Unele aspecte privind Bugetul 2009

 In legatura cu contextul

 1. Proiectia bugetara pe 2009 aproximeaza evolutiile economiei Romaniei in conditiile impactului neasteptat de mare al crizei economice globale ,incepand cu trimestrul 4 al anului 2008 ( 2008 /T4).

• ­ evaluarea parametrilor este oarecum prudenta, desi exista proiectii mai pesimiste cum sunt cele ale FMI (in jur de 1%, dar posibila si recesiunea -), ale Comisiei Europene (in jur de 1,75% sau mai mica) sau ale BNR (2,3% – );
• ­ dimensiunea deteriorarii parametrilor macroeconomici in 2008/T4 tine de gestiunea bugetara defectuoasa a fostului guvern, prin care s-au indus in economie efecte de criza similare cu cele din exterior (deficit excesiv, arierate, cheltuieli preferentiale – cu 14 mld lei mai mult decat in 2008/T3);
• ­ proiectia bugetara pe 2009 incearca sa diminueze deteriorarea conditiilor de viata ale pensionarilor si ale altor categorii sociale supraexpuse la criza (cheltuielile sociale – pentru pensii si asistenta sociala – au in 2009 o pondere in PIB de 10,8% fata de 10,5% in 2008);
• ­ prin alocarea a 7% din PIB (10,2 mld euro) investitiilor se doreste, pe de o parte, compensarea pierderilor datorate crizei de catre sectorul privat, pe de alta parte, dinamizarea surselor de realizare a veniturilor bugetare;
• ­ din pacate, bugetul nu poate sa aiba efecte de contracarare a adancirii crizei in 2009/T1 si T2 si probabil nu mai devreme de 2010/T1;
• ­ o problema de conjunctura cu grad de risc ridicat consta in faptul ca Zona Euro va suporta recesiunea si in 2010; proiectia bugetara se intemeiaza pe o ipotetica decuplare a economiei romanesti de la tendintele din Zona Euro si, totodata, pe o asteptare prea optimista in privinta efectelor de relansare a cresterii obtinute prin aplicarea planului anticriza;
• ­ revenirea in 2010 la ritmul de crestere sustenabila a PIB de 4,5% ar fi un miracol nascut din credinta (presupunerea) ca economia noastra pastreaza un grad ridicat de rezilienta la socuri datorita unei autarhii remanente (deschiderea comerciala externa este mai mica decat cea a competitoarelor din Europa Centrala si de Est). Se considera, indeobste, ca o crestere superioara lui 5% a PIB-ului este nesustenabila, iar puseurile istorice de 8% se datoreaza influentelor atmosferice favorabile asupra productiei agricole;
• ­ exista, totusi, un grad ridicat de rezilienta a economiei Romaniei la socuri datorat caracteristicilor specifice subdezvoltarii (grad ridicat de autoconsum – criza nu poate sa aiba efecte si asupra autoconsumului, deschidere comerciala submedie, economie subterana mare – 21% din PIB, grad redus de monetizare a economiei – multe activitati nemonetizate, mai ales in mediul rural – unde se afla cam 40% din populatie etc.)

In legatura cu riscurile doctrinare

• ­ proiectia bugetara este emanatia – compromis a unei coalitii stanga – dreapta, iar nu insumarea unor viziuni originate doctrinar;
• ­ proiectia bugetara are si un ridicat grad de solutii de oportunitate la contextul crizei care nu pot fi argumentate doar doctrinar (sustinerea investitiilor publice, bunaoara);
• ­ agenda social democrata pare modificata daca ne referim strict la bugetul pe 2009; referintele la suportul bugetar al agendei social-democrate ar trebui sa se faca la intreg intervalul 2009-2012 (dar va dura guvernul acesta 4 ani?);
• ­ punctele din agenda ce sunt acum in suspensie (corectiile salariale in invatamant, sanatate etc.) tin de definirea exacta a potentialului bugetar in conditii de criza, adica pe 2009/T1;
• ­ unele masuri sustinute in trecut (reducerea contributiilor de asigurari sociale etc.) sunt doar amanate de la aplicare si nu anulate;
• ­ sunt si probleme greu de acomodat doctrinar: renuntarea la diferentierea gradului de impozitare a veniturilor, posibilitatea practica de aplicare a sistemului compensatiilor si deducerilor pentru salariatii cu venituri mici, neaplicarea legii privind corectia salariala in invatamant etc.
• ­ Se poate considera ca este un buget de criza, situatie in care prioritatile definite doctrinar sunt trecute intre paranteze.

  In legatura cu temele de dezbatere

• ­ Lansarea unei dezbateri, mai intai cu partenerii nostri sociali si apoi cu toate fortele politice credibile pentru definire proiectiei economiei Romaniei pe termen lung cu scopul de a oferi repere ale unei strategii din perspectiva interesului national (in actualul context al crizei economice globale se resimt accesele de protectionism, nu doar la americani);
• ­ In actiunea de comunicare este necesar sa se faca referiri echilibrate la responsabilitati si indreptatiri, la public si privat, la economie publica si economie privata, la efort propriu si la sprijin extern, la guvern si parteneri sociali, la politic si economic etc.
• ­ Formula coalitiei la guvernare are dezavantajul posibilei confuzionari de identitate doctrinara, dar si avantajul crearii pentru PSD a unei imagini de partid echilibrat in viziunea privind evolutia Romaniei, care este de partea celor multi chiar cu riscul unei guvernari de compromis.
• ­ Suportul participarii la guvernare ar trebui sa insemne o mai sistematica si sustinuta campanie de atragere a tinerilor in randul partidului, singurul posibil castig din sacrificiul guvernarii in coalitie.

 

Evaluari externe

 

­ Romania este grav afectata de recesiunea globala

• ­ Cresterea economica a Romaniei ar putea fi negativa in 2009, in contextul scaderii exporturilor, inaspririi conditiilor de creditare pentru firme si gospodarii, si al perspectivelor privind declinul consumului si investitiilor.
• ­ FMI anticipeaza ca economia Romaniei va scadea in acest an cu pana la 1%, dupa ce si-a revizuit in jos ultima estimare de PIB, care indica o crestere de peste 1% in 2009.
• ­ In timp ce cresterea economica s-a mentinut in primele trei trimestre din 2008, indicatorii privind productia s-au deteriorat rapid in ultimele luni ale anului.
• ­ Exporturile au inceput sa scada, conditiile in care firmele si gospodariile au acces la creditare s-au inasprit, iar consumul de pe piata locala si investitiile sunt prognozate ca vor scadea.
• ­ Prin urmare, activitatea economica va incetini, iar cresterea PIB-ului ar putea deveni negativa in 2009.
• ­ Cresterea economica va inregistra o revenire moderata doar in ultima parte a anului sau la inceputul lui 2010.
• ­ Deficitele balantei de plati si a bugetului au crescut vulnerabilitatea economiei romanesti. Reformele structurale lente au mentinut o economie slab competitiva si putin flexibila in a raspunde crizei.
• ­ Dublarea cheltuielilor publice, triplarea cheltuielilor cu salariile bugetarilor si cresterea necontrolata a numarului de bugetari din ultimii 3 ani au adancit dezechilibrele.

O masura palida de relaxare a creditarii

 

­ Banca Nationala a Romaniei (BNR) a redus, miercuri, 4 februarie 2009, rata dobanzii de politica monetara cu 0,25 puncte procentuale, la nivelul de 10,00% pe an.

­ BNR a mentinut nivelul actual al ratelor rezervelor minime obligatorii (RMO) pentru pasivele in lei si in valuta ale institutiilor de credit.

­ Efectele crizei financiare si economice internationale isi fac tot mai mult simtita prezenta in reducerea exporturilor si a finantarilor externe, intr-o volatilitate crescuta pe piata valutara, corelata cu tendintele din regiune si cu lipsa apetitului fata de risc al investitorilor straini.

­ Propagarea acestor efecte se reflecta deja in incetinirea creditului acordat sectorului privat cu efecte asupra decelerarii cresterii economice, mentinandu-se in continuare un grad ridicat de incertitudine referitoare la magnitudinea acestor efecte.

­ Decizia BNR va avea efecte marginale asupra procesului de creditare.

­ Toti analistii se asteptau la reducerea Rezervelor Minime Obligatorii pentru a restimula creditarea.

­ BNR nu reduce RMO deoarece nu si-ar mai atinge rata inflatiei, prin injectia de lichiditate in sistem.

Din pacate, in aceste conditii, economia ramane, deocamdata, in stand-by.

Marian Cozma

Am ezitat doua zile daca sa scriu  sau nu despre moartea lui Marian Cozma. Aveam impresia ca as patrunde in intimitatea de suferinta a unei familii ingrozitor lovite. In dimineata asta, am vorbit insa, la telefon, cu tatal lui – caruia am simtit nevoia sa-i transmit compasiunea mea, si datorita faptului ca, in urma cu multi ani, cand jucam handbal la Dinamo, ne-am intalnit pe teren, admiratia mea pentru el ramanand aceeasi.

Am vrut sa scriu cateva randuri nu doar pentru a reaminti cine a fost Marian Cozma – unul din cei mai talentati handbalisti romani din tanara generatie – ci mai ales pentru ca valul de violenta gratuita, de pierdere a respectului pentru celalalt, gradul de intoleranta in societatea noastra sau in apropierea noastra au capatat o gravitate nemaintalnita in ultimile decenii.

Marian Cozma a cazut victima unor persoane pentru care viata unui om nu valoreaza nimic.

Ma intreb, de aceea, in ce directie ne indreptam? Indiferenta din spitale, inconstienta pe sosele, violenta datorata drogurilor, violenta datorata bauturii, violenta in familie cresc vertiginos. Atat de departe a ajuns oare alienarea datorata lipsei de valori in societate?

Agresivitatea soferilor in trafic, injuraturile pe strada, bataile in discoteci  mai pot  fi controlate de politie? Poate vom reusi sa dam, in timp, raspunsuri la aceste intrebari.

Stiu insa ca toate aceste intrebari nu vor face mai usoara suferinta parintilor lui Marian. E important insa ca ei sa stie ca, alaturi de ei, in durerea pierderii unui copil drag, sunt foarte multi. Doresc sa ma numar printre ei.

Octombrie 1991- Intalnire cu Joseph Lieberman

Continui sa va prezint, in avant-premiera, fragmente din volumul 6 al cartii mele “Romania dupa Malta”.  Sper sa va intereseze discutia mea cu senatorul Liberman,  in 1991.

2 octombrie 1991

Adrian Năstase, ministru al Afacerilor Externe al României, are o întâlnire cu Joseph Lieberman, senator de Connecticut.

 

Joseph Lieberman: Care este background-ul dumneavoastră.

Adrian Năstase: Dreptul.

Joseph Lieberman: Cum vă afectează demisia lui Petre Roman.

Adrian Năstase: Nu ştiu încă.

Încerc să transmit mesajul corect aici.

Joseph Lieberman: Am fost unul din cei care au supravegheat alegerile. Vreau să ajut.

Adrian Năstase: Problemele sunt legate de economie.

Reforma a fost făcută de un grup de oameni care nu au avut suficientă încredere din partea comunităţii internaţionale şi nici resurse.

Minerii au dat un semnal al nemulţumirii.

Joseph Lieberman: Ce cereau minerii? Doar salarii mai mari?

Adrian Năstase: Explică.

Acum guvernul nu mai dă subsidii. Importul de cărbune este uneori mai ieftin.

Reacţia lor este legată de problemele tranziţiei.

Joseph Lieberman: Aceasta arată ce se poate întâmpla şi în alte ţări est-europene.

Problema cea mai mare este privatizarea marii industrii. Voi aţi fost cei mai avansaţi.

Adrian Năstase: Noi aveam standardul scăzut. N-am avut bani din afară, dar am avut reforma cea mai radicală. Suntem foarte hotărâţi să continuăm democratizarea şi reforma economică.

Joseph Lieberman: De ce preşedintele a cerut lui Petre Roman să plece?

Adrian Năstase: Primul-ministru a înţeles că el reprezintă prima ţintă. A fost „siguranţa care a sărit”, pentru că el era „şeful” reformei.

Guvernul actual este unul de coaliţie. Ne-am dovedit voinţa de a merge pe calea proceselor democratice.

Joseph Lieberman: Guvernul va fi mai larg.

Adrian Năstase: Corect.

România a avut o problemă de imagine în SUA. În timp ce revoluţiile din cele trei ţări ale grupului Vişegrad au fost considerate democratice, cea din România nu.

Joseph Lieberman: Politica externă americană este o expresie a valorilor democratice, dar şi a grupurilor de presiune. În relaţiile cu România, suntem influentati de comunitatea ungară şi, întrucâtva, de comunitatea evreiască.

În măsura în care puteţi face progrese pe acest plan este foarte bine.

Călătoria preşedintelui Ion Iliescu în Israel a fost foarte bună.

El are o comunitate ungară în Connecticut şi trebuie să-i răspundă.

În măsura în care se pot face unele progrese cu ungurii – ajută.

Care este relaţia cu SUA?

Adrian Năstase: Transmitem hotărârea noastră de continuare a reformei – vrem o abordare prietenească din partea SUA.

Avem nevoie de sprijin în instituţiile financiare internaţionale.

Dorim să dezvoltăm relaţiile economice şi politice pe plan bilateral. Este foarte importantă pentru noi Clauza Naţiunii celei Mai Favorizate. Waiver-ul Jackson-Vanik este un semnal pozitiv – ne va ajuta cu produsele agricole. Dacă nu obţinem clauza, industria românească va ieşi de pe piaţa americană. Unele întreprinderi lucrează special pentru piaţa SUA.

Vrem să încurajăm investiţiile americane în România.

Vrem mai multe schimburi politice cu reprezentanţi din Administraţie, dar şi din Congres. Vom fi bucuroşi să veniţi din nou.

Viitoarele alegeri ar putea fi mai devreme, în ianuarie-februarie 1992.

Joseph Lieberman: Cum au fost discuţiile cu Administraţia?

Adrian Năstase: Am avut o discuţie foarte bună cu secretarul de Stat James Baker. După-amiază va fi întâlnirea cu Brent Scowcroft şi apoi cu Lawrence Eagleburger.

Nu vrem să pierdem momentum-ul pentru relaţiile cu România.

Joseph Lieberman: Sunteţi un bun avocat al ţării dumneavoastră..

Să evocaţi pentru ei istoria întâmplărilor din Bucureşti. Evenimentele sunt rezultat al reformei prea rapide.

Pentru mine este credibil ce spuneţi.

Este greu să pătrundeţi în mass-media din SUA. Faceţi ce puteţi.

Adrian Năstase: Vorbesc cu presa.

Joseph Lieberman: Este foarte importantă presa. Suntem influenţaţi unii de alţii. Este foarte important ce scrie presa.

Întâlnirea se termină la 14.40.

Si totusi este Da…

Duminica a avut loc referendumul elvetian privind reinnoirea acordului de libera circulatie intre Elvetia si UE si extinderea acestuia pentru Romania si Bulgaria. Dupa cum aratam saptamana trecuta si dupa cum, sunt convins, cei mai multi dintre voi cunosc, campania pentru referendum a fost presarata cu mesaje foarte dure la adresa romanilor si bulgarilor. Iar unele sondaje prevedeau o respingerea a prelungirii acordului.

 Referendumul a pus practic in discutie toata baza relatiilor dintre UE si Elvetia, mergand pana la punerea sub semnul intrebarii a  participarii  la spatiul Schengen. Asa poate fi explicata si detasarea unora fata de acest subiect. S-a mizat pe faptul ca votul va fi favorabil, datorita apartenentei noastre la UE. Acest fapt nu scuza insa deloc nepasarea. Pana la urma, perceptia Romaniei in afara granitelor nu este o problema a UE, ci, in primul rand, o problema a Romaniei. Noi trebuie sa fim aceia care sa ia pozitie atunci cand suntem tratati nedrept, chiar daca ar fi vorba de organisme ale Uniunii. Demnitatea nu ti-o da, pana la urma, nimeni altcineva.

Simpla noastra prezenta in UE nu este un premiu final. Daca nu suntem constienti de asta, faptul ca suntem parte a Uniunii ne poate aduce chiar mai multe probleme. Nu cred ca Romania trebuie sa se multumeasca doar cu ce are. Daca nu suntem dispusi sa ne implicam atunci cand interesele noastre directe sunt in joc, atunci cum vom putea sa impunem idei si proiecte in UE, in fata unor state puternice si care se pricep foarte bine sa-si apere interesele?

Ceea ce am obtinut, in opinia mea, prin referendumul din Elvetia este siguranta ca acest model de solidaritate si cooperare poate genera si pentru cetatenii romani binele atat de mult asteptat si pana la urma, impresia ca nu esti, de fapt, singur. In acest moment, am fost tratati ca membri deplini ai UE. Acesta este un castig.

Istoria dosarelor. Un punct de vedere juridic

Stiu ca majoritatea  cititorilor acestui blog imi cer sa nu mai insist asupra continutului dosarelor care s-au deschis pe numele meu, fiindca este evident ca sunt politice. Luand decizia de a cere Parlamentului sa trimita dosarele in instanta, evident ca, de acum inainte, voi muta pledoaria mea direct in relatia cu judecatorii. Iar daca DNA, dupa “decizia” Parlamentului, nu va trimite, in cel mult 2 luni, aceste dosare la Inalta Curte de CAsatie si Justitie  (unde, repet, AU MAI FOST ODATA, 24 de judecatori stabilind ca DNA a incalcat legea in aceste cazuri!), DNA va dovedi, inca o data, intentiile politice legate de aceasta actiune in anul campaniei prezidentiale 2009.

Acolo, sper, vor conta doar actele, dovezile, probele materiale, faptele. Acestea sunt, fara indoiala, de partea mea si spun din nou, cu multa siguranta, ca nu sunt vinovat de niciuna din faptele pentru care sunt acuzat.

Pentru cei interesati insa de istoria acestor dosare si de modul in care ele au evoluat, va indemn sa parcurgeti documentul atasat .

 Este o succesiune de momente si de evolutii care ofera, celor care au rabdarea de a le urmari, firul logic, dovada clara a premeditarii si a interesului politic din jurul acestor dosare.

Stiu ca argumentele juridice sunt complicate, greoaie si pe alocuri imposibil de inteles pentru oamenii fara pregatire  de specialitate. Am stiut asta mereu, chiar si atunci cand eram acuzat ca explic prea mult si cu prea multe detalii situatii care, din punctul de vedere al imaginii, pareau foarte clare. Dar mai stiu ca, in drept, foarte putine situatii sunt clare. Mai ales daca e vorba de constructii facute cu migala, timp de ani de zile, cu scopul nu de a simplifica anumite acuzatii, ci de a amplifica si mai mult confuzia. Tocmai de aceea, pentru a evita astfel de situatii, democratiile au inventat ceva cu care ar trebui sa ne obisnuim tot mai mult – prezumtia de nevinovatie. Cea care obliga acuzatorii sa faca dovada vinovatiei, in loc sa-i forteze pe cei acuzati sa isi dovedeasca nevinovatia.

Raspunsuri

Bravo romani! Dupa cum cred ca stiti deja, Partidul Romanilor din Italia a depus plangere penala impotriva senatorului italian Piergiorgio Stiffoni, ale carui „cuvinte de bine” chiar nu trebuie reluate. Ma bucur  pentru aceasta actiune. Nu ma refer aici la componenta ei instrumentala, ci la exprimarea transanta a unui mesaj: asa nu se mai poate. Sunt nemultumit insa de faptul ca acest gest vine, acum, din disperarea unor romani care au fost lasati singuri si au invatat, de nevoie, sa se apere singuri acolo unde institutiile romane si italiene ar fi trebuit sa intervina. Nu am vazut niciun protest oficial al statului roman in ultimii ani fata de astfel de atitudini. Si nu ma refer la proteste fata de presa italiana, ci fata de atitudinea unor personaje care populeaza institutiile publice din Italia.

Sper ca acest gest sa fie apreciat prin semnificatia lui si aici, dar si in Italia iar reprezentantii autoritatilor romane  sa sprijine comunitatea romaneasca in demersul ei. Cu ceea ce poate in mod legal si sunt sigur ca noua conducere a diplomatiei romanesti nu va repeta greselile guvernului anterior. 

 Roxana Iordache, multumesc pentru felicitari. Aveai vreo indoiala ca le merit? Sa precizez ca este o gluma?

 Carol, pe tine si pe altii, probabil, este mai greu sa ii multumeasca ceva sau cineva. Misiunile nu se confunda cu opiniile.

 Socrate, despre disparitia speculatiilor lasa-ma sa ma indoiesc. Sunt unii care nu se impaca cu ideea. Vor cauta alte metode. Am mai auzit reprosul legat de „abordarea bascalioasa”. Bascalia nu este la mine, sa stii.

 Zeus, daca citeai mai multe despre domnul Krichbaum, aflai. Apropo, acel titlu este o manipulare de presa. Nici macar domnul Krichbaum nu a putut spune o asemenea enormitate. Sper ca ai citit si interviul.

 Paul, hai sa ajungem la acel moment. Poate ca de acum incolo insa, vom putea vorbi exact despre rostul imunitatii. Desi, dupa cum ii spuneam si lui Harabula, ma indoiesc ca subiectul mai ramane de interes.

 Zexe, un raspuns a la Caragiale: O Justitie nu, oameni da.

 Eugenius, sa vedem cum va functiona precedentul. Am mai auzit opinia ca este un precedent periculos. Orice nerespectare a Constitutiei si a legilor este, pana la urma, un precedent periculos, numai ca la noi, atunci cand trebuie, ni se prezinta lucrurile pe dos. Si eu cred ca e un precedent, fiindca impiedicarea aplicarii legii la toate cazurile s-a produs in toti acesti ani in ceea ce ma priveste.

 Caramella, multumesc pentru vorbele frumoase. Divinitatea este bine venita, intotdeauna, chiar daca de multe ori este nevoie doar de o minte limpede si de buna-credinta.

 Cazza, pot intelege de ce tu nu ai inteles aceea afirmatie. Probabil ca cei mai multi sunt in situatia ta. Pentru ca Parlamentul respecta Constitutia si o lege, nu este instanta de judecata, nu este „scut” pentru mai stiu eu cine, dupa cum se tot “canta” in ultimii ani.

 Neinfectat de comunism, tremuri de fericire?

 ALM, imi doresc sa nu ai dreptate in aprecierile tale legate de masurile luate de Guvern in fata crizei economice. Analiza ta este corecta, dar totusi sper.

 Mihnea Georgescu, ferice de tine. Inteleg ca tu traiesti bine.

 Darael, glumind putin, cred ca personajul in cauza este mai degraba cazul tipic pentru un nepolitruc sau apolitruc. Uite asa am inventat si concepte noi.

 George Serban, probabil ca il cunosti mai bine pe „independent” decat il cunosc eu. Am vazut insa ce poate si imi este suficient.

PS: Multumesc pentru ca nu esti de acord cu mine si pentru ca mi-ai spus asta deschis. Sper ca vei intelege ce am vrut sa spun si, mai ales, sa fac.

 Minerva, ce pot spune? Nu ma pricep la astrologie.

 Dragos, faptul ca exista o fisa a postului nu exclude ca sarcinile sa fie indeplinite cu mai multa sau mai putina dedicatie si competenta. Este la fel si in mediul privat. Spui ca unora li se ridica ode pentru simplul motiv ca lucreaza la stat. Uita-te mai atent in presa din aceasta perioada. Cred ca iti vei schimba parerea cu 180 de grade.

PS: Vorbesc mai ales despre cei de la care asteptam solutii corecte.

 Harabula, calatoriile tale psihologice printre colegii de blog nu au dat, din pacate pentru tine, un diagnostic corect. Vad ca si tu te „infrupti” din aceleasi „firmituri”, chiar daca de cele mai multe ori par sa iti creeze probleme de digestie. Chestiune de gust, ma gandesc eu. Are dreptate ALM.

PS: Doamna Kovesi, daca a spus asa ceva, nu are deloc dreptate. Informeaza-te si ai sa vezi de ce. Chiar Instalatorul a explicat aici.

PPS: Si ce il opreste pe “domnul presedinte” sa isi dea demisia?

PPPS: Da, Harabula. Iti dau in totalitate dreptate. Pe fond nu s-a rezolvat nimic. Sunt chiar dispus sa pariez ca, data fiind „problema” rezolvata, nu se vor depune mari eforturi pentru rezolvarea problemei mentionate de tine. Oricum, cheia sta in sintagma „stat de drept” sau mai ales in chestiunile pe care le-ai remarcat ca fiind in neregula.

 Inca votant PSD, intrebarile tale sunt puncte de analiza. Analiza care, crede-ma, se face. Mai greu, mai poticnit, dar se face.

 Instalatorule, multumesc sincer pentru grija pe care mi-o porti. Nu este vorba despre tinutul spatelui colegilor, ci despre solidaritatea fireasca, sau, ma rog, in sensul in care o inteleg eu.

PS: Ai rezumat foarte bine problema „indiciilor nenule”.

PPS: Accept critica ta pentru vineri. Analogia cu „domnul cremwurst” m-a facut sa rad minute bune. Cat despre initierea unei schimbari, inca nu am decis ca este oportuna. Tii minte citatul: „imunitatea asta are si ea rostul ei”.

 Bogdan, foarte corect mesajul tau privind raportarea diferita a unora la Justitie. Eu cred ca mai degraba ar trebui sa se gandeasca ei singuri la acest lucru, fara a generaliza insa problemele din sistem.

 Augustin, iti  amintesc ca omul din deal a cerut odata urmarirea penala pentru mine. Atunci cand Legea raspunderii ministeriale fusese modificata, dupa propria vointa, si nu dupa Constitutie (care nu ii da voie!!!).

 Serbanfl, cred ca oamenii de la Comisia Europeana sunt mai seriosi decat unii politicieni de pe aici.

 Laura, sper ca te-ai mai uitat aici dupa ce ai pus intrebarea legata de impozitul pe avere. A oferit o buna explicatie Instalatorul, chiar daca propune o viziune diferita cu privire la masurile anti-criză.

 Draghy, acel senator italian uita de declaratiile pe care le-a facut cineva, de la ei, despre femeile frumoase din Italia si violuri. Acum cativa ani, acelasi senator ar fi inlocuit „romani” cu „albanezi”. Ai vazut ca nu am uitat deloc de afirmatiile acestuia.

PS: Revolta manifestat de tine m-a miscat. Iti spun cat se poate de sincer. Vezi tu insa, caracterele sunt din ce in ce mai putine.

 Claudiu (Lucerna), vom vedea duminica rezultatul referendumului. Problema este ca aici nimeni nu s-a ostenit sa ne promoveze in Elvetia. Pacat.

 Dorel, nu in poza respectiva, in fundal, nu este cel despre care vorbesti, desi probabil s-ar fi potrivit de minune.

 

Constantin, cred ca limbajul este problematic pentru ca exprima o atitudine. Aici este o problema.

 

Koubadera, ma asteptam ca domnul in cauza sa fi citit ceva din Kafka. Este mai relevant pentru unele realitati de aici, decat sunt discutiile cu persoane care ii spun „ce trebuie”.

De ce acum, de ce asa?

Am decis sa cer colegilor din Parlament sa trimita justitiei celebrele mele dosare despre ferestre. Aici, intr-un spatiu mai intim, mai putin oficial, ma simt obligat sa explic decizia mea celor care urmaresc “cazul” si ceea ce se petrece in general pe scena noastra politica.

 

Este o situatie care a inceput de ceva timp si care s-a transformat intre timp intr-un mit. Se spune ca Nastase nu are curaj sa isi dovedeasca nevinovatia, desi este evident ca nu despre asta este vorba. Se spune ca ma ascund in spatele Parlamentului, desi Constitutia este cea care cere legislativului sa se pronunte. Se spune ca eu sunt responsabil pentru neajunsurile din ultimii patru-cinci ani, desi altcineva este presedinte si altcineva a guvernat Romania in acest timp.

 

In toti acesti ani, in care Daniel Morar a fabricat dosare, eu am insistat sa se respecte Constitutia si legile. Atat. Este singura greseala pe care mi-o asum pentru aceasta parioada – aceea ca am vrut sa lupt pentru principii si sa respect legile tarii, chiar daca cei care ma acuza nu o fac. In toate cazurile discutate, Constitutia cerea o decizie a Parlamentului dintr-un motiv simplu, pe care l-am aratat de mai multe ori. Oamenii politici pot avea o problema speciala in “spatiul penal”. Ei actioneaza intr-un mediu plin de interese divergente. Penalul poate fi folosit impotriva lor fie ca razbunare, fie ca santaj. Tot “penalul” poate fi folosit ca sa se ajunga la anumite informatii prin diverse procedee aplicate abuziv: perchezitii, confiscari etc.

 

Nu eu am inventat aceasta regula si acest drept al Parlamentului, prevazut in articolul 109 din Constitutie. Dar am considerat ca aplicarea sa e necesara, pentru ca am sustinut si sustin ca dosarele sunt politice (si voi demonstra oricui vrea acest lucru). Evident, sustinerea mea e subiectiva si partizana, ea trebuie confirmata de o institutie ca sa aiba credibilitate. Prin lege, aceasta institutie e Parlamentul. Iata de ce am crezut mereu ca regula respectiva trebuie aplicata “pana la capat”, cum ii place sa spuna personajului Basescu&Boc. Asta insemna ca Parlamentul sa fie lasat sa se pronunte, cu responsabilitate, daca exista sau nu o operatie de manipulare politica, prin mijloace juricice.

Aceasta prevedere constitutionala poate fi inoportuna. Atunci sa o schimbam. Dar, ati observat? Nimeni nu a generat vreo  initiativa in acest sens. Nici macar comisia prezidentiala care a propus schimbari in Constitutie. Se doreste ca legea sa ramana asa, dar ea sa nu fie aplicata doar in cazul lui Nastase.

 

Parlamentarii chemati sa se pronunte au avut la dispozitie dosarele si asa-zisele probe din ele. Pe aceasta baza, in cunostinta de cauza, ei au decis mereu sa nu accepte trimiterea in instanta. Inclusiv acum, comisia juridica a luat aceeasi decizie. Sunt convins ca plenul ar fi votat la fel.

 

De ce am ales atunci sa cer colegilor un vot in favoarea trimiterii in justitie a dosarelor? O sa explic de ce. Evident, nu ma tem de justitie. Printre altele, un alt dosar a ajuns pana acum direct in instanta, cel despre asa-zisele infractiuni de finantare a campaniei electorale din 2004. Deci, de ce m-as fi “agatat” de parlament in cazul acestor dosare? Si nu am nici o indoiala ca instanta imi va da castig de cauza in fata unui maldar de hartii care aglomereaza fara sens acuzatii si mii de marturii care nu le confirma, neavand nicio legatura cu mine. Imi asum riscul de a ma plimba la Inalta Curte de de Casatie si Justitie, in urmatorii  ani.   Dar fiecare prezenta a mea acolo va fi un rechizitoriu la adresa celor care au construit regimul politienesc din Romania.

 

 Pe zi ce trece, se amplifica riscul ca Romania sa devina un stat bazat pe arbitrar si pe puterea personala a domnului Basescu&Boc. Acest domn a facut din dosarul insailat de Daniel Morar o problema de politica nationala si europeana. De “rezolvarea” lui depinde acum viitorul Romaniei. Asa vom scapa de monitorizarea pe justitie. Poate si de criza economica. Nu pot accepta ca situatia mea sa fie prezentata romanilor, mai ales in aceste momente, drept principala cauza a inactivitatii si ineficientei celor care ne conduc.

 

Prin gestul meu, ii permit domnului Basescu&Boc sa abordeze si alte teme. Sa treaca mai departe. Sa se ocupe, eventual, si de problemele tarii, nu numai de rafuiala cu mine. Am decis ca, in acest moment, e mai important sa nu lasam spatiu de manevra demagogiei si populismului ieftin.

Se contura treptat ideea ca dosarele lui Nastase duc guvernarea intr-un punct mort. Ca, pornind de la cazul meu, PSD si PDL se regasesc intr-un conflict dramatic, din cauza caruia guvernarea nu poate functiona normal, iar tara sta in loc. PSD era pe cale sa cada, din nou, la mijloc. Sa alunece intr-o capcana bine pregatita. Ma puteti suspecta de multe pacate, dar nu si de intentia de a face rau, cu buna stiinta, PSD-ului. Asa am luat aceasta decizie.

 

Este un gest politic, nu unul juridic. De gesturi juridice ma voi ocupa in instanta, unde nevinovatia mea va fi evidenta. Solutia nu poate fi decat una juridica, dar ea nu va veni prea curand: nu are cum, dosarul Nastase nu a fost construit ca sa fie solutionat rapid, iar acuzatul sa-si poata dovedi nevinovatia cat mai curand posibil. El a fost construit pentru a macina, sistematic, durabil si cat mai temeinic, imaginea si statutul unui adversar politic. Si, odata cu acesta, fie ca unora le place sau nu, si imaginea unui partid care, candva, intr-o alta epoca, nu cu mult timp in urma, era puternic, credibil si respectat de foarte multi oameni.

 

Acum, in conditiile in care se munceste mult la cladirea unui stat bazat pe putere personala, Constitutia nu mai functioneaza. Fiecare pare a avea o constitutie a sa, personala. Asa ca trebuie sa mergem mai departe si sa speram ca macar  justitia va functiona.( Oare intamplator a fost declansata campania de infierare a judecatorilor, in ultimile saptamani? )  Pentru ca viitorul nostru trebuie sa se bazeze pe ceva solid, pe institutii, pe coerenta si nu pe vorbele goale pe care cineva le arunca azi intr-un fel si peste o saptamana exact invers, dupa cum bate vantul politic.

 

In anii si deceniile care vor urma, justitia va audia cei peste noua sute de martori din dosarulele mele “europene”. Sper sa inceapa cu cei mai in varsta, ca toata lumea sa aiba sansa sa se exprime. De azi inainte domnul Basescu&Boc trebuie sa caute un alt motiv care il impiedica sa duca tara spre progres si prosperitate. Ma tem insa ca nu va fi suficient. Dupa ce dorinta mea de a se respecta aplicarea legii nu va mai fi suficienta pentru a justifica nerespectarea legii in cazul salariilor profesorilor, lipsa de sustinere pentru pensionari, incapacitatea politiei de a tine sub control infractorii periculosi, absenta viziunii privind dezvoltarea Romaniei, dezinteresul pentru mediul rural si pentru soarta romanilor din strainatate, va urma altceva sau altcineva. Altceva, adica noi dosare pentru mine. Altcineva, adica, de ce nu, noi dosare pentru altcineva. Am facut acest gest, dar stiu ca am generat si un precedent periculos, care ne va afecta pe toti. Fiindca am acceptat ca legea sa fie aplicata dupa bunul plac al cuiva, care beneficiaza de neatentia opiniei publice si a societatii civile.

Dunarea

Am incercat sa evadez, pentru cateva ore, din spatiul dezbaterilor televizate despre problemele din spitale, desecretizarea  documentelor, expertizele balistice, pedepsele pentru judecatori, infractori, planurile cu nenumarate masuri anticriza, pregatirea fotbalistilor si a iubitelor lor pentru inceperea campionatului , zapada din Marea Britanie si influenta ei asupra traficului international de pasageri, bugetul Camerei si adversarii lui, stenograme si inregistrari, tensiuni si nervozitate sociala, declaratii de lideri sindicali care sunt de acord, declaratii de lideri sindicali care nu sunt de acord….

M-am refugiat pe Dunare sau, mai bine spus, intr-o superba lucrare,  despre Dunare ( Willam Beattie, The Danube, London, Ed. Virtue and Co.), publicata in 1860, cu mai multe 100 de gravuri minunate.

Autorul prezinta o calatorie pe Dunare pana in “provinciile turco-rusesti ale Serbiei, Bulgariei, Moldovei si Basarabiei”. Istros pentru greci, Danubius pentru romani, fluviul – mentionat de Hesiod sau de Herodot – este incarcat de istorie, de batalii, de migratii. Extrem de important pentru noi, pentru romani.

In carte sunt descrise localitati si obiceiuri, costume, se vorbeste despre arta si mancaruri, despre curtile regale si despre oamenii simpli, despre agricultura, despre pescuit si vanatoare, despre … viata din acele locuri si din acele timpuri. Despre Dunare – din amonte pana in aval, la Pontul Euxin.

Calatoria de la Ulm la Linz,  sau de la Linz la Viena, sau  de la Viena la Pesta ne intereseaza mai putin. In schimb, calatoria de la Pesta, pe Dunare, pana la Marea Neagra este fascinanta. Interesanta o harta a Marii Negre in care este trecuta si Insula Serpilor ( “Adassi or Serpents I.”)

Gravurile prezinta numeroase scene ale unor localitati din  zona Valahiei – o nunta  la Orsova, cu nuntasi imbracati in costume populare, un lazaret din Braila, peisaje din Galati sau Sulina si de la varsarea Dunarii in Marea Neagra.

Termin de rasfoit cartea si dau drumul, din nou la televizor. Toata lumea vorbeste despre Marea Neagra.

Declaratie

Astazi am participat la conferinta “Constitutia Romaniei – o modificare necesara” organizata de Institutul “Ovidiu Sincai”,  Fundatia Friedrich Ebert si Universitatea Crestina “Dimitrie Cantemir”

Puteti citi aici declaratia mea de astazi in cadrul acestei dezbateri.

Venisem aici sa va vorbesc nu neaparat despre revizuirea actualei Constitutii, ci despre neaplicarea sa si, pe cale de consecinta, despre pierderea autoritatii statului roman. Este suficient sa trecem in revista stirile acestui inceput de an pentru a intelege la ce ma refer.

 Pana acum, m-am comportat in ideea  considerarii Constitutiei ca act fundamental al statului roman. Prin prisma Constitutiei, m-am comportat ca un aparator al drepturilor civile, al prezumtiei de nevinovatie si al suprematiei legii. Varful acestei lupte pentru respectarea legilor si a procedurilor a fost decizia mea de a ma supune hotararilor Parlamentului in ceea ce priveste situatia dosarelor mele.

Eu cred ca, in acest moment, democratia romaneasca este in pericol, cred ca drepturile omului sunt in pericol iar relatia dintre cetatean si stat este mai proasta ca niciodata.

 Asistam la un sir nesfarsit de abuzuri si ilegalitati care, ca intotdeauna, ii lovesc pe cei pe care statul ar fi trebuit sa ii protejeze. Dupa cum stiti, Comisia juridica a Camerei Deputatilor mi-a dat din nou dreptate in cazul dosarelor mele, repetand prin aceasta decizie hotararile anterioare ale Parlamentului din anii trecuti.

 In acelasi timp insa, constat cu ingrijorare ca intreg discursul public al actualei puteri Traian Basescu – Emil Boc porneste de la ideea ca nerealizarile, neimplinirile si neputinta lor au un singur vinovat: Adrian Nastase si dosarele sale, dosare facute evident la comanda politica.

 Pozitia domnilor Basescu si Boc este anticonstitutionala, abuziva, sfidatoare la adresa oricaror norme juridice. Incalcarea drepturilor mele, chiar daca sunt adversar politic al domniilor lor, inseamna, de fapt, incalcarea drepturilor unui cetatean al Romaniei. Deoarece dreptul Parlamentului de a decide in cazul dosarelor parlamentarilor-ministri rezulta din Constitutia despre care ne pregatim sa discutam astazi, nerespectarea acestui drept inseamna, de fapt, nerespectarea Constitutiei.

 Tot timpul am fost un om al Dreptului si am crezut pana la capat in triumful legii. In consecinta, am asteptat si am acceptat decizia Parlamentului, oricare a fost aceea. Sunt si om politic, nu doar om al Dreptului.

 De aceea, in fata dezvoltarilor autoritariste pe care le traim cu totii, voi solicita Parlamentului sa recomande trimiterea dosarelor mele in instanta.

 Nu m-am temut si nu ma voi teme niciodata de dosare, pentru ca nu exista nicio vinovatie, ci doar hartuire politica. Sper ca, din acest moment, statul roman condus de Basescu si Boc, va putea in sfarsit sa functioneze, bugetul sa respunda nevoilor oamenilor, justitia sa apere cetatenii, penitenciarele sa nu lase criminali pe drumuri, pensionarii sa aiba pensii mai bune, profesorii sa aiba salarii mai mari. De asemenea si medicii si functionarii publici si, nu in ultimul rand, nationala Romaniei sa se califice in Africa de Sud iar turismul ecumenic sa triumfe in Romania.

Daca acum, se pare, Constitutia nu-si poate urma cursul, sa speram ca macar justitia va putea sa o faca.

 Inregistrarea declaratiei poate fi urmarita aici.

Scrisoare deschisa catre Presedintele Senatului Italian

Am fost revoltat de afirmatiile senatorului italian Stiffoni si, de aceea, am hotarat sa-i transmit Presedintelui Senatului Republicii  Italiene o scrisoare deschisa.

Bucureşti, 5 februarie 2009

 Domnule Preşedinte al Senatului,

 

 Vă scriu în calitate de Vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor din România dar, în primul rând, ca român.

Sunt revoltat de declaraţia domnului senator Piergiorgio Stiffoni, care, am aflat din relatările presei, ar fi afirmat că “daca un extraterestru ar veni pe Pamant si m-ar întreba in ce sunt specializaţi romanii, i-as răspunde <in violuri>”.

 Domnule Preşedinte,

 ca ministru de externe al României, Preşedinte al Camerei Deputaţilor, Prim-ministru, în ultimii 20 de ani, am militat pentru legături puternice, adevărate, calde, între români şi italieni, atât în plan politic şi economic cât şi uman.

Am avut şi am multe contacte şi relaţii de prietenie cu numeroşi oameni politici italieni şi am încurajat în permanenţă dezvoltarea investiţiilor italiene în România şi dezvoltarea comerţului bilateral.

Din păcate, în contextul crizei economice mondiale şi a lipsei unei cooperări mai strânse între instituţiile poliţieneşti din ţările noastre, în Italia au avut loc câteva incidente grave, care au impresionat şi au generat, în mod firesc, reacţii la nivelul opiniei publice italiene. Sigur că, şi în România, cetăţeni italieni au încălcat legea – uneori în condiţii şocante.

Cred însă că a generaliza, aşa cum face colegul dumneavoastră Piergiorgio Stiffoni, reprezintă o mare greşeală. Nu cred că trebuie să dăm muniţie unor atitudini radicale ce doresc transformarea excepţiilor în regulă.

Atât eu personal cât şi mulţi dintre colegii mei din Parlamentul României am receptat aceste declaraţii ofensatoare cu revoltă şi dezamăgire.

Fac un apel la dumneavoastră pentru a transmite colegilor parlamentari italieni  si prietenilor italieni aceste sentimente, fiind convins că nu veţi încuraja în nici un fel acest tip de manifestări extremiste.

 Cu cele mai bune gânduri,

Adrian Năstase

 

 Domnului Renato Schifani,

Preşedinte al Senatului Republicii Italiene