Continui sa va prezint, in avant-premiera, fragmente din volumul 6 al cartii mele “Romania dupa Malta”. Sper sa va intereseze discutia mea cu senatorul Liberman, in 1991.
2 octombrie 1991
Adrian Năstase, ministru al Afacerilor Externe al României, are o întâlnire cu Joseph Lieberman, senator de Connecticut.
Joseph Lieberman: Care este background-ul dumneavoastră.
Adrian Năstase: Dreptul.
Joseph Lieberman: Cum vă afectează demisia lui Petre Roman.
Adrian Năstase: Nu ştiu încă.
Încerc să transmit mesajul corect aici.
Joseph Lieberman: Am fost unul din cei care au supravegheat alegerile. Vreau să ajut.
Adrian Năstase: Problemele sunt legate de economie.
Reforma a fost făcută de un grup de oameni care nu au avut suficientă încredere din partea comunităţii internaţionale şi nici resurse.
Minerii au dat un semnal al nemulţumirii.
Joseph Lieberman: Ce cereau minerii? Doar salarii mai mari?
Adrian Năstase: Explică.
Acum guvernul nu mai dă subsidii. Importul de cărbune este uneori mai ieftin.
Reacţia lor este legată de problemele tranziţiei.
Joseph Lieberman: Aceasta arată ce se poate întâmpla şi în alte ţări est-europene.
Problema cea mai mare este privatizarea marii industrii. Voi aţi fost cei mai avansaţi.
Adrian Năstase: Noi aveam standardul scăzut. N-am avut bani din afară, dar am avut reforma cea mai radicală. Suntem foarte hotărâţi să continuăm democratizarea şi reforma economică.
Joseph Lieberman: De ce preşedintele a cerut lui Petre Roman să plece?
Adrian Năstase: Primul-ministru a înţeles că el reprezintă prima ţintă. A fost „siguranţa care a sărit”, pentru că el era „şeful” reformei.
Guvernul actual este unul de coaliţie. Ne-am dovedit voinţa de a merge pe calea proceselor democratice.
Joseph Lieberman: Guvernul va fi mai larg.
Adrian Năstase: Corect.
România a avut o problemă de imagine în SUA. În timp ce revoluţiile din cele trei ţări ale grupului Vişegrad au fost considerate democratice, cea din România nu.
Joseph Lieberman: Politica externă americană este o expresie a valorilor democratice, dar şi a grupurilor de presiune. În relaţiile cu România, suntem influentati de comunitatea ungară şi, întrucâtva, de comunitatea evreiască.
În măsura în care puteţi face progrese pe acest plan este foarte bine.
Călătoria preşedintelui Ion Iliescu în Israel a fost foarte bună.
El are o comunitate ungară în Connecticut şi trebuie să-i răspundă.
În măsura în care se pot face unele progrese cu ungurii – ajută.
Care este relaţia cu SUA?
Adrian Năstase: Transmitem hotărârea noastră de continuare a reformei – vrem o abordare prietenească din partea SUA.
Avem nevoie de sprijin în instituţiile financiare internaţionale.
Dorim să dezvoltăm relaţiile economice şi politice pe plan bilateral. Este foarte importantă pentru noi Clauza Naţiunii celei Mai Favorizate. Waiver-ul Jackson-Vanik este un semnal pozitiv – ne va ajuta cu produsele agricole. Dacă nu obţinem clauza, industria românească va ieşi de pe piaţa americană. Unele întreprinderi lucrează special pentru piaţa SUA.
Vrem să încurajăm investiţiile americane în România.
Vrem mai multe schimburi politice cu reprezentanţi din Administraţie, dar şi din Congres. Vom fi bucuroşi să veniţi din nou.
Viitoarele alegeri ar putea fi mai devreme, în ianuarie-februarie 1992.
Joseph Lieberman: Cum au fost discuţiile cu Administraţia?
Adrian Năstase: Am avut o discuţie foarte bună cu secretarul de Stat James Baker. După-amiază va fi întâlnirea cu Brent Scowcroft şi apoi cu Lawrence Eagleburger.
Nu vrem să pierdem momentum-ul pentru relaţiile cu România.
Joseph Lieberman: Sunteţi un bun avocat al ţării dumneavoastră..
Să evocaţi pentru ei istoria întâmplărilor din Bucureşti. Evenimentele sunt rezultat al reformei prea rapide.
Pentru mine este credibil ce spuneţi.
Este greu să pătrundeţi în mass-media din SUA. Faceţi ce puteţi.
Adrian Năstase: Vorbesc cu presa.
Joseph Lieberman: Este foarte importantă presa. Suntem influenţaţi unii de alţii. Este foarte important ce scrie presa.
Întâlnirea se termină la 14.40.
Asta inseamna reforma? Pentru aceste cuceriri marete trebuia sa trecem prin “tranzitia” de panarama?
http://www.jurnalul.ro/articole/144032/jale-in-fagaras:-gospodarii-condamnati-la-saracie
Interesant … voi cumpara cartea.
Citind dialogul prezentat de dumneavoastra ma intreb: dupa mai bine de 19 ani, o fi ceea ce am invatat la filozofie … ¨istoria se repeta¨ sau o fi ceea ce vad cand deschid televizorul … nu s-a schimbat nimic? Voi repeta pana nu va mai fi adevarat – si s-ar putea sa plec din aceasta lume repetand in barba – ca in Romania, comunismul nu mai exista ca sistem politic, comunismul exista ca stare de spirit. Ion Ilescu nu mai este la putere. Era atat de confortabil s-o dam pe el! Mi-e teama ca nu conducatorul induce comunismul ca stare de spirit ci … condusul. Si de asta nu vom scapa decat mult prea greu.
Lecturand postarea dvs , am dedus trei realitati:1. americanii ne “apreciau” in functie de grupurile de presiune-ungare si evreiesti- si nu in functie de politica noastra externa reala, 2. Romania nu stia-si nu stie nici acum- sa foloseasca presa mondiala in folosul sau, si aici, o mare vina ii revine Serviciului de Informatii Externe care nu a atras atentia la timp asupra unor situatii in care Romania urma sa fie defaimata-cu ajutorul presei locale-putand contracara cu mediatizarea punctului nostru de vedere oficial, si 3. “sunteti un bun avocat al tarii dvs”, fapt remarcat de un american important.
De fapt, DRAMA dvs, domnule Nastase, este aceea ca nu sunteti un om al timpurilor pe care le traiti. Va pretuiesc cei care va pot intelege si va pot aprecia dimensiunea. Restul sunt mici pitici-permisa-mi fie licenta poetica-care neputand sa va priveasca de la aceeasi “inaltime”…incearca sa va coboare la nivelul lor.
Reiau si aici mesajul postat la sectiunea “Dosare…”.
NIMENI NU SE VA MAI REDRESA, VREODATA, DACA ESTE ASOCIAT CU IMAGINEA DE INVINS.
@
Adrian Nastase
Ante scriptum:
“I will not praise that purpose not for sell”(Will- Sonetul 21)
Istoria consemneaza doar victoriile, nu si bunele intentii (sigur nu are sens sa “umblu la citate”, cum mi-ai spus candva legat de acestea).
Intentia de a “pleda vinovat” (generic vorbind, desigur) in fata plenului Camerei Deputatilor, cerand un “da” pentru solicitarea legata de dosare este, pentru mine, halucinanta (nu mi-am propus sa-mi aleg cuvintele acum; momentul e mult prea important).
Prim materializarea (in vot) a acelui indemn, ITI vei deschide singur calea catre un cosmar fara sfarsit.
Ma indoiesc faci bine “fortand soarta” (as fi tentata sa spun, provocand-o) de atatea ori.
In decembrie 2004, cand NU ai cerut renumararea voturilor (ma refer la al doilea tur al prezidentialelor) crezand in “stirile” (false!) care dadeau ca sigura nu-stiu-ce revolta in Bucuresti (si asociind totul cu o recenta, pe atunci, faza ucraineana) ai deschis calea directa catre atacurile impotriva ta, punandu-te intr-o situatie de vulnerabilitate.
In martie 2006, printr-o alta decizie tot A TA (de a te retrage de la conducerea Camerei Deputatilor- stii bine ca grupul parlamentar nu ar fi fost de acord sa ti se retraga sprijinul politic, in ipoteza ca acest lucru ar fi fost cerut de nemernicii de la Hotel Confort!) TI-AI deschis o cale povarnita, pe care ai reusit sa o urci, invingand, paradoxal pentru orice privitor, legile gravitatiei.
Drumul a fost aspru- si fiecare dintre noi, cei care ti-am fost, aici, alaturi in fiecare clipa, am simtit asprimea lui.
MEMENTO: in martie 2006 ai afirmat ca ai facut acel pas acordand credit ideii ca, astfel (prin pasul lateral) apropiatii tai vor fi scutit de presiunile care se faceau asupra lor (si, astfel, indirect, asupra ta- cei care te cunosc stiu foarte bine ca ai o sensibilitate mare fata de si o implicare in orice inseamna problemele celor apropiati).
NU A FOST ASA (nu voi detalia ca “unii” au avut dreptate cand ti-au spus si atunci sa nu asculti “vocile linistitoare” de tipul celor care ti-au potentat decizia si in decembrie 2004- ma refer al renumararea voturilor; ulterior le-ai dat dreptate acelor “unii”).
ACUM este un moment care, pe fond, seamana perfect cu cele din decembrie 2004 si din martie 2006.
Cum de nu vezi?
Cum poti crede (vor fi fost si acum, poate, tot “voci linistitoare” care ti-au alimentat, iarasi, dubiile intelectuale, cum obisnuiesc sa le numesc- o mare vulnerabilitate care, data fiind statornica si afectuoasa prietenie pe care ti-o port, cred ca imi face mai mult rau decat starea mea fizica negativa recurenta, in aceasta perioada) ca rupand “zagazul” parlamentar si ajungand UNDE VOR “ACEIA” SA AJUNGI vei rezolva problema?
Cui crezi ca ii va pasa de pledoariile tale (nu ma refer la noi, cei care iti suntem alaturi- ci la cei care iau decizii, evident politice, si la aceia care se vor “preocupa” de imaginea ta interna si externa)?
Cum poti sa crezi ca acel dosar va ajunge repede in instanta- si ca se va judeca repede?
NU va fi asa!
Vor urma, in avanlansa, pentru a-ti macula imaginea, pentru a o calca in picioare, solicitari de perchezitie (carora, previzibil, Camera le va da curs pentru ca TU ai solicitat ca dosarul sa urmeze “cursul” dorit de ei, repet) care, desigur, nu vor demonstra nimic, dar isi vor face perversul efect.
Vor urma cereri similare (catre Parlament) pentru ALTE DOSARE (care, previzibil, urmeaza- intra in logica mizera a lucrurilor) DISJUNSE- in virtutea faptului ca TU ai deschis “cutia” (Pandorei), Camera va aproba (ar fi si ilogic sa spui “da” in cazul dosarului principal si “nu ” in cazul disjunselor care, s-ar spune de catre onor procurori, sunt lamuritoare).
Va urma, la PSD, o sedinta “extraordinara” in care ti se va solicita ca, pentru a nu “face rau partidului” (cata perversitate e in aceste vorbe!) sa te retragi din functia de presedinte al Consiliului National.
Totul va fi ca un vartej, de data asta!
Este a treia oara, aminteste-ti mereu!
Mai e ceva, deloc neesential (dimpotriva!)- mentionat de Draghi.
Tot ce se intampla demonstreaza ca esti UNICUL care sta, cu forta, in calea unor intentii (deocamdata, asta sunt) de o duritate extrema impotriva Romaniei (y compris la nivel european).
Cunosti la fel de bine ca si mine faptul ca un om public se confunda, la un moment dat, cu imaginea lui (nu conteaza nici ca are dreptate, nici ca e valoros, nici ce a facut- ci imaginea care razbate din “laboratoare”).
Pana ACUM, IMAGINEA ESTE DE INVINGATOR (te-ai redresat de pe acel drum povarnit).
VEI PERDE TOTAL caci ti se pregateste IMAGINEA DE INVINS.
S-a dovedit, pana acum, ca nu te poate invinge nimeni.
Care e solutia lor?
Raspunsul e simplu: ti se ofera (foarte “bine ambalat”) prilejul de a te invinge singur.
Esti pe punctul de a o face.
NU CERE sa se voteze “da”!
Infrange-ti dubiile intelectuale (e tare greu de luptat cu ele, stiu) refuza “vocile linistitoare” si ramai in ring, ca invingator.
“Plimbarile” prin instantze, cu diversi martori mincinosi (sau usor manipulabili) te vor marca, puternic, ca invins, indiferent de rezultatul demersului juridic.
INSIST CICALITOR, nu cere sa se voteze “da”, facandu-le jocul!
(Ca un semnal: Frunda a spus, la o emisiune TV, ca daca vei cere sa se voteze “da”, Camera iti va indeplini dorinta; e un mare avertisment).
Aya,
mulţumesc pentru confirmarea pe care mi-o dai că, încă, busola mai îmi funcţionează!
n-am să înţeleg NICIODATĂ plăcerea asta de a se autoflagela a favoritului tălică, slăbiciunea de care dă dovadă un om – altfel atât de puternic – atunci când e să ia decizia unui pas hotărâtor ÎNAINTE, nu ÎNAPOI!
nici creditul pe care îl tot dă, cum spui tălică, „vocilor liniştitoare”, acea specie care de obicei are atâta trecere pe lângă acele CARACTERE care, deşi puternice, sunt atât de slabe în faţa valurilor de yesmeni şi cameleoni…
păcat…
Interesant. Astept si continuarea.
Eventual, de ce nu, o poveste despre cum ati reusit sa comunicati cu presa americana la acele vremuri si ce efecte au produs discutiile din mass-media.
Bafta!
dle presedinte ,astept cu nerabdare aparitia cartii. cu stima.
@
Leo
Busola ta functioneaza foarte bine STRICT legat de efect (or, cum in istorie numai rezultatul conteaza, concluzia o pui singur).
Desi ceea ce voi spune este contestat (nu stiu cat de contestabil este, pe de alta parte) doua cauze diferite genereaza acelasi tip de efect.
In cazul ANului, cauza nu este dorinta de autoflagelare si nici de slabiciune.
Este vorba despre ceea ce eu numesc “dubii intelectuale” care, in cazul lui, sunt foarte puternice.
Ambele cauze produc, in anumite situatii (iata variabila, totusi) acelasi efect.
Istoria nu distinge intre nobletea sau lipsa de noblete a cauzei care a declansat efectul, contand doar acesta (rezultatul)
Acum, iata si dura realitate.
Intotdeauna, in jurul oamenilor puternici exista “voci linistitoare”- unele de buna credinta, altele “dirijate”. Si aici, desi cauzele sunt diferite, efectul este acelasi.
Respectivele voci il vor indemna pe cel puternic sa nu “se bata” (ia in calcul si dorinta de “liniste personala” a posesorilor respectivelor voci, care, dupa caz, fie nu vad mai departe de ziua de azi – cele de buna credinta- fie doresc efectul negativ al noncombatului).
Cand astfel de indemnuri se “muleaza” pe dubiile intelectuale (ale cuiva la care acestea sunt, structural, foarte puternice) este foarte greu sa te lupti cu tine insuti pentru a lua decizia contrara (care este cea corecta, a luptei IN ARENA, nu din afara ei).
Realizezi ca voci ca ale mele- care se bat cu cele “linistitoare” (dar si cu “dubiile intelectuale” ale celui in cauza) sunt rare.
Batalia asta cu “vocile linistitoare” si cu “dubiile intelectuale” este una fara sfarsit, caci mereu apar si vor aparea situatii in care vocile acelea vor incerca sa potenteze dubiile.
LUPTA SI TU ALATURI DE MINE, acum, caci, se pare, sunt cam singura care SPUNE direct, catre AN, rezultatul pe care, iata, il vedem amandoi (chiar daca luam in calcul cauze diferite, ne intalnim pe terenul efectelor).
(Daca te rog sa mi te alaturi ca voce, nu inseamna ca am obosit, sa nu crezi asta. Nici nu renunt- Doamne fereste!- dar nu imi e deloc bine, am o stare recurenta de foarte rau- si, daca am revenit aici, in acea stare, inseamna ca lucrurile sunt foarte grave).
Spune-i si tu ANului, direct, ceea ce i-am spus si eu.
Poate, vor avea curajul sa vina si altii alaturi de noi.
Inca mai e timp, inca ireparabilul nu s-a produs.
@Aya
E o chestie foarte parsiva ce se intampla.
Mie mi-e evident ca guvernul BasescuBoc va fi un fiasco. Si cred ca si lor le e clar acest lucru. Ajunge sa se uita la ce au realizat pozitiv in toata cariera lor. Nimic. Ei stiu doar sa distruga. Problema lor nu e sa previna acest fiasco si sa gaseasca pe cineva cui sa i-l paseze.
Asa ca au pus in miscare toata treaba cu dosarele lui Nastase aflate, cica, in vizorul CE, pentru a-l pregati ca tzap ispasitor. Nu reusim sa atragem fonduri europene? Ei nu ar fi spus ca aceaste lucruri se inampla pentru ca guvernarea lor e incompetenta, inconsecventa si spuerficiala, sau pentru ca Germania si altii vor pentru ei “fondurile UE nefolosite”, ci din cauza justitiei si a lui Nastase. Cu ajutorul unor televiziuni platite in petrol sau uraniu, ar fi reusit sa manipuleze o opinie publica si asa complet dezorientata, care oricum nu se asteapta la ceva bun ci doar la gasirea unui tzap ispasitor.
Ah, ca Romania iese de cacao din toata povestea asta, e adevarat, dar cui ii pasa? Sigur NU celui care i-a “smecherizat” flota care isi aproba acum generos milioane pentru plimbari si turism ecumenic.
Inteleg si pe undeva aprob punctul tau de vedere. Dar in conditiile pe care le-am explicat mai sus, ce alta solutie ar fi avut Nastase? De ce sa nu vedem gestul sau ca o calculata retragere tactica? Si mai e ceva. Spuneai tu doua lucruri: primul ca toate scenariile astea persive merg numai daca respecta un anumit timing; al doilea, ca il admiri pe AN pentru ca e capabil de decizii fulgeratoare, inspirate.
Oare nu ar trebui sa avem mai multa incredere in instinctul politic si in ratiunea lui Nastase si in loc sa il impingem sa se lupte intr-o lupta inegala si fara reguli, mai bine ne-am concentra cum sa comunicam marsavia care se face? Cred ca dat fiind faptul ca decizia e luata deja, e cel mai bun lucru care il putem face.
Iti doresc multa multa sanatate si putere de munca.
Acum se intelege grija pentru evrei si unguri in aceasta tara. Ma intrebam intr-o zi de ce nu mai exista patriotism in tara asta, de ce nu mai exista iubirea de tara, de neam si de valorile sale. Asta se datoreza in mare masura acestor injosiri pe care alesii nostri le fac de ani buni pe la portile marilor puteri. E greu sa ne vedem de treaba aici, sa avem satisfactia lucrului bine facut, sa nu ne batem joc de semenii nostri, sa nu fim mai catolici decat Papa. Nu, ne ducem si cerem ajutor pe la porti straine in loc sa vedem ca ajutorul il putem obtine doar prin noi insine, prin respectul de sine si a semenilor.
Domnule AN, avertizarile mele anterioare cu privire la viitoarele mutari periculoase ale lui Basescu au fost cenzurate si nu au ajuns la dv. Acum cand s-a complicat foarte mult situatia dv. datorita tradarii colegilor din psd in frunte cu Geoana, va recomand sa nu cedati sfatului linistitor al acestor insi fara scrupule. Acestia au uitat de cine au fost adusi in psd iar acum lupta din rasputeri sa va elimine din ecuatie introducandu-l pe basescu pentru inca 5 ani. Mai tarziu vor fi eliminati chiar ei deoarece asa este legea lui basescu si a pdl. Grupul mafiot format in psd nu este agreat de populatie si in curand ei impreuna cu psd vor fi eliminati de pe scena politica a tarii prin votul catatenilor.
AYA are foarte multa dreptate sa nu cereti putinilor colegi loiali din parlament sa va abandoneze. Sunt sigur ca ea are dreptate si este o buna sfetnica pentru dv. fiind si foarte desteapta. BRAVO AYA!
Aya,
), asta fără a ne cunoaşte altfel decât la nivel de conştiinţe şi de… cele câte trei litere sub care am ales a ne afirma conştiinţele cu pricina, în cazul tălică, spuneam, tot aş fi putut răzbate dincolo de obiectiv şi subiectiv, pentru a discerne prin ochi de fan ce anume te-ar fi putut deranja într-o construcţie a mea cu note deliberat accentuate. (n-am ştiut niciodată să-mi ascund plăcerea de (d)rac dibaci într-ale băgatului cozii când e de provocat… va-urma-uri… )
, îi prea tare de cap pentru a se auzi vreodată râzând hi-hi-hi ho-ho-ho la glumele răsuflate ale şăfului ori înălţând ode cuiva doar pentru că ştampila cu care l-a însemnat pe viaţă şireata vulpe zisă Bunicuţa pe dumnealui, ursul devenit… Arogantul, ar indica drumul cel drept de urmat pentru căpuşele amatoare de intrat pe sub pielea puternicilor pădurii. prin urmare aşa-deci, probabil şi pentru că-şi avea în persoana tălică ionul ăla negativ care să-i tot stea cu sula-n coastă turburând armonia corului de yesmeni, a avut grijă să-şi acordeze „auzul” pe alte… frecvenţe…
şi dacă nu aş beneficia de acea doză de empatie ce îmi permite, când chiar îmi doresc asta, să învăţ a privi lumea şi prin ochii „celuilalt”, în cazul tălică, o conştiinţă cu care s-a întâmplat adesea să rezonez până la… rezonanţă (
dar să trec la subiect: dumnealui ANeul, că i-o fi plăcut ori ba, s-a prins la un moment dat că ăsta leo, sindicalistul blogului dupe spusele domniei sale
ş-atunci nu mi-a rămas decât varianta punctării „acordurilor” altora; lucru pe care l-am făcut şi aici, apelând la cuvintele tălică pentru a-mi exprima poziţia, şi niscai fire mai în amonte pe blog, unde am apelat la spusele lui George Şerban ori Augustin pentru a spune ce-am mai spus: în faţa valurilor-valuri de piţifelnici pentru care libertatea personală se clădeşte musai pe încălcarea libertăţilor celorlalţi, repet, sub deviza „DĂ-TE TU, CĂ VENII IO!”, NU SE EZISTĂ EROARE DE TACTICĂ, DE STRATEGIE, DE CE VREŢI VOI, MAI MARE DECÂT PASUL ÎNAPOI!!!
Şi, chiar dacă ştiu că nu e dorinţă, ci doar cum spuneam, aberantă plăcere de a se autoflagela, slăbiciunea asta a ANeului – descrisă mai exact de tălică prin sintagma „dubii intelectuale” – de a face ceea ce duşmanii (era să scriu adversarii, dar de fapt cei pe care dumnealui îi priveşte astfel, normal şi firesc, de fapt îl duşmănesc la modul cel mai profund!) săi nu vor face niciodată: să pună în balanţă considerente ce ţin de lumea lui „ce-i corect e corect”, fair-play, decenţă, cavalerism, interes general, şamd. Or asta, în contextul dat, cu avalanşe de păreri de rău în suflet ţi-o spun, se cheamă SLĂBICIUNE, pentru că fix pe asta mizează şi nemernicii cu pricina!
Mai mult, e extrem de grav faptul că „subiectul” nu învaţă din greşelile proprii, unele enumerate de tălică, şi altele ştiute de toată lumea.
Ştii, nu o dată, după ce m-am apropiat, graţie acestui blog, de omul, conştiinţa pe care eu am ales s-o îmbrac în numele de cod „ANeul”, poate pentru a-l aduce printr-un soi de lupă inversă la dimensiunile mele de măruntă efemeridă, nu o dată, ziceam, m-am întrebat care ar fi fost mersul lucrurilor dacă două personalităţi extrem de puternice precum a ANeului şi a celuilalt savist recent sinucis politic – şi tot prin incapacitatea de a se adapta la arsenalul demolator al paiaţei goale de conţinut de-a ajuns a se visa rege – dacă astfel de personalităţi puternice ar fi putut împrumuta unul de la celălalt din punctele forte, ori măcar să se apropie pentru a forma un tandem ce-ar fi putut muta munţii. Că nici prea năvalnic, nici prea cumpătat nu-i cu scaun la cap a fi în lumea asta a compromisului numită politichie….
Uf, nu mai ţin minte de când nu am mai făcut atâta risipă de vorbe pentru a spune atât de puţin; şi încă pentru a mă repeta, ca orişice profet ratat de predică în pustiu: NU E VREME DE EZITĂRI, NU E VREME DE PAŞI ÎNAPOI! Suntem deja cu spatele la zid! Dacă nu cumva la… prăpastie…
PS
ş-apoi, să nu uităm esenţa: cât de normal e să abdice un om cu principii de la principii (că-n fond asta face ANeul cerând să se renunţe la principiile de drept doar pentru a termina odată bâlciul produs de alţii, lucru care, oricum, nu se va petrece, cum bine au punctat alţii)? i-ar sta fix la fel de bine ca diplomatului ăla de s-a tras în gumari în campanie electorală miticească, parcă Prostănacu-i zice… acu, pe bune, altceva n-avuse mai bun de împrumutat ursul de la prezevenghiul iepuraş de nu mai pridideşte a-l păcăli de niscai ani încoace, decât… era să zic abdicarea de la principii, dar, de unde, că piţifelnicul cu pricina n-a avut aşa ceva din născare, în adeneul lui veriga cu pricina e lipsă…
Când te gândești că pe atunci mai avea România ca Stat și flotă și păduri și irigații și resurse minerale (inclusiv marmură și petrol) și multe industrii care se puteau rentabiliza și altfel decât la fier vechi și stațiuni agricole de cercetare și chiar cercetători și medici și profesori!
Între timp, au învins afaceriștii bișnițari și politicienii cu creier de asfalt
@
Draghi
Tu sa fii cel care transmite acel mesaj demobilizator, care sustine, fie si indirect, ideea retragerii din lupta (parca ai fi una dintre acele “voci linistitoare”!) si incearca sa ma faca sa ma resemnez intrucat “decizia” e luata?
Nu cumva e vorba despre altcineva care scrie sub numele tau?
Draghi, oamenii publici importanti – categorie din care face parte ANul- nu se retrag pentru ca “vor ei” sau “cand vor ei”, pentru ca “s-au saturat” sau mai stiu ce asemenea asa-zise argumente pe care le pot folosi cei neimpicati in viata publica (incluzand, aici, viata politica, desigur).
Oamenii publici importanti NU AU DREPTUL sa ia decizii personale care, prin urmarile lor, i-ar putea prejudicia pe ceilalti, “ne-publici”, fie si luandu-le credinta intr-un reper. Este, daca vrei, o privatiune a oamenilor publici.
Oamenii publici NU AU DREPTUL sa spuna “eu nu (mai) pot”- cand au asumat rolul public, au asumat si capacitatea de a ramane in picioare dincolo de limitele la care, altii, spun ca se duc sa se odihneasca.
Cand un om public face asa ceva, NU mai are ce cauta inapoi, in viata publica, dupa intervalul “de odihna”. Punct!
Oamenii publici NU AU DREPTUL sa capituleze, livrandu-se, de bunavoie (in virtutea “elegantei jocului”) in mainile adversarilor.
O decizie gresita poate fi indreptata prin nepunerea ei in aplicare.
Pentru un om public, este dovada de barbatie politica sa recunoasca faptul ca s-a inselat si sa abordeze alta atitudine, sa ia alta decizie.
Spui ca tot ce putem face este sa spunem unuia si altuia ce nedreptate i se face ANului cu acele dosare, in timp ce- crezi tu- e bine ca el sa se duca, plecand grumazul, cu ochii in pamant si degetele mainilor impletite a neputinta, de bunavoie- fiind clar ca, fara voia lui, nimeni nu il poate duce cu forta- catre “teritoriul” rezervat invinsilor, umilitilor?
Este incredibil ceea ce propui si faptul ca poti incuraja (prin incurajarea “deciziei”, cum o numesti tu) sa ajunga, de bunavoie, pe locul invinsilor!
Iti spun tie, asa cum as spune oricui: m-am batut pentru AN cu modestele mele puteri, i-am ramas statornic aproape.
Daca trebuie sa cada, sa fie cu sabia in mana, luptand, nu predandu-se (pe mine “dubiile intelectuale” si “elegantele politice” nu ma impresioneaza deloc, daca nu reprezinta cai pentru a invinge)!
Dar, daca va alege sa capituleze (asta inseamna “decizia” de a cere Camerei Deputatilor sa voteze “da”) asa cum nu am obosit vreodata sa spun in ce consta mizeria si falsul acelor “dosare”, nu voi obosi sa spun ca s-a retras din lupta.
Si, ca mine, vor fi multi altii.
Va cadea, astfel, pentru mine si pentru cei care gandesc ca mine, poate ultimul “mit al cavalerului” din politica romaneasca.
Eu am incredere in luptatorul Adrian Nastase si in capacitatea sa de a reveni asupra oricarei intentii gresite, asumand faptul ca a gresit (imi amintesc de 2002, cand a avut colosala tarie de a recunoaste public ca ideea declansarii alegerilor anticipate- pe care o sustinuse- fusese una gresita si ca a revenit asupra ei).
Am incredere ca, acum, nu va comite greseala atat de draga de “linistitorilor” (si pe care tu o “intelegi”, facandu-ma sa nu te mai recunosc).
@Aya
Probabil nu m-am facut bine inteles. Cheia mesajului meu e in peunltima fraza: Cred ca dat fiind faptul ca decizia e luata deja, e cel mai bun lucru care il putem face.
Daca ai citit mai din urma ce am mai scris pe tema asta, stii ca eu nu am vrut ca AN sa ia aceasta decizie. Si ca am suferit ca a luat-o.
Consideri insa, sincer, ca o razgandire a lui in acest moment ar mai fi posibila? Ca ar fi altceva decat sinucidere politica? Sincer, nu ma pricep la dinamica politicii, insa cred ca chiar si pentru un novice e evident ca aceasta e o non-solutie.
Ca de obicei atunci cand nu am fost de acrod cu, sau nu am inteles o decizie a lui AN, am hotarat ca si acum a) sa imi spun punctul de vedere, dupa care b) sa am incredere in instinctul lui si c) sa fac tot ce pot pentru a-l sustine in noua situatie.
Nu cred ca e vorba de capitulare aici, ci de adaptare, de regrupare. Daca el a decis ca vrea sa lupte asa, incercand printr-un martiriu liber asumat sa ne arate hidosenia gastii maleficului de la Cotroceni, si micimea noastra a celor care ii toleram, in sperantza de a ne trzi la realitate, ce ar fi trebuit sa fac? Sa incerc sa il conving sa devina Razgandeanu 2?
Ce sanse are acest demers a lui AN? Nu stiu. Am mari dubii. Le-am exprimat aici. Impietrirea din sufletele noastre e mult prea mare. Dar ce alta metoda, decat cea a sacrificiului, stii tu ca functioneaza in fatza RAULUI ABSOLUT, aflat in expansiune exponentiala?
@
Draghi
Sa fim seriosi!
In cazul lui Adrian Nastase, a merge pe gresitul drum de a cere Parlamentului sa se pronunte in favoarea (grotestii !!!) solicitari a Parchetului, NU ar fi, asa cum spui tu, un sacrificiu (poate, doar daca accepta sa fie subiectul unui sacrificiu ritual- ceea ce este inacceptabil, din partea ANului) ci de un gest sinucigas politic.
Eu consider ca avem nevoie de Adrian Nastase viu politic, nu “martirizat”.
Martirii sunt “induiosatori” si uitati imediat, in grabitul secol XXI.
Avem nevoie de Adrian Nastase in ring, ca luptator, nu blocat in urma propriei capitulari, a refuzului de a se mai bate cu o mizerie sistemica.
Nu ma intereseaza sa se gandeasca la trecut despre omul politic Adrian Nastase, care poate rezolva multe, foarte multe.
NU ma intereseaza posibilele regrete si plansete si nici ca majoritatea celor care, acum, il ataca, ar vorbi frumos despre el asa cum vorbesti despre victime din eroare.
Tu propui INCAPATANAREA, in sensul perseverarii in greseala doar pentru ca “asa a spus”. E aberant!
Imi pare nedemn de un om politic sa nu renunte la drumul gresit daca realizeaza greseala.
Este preferabil sa suporte EVENTUALUL (nu sigur!- dar nici macar nu ar conta daca ar fi sigur) asalt PRIN presa, legat de ceea ce tu numesti “razgandirea lui” (in fapt, recunoasterea erorii si actiunea corectiva in consecinta) decat un esec SIGUR daca merge pe drumul la care, mai in gluma, mai in serios s-a referit la un moment dat.
Repet: avem nevoie de Adrian Nastase activ politic.
Or, pentru asta, NU trebuie sa se “predea” (mai ales ca nu are nici un motiv).