Interviu Vocea Americii – 2 oct. 1991

Iata  si un interviu din perioada 1991:

2 octombrie 1991

Interviu acordat de Adrian Năstase, ministru de Externe al României, postului de radio american „Vocea Americii”.

 

Î.: Vizita dv. la Adunarea Generală a ONU şi Washington a coincis cu evenimentele violente din Bucureşti şi demisia guvernului Roman. Cum consideraţi că recentele evenimente au afectat imaginea României?

R.: Răspunsul este simplu. Din păcate aceste evenimente au afectat în mod serios imaginea României în străinătate provocând oarecare dezamăgire, în cel mai bun caz un sentiment de neînţelegere faţă de sensul evoluţiei evenimentelor. Totodată, este important, acesta fiind unul dintre mesajele pe care am încercat să le transmit, faptul că ele fac parte dintr-un proces, din păcate inerent, în cadrul unor evoluţii post revoluţionare. Ele reprezintă acele replici inerente de după un cutremur foarte profund, replici care duc, până la urmă, la epuizarea energiilor negative legate de frustrări şi probleme. Din păcate, aceasta este situaţia, trebuie să trăim cu ea, trebuie să nu dramatizăm lucrurile şi trebuie să-i facem pe ceilalţi să ne înţeleagă, să privească aceste lucruri ca făcând parte dintr-un proces de schimbare a mentalităţilor. În acelaşi timp, trebuie să se mai înţeleagă şi greutăţile pe care le întâmpinăm în realizarea unor reforme economice şi de democratizare a societăţii.

Î.: Totuşi, aceste evenimente par să arate existenţa mai multor grupuri de putere şi de influenţă: salariaţi nemulţumiţi, forţe de ordine, foştii privilegiaţi, minerii, demonstranţi, păturile cele mai direct afectate de reforme. Cum apreciaţi acest fapt?

R.: Cred că existenţa unor astfel de grupuri de influenţe diferite ale unor centre, chiar de putere diferite, este absolut normală, ea ţine de construirea unei societăţi democratice, unde, în mod inevitabil, apare o contradicţie de interese, opţiuni şi interese economice diferite, deci, acest lucru mi se pare normal. Singurul lucru anormal este faptul că între ele confruntarea se face în afara unui cadru democratic. Acest lucru, este, în primul rând, periculos, şi nefiresc pentru cel care priveşte dinafară. În acelaşi timp, dacă vorbim despre pondere, eu cred că valoarea unui argument, de bunul simţ şi de convingere, el nu trebuie neapărat să ţină de violenţa de limbaj sau atitudini. De aceea, cred că în confruntările dintre diferite argumente ale unor diferite grupuri de presiune, o discuţie civilizată trebuie să constituie dimensiunea dominantă.

Î.: Care consideraţi că sunt mobilurile acestor grupuri de interese, care par să fie în rivalitate?

R.: Probabil că aşteptaţi un comentariu în legătură cu mobilurile minerilor care au venit la Bucureşti. După părerea mea, care am fost la distanţă, este vorba de probleme economice şi nemulţumiri legate de nivelul şi standardul de viaţă. Acest fapt este un lucru pe care orice guvern viitor va trebui să-l ia în considerare. Nu este nevoie doar de o schemă perfectă sau cvasiperfectă a unei reforme de schimbare, ci şi să se ţină cont de capacitatea de anduranţă, de capacitatea de suportare din partea diferitelor categorii sociale. Aici, însă, intervine un alt element important şi anume acela că orice reformă trebuie să-şi găsească sprijinul nu numai în încrederea publică internă, ci şi într-un sprijin politic şi economic extern deosebit de serios. De asemenea, trebuie să subliniem că, în afară de sprijinul prin intermediul experţilor şi de un sprijin de idei, comunitatea financiară internaţională nu a sprijinit într-o suficientă măsură eforturile de schimbare economică din România.

Î.: Ţinând cont că criza politică este de scurtă durată, iar cea economică de o durată mult mai lungă, cum consideraţi, ca ministru de Externe, obţinerea acestor credite şi îndreptarea imaginii României?

R.: În primul rând, trebuie asigurată continuitatea contactelor şi legăturilor stabilite cu instituţiile financiare internaţionale, cu unele guverne, iar aici efortul nostru este, în mod special, de a menţine aceste legături astfel încât ele să poată fi reactivate oricând, iar noul guvern să poată să funcţioneze. În cazul în care aceste legături s-ar rupe, s-ar crea o situaţie politică de izolare, care ar fi foarte gravă, în special prin implicaţiile pe care acestea le-ar avea asupra aspectului financiar, resursele financiare fiind absolut necesare pentru realizarea unor condiţii de viaţă cât de cât normale în perspectiva iernii care se profilează şi, în al doilea rând, pentru realizarea unei decolări economice, pe care o dorim, pentru a putea realiza procesul de modernizare la întreprinderi, în felul acesta reuşindu-se găsirea unor soluţii.

Î.: Cum vedeţi viitorul românilor de peste Prut?

R.: Aceasta este una dintre cele mai dificile întrebări şi, totodată, una dintre cele mai apropiate şi serioase probleme ale noastre. După părerea mea, o analiză a acestor aspecte este strâns legată de evoluţiile din URSS şi, în acelaşi timp, de evoluţiile europene. De asemenea, este vorba de înţelegerea unor probleme foarte acute din Basarabia. Aici, sunt, de asemenea, unele chestiuni conflictuale şi care îşi aşteaptă un răspuns în timp. În acelaşi timp, România trebuie să ţină seamă de interesele politice aflate în zonă, de problemele ce pot să apară în legătură cu unele percepţii legate de aprehensiunile unor state vizând unirea României cu Basarabia. Toate aceste elemente trebuie, alături de dimensiunea noastră de suflet, să ne dea cadrul general de analiză la care trebuie să se adauge şi istoria. Trecutul nu este prea clar, viitorul reprezintă un spaţiu al dorinţelor, prezentul trebuie să fie în zona politicului inteligent şi responsabil astfel încât să putem să realizăm în acest moment o acţiune în limitele acceptabile, pentru a obţine o deplină liberalizare a frontierelor dintre România şi Moldova, o intensificare a relaţiilor economice, o acţiune de încurajare a recunoaşterii în străinătate a independenţei Europei, care are nevoie să se aşeze bine pe propriile picioare, astfel încât să fim pregătiţi pentru momente viitoare, când lucrurile ar putea fi privite dintr-o altă perspectivă.