Marea Neagra la Chatham House (I)

 Ieri, de la ora 9 dimineata pana seara tarziu, s-a desfasurat, la Londra, seminarul pe care Fundatia Europeana Titulescu l-a organizat impreuna cu Institutul Regal de relatii internationale – Chatham House. A fost a doua manifestare organizata cu Chatham House – Programul Rusia si Eurasia, dupa reuniunea de la Bucuresti, de anul trecut. Temele au vizat interesele nationale si regionale in si din zona, in cadrul unor implicatii de securitate mai largi. Au fost prezentate expuneri in legatura cu evolutiile din Rusia, Turcia, Georgia, Ucraina, Caucazul de sud. De asemenea s-a discutat despre “geo-economie” si securitatea energetica sau despre integrarea euro-atllantica (sfarsitul drumului?).

Au participat 60-70 de diplomati si experti din Marea Britanie( de la diferite universitati si institutii) dar si din Bulgaria, Ucraina, Georgia, Turcia si evident din Romania. De la noi au participat, in afara de mine, Adrian Severin, Sergiu Celac si Alex Serban – care au avut prezentari si interventii foarte apreciate. Au fost prezenti si reprezentanti ai Comisiei Europene si ai unor institutii intenationale interesate de situatia regionala, de la Marea Neagra.

Voi reveni cu comentarii. Deocamdata, adaug, la aceasta scurta prezentare, cuvantul meu de salut la deschiderea reuniunii de ieri. 

“Bună dimineaţa.

Excelenţe, doamnelor şi domnilor,

Sunt încântat să mă aflu astăzi aici.  Fundaţia Europeană Titulescu este bucuroasă şi se simte privilegiată să fie co-sponsor al acestui important eveniment.

Putem afirma că organizarea acestei întâlniri ACUM răspunde imperativelor momentului prin care trecem. În regiunea Mării Negre, după războiul de cinci zile dintre Rusia şi Georgia, întreruperea furnizării de gaze către Europa prin Ucraina, a provocat o a doua criză în decurs de numai şase luni. Atât problema gazelor cât şi consecinţele conflictului  ruso-georgian sunt departe de a fi rezolvate şi ele trebuie să se stingă.

De aceea, este important că avem, la această masă, unii dintre cei mai buni specialişti atât din regiune cât şi din afara ei pentru a dezbate aceste probleme. Nu cred ca există un loc mai bun pentru aceasta dezbatere  decât Institutul Regal de relatii internationale din Londra - Chatham House.  Sunt bucuros să aflu că, recent, Institutul a fost cotat drept cea mai bună structură de analiză (think tank) din lume,  în afara Statelor Unite. Va felicit pentru acest succes remarcabil.

Unii dintre dumneavoastră aţi fost prezenţi si  la seminarul, organizat în decembrie, la Bucuresti, cu privire la Ucraina. Îmi face plăcere să remarc rolul  important pe care l-a jucat Chatham House si atunci prin contribuţia domnului James Sherr, care a făcut o excelentă prezentare a tentativelor de depăşire a disensiunilor interne din Ucraina.  Este pentru prima data insa când organizăm impreuna un astfel de eveniment la Londra şi, tinand seama de interesul Programului Rusia şi Eurasia în Regiunea Mării Negre, sper să fie doar începutul unui parteneriat pe termen lung. România are o expertiza bogata  în  problemele legate de Marea Neagră şi, de aceea, ţara noastră, în calitatea sa de membru al Uniunii Europene şi al NATO, poate juca un rol important în implementarea unei politici realiste şi raţionale pentru securitatea şi stabilitea din regiune.

O astfel de abordare necesită insa o gândire clară şi cumpătată. În primul rând, trebuie să avem o definire exacta a propriilor noastre interese şi trebuie să fim guvernaţi de ele.   Pentru a le promova e necesar să creăm relaţii şi mecanisme, atât diplomatice cât şi comerciale. Să nu-i învinovăţim pe alţii pentru evidenţierea propriilor noastre contradicţii şi limite.

În ultimele două decenii, au avut loc multe evolutii în Europa. In mod special in Europa Centrală, NATO şi Uniunea Europeană au contribuit, în forme diferite şi în avantajul tuturor, la consolidarea stabilităţii  statelor din această regiune, situaţie de neimaginat cu 20 de ani în urmă.

Totuşi, nu putem închide ochii la faptul că plăcile tectonice ale politicii mondiale continuă să se deplaseze şi că ne aflăm într-o situaţie nouă şi complexă asupra căreia, totusi, de două secole, se incearca gasirea unui raspuns: dacă Rusia şi Turcia, două ţări riverane Mării Negre, pot fi integrate în Europa institutionala.. De asemenea, nu este clar dacă Ucraina va rămâne un stat de frontieră, aşa cum s-a întâmplat în mare parte din istoria ei, sau dacă va fi în măsură să-si exprime o vocaţie europeană.

Desigur, Rusia, Turcia şi Ucraina sunt ţări foarte diferite şi necesită, de aceea, abordări diferenţiate din partea vecinilor lor europeni, tinand cont de faptul ca orientarea lor viitoare poate  avea implicaţii profunde pentru vecinii lor apropiaţi şi pentru Europa, în ansamblul ei.

În calitate de reprezentant al „Noii Europe”,  sunt convins că o mare influenţă “gravitaţională” remanentă este conservată pe continentul nostru şi ca este important ca Europa să acţioneze cu hotărâre şi cu încredere în zonele periferice. Aceasta impune opţiuni strategice precise. Nu trebuie să continuăm să acţionăm ca şi cum aceste optiuni de strategie ar putea fi puse întotdeauna în responsabilitatea Statelor Unite. 

Deşi sunt optimist în privinţa acţiunii rapide a noii administraţii americane în direcţia îmbunătăţirii relaţiilor cu aliaţii europeni importanţi şi in ceea ce priveste o noua dinamica a NATO,  Statele Unite au nevoie ca Europa să acţioneze cu mai multă responsabilitate, împreună cu Washingtonul, pentru rezolvarea  multiplelor provocări în materie de securitate. Nicăieri acestea nu sunt mai puternic resimţite ca în domeniul energiei. Mă aştept, de aceea, ca problema energiei să constituie si astăzi una din temele noastre centrale. 

Permiteţi-mi, in final, să adaug că îi sunt foarte recunoscător lui James Sherr şi performantei sale echipe pentru depăşirea dificultăţilor organizatorice  pe care le presupune prezenţa noastră aici.

Împreună cu toţi participanţii,  sper să ne bucurăm de o dezbatere vie şi deschisă care sa ne  permita o înţelegere mai profundă a problemelor atât de complexe pe care le abordăm.”