţie de stat, a primit un buget de 2,38 la sută din PIB, potrivit angajamentului nostru faţă de NATO. Astfel a fost posibilă, printr-o voinţă politică asumată şi o responsabilitate naţională dovedită, ridicarea drapelului României la Cartierul General al NATO de la Bruxelles. Mă uit cu o oarecare tristeţe acum la bilanţul Armatei şi la bugetul alocat acesteia în ultimii 4 ani.

Semnarea şi depunerea documentelor de ratificare, din partea României, a Tratatului de la Washington a fost pentru mine un important gest cu valenţe istorice.

În 2004, când am mers la Casa Albă pentru a depune oficial aceste documente priveam viitorul României cu speranţă. La ceremonia organizată atunci, în faţa Casei Albe, spuneam: „Într-un fel, pentru tara mea, Războiul Rece intr-adevăr s-a terminat (…). Pentru multe generaţii din România această zi are o semnificaţie istorică”.

 Doamnelor şi domnilor,

Cei cinci ani parcurşi de la aderarea României la NATO au demonstrat atât beneficiile pentru România ale situării sub umbrela de securitate a Alianţei, cât şi valoarea adăugată certă pe care ţara noastră a adus-o NATO. România este astăzi unul dintre contributorii importanţi la operaţiunile militare desfăşurate de Alianţă, în Afganistan şi Kosovo, şi are o contribuţie de substanţă la proiectarea politicilor aliate în Balcanii de Vest şi Regiunea Extinsă a Mării Negre, arii geografice aflate în imediata vecinătate a NATO, esenţiale pentru securitatea spaţiului euro-atlantic.

Prestigiul dobândit de România în rândul aliaţilor săi a fost ilustrat prin găzduirea, de către Bucureşti, în urmă cu un an, a celui mai mare Summit din istoria NATO (prin numărul de participanţi şi formatele reuniunilor). Este un motiv de mândrie pentru noi toţi asocierea numelui capitalei României cu un Summit care a adoptat decizii vizionare pentru viitorul securităţii spaţiului euro-atlantic.

Peste câteva zile, la 3-4 aprilie, se desfăşoară la Strasbourg-Kehl, Summit-ul prin care NATO va aniversa 60 de ani de la constituirea sa. Nu sunt foarte mulţi aceia care, în urmă cu 20 de ani, şi-ar fi închipuit că la cea de-a 60-a aniversare a sa, NATO va include România sau alte state fost-comuniste printre membrii săi. Sunt însă mult mai numeroşi aceia care au considerat, la momentul prăbuşirii comunismului în Europa, că NATO şi-a pierdut scopul existenţei sale.

Iată că Alianţa Nord-Atlantică, prin procesul de reformă profundă pe care l-a traversat şi îl traversează în continuare, nu numai că şi-a păstrat, dar şi-a consolidat relevanţa pe scena internaţională. Funcţia de apărare colectivă, definită prin articolul V al Tratatului de la Washington rămâne esenţa NATO. La aceasta s-au adăugat şi se adaugă preocupări noi, adaptate evoluţiilor mediului internaţional de securitate. Ca parte a comunităţii de valori şi de acţiune reprezentată de Alianţa Nord-Atlantică, România îşi va aduce, în continuare, o contribuţie semnificativă la dezvoltarea politicilor aliate.

Încheierea negocierilor de aderare în Uniunea Europeană a fost şi consecinţa integrării în NATO, pe lângă îndeplinirea unor obiective clare, precum economia funcţională de piaţă, democraţie consolidată şi deschiderea către investiţii private occidentale masive.

Dar înainte de toate, eforturile cele mai importante au fost realizate de cei 22 de milioane de români. Din partea mea şi a guvernului pe care l-am condus a fost doar decizia fermă de aplicare a voinţei populare majoritare.

Aniversarea a 5 ani de la aderarea României la NATO îmi dă prilejul să mă bucur ca român, împreună cu dumneavoastră, de acele împliniri şi să sper ca acea perioadă politică, economică şi socială fastă, stabilă şi prosperă, se va întoarce curând.

Spre deosebire de momentul pe care îl celebrăm astăzi, noi, clasa politică, pare că nu reuşim încă să ne punem de acord asupra unui proiect care să ne unească din nou, care să înglobeze nu numai întregul spectru politic, dar şi întregul spectru popular.

Lipsa unei iniţiative unificatoare ne aduce astăzi într-un moment de cumpănă. Dar, din fericire, democraţia ne oferă, ca de fiecare dată, încă o şansă.

Vă mulţumesc!

Antena 3 – ora 21.30

Adrian Nastase este astazi invitatul lui Mihai Gadea la emisiunea “Sinteza Zilei” – Antena 3, ora 21.30.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Update>>> Transcrierea emisiunii poate fi urmarita aici.

Raspunsuri

Cateva cuvinte despre vinovatii de criza economica mondiala: “Aceasta criza a fost cauzata de atitudinea irationala a oamenilor albi cu ochi albastri, care inainte de criza pareau sa stie totul si acum demonstreaza ca nu cunosteau nimic” Aceste cuvinte apartin presedintelui brazilian Luiz Inácio Lula da Silva. Probabil ca, citita in Romania, aceasta declaratie referitoare la „baietii cu ochii albastrii” ar fi interpretata in alt sens. Dar cum este vorba de o declaratie cu tinta mondiala, si – nu este asa? – nu putem glumi chiar din orice, ma intreb cam ce ii trebuie unui politician sa declare asa ceva? Cred ca, daca as intocmai o lista – evident subiectiva – a vinovatilor sau vinovatiilor care stau in spatele actualei crize economice, culoarea pielii sau originile etnice nu s-ar regasi nici macar pe ultimul loc. Sunt totusi curios, voi ce credeti despre aceasta declaratie?

Eugen, multi dintre noi se gandesc la ceea ce spui tu. Din pacate, nu toti si timpul nu are rabdare.

Radu C., premierul maghiar a demisionat dupa un sir lung de probleme, care au debutat in urma cu ceva ani. In rest, ai dreptate.

Anti Nastase, eu cred ca incepe sa mearga din ce in ce mai putin privitul in ochi urmat de o afirmatie mincinoasa.

Plano, cu cine vei vota tu in primul tur? Interesant. Hai totusi sa vedem cine vor fi candidatii.

Marcus, foarte interesanta povestioara ta legata de strategiile din subsol. Nu stiu daca astia sunt termenii, dar s-ar putea sa nu fi departe de realitate. E o lupta grea, cu arme murdare.

Ioana Stefan, eu sper ca multe femei se vor inghesui sa fie mame sociale. Ideea ta este foarte buna, dar acum…

Andi Caragea, asta da problema. Teoretic, toate lumea se gandeste la generatiile viitoare. Practic, la fel de multi, sunt preocupati de ziua de astazi si, eventual, de cea de maine. Nu cred ca problema ridicata de tine va  primi un raspuns multumitor imediat. Acest raspuns va veni odata cu momentul in care solutiile pentru problemele de astazi se vor corela cu obiectivele privind soarta viitoarelor generatii. Poate ecologismul sa ofere o astfel de viziune, desi este vorba mai degraba de un sir de incercari. Iti dau acest raspuns pentru ca vreau sa fiu cinstit si fata de tine si fata de ceilalti cititori ai blogului.

Leo, eu sunt un optimist. Nu  (mai) ma dau in vant dupa Nietzsche. Poate e si o chestiune de varsta.

Socrate, sunt situatii cand niciodata nu este prea tarziu. Nu stiu inca daca si aceasta este una dintre ele.

Eugenius, ce ai vrut sa spui cu „stresatul”. De ce te retragi? Apropo, ai in mare parte dreptate in ceea ce priveste alegerile europene si cele prezidentiale.

Alex (17 ani), nu cred ca vreodata, undeva, vor exista candidati care sa stie sigur, la milimetru, tot ce se poate face. . Contractul respectiv este in mare parte unul public. Iar motivul pentru care, de multe ori, se evita publicarea detasata a tuturor acestor contracte tine mai degraba de anexe tehnice.

Viorica Buda, sa inteleg ca domnul Frunda va candida?

Instalatorule, nu stiu ce raspuns ai putea da unui sef de partid care afirma ce spui tu. Eu nu am facut niciodata o astfel de afirmatie, pentru a auzi variante de raspuns. Si, din fericire, nici nu am auzit de la altii asa ceva. Am auzit alte lucruri, poate la fel de „amuzante”, dar nu chiar asta. Citesc cu mult interes ceea ce scrii.

Horya, lucrez inca la acele argumente. Intelegi…

Koubadera, citind ce mi-ai scris tu despre candidatura la alegerile prezidentiale, inteleg doar cat de multa dorinta exista pentru altceva. Dar stii, metodele…

Lucian, nu cred ca domnul Iliescu a spus ca isi doreste un fiu ca el. In rest, sunt de acord cu tine, dar eu am (in continuare) incredere in PSD.

Harabula, nu suntem la guvernare…singuri si nici in Parlament majoritari.

Bogdan, te citez: „incep sa ma gandesc serios la ideea desfiintarii parlamentului, revenirea la monarhie constitutionala si alte chestii de genul asta care cred ca ne-ar aduce foloase”. Crezi ca este ceva in neregula cu afirmatia ta? Ai trei variante.

Alexandru, pai atunci hai sa nu mai criticam absolut nimic. Sa promovam tot felul de tampenii si sa le criticam dupa ce produc efecte sociale dramatice. 

Alle, si da si nu. Varsta nu este o virtute, dar nici un impediment. Calitatile insa…

DSN, am pretentia ca Traian Basescu sa stie, pentru ca este acolo unde este.

Diogenecainele, esti prea pesimist cu privire la societatea in care traim. Eu cred ca discernamantul (poate ca nu asta este cuvantul potrivit) este din ce in ce mai prezent, iar asta ii sperie pe unii.

 

Pacat de rezultatul de ieri de la Constanta. In repriza a doua tricolorii au jucat bine. Mai avem dreptul sa speram la calificare? Apropo, Traian Basescu, prezent la meci, unde il invitase si pe presedintele Serbiei, a afirmat ca ghinionul ii urmareste pe tricolori. In cazul asta, se pare ca a avut dreptate. “Ghinionul” venise de la Bucuresti cu avionul. Sper sa nu-i urmareasca si la Viena pentru ca tocmai a fost acolo.

Pe de alta parte, se pare ca pentru a sarbatori prietenia traditionala dintre “popoarele noastre”, sarbii au distrus partial stadionul din Constanta.

Curatenia de primavara la Mizil

Ieri am fost la Mizil pentru a participa la  ”Curatenia de primavara”, despre care v-am mai vorbit.

Din pacate nu voi putea sa va povestesc mai multe astazi pentru ca sunt la Braila, la conferinta municipala PSD.

Am gasit insa pe realitatea.net un filmulet despre actiunea de la Mizil pe care il puteti urmari aici.

Jos alegerile!

Cui ii mai trebuie alegeri, daca ne punem deja problema ca ele costa prea mult, mai ales intr-un an de criza? Cam asta ar trebui sa fie concluzia celor care lanseaza din nou ipoteza suprapunerii  alegerillor europene peste  cele prezidentiale, din motive financiare. O ipoteza care este insotita de un scenariu halucinant: presedintele va fi ales in iunie, dar isi va incepe mandatul la toamna, dupa ce actualul mandat va fi expirat. Unii spun ca asa ar fi modelul american (ceea ce este profund fals). Se spune ca, dat fiind ca legea nu interzice explicit acest lucru,  in felul acesta  s-ar face o economie si s-ar rezolva mai repede dilema electorala a acestui an.

Daca tot se pune problema organizarii alegerilor cu jumatate de an inainte de inceperea mandatului, de ce sa nu ducem aceasta idee chiar  mai departe. Am putea organiza, spre exemplu, , odata cu alegerile europene si prezidentiale din 2009, si alegerile parlamentare din 2012.  Sau chiar sa facem liste cu candidati luati de la organizatiile de copii si juniori, pentru parlamentarele din 2016 si 2020. De ce nu? N-ar fi mai ieftin?

Mai mult, daca peste cinci ani incepem sa platim imprumutul de la FMI, riscam sa avem atunci o devalorizare a leului care sa insemne un cost foarte ridicat pentru societate in ceea ce priveste organizarea alegerilor. Asa ca o solutie de reducere a costurilor ar fi aceea de preluare a modelului american de a se vota pe perechi. Si, in loc sa votam presedinte-vicepresedinte, sa votam presedinte 2009-presedinte 2014. Poate chiar pe acelasi buletin de vot.

Putem sa ducem modelul mai departe si sa eliminam alegerile cu totul. Daca instituim monarhia “neconstitutionala”, cu dinastia Basescu I, nu mai facem deloc alegeri. Si asa sunt scumpe. Iar dinastia ar produce o perpetuare a modelului regelui Mihai, care are, la fel ca si Basescu, doar fiice.

Sigur ca putem glumi si putem cauta la nesfarsit consecinte utile si amuzante ale unei astfel de aberatii (astept si de la voi alte variante). Dar situatia este cat se poate de serioasa. Doar pentru ca legea nu interzice explicit acest lucru, mintile “luminate” din jurul presedintelui s-au gandit la acest scenariu, pentru a evita o confruntare electorala adevarata. Si pentru a-si castiga o vara fara raspundere politica, intr-un moment in care criza impune tocmai o accentuare a raspunderii. Iar noi, cei care ne opunem incalcarii spiritului unor legi absolut democratice, vom fi catalogati drept propavaduitori ai cheltuielilor publice “dezmatate”, asa cum le-a numit premierul Boc. Stiu ca dictatura e cea mai putin costisitoare forma de guvernamant, dar nici chiar asa! Iar daca noi, ca politicieni, ca parteneri “egali” la guvernare ai PDL, ca oameni care chiar credem in spiritul democratic al Constitutiei noastre, suntem dispusi sa acceptam asa ceva, atunci chiar ne meritam soarta.

Fezandarea in politica

Iata definitia  generala a fezandarii : “Proces de fragezire a carnii de vanat prin mentinerea la o temperatura scazuta sau prin expunere la vant timp de cateva zile”.

Ma gandeam ca in ultimii ani, in politica romaneasca, se practica fezandarea prin introducerea la beci (la rece) de catre DNA, pentru “doar” 24 de ore. Dupa aceea pot fi date mesajele adevarate.

Cred ca asta a fost rostul retinerii lui Dinu Patriciu, in urma cu ceva vreme, si s-ar putea ca Puiu Popoviciu, dupa experienta cu beciul, sa primeasca vreo oferta interesanta in care sa i se spuna ca investitia lui nu valoreaza mare lucru dar daca ar ceda o parte importanta din actiuni, astfel de “greseli” nu se vor mai intampla.

Dar s-ar putea sa gresesc.

I-am trimis o scrisoare presedintelui Barosso

Astazi, i-am trimis o scrisoare presedintelui Comisiei Europene, in legatura cu elaborarea si adoptarea codurilor. Textul scrisorii il puteti citi mai jos :

Stimate Domnule Preşedinte,

             În poziţia Comisiei Europene comunicată marţi, 24 martie, de către domnul Mark Gray, se sublinia necesitatea ca: 1. noile Coduri din România sa fie discutate in amănunt in societate si in cadrul profesiei; 2. România  sa-si asume responsabilitatea de a asigura ca adoptarea noilor coduri va duce la o înaintare a procesului de reformare a justiţiei, in concordanta cu angajamentele luate de România in momentul aderării.

            Informaţiile noastre anterioare, ale parlamentarilor români, au venit prin intermediul Preşedintelui Băsescu, care a cerut, în conferinţa de presă din 14 ianuarie 2009, ca Guvernul să-şi asume răspunderea în Parlament pentru textele celor patru Coduri (care nu erau nici măcar finalizate la acel moment) elaborate de o comisie tehnică, nediscutate în cadrul Guvernului şi nedezbătute public cu reprezentanţii societăţii civile, aceasta fiind o condiţie sine-qua-non a ridicării monitorizării pe justiţie.

            Argumentul suplimentar al Preşedintelui Băsescu a fost acela că, dacă nu vor fi finalizate aceste Coduri până la Raportul Comisiei din iunie a.c., C.E. va tăia o parte importantă din finanţările pentru România.

            De aceea, dincolo de exprimarea  diplomatică din declaraţia de marţi, aş dori să vă întreb direct, în calitate de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor din România şi în numele multor colegi ai mei, dacă adoptarea acestor patru Coduri până în iunie – conţinând, la acest moment, nenumărate prevederi controversate (aşa cum arată poziţiile critice ale zecilor de O.N.G.-uri din România) – reprezintă o solicitare expresă a Comisiei Europene sau doar o invenţie a Preşedintelui Băsescu, în virtutea excesului de zel.

            Şi, în caz afirmativ, îşi va asuma Comisia Europeană responsabilitatea pentru adoptarea acestor Coduri, în ciuda numeroaselor lor imperfecţiuni, sub imperiul acestui „ultimatum”?

            Cordial,

Adrian Năstase

CC: Primului-Ministru, Emil Boc, Preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, Preşedintei Camerei Deputaţilor, Roberta Alma Anastase

Domnului José Manuel Durão Barroso

Preşedintele Comisiei Europene

Dezbatere Fundatia Titulescu

Tema dezbaterii organizate astazi, 26 martie, ora 16.00, de Fundatia Europeană Titulescu, Centrul de Studii Strategice este: 

„Perspective ale securităţii pe termen mediu în Irak”
Evenimentul are loc, ca de obicei, la Casa Titulescu, Sos. Kiseleff nr. 47.

Nu va panicati!

Se spune de multe ori ca o criza devine criza doar in momentul in care este afirmata public ca atare in limbajul institutiilor statului. Spre deosebire de presa sau de simplii cetateni, reprezentanti institutiilor sunt fortati de logica functiei pe care o detin sa respecte prioritatea termenilor. Acesti oameni, de aici sau de aivea nu pot da titluri pompoase la propriile discursuri. Nu stiu cati dintre voi s-au uitat pe comunicatele de presa ale institutiilor publice – fie ele din Romania sau din alt stat. Au poate cele mai plicticoase titluri si le lipseste verbul care vinde atat de bine presa. Ele ofera insa informatii, caci acesta este rolul lor primordial.

Exista si politicieni insa care sunt extrem de indragostiti de limbajul inedit si care se folosesc de acesta din plin, pentru ca atrage, pentru ca genereaza controversa, pentru ca o fraza „bine spusa” poate oricand tine loc de titlu intr-un ziar de mare tiraj. Sa nu credeti ca sunt ipocrit. Toti politicieni (inclusiv eu), decid ca, in anumite momente, este necesar sau util un astfel de limbaj, dar pentru a transmite un mesaj mai clar. Cand verbul devine insa arma de manipulare, atunci avem o problema, o mare problema.

 Va mai amintiti de prabusirea Fondului de Pensii de la finalul lui 2008? V-ati speriat?. Ma refeream doar la mesajul transmis atunci de Traian Basescu, in cadrul unei emisiuni tv, urmat apoi de o serie de clarificari – oare cati le-au mai retinut ? – care incercau sa ne convinga de faptul ca ceea  auzisem a fost o iluzie auditiva. Zilele acestea, acelasi Traian Basescu ne anunta ca, cel mai probabil, in Romania va urma o criza alimentara. Acest mesaj a fost dat in aceeasi zi cu cel privind intarirea leului ca urmare a acordului cu FMI. Una-calda alta rece, ca altfel nu se poate. Acest ultim mesaj a fost transmis in contextul unei dezbateri privind solutii de revigorare a agriculturii romanesti. In mod previzibil, Traian Basescu a spus acolo o serie de lucruri de banalet, urmate de lovitura clasica, singura care conta pentru el. 

 Daca seful statului – cum ii place sa i se spuna – stie ceva mai multe decat Guvernul, atunci sa o spuna. Cand se va produce o astfel de criza? Astazi, maine. Este ea iminenta? Mai putem face ceva sa o oprim? Se va suprapune crizei financiare, crizei energetice, problemelor demografice, incalzirii globale? Va viza doar Romania sau si zona “Lacului rusesc”? A inceput cumva s-l citeasca pe Lester Brown? Traian Basescu are un stil foarte „simpatic” de a vorbi despre solutii pentru rezolvarea tuturor problemelor de la nivel mondial, pentru ca apoi sa sugereze ca indiferent ce vom face noi, problemele ne vor lovi precum TGV-ul.

Reforma justitiei – adoptarea noilor coduri

Am uitat sa va vorbesc despre o extrem de interesanta dezbatere organizata in 19 martie a.c.  de Institutul „Ovidiu Şincai” şi Fundaţia Friedrich Ebert. Dezbaterea a avut ca tema  REFORMA JUSTIŢIEI: ADOPTAREA NOILOR CODURI. Iata concluziile intalnirii, sistematizate de catre organizatori, in baza stenogramei:

“Evenimentul a avut o participare impresionantă, fiind însă de subliniat atât aspectul diversităţii punctelor de vedere cât şi înalta calitate a dezbaterilor.

 Fără a se ajunge la concluzii definitive, în urma dezbaterii pot fi sintetizate câteva observaţii esenţiale:

• Codurile (penal şi de procedură penală) au fost realizate în grabă, sub presiunea cerinţelor politice.
• Comisia Europeană nu a cerut adoptarea Codurilor până în luna iunie 2009. Acesta e un angajament al factorilor politici din România.
• Codurile necesită o muncă de amendare foarte serioasă, care nu poate fi realizată într-un interval foarte scurt, şi sub presiunea timpului. Eventual, ar trebui pornit de la stabilirea tezelor în domeniul politicii penale, abia după aceea să se treacă la redactarea propriu-zisă a Codurilor.
• Se impune retragerea Codurilor şi reluarea muncii la acestea, prin realizarea unei autentice implicări a tuturor factorilor interesaţi (concluzie susţinută mai ales de reprezentanţii ONG-urilor participante).

Hans Schumacher ,        

Reprezentant în România                                                     

Fundaţia Friedrich Ebert  

  Dr Adrian Severin                                         

Director Coordonator

Institutul „Ovidiu Şincai”