Discurs la Reuniunea OSCE, de la Moscova (1991)

In ultimile saptamani, am pregatit,  pentru editura, manuscrisul volumelor 6-7 ale lucrarii mele, “Romania dupa Malta”. Am regasit acolo convorbiri super-interesante cu diversi lideri ai lumii de atunci ( a doua parte a anului 1991) si documente care pot clarifica optiunile exprimate de noi in acele timpuri sau contextul in care “functiona” politica externa romaneasca.. M-am gandit sa public aici, in avanpremiera, unele dintre aceste texte.

Iata, spre exemplu, un discurs pe care l-am prezentat, la Moscova, in 1991 :

“11 septembrie 1991
Discurs rostit de Adrian Năstase, ministru de Externe al României, în şedinţa plenară a Reuniunii CSCE de la Moscova asupra dimensiunii umane.

Domnule preşedinte,
După Reuniunea de la Viena, care a programat prezenta Reuniune de la Moscova, cea de-a treia a Conferinţei asupra dimensiunii umane a CSCE, schimbări uriaşe au avut loc şi continuă să aibă loc în Europa. Ele sunt rezultatul în principal al iradierii neîncetate a filosofiei drepturilor omului, care a contribuit în mod esenţial la dărâmarea treptată a regimurilor totalitare din Europa în ultimii 16 ani. Mai puternică decât bomba atomică, conştiinţa crescândă a milioane de bărbaţi şi femei că principalul obstacol în afirmarea demnităţii umane este comunismul a subminat din interior temeliile ce păreau de nezdruncinat ale regimurilor inumane întemeiate pe opresiuni şi represiuni, pe teamă şi minciună.
Datorită răspândirii irezistibile a ideilor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, reuniunea noastră, pusă în pericol cu mai puţin de o lună în urmă de o tentativă de a întoarce înapoi istoria în URSS, poate avea loc aşa cum a fost programată.
Suntem recunoscători guvernului Uniunii Sovietice pentru ospitalitatea caldă cu care ne înconjoară şi pentru efortul cu totul special menit să asigure facilităţile necesare pentru buna desfăşurare a lucrărilor noastre.
Lovitura de stat eşuată din Uniunea Sovietică, încă proaspătă în memoria noastră, a pus în evidenţă riscurile cu care se poate confrunta în continuare noua Uniune şi în fapt noi toţi. Noi, în România, am privit lovitura de stat cu cea mai mare preocupare şi nu am ezitat să luăm poziţie fermă împotriva ei, reafirmându-ne hotărârea de a merge înainte pe calea procesului democratic, indiferent de împrejurările externe. Pentru prima dată după Revoluţia noastră din decembrie 1989, partidul de guvernământ şi principalele partide de opoziţie şi-au unit glasurile în apărarea realizărilor democratice din ţara noastră. Am fost puternic încurajaţi de dovezile de solidaritate şi sprijin în acele momente dificile care ne-au fost date de un număr de guverne occidentale, precum şi de CEE şi NATO.
În CSCE ne confruntăm cu o situaţie nouă. După ce am pierdut pe unul dintre membrii fondatori, ca urmare a unificării Germaniei – eveniment pe care l-am salutat cu toţii ca pe o schimbare pozitivă în fizionomia Europei – suntem martorii unui fenomen tot atât de pozitiv: creşterea numărului de membri ai CSCE. În luna iunie, Albania s-a alăturat familiei CSCE. Acum statele baltice – a căror prezenţă ca membri cu drepturi depline ai CSCE o salutăm din toată inima – şi-au luat locul legitim la masa noastră comună. Sperăm că, în viitorul apropiat, Republica Moldova, al cărei popor este îndreptăţit la autodeterminare, dar încă luptă pentru recunoaşterea independenţei proclamate la 27 august 1991, va deveni la rândul ei unul din statele participante la CSCE. Am dori ca partenerii noştri în cadrul CSCE să adopte o atitudine echitabilă faţă de toate statele care-şi afirmă în mod legitim independenţa, fără nicio discriminare. După părerea noastră, dublul standard în această materie este de natură să alimenteze instabilitatea în Europa, mai curând decât să o protejeze. Iar dacă, recunoscând dreptul statelor baltice la secesiune, am fost de acord că suntem pregătiţi să lichidăm consecinţele nefaste ale Pactului Molotov-Ribbentrop, nu trebuie să pregetăm să eliminăm toate consecinţele acestuia. Noua Europă nu trebuie să păstreze nici moştenirile naziste şi nici pe cele comuniste.

Domnule preşedinte,
Mecanismul dimensiunii umane al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, ca şi celelalte structuri embrionare de punere în aplicare a prevederilor Actului final de la Helsinki, a fost conceput în urmă cu trei-patru ani, la Reuniunea de la Viena. Era un moment în care opoziţiile fundamentale între societăţile democratice şi cele totalitare se manifestau cu pregnanţă, iar divizarea Europei, deşi atenuată, părea că va mai dura încă mult timp. Este o realitate, şi trebuie să fim conştienţi de ea, că însuşi Actul final de la Helsinki a fost fructul unui compromis şi expresia unei acomodări reciproce temporare dintre Est şi Vest. În aceste condiţii, mecanismul dimensiunii umane şi acţiunea pentru respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fiinţei umane au servit – în mod obiectiv şi justificat – ca o armă pentru subminarea şi demolarea unor structuri politico-statale, incompatibile cu ideile democraţiei şi exigenţele drepturilor omului. Acum, după lichidarea ultimului bastion al ideologiei totalitare şi al intoleranţei politice, s-au creat condiţiile în vederea omogenizării politice a Europei, prin reformarea societăţilor est-europene potrivit principiilor umanismului liberal, pluralismului politic, toleranţei depline şi liberei iniţiative economice.
Cu această speranţă, credem că şi dimensiunea umană a CSCE poate şi trebuie să fie utilizată ca instrument al construirii sau, mai degrabă, al reconstruirii unor societăţi democratice, în special în partea noastră de continent. Aşteptăm de la această reuniune elaborarea şi adoptarea unor recomandări pentru adaptarea preocupărilor CSCE pe planul dimensiunii umane la noile împrejurări şi la obiectivele noi pe care ni le propunem.
Ar urma să facem în aşa fel încât şi acest mecanism să sprijine statele participante în eforturile lor vizând aplicarea uniformă a standardelor europene în materie de drepturi ale omului, îndeosebi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea legislaţiilor naţionale şi creşterea eficienţei mecanismelor interne de promovare şi protecţie a drepturilor omului.
În acest sens, credem că aderarea tuturor statelor participante la CSCE la Convenţia europeană asupra drepturilor omului şi la mecanismul dezvoltat ulterior de Consiliul Europei ar trebui să fie posibilă chiar înainte ca toate statele est-europene să devină membre ale Consiliului. În această privinţă, salutăm propunerea prezentată ieri de distinsul ministru federal pentru Afacerile Externe al Germaniei, domnul Hans-Dietrich Genscher, privind crearea posibilităţii de acces la Curtea Europeană de Justiţie pentru Drepturile Omului pentru toţi cetăţenii Europei, chiar când statul în care ei trăiesc nu este membru al Consiliului Europei. În acest fel vom fi în măsură să realizăm un spaţiu european juridic comun pentru drepturile omului, ceea ce constituie o exigenţă a unităţii europene pe care o dorim cu toţii.
Aşa cum am propus la Reuniunea de la Berlin, din iunie 1991, a Consiliului, o alternativă ar fi stabilirea unei Comisii a CSCE pentru drepturile omului care să funcţioneze până când Consiliul Europei va fi în măsură să preia întreaga componentă privind drepturile omului a procesului CSCE.
O a doua direcţie a acţiunii noastre comune ar urma să fie asigurarea asistenţei internaţionale, în cadrul bilateral şi multilateral, pentru edificarea instituţiilor democratice, pe baza respectării drepturilor omului, îndeosebi în ţările care acum revin pe făgaşul democraţiei şi libertăţii. Este vorba de ceea ce ar putea fi numit drept „pedagogie a drepturilor omului” şi „reeducarea democratică”, ca vectori de legătură între reformele democratice şi respectarea demnităţii şi valorii fiinţei umane. Să fim, cu toţii, conştienţi, în Vest ca şi în Est, că mai este nevoie de timp, de efort de autoperfecţionare – atât la guvernaţi, cât şi la guvernanţi – pentru a ne însuşi regulile jocului politic democratic şi pentru a le respecta şi aplica, dar nu ca rezultat al oprobriului şi constrângerii internaţionale, ci ca rezultat al unui reflex normal de civilitate şi cultură politică. Până la atingerea acestui grad de înţelegere şi educaţie în spiritul democraţiei, simţim încă nevoia unei verificări şi confruntări permanente cu standardele europene, cu opinia şi exigenţele prietenilor noştri din Europa. Avem în vedere, desigur, şi faptul că în acest domeniu toate ţările din partea răsăriteană a continentului au încă multe de făcut, că problematica drepturilor omului este dinamică, precum viaţa, şi prezintă noi faţete, în care fiecare avem de învăţat şi trebuie să acţionăm, chiar dacă condiţiile concrete sunt diferite.
Din acest punct de vedere, mi se par foarte importante recomandările şi procedurile deja convenite la Reuniunea de la Copenhaga şi acceptate prin Carta de la Paris, în ceea ce priveşte asigurarea unor alegeri libere şi corecte pentru organele politice şi legislative din ţările noastre. Punerea în aplicare a acestor recomandări va fi de natură să elimine cauzele unor disensiuni şi fricţiuni între forţele politice aflate în competiţie în ţările est-europene şi să le asigure o atmosferă de încredere, atât pe plan intern, cât şi plan extern, atât de necesară în perioada de tranziţie.
O a treia direcţie a preocupărilor noastre ar trebui să fie asigurarea unei mai bune corelări între mecanismele CSCE şi cele ale Consiliului Europei, prin evitarea suprapunerilor şi prin realizarea complementarităţii de acţiune a acestor două mecanisme, având în vedere că marea majoritate a statelor participante la CSCE sunt sau vor deveni în curând membre ale Consiliului Europei.
Pe un plan mai concret, ne gândim la două domenii specifice cărora guvernele noastre pot şi trebuie să le acorde o atenţie mai mare în contextul dimensiunii umane, dat fiind că ele afectează cel mai tânăr segment al societăţilor noastre – combaterea traficului de droguri prin eforturi concertate şi sporirea încrederii prin multiplicarea eforturilor de dezbatere şi studiu ale tinerilor, precum şi prin îmbunătăţirea educaţiei lor.
Există în prezent câteva foarte importante certitudini în ceea ce priveşte întărirea dimensiunii umane a CSCE. Vorbim cu toţii aceeaşi limbă – limba democraţiei, a pluralismului politic, a primatului dreptului, a alegerilor libere şi corecte, a respectării şi protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ca şi limba liberei iniţiative.
Cu toate acestea, există două pericole care pot pune sub semnul întrebării întregul edificiu al securităţii şi cooperării în Europa.
Unul dintre ele este legat de problemele minorităţilor. Constatăm cu serioasă îngrijorare tendinţe tot mai pronunţate de a recurge la un limbaj care diferă de valorile noastre comune, dezvoltate în documentul de la Copenhaga, şi care, la rândul lor, s-au bazat pe întreaga experienţă postbelică a ţărilor occidentale în domeniul tratamentului acordat minorităţilor. Începe să ni se vorbească, cu diferite ocazii, despre minorităţi „bune” şi „rele”, despre minorităţile „noastre” şi ale „voastre”, despre minorităţi care s-au constituit în secolul XIX şi minorităţi care au apărut în secolul XX, ori despre minorităţi care trăiesc în anumite „condiţii specifice”, toate aceste distincţii sugerând că fiecăreia dintre ele i se aplică standarde diferite. Să fie acesta cazul? Şi de ce? Persoanele aparţinând unor asemenea minorităţi sunt toate fiinţe umane, care ar trebui să se bucure de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi concetăţenii lor. Putem noi să acceptăm cu adevărat ca, în vreme ce se conturează un principiu al nediscriminării în ceea ce priveşte protecţia individului, să apară un principiu al discriminării în ceea ce priveşte minorităţile?
Mai mult decât atât, asistăm la o tendinţă de a scoate problematica drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor din contextul drepturilor omului şi de a o aduce în zona politicului sau de a o asocia cu frontierele statale existente. Lăsând la o parte faptul că o asemenea tendinţă nu are niciun temei în principiile Actului final de la Helsinki, nu trebuie să o acceptăm datorită faptului că ea comportă riscul de a ne duce înapoi la politicile interbelice, al căror deznodământ, aşa cum este cunoscut, l-a constituit cel de-al Doilea Război Mondial.
Toate acestea reprezintă o sursă de serioasă îngrijorare pentru noi. În vreme ce recunoaştem pe deplin că sunt încă multe de făcut pentru a se asigura protecţia drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor, credem cu putere că abordarea corectă a acestor probleme este cea indicată de documentele CSCE. Aceste documente tratează minorităţile ca parte integrantă a societăţilor în care ele trăiesc, fără a le supune niciunui „droit de regard” din partea unei alte societăţi, altul decât cel legat de respectarea generală a angajamentelor CSCE privind drepturile omului. Îndepărtarea de la această abordare este greşită, după părerea noastră, şi nu poate pricinui decât încordare, confruntare şi conflict.
Documentele CSCE stabilesc standarde europene înalte în ceea ce priveşte drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor. Suntem de părere că atenţia şi eforturile noastre trebuie să se concentreze asupra aplicării integrale a acestor standarde în întreaga zonă a CSCE. Includem aici şi diversele tipuri de supraveghere a aplicării angajamentelor existente. Dacă ne străduim să asigurăm nediscriminarea în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului în toate ţările noastre, trebuie să nu admitem discriminarea nici în ceea ce priveşte protecţia persoanelor aparţinând diverselor minorităţi. Se înţelege de la sine că ceea ce este bun pentru Europa în privinţa drepturilor minorităţilor este bun şi pentru România. Tot ceea ce am dorit este să vă împărtăşim preocuparea noastră faţă de o stare de lucruri ale cărei consecinţe sunt imprevizibile.
Un al doilea pericol pe care nu-l putem ignora fără riscuri serioase îl constituie marele decalaj economic care există între ţările occidentale, pe de o parte, şi cele răsăritene şi URSS, pe de altă parte. Dacă nu se diminuează treptat, acest decalaj va submina instaurarea democraţiei în această parte a continentului. Consecinţele crizei economice care afectează în măsură diferită fiecare ţară din Est nu reprezintă nici pe departe o problemă exclusiv est-europeană.
Să ne gândim, spre exemplu, la fluxul migraţionist spre Vest, care poate fi considerat prima dintre aceste consecinţe şi care reprezintă o importantă sursă de xenofobie. Ar fi de dorit, după părerea noastră, ca raportul emigraţie-imigraţie să fie înscris printre subiectele noastre de interes comun în cadrul dimensiunii umane a CSCE. Considerăm că în cadrul CSCE este cazul să acordăm o atenţie sporită interfeţei dintre dezvoltarea politică democratică şi stabilitatea economică în zona Europei Răsăritene.
Noile instituţii ale CSCE au fost deja puse la încercare în legătură cu criza acută din una dintre ţările vecine nouă, Iugoslavia, unde mecanismul de urgenţă, încă timid, al CSCE a putut fi văzut la lucru. Cu toate că rolul pe care el l-a jucat nu s-a putut încă dovedi decisiv, ne punem mari speranţe în găsirea unei soluţii negociate crizei iugoslave în eforturile întreprinse de Comunitatea Economică Europeană, pe care le salutăm în modul cel mai sincer.
Astăzi, când ultimele reminiscenţe ale ideologiei totalitare în Europa se prăbuşesc, principala sarcină care ne revine este de a accelera tranziţia democratică în Europa de Răsărit şi în noua Uniune Sovietică. Acest proces poate fi susţinut printr-o nouă abordare a modului de funcţionare a mecanismului CSCE pentru dimensiunea umană şi a scopurilor sale. În general, suntem în favoarea iniţiativelor vizând întărirea acestui mecanism în care includem şi crearea instituţiei observatorilor şi raportorilor speciali. Salutăm orice propunere care urmăreşte promovarea aplicării angajamentelor CSCE în domeniul drepturilor omului. În acest context, sugerăm ca Reuniunea de la Moscova să examineze şi posibilitatea ca mecanismul dimensiunii umane să nu fie limitat numai la misiunea de a asigura că sunt create condiţii corespunzătoare pentru exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ci şi să contribuie mai mult la îmbunătăţirea efectivă a activităţii organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale din Europa de Est în domeniul drepturilor omului.
Edificarea unor societăţi civile puternice în ţările est-europene şi dezvoltarea unei culturi politice autentice reprezintă un larg câmp pentru o abordare co-operativă a mecanismului CSCE pentru dimensiunea umană. Datorită unei asemenea abordări, cetăţenii pot deveni şi mai conştienţi de drepturile şi îndatoririle lor. Ei vor şti mai bine cum să se organizeze şi să acţioneze pentru a împiedica încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi pentru a judeca pe cei aflaţi la putere nu după vorbele şi promisiunile lor, ci după faptele lor.
Acum, când sămânţa revoltei legitime împotriva opresiunii a ajuns la maturitate şi democraţia se reinstaurează în drepturile sale în Europa de Răsărit, dimensiunea de cooperare a CSCE trebuie să devină mai vizibilă în activitatea mecanismului dimensiunii umane. Aceasta deoarece, la urma urmelor, însuşi procesul CSCE trebuie să fie la înălţimea noului climat european căruia i-a dat viaţă. De aceea, poate că a sosit timpul să deschidem o nouă pagină în istoria dimensiunii umane a CSCE.”

Ne-a parasit Grigore Vieru

Am aflat, la Londra, ca Grigore Vieru a plecat de langa noi si m-am oprit, in mijlocul drumului, pentru a pastra clipa mea de reculegere pentru cel care a fost un inger trimis sa ne povatuiasca in faptele noastre de fratie din ultimile decenii. Pelegrin al Unirii, martor si confident al spiritualitatii romanesti, sunt convins ca ne va sfatui, pe mai departe, de acolo de la conclavul de istorie si poezie, dintre nori.

L-am intalnit de zeci de ori, am schimbat nenumarate carti cu dedicatii fratesti – cum spunea el atat de des. Desi au ramas multe lucruri pe care nu ni le-am spus sau pe care (eu, noi) nu am stiut sa i le ascultam. Vorbea, de fiecare data, cu modestia celui care nu vrea sa raneasca prin cuvintele sale.

Ultima data,  ne-am intalnit la MIZIL (!), unde a participat, in urma cu trei luni, la Zilele Orasului Mizil, organizate de Primarul Emil Proscan. A vorbit sfatos, dar si cu modestia lui obisnuita, intrand in dialog cu Fanus Neagu (aflat la spital) si cu Adrian Paunescu. A spus cateva cuvinte despre cartea pe care o lansam acolo. Stateam langa el, pe scena, si-mi dadea aceeasi impresie dintotdeauna : isi cerea scuze ca exista. Dorea, puternic insa, ca mesajul pe care il purta sa ajunga la toti fratii lui, de pe ambele maluri ale Prutului. O fi ajuns oare?

Dumnezeu sa-l odihneasca.

Raspunsuri

sorin gyorgyfalvi, nu am prins aceea declaratie a domnului Isarescu. Sper ca semnificatia ei sa fie alta.

Draghy, stai putin. Obiectiv vorbind – dezmatul trebuie oprit. Metodele pentru a o face trebuie mai bine gandite. Fiindca, orice ar crede cineva, nu cred ca e dezmat de pilda un salariu de 8 milioane de lei vechi pentru o asistenta maternala care este si pensionara.

M3, unele lucruri trebuie sa ramana, deocamdata, inauntru. Pentru ca asa este corect si eficient.

Petrache Lupu Poni, diversiune sa fie dar sa stiu si eu, ca doar pe mine ma acuzi. Deci, sa inteleg ca politica editoriala a blogului nu va satisface? Astept cu interes sugestii.

Harabula, este vorba, din cate stiu, de posturi neocupate.
PS: avem in mod evident pareri diferite despre teste si reusitele lor. Apropo, modificarile de Constitutie nu se fac impreuna cu jumatati (de ce vrei tu)…

Neagu G., treaba asta cu lichele nu este asa simpla cum s-ar putea crede.

Neinfectat de comunism, eu imi amintesc putin diferit istoria recenta. Din cate stiu, domnul Croitoru este membru al PD-L.

Romaniavesela (ce gluma amara), m-am pronuntat asupra ordonantei in discutie. Sper ca destul de clar. Important nu este daca ma reprezinta pe mine, ci pe cine reprezinta.

Marcus, sunt sigur ca niste baieti ar fi incantati de verificarea in realitatea a scenariului propus de tine. Sau este o predictie?

Gheorghe, intre a nu putea si a nu vrea exista o diferenta. Eu nu spun ca cineva nu vrea, dar….

Cezar Pesclevei, cam multa dezamagire pentru tine. Sincer, imi pare rau, in ciuda calificativelor pe care mi le adresezi. Probabil ca sunt multi ca tine in aceea parte, desi ma indoiesc de faptul ca toti s-au indragostit subit de CPT.

I.Nicolae, intrebarile tale sunt absolut legitime. La unele dintre ele sper ca ti-a raspuns partidul, prin reactia sa. In ciuda a ceea ce pot crede unii, inclusiv despre mine, nimeni nu vede numai conspiratii, apropo de „hramul” cuiva.

Ionborgo, impartasesc o buna parte din ingrijorarile tale.

Herdesm, sunt de acord cu afirmatiile tale, dar pana la punctul in care iti pot spune ca nu tot ceea ce se vede este si tot ceea ce se intampla.

Cezar, in ceea ce priveste tineretul, sunt perfect de acord cu tine, dar despre cine vorbim? In alta oridine de idei, dar referitor la acelasi comentariu al tau: cum definesti tu conceptul de „grup conservator”?

Cmorosanu, pertinente observatiile tale. Cu siguranta PSD va avea un raspuns.

Marinela, un ministru este om politic si se bucura de o sustinere politica. Asta e tot ce iti pot spune, cu amendamentul ca fara competenta nu facem nimic. Cred ca in perioada 2000-2004 s-a vazut acest lucru, desi au aparut unele costuri de alta natura.

Tio, puterea in Romania nu se mai castiga si exercita in ultimul timp doar pe cai formale. Ba da, imi plac tinerii, i-am promovat, dar nu am considerat niciodata varsta ca fiind o virtute.

Spiridus, sunt perfect de acord ca altele sunt prioritatile de moment ale Romaniei. Nimeni nu le ignora pe celelalte, dar nici sa dam de o parte problemele stringente nu se poate.

Mihai Manu, inteleg ca iti plac SF-urile.

C.M., da-mi si mie voie sa nu ii inteleg pe altii.

Nu trageti in pensionari

Am senzatia ca in anumite cercuri ale puterii cineva are ceva cu pensionarii. Mai intai a fost ordonanta ce interzice cumularea pensiei cu salariul de la stat. O masura care e corecta intr-o lume ideala, dar care pedepseste gratuit pe cei multi care insearca sa supravietuiasca. Acum aflu despre un memorandum semnat, se pare, de ministrul Finantelor care ii obliga pe functionarii publici ce au indeplinit conditiile de pensionare sa iasa la pensie. O masura a carei logica as putea sa o inteleg daca nu ar presupune, ca si cea anterioara, tratarea la gramada, fara nicio nuanta si fara nicio urma de diferentiere a unor oameni despre a caror competenta si eficienta nu vorbeste nimeni. Urmeaza probabil ridicarea pragului de pensionare. Daca tot sunt atat de multi varstinici dornici si apti sa munceasca si dupa ce au iesit la pensie de ce sa nu ne gandim si la asa ceva. La un moment dat a existat “moda” pensionarii anticipate!

Incep sa cred ca a fi pensionar in Romania anului 2009 devine un handicap si o mare nenerocire care se poate intampla cuiva. Acesti oameni par a fi prigoniti, haituiti, vanati de parca ar fi cei mai mari infractori. Este adevarat ca exista dezechilibre in sistem; unele chiar mari. Este adevarat ca unii au profitat de retelele sociale de care dispun pentru a apuca cu doua maini din portia care  se cuvenea altuia. Dar toate aceste cazuri se cunosc. De aceea cred ca se poata actiona chirurgical, punctual, pentru ca altfel riscam sa provocam dezechilibre si mai mari.

Sper ca noul guvern sa fi invatat ceva din experienta acestor prime masuri si sa fie mult mai atent si mai responsabil in cazul Legii bugetului. Este valabil inclusiv pentru ministrii PSD care ar trebui sa nu uite ca se afla la guvernare intr-o formula politica justificata de criza economica pe care o traversam. Prin urmare, scopul Executivul trebuie sa fie acela de a sprijini populatia, in primul rand pe cei vulnerabili sa depaseasca mai usor acest moment dificil. Cred ca e mai bine sa vorbesc acum despre aceste lucruri si nu dupa ce Legea bugetului va fi finalizata si depusa la Parlament.  

 

P.S. Cred ca va trebui sa declansam o dezbatere nationala despre cum trebuie tratate exceptiile. Fiindca nu sunt deloc de acord cu Traian Basescu in ce priveste exceptiile. Lui Basescu ii aduc aminte ca esenta unei democratii sta tocmai in exceptii si nu in tratarea tuturor cu aceeasi masura. Impunerea unei reguli a unanimitatii ar inseamna ca minoritatile nu conteaza si ca nu trebuie tratate special. Dimpotriva, elementul central al democratiei sta in nuante si exceptii. Care, pe baza unui principiu general, se aplica diferentiat fiecarui caz in parte. Sistemul regulii unice, oricat de atractiv ar parea, este apanajul unor gandiri totalitare. De altfel cele mai multe legi cuprind exceptii in legatura cu aplicarea lor pentru conditii de varsta, de gen, eventuale handicapuri, etnicitate, studii etc.

Marea Neagra la Chatham House (II)

 M-am gandit ca ar fi bine sa adug cateva cuvinte despre Chatham House, cladirea identificata cu Institutul regal de relatii internationale, pe care l-a adapostit timp de aproape 9 decenii. Institutul a fost creat in 192o si isi desfasoara activitatea in St James’ Square la Londra.

Functionarea sa este asigurata de un consiliu si are trei presedinti – cate unul din partea fiecarui partid politic parlamentar.

Directorul actual al Institutului este Dr Robert Niblett, un cunoscut specialist in relatii transatlantice. Dr Niblett ne- a primit in biroul sau de la Chatham House, impreuna cu Jeremy Sherr, directorul Programului pentru Rusia si Eurasia, unde am discutat despre proiecte viitoare intre Fundatia europeana Titulescu si Chatham House si, desigur, despre liniile posibile ale politicii viitoare americane si impactul lor asupra Zonei Marii Negre.

Ne-a facut placere ca la reuniunea noastra a participat si Malcolm Rifkind, membru al Camerei Comunelor si fost ministru de externe al Marii Britanii.

Marea Neagra la Chatham House (I)

 Ieri, de la ora 9 dimineata pana seara tarziu, s-a desfasurat, la Londra, seminarul pe care Fundatia Europeana Titulescu l-a organizat impreuna cu Institutul Regal de relatii internationale – Chatham House. A fost a doua manifestare organizata cu Chatham House – Programul Rusia si Eurasia, dupa reuniunea de la Bucuresti, de anul trecut. Temele au vizat interesele nationale si regionale in si din zona, in cadrul unor implicatii de securitate mai largi. Au fost prezentate expuneri in legatura cu evolutiile din Rusia, Turcia, Georgia, Ucraina, Caucazul de sud. De asemenea s-a discutat despre “geo-economie” si securitatea energetica sau despre integrarea euro-atllantica (sfarsitul drumului?).

Au participat 60-70 de diplomati si experti din Marea Britanie( de la diferite universitati si institutii) dar si din Bulgaria, Ucraina, Georgia, Turcia si evident din Romania. De la noi au participat, in afara de mine, Adrian Severin, Sergiu Celac si Alex Serban – care au avut prezentari si interventii foarte apreciate. Au fost prezenti si reprezentanti ai Comisiei Europene si ai unor institutii intenationale interesate de situatia regionala, de la Marea Neagra.

Voi reveni cu comentarii. Deocamdata, adaug, la aceasta scurta prezentare, cuvantul meu de salut la deschiderea reuniunii de ieri. 

“Bună dimineaţa.

Excelenţe, doamnelor şi domnilor,

Sunt încântat să mă aflu astăzi aici.  Fundaţia Europeană Titulescu este bucuroasă şi se simte privilegiată să fie co-sponsor al acestui important eveniment.

Putem afirma că organizarea acestei întâlniri ACUM răspunde imperativelor momentului prin care trecem. În regiunea Mării Negre, după războiul de cinci zile dintre Rusia şi Georgia, întreruperea furnizării de gaze către Europa prin Ucraina, a provocat o a doua criză în decurs de numai şase luni. Atât problema gazelor cât şi consecinţele conflictului  ruso-georgian sunt departe de a fi rezolvate şi ele trebuie să se stingă.

De aceea, este important că avem, la această masă, unii dintre cei mai buni specialişti atât din regiune cât şi din afara ei pentru a dezbate aceste probleme. Nu cred ca există un loc mai bun pentru aceasta dezbatere  decât Institutul Regal de relatii internationale din Londra - Chatham House.  Sunt bucuros să aflu că, recent, Institutul a fost cotat drept cea mai bună structură de analiză (think tank) din lume,  în afara Statelor Unite. Va felicit pentru acest succes remarcabil.

Unii dintre dumneavoastră aţi fost prezenţi si  la seminarul, organizat în decembrie, la Bucuresti, cu privire la Ucraina. Îmi face plăcere să remarc rolul  important pe care l-a jucat Chatham House si atunci prin contribuţia domnului James Sherr, care a făcut o excelentă prezentare a tentativelor de depăşire a disensiunilor interne din Ucraina.  Este pentru prima data insa când organizăm impreuna un astfel de eveniment la Londra şi, tinand seama de interesul Programului Rusia şi Eurasia în Regiunea Mării Negre, sper să fie doar începutul unui parteneriat pe termen lung. România are o expertiza bogata  în  problemele legate de Marea Neagră şi, de aceea, ţara noastră, în calitatea sa de membru al Uniunii Europene şi al NATO, poate juca un rol important în implementarea unei politici realiste şi raţionale pentru securitatea şi stabilitea din regiune.

O astfel de abordare necesită insa o gândire clară şi cumpătată. În primul rând, trebuie să avem o definire exacta a propriilor noastre interese şi trebuie să fim guvernaţi de ele.   Pentru a le promova e necesar să creăm relaţii şi mecanisme, atât diplomatice cât şi comerciale. Să nu-i învinovăţim pe alţii pentru evidenţierea propriilor noastre contradicţii şi limite.

În ultimele două decenii, au avut loc multe evolutii în Europa. In mod special in Europa Centrală, NATO şi Uniunea Europeană au contribuit, în forme diferite şi în avantajul tuturor, la consolidarea stabilităţii  statelor din această regiune, situaţie de neimaginat cu 20 de ani în urmă.

Totuşi, nu putem închide ochii la faptul că plăcile tectonice ale politicii mondiale continuă să se deplaseze şi că ne aflăm într-o situaţie nouă şi complexă asupra căreia, totusi, de două secole, se incearca gasirea unui raspuns: dacă Rusia şi Turcia, două ţări riverane Mării Negre, pot fi integrate în Europa institutionala.. De asemenea, nu este clar dacă Ucraina va rămâne un stat de frontieră, aşa cum s-a întâmplat în mare parte din istoria ei, sau dacă va fi în măsură să-si exprime o vocaţie europeană.

Desigur, Rusia, Turcia şi Ucraina sunt ţări foarte diferite şi necesită, de aceea, abordări diferenţiate din partea vecinilor lor europeni, tinand cont de faptul ca orientarea lor viitoare poate  avea implicaţii profunde pentru vecinii lor apropiaţi şi pentru Europa, în ansamblul ei.

În calitate de reprezentant al „Noii Europe”,  sunt convins că o mare influenţă “gravitaţională” remanentă este conservată pe continentul nostru şi ca este important ca Europa să acţioneze cu hotărâre şi cu încredere în zonele periferice. Aceasta impune opţiuni strategice precise. Nu trebuie să continuăm să acţionăm ca şi cum aceste optiuni de strategie ar putea fi puse întotdeauna în responsabilitatea Statelor Unite. 

Deşi sunt optimist în privinţa acţiunii rapide a noii administraţii americane în direcţia îmbunătăţirii relaţiilor cu aliaţii europeni importanţi şi in ceea ce priveste o noua dinamica a NATO,  Statele Unite au nevoie ca Europa să acţioneze cu mai multă responsabilitate, împreună cu Washingtonul, pentru rezolvarea  multiplelor provocări în materie de securitate. Nicăieri acestea nu sunt mai puternic resimţite ca în domeniul energiei. Mă aştept, de aceea, ca problema energiei să constituie si astăzi una din temele noastre centrale. 

Permiteţi-mi, in final, să adaug că îi sunt foarte recunoscător lui James Sherr şi performantei sale echipe pentru depăşirea dificultăţilor organizatorice  pe care le presupune prezenţa noastră aici.

Împreună cu toţi participanţii,  sper să ne bucurăm de o dezbatere vie şi deschisă care sa ne  permita o înţelegere mai profundă a problemelor atât de complexe pe care le abordăm.”

 

 

EURO 10

Saptamana asta, mai precis marti, s-au aniversat in mod oficial la Bruxelles zece ani de cand Uniunea Europeana a introdus moneda unica europeana. Atentie! Nu este vorba despre aparitia fizica a euro. Cred ca aniversarea celor zece ani despre care vorbeam ne ofera si noua un moment pentru a ne gandi mai mult la ceea ce inseamna intrarea Romaniei in zona euro. Criza economica, sau mai exact desfasurarea ei de pana ne-a oferit dovezi mai mici sau mai mari cu privire la avantajele dobandite de catre statele care au aderat la euro. Nu cred ca gresesc afirmand ca cea mai mare parte a analistilor economici au recunoscut ca statele din zona euro s-au descurcat cel mai bine. In fapt, avem cazuri de tari ale UE care nu au adoptat moneda unica, dar se gandesc foarte serios sa faca acum acest lucru (Marea Britanie, unde caderea lirei complica mult situatia economica, este una dintre ele). Mai mult, avem situatii in care tari ce nu au dorit participarea la proiectul european iau in calcul posibilitatea de a deveni  membre ale UE.Sunt constient ca pentru multi tema euro este una controversata. Chiar si la noi, unde trecerea la euro este privita ca un eveniment indepartat, sau chiar foarte indepartat, nu cred ca acest subiect este neinteresant. Este suficient sa ne uitam la cursul euro pentru a vedea cat de actual este. Se speculeaza deja foarte mult despre ce ar trebui sa faca sau sa nu faca oamenii care au credite in euro si pentru care rata devine tot mai mare. Totusi, ma astept ca despre acest subiect sa se discute si din perspectiva renuntarii la un anumit tip de identitate. Sincer, eu cred ca problema adoptarii sau non adoptarii monedei europene este una economica. Decizia are si un caracter politic, dar ea este luata, in primul rand, pe baza unor analize economice. La acest moment, pentru cine nu stie, Romania si-a luat angajamentul de a indeplini toate criteriile necesare pentru a putea adopta moneda unica europeana, cel mai tarziu, in anul 2014. Despre data, (fiindca eu cred ca se poate si mai devreme) alta data…Deci, decizia politica a fost luata, iar ceea ce se intampla in aceasta perioada pare sa argumenteze in favoarea acestei decizii.

Ceea ce se decide pe hartie depinde insa de ceea ce se intampla in economie. Nu stiu daca cititorii acestui blog mai au nevoie sa le spun eu care sunt criteriile pentru a adopta moneda unica europeana. Ce este important de spus, si trebuie spus, este faptul ca Romania este, din pacate, departe de a indeplini aceste criterii. Pentru a le atinge sunt multe lucruri de facut, si nu neaparat lucruri populare. Obiectivul strategic ramane insa acela de a deveni o economie pe deplin puternica, iar aderarea la euro poate fi privita ca o confirmare a unui standard la care am ajuns. Acest obiectiv strategic este de atins. Restul va fi un bonus.

Constitutia lui Basescu

Nu am dorit sa fac prea multe comentarii despre “tezele” noii Constitutii, anuntate de catre Traian Basescu, pentru urmatoarele motive :

1. Nu cred ca revizuirea Constitutiei reprezinta, in acest an, o prioritate pentru romani chiar daca ea se gaseste pe agenda personala a lui Basescu, in ideea ca referendumul pentru aprobarea ei ar trebui sa se desfasoare odata cu alegerile prezidentiale. In aceasta perioada, consider ca oamenii politici si guvernul trebuie sa puna accentul  pe gasirea solutiilor la problemele economice si sociale  grave determinate de criza economica si de cresterea somajului.

2. Procedura de revizuire, prevazuta de art 150 din Constitutie, stabileste – asa cum am aratat – o alta succesiune a fazelor revizuirii.

3. Mi se pare inadmisibil ca dintre toti marii profesori si specialisti in drept constitutional ce au participat la elaborarea Constitutiei din 1991, niciunul sa nu participe la activitatea Comisiei, sub pretextul, probabil, ca se doreste “introducerea de sange proaspat” in Constitutie.

4. Ioan Stanomir, profesor la Facultatea de stiinte politice, in varsta de 36 de ani,  este prezentat in Wikipedia ca fiind un “critic literar, publicist si politolog roman contemporan”. Daca vreti sa vedeti cat de “obiectiv” si “independent” politic este, va rog sa consultati articolele lui din colectia Revistei 22, din 2006 pana acum.

5. Asa ca nu are rost sa comentez Raportul Comisiei sau temele propuse revizuirii de catre Basescu. Apropo, nu am aflat daca, tinand seama ca “nimeni nu este mai presus de lege”, odata cu eliminarea imunitatii pentru demnitari (care, de altfel, a fost eliminata prin revizuirea din 2003), Basescu ar fi propus si eliminarea imunitatii absolute pentru Presedintele Romaniei, cea care a permis suspendarea urmaririi penale pentru el in cazul “Flota”?!

6. Ramane, asadar, cum am stabilit.

PS  Stiu, desigur, si datorita faptului ca, dupa alegerile parlamentare, Basescu, in patru randuri, a vorbit despre “imixtiunea parlamentului in justitie” si despre nevoia “finalizarii” dosarelor din Parlament pana in vara (transferand, prin interpusi, acest mesaj si in exterior), atacurile impotriva mea vor continua. Stiu acest lucru dar imi voi spune parerea in continuare in ceea ce priveste cauza primordiala de scandal, de haos si de dezbinare din Romania – Traian Basescu. Nu m-ar mira, spre exemplu, ca, pentru a enerva conducerea Psd,  Basescu sa-i propuna lui Gabriel Oprea un post de consilier la Cotroceni, ceea ce, fara indoiala, Oprea nu ar accepta.

Reuniune la Londra

Incepand de astazi, voi participa, la Londra, la o reuniune organizata de Chatham House impreuna cu Fundatia Europeana Titulescu, avand ca tema noile conditii si interese in regiunea Marii Negre.

Va voi tine la curent cu dezbaterile ce vor avea loc acolo.

Revizuirea Constitutiei

Am inteles ca, astazi,  o comisie numita de Traian Basescu va anunta liniile de revizuire a Constitutiei.

Curios din fire, m-am dus la textul Constitutiei sa revad procedura. Aceasta procedura este prevazuta in art 150 :

   “Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de Presedintele Romaniei LA PROPUNEREA GUVERNULUI….”

(De atfel, chiar si Constitutia Frantei, care contine prerogative mai extinse pentru presedintele tarii, stabileste, in art 89, ca “presedintele Republicii, la recomandarea Primului-ministru… are dreptul de a initia amendamente (la Constitutie”. In plus, comisia Balladur , care a redactat, anul trecut,textul proiectului de lege constitutionala pentru modernizarea institutiilor celei de-a V-a republici, era o comisie TRANSPARTINICA)

Si atunci m-am intrebat ; oare, in aceste saptamani, intre adoptarea ordonantei privind cumulul pensiei cu salariul si numirea secretarilor de stat, sa fi avut timp guvernul Boc sa elaboreze tezele unei revizuiri a Constitutiei – pe care sa le prezinte lui Traian Basescu sau Traian Basescu , in calitate de adevarat sef al guvernului ii va prezenta lui Emil Boc, din curtoazie, deciziile sale de modificare a Constitutiei si-i va cere sa asume raspunderea guvernului  in Parlament pe o noua Constitutie, mai buna si mai dreapta?

 

Pentru comparatie, va reamintesc cum s-a procedat in timpul regimului “autoritar” Iliescu- Nastase, in 2003, atunci cand s-a revizuit Constitutia. S-a format o comisie parlamentara speciala care a examinat toate propunerile de revizuire si le-a retinut pe cele care aveau sansa de a obtine doua treimi din voturi in cele doua camere. Apoi, guvernul a preluat, formal, aceste texte pe care le-a inaintat Presedintelui Romaniei, care a transmis, oficial, proiectul de lege in Parlament. Proiectul de lege a fost aprobat de catre parlamentari si  a fost supus, ulterior aprobarii prin referendum.

Concluzie : dezbaterea publica pe tema revizuirii Constitutiei si initiativa legislativa  trebuie sa porneasca de la Guvern (sau de la parlamentari) si nu de la Presedinte .  Mai conteaza insa aceste lucruri  in Romania regimului Basescu?

PS  Astazi, Traian Basescu ii sugera lui Emil Boc – care ar putea fi indisciplinat – ca daca guvernul nu-i transmite textul de modificare a Constitutiei, atunci el  ar putea sa primeasca un astfel de text de la parlamentari (un  sfert dintre ei) sau de la 500000 de cetateni cu drept de vot, pentru a initia procedura in Parlament. Fals. In cazul initiativei parlamentarilor sau al initiativei cetatenesti, acestea merg direct in Parlament,, nu mai merg la Presedinte.