Interviu Vocea Americii – 2 oct. 1991

Iata  si un interviu din perioada 1991:

2 octombrie 1991

Interviu acordat de Adrian Năstase, ministru de Externe al României, postului de radio american „Vocea Americii”.

 

Î.: Vizita dv. la Adunarea Generală a ONU şi Washington a coincis cu evenimentele violente din Bucureşti şi demisia guvernului Roman. Cum consideraţi că recentele evenimente au afectat imaginea României?

R.: Răspunsul este simplu. Din păcate aceste evenimente au afectat în mod serios imaginea României în străinătate provocând oarecare dezamăgire, în cel mai bun caz un sentiment de neînţelegere faţă de sensul evoluţiei evenimentelor. Totodată, este important, acesta fiind unul dintre mesajele pe care am încercat să le transmit, faptul că ele fac parte dintr-un proces, din păcate inerent, în cadrul unor evoluţii post revoluţionare. Ele reprezintă acele replici inerente de după un cutremur foarte profund, replici care duc, până la urmă, la epuizarea energiilor negative legate de frustrări şi probleme. Din păcate, aceasta este situaţia, trebuie să trăim cu ea, trebuie să nu dramatizăm lucrurile şi trebuie să-i facem pe ceilalţi să ne înţeleagă, să privească aceste lucruri ca făcând parte dintr-un proces de schimbare a mentalităţilor. În acelaşi timp, trebuie să se mai înţeleagă şi greutăţile pe care le întâmpinăm în realizarea unor reforme economice şi de democratizare a societăţii.

Î.: Totuşi, aceste evenimente par să arate existenţa mai multor grupuri de putere şi de influenţă: salariaţi nemulţumiţi, forţe de ordine, foştii privilegiaţi, minerii, demonstranţi, păturile cele mai direct afectate de reforme. Cum apreciaţi acest fapt?

R.: Cred că existenţa unor astfel de grupuri de influenţe diferite ale unor centre, chiar de putere diferite, este absolut normală, ea ţine de construirea unei societăţi democratice, unde, în mod inevitabil, apare o contradicţie de interese, opţiuni şi interese economice diferite, deci, acest lucru mi se pare normal. Singurul lucru anormal este faptul că între ele confruntarea se face în afara unui cadru democratic. Acest lucru, este, în primul rând, periculos, şi nefiresc pentru cel care priveşte dinafară. În acelaşi timp, dacă vorbim despre pondere, eu cred că valoarea unui argument, de bunul simţ şi de convingere, el nu trebuie neapărat să ţină de violenţa de limbaj sau atitudini. De aceea, cred că în confruntările dintre diferite argumente ale unor diferite grupuri de presiune, o discuţie civilizată trebuie să constituie dimensiunea dominantă.

Î.: Care consideraţi că sunt mobilurile acestor grupuri de interese, care par să fie în rivalitate?

R.: Probabil că aşteptaţi un comentariu în legătură cu mobilurile minerilor care au venit la Bucureşti. După părerea mea, care am fost la distanţă, este vorba de probleme economice şi nemulţumiri legate de nivelul şi standardul de viaţă. Acest fapt este un lucru pe care orice guvern viitor va trebui să-l ia în considerare. Nu este nevoie doar de o schemă perfectă sau cvasiperfectă a unei reforme de schimbare, ci şi să se ţină cont de capacitatea de anduranţă, de capacitatea de suportare din partea diferitelor categorii sociale. Aici, însă, intervine un alt element important şi anume acela că orice reformă trebuie să-şi găsească sprijinul nu numai în încrederea publică internă, ci şi într-un sprijin politic şi economic extern deosebit de serios. De asemenea, trebuie să subliniem că, în afară de sprijinul prin intermediul experţilor şi de un sprijin de idei, comunitatea financiară internaţională nu a sprijinit într-o suficientă măsură eforturile de schimbare economică din România.

Î.: Ţinând cont că criza politică este de scurtă durată, iar cea economică de o durată mult mai lungă, cum consideraţi, ca ministru de Externe, obţinerea acestor credite şi îndreptarea imaginii României?

R.: În primul rând, trebuie asigurată continuitatea contactelor şi legăturilor stabilite cu instituţiile financiare internaţionale, cu unele guverne, iar aici efortul nostru este, în mod special, de a menţine aceste legături astfel încât ele să poată fi reactivate oricând, iar noul guvern să poată să funcţioneze. În cazul în care aceste legături s-ar rupe, s-ar crea o situaţie politică de izolare, care ar fi foarte gravă, în special prin implicaţiile pe care acestea le-ar avea asupra aspectului financiar, resursele financiare fiind absolut necesare pentru realizarea unor condiţii de viaţă cât de cât normale în perspectiva iernii care se profilează şi, în al doilea rând, pentru realizarea unei decolări economice, pe care o dorim, pentru a putea realiza procesul de modernizare la întreprinderi, în felul acesta reuşindu-se găsirea unor soluţii.

Î.: Cum vedeţi viitorul românilor de peste Prut?

R.: Aceasta este una dintre cele mai dificile întrebări şi, totodată, una dintre cele mai apropiate şi serioase probleme ale noastre. După părerea mea, o analiză a acestor aspecte este strâns legată de evoluţiile din URSS şi, în acelaşi timp, de evoluţiile europene. De asemenea, este vorba de înţelegerea unor probleme foarte acute din Basarabia. Aici, sunt, de asemenea, unele chestiuni conflictuale şi care îşi aşteaptă un răspuns în timp. În acelaşi timp, România trebuie să ţină seamă de interesele politice aflate în zonă, de problemele ce pot să apară în legătură cu unele percepţii legate de aprehensiunile unor state vizând unirea României cu Basarabia. Toate aceste elemente trebuie, alături de dimensiunea noastră de suflet, să ne dea cadrul general de analiză la care trebuie să se adauge şi istoria. Trecutul nu este prea clar, viitorul reprezintă un spaţiu al dorinţelor, prezentul trebuie să fie în zona politicului inteligent şi responsabil astfel încât să putem să realizăm în acest moment o acţiune în limitele acceptabile, pentru a obţine o deplină liberalizare a frontierelor dintre România şi Moldova, o intensificare a relaţiilor economice, o acţiune de încurajare a recunoaşterii în străinătate a independenţei Europei, care are nevoie să se aşeze bine pe propriile picioare, astfel încât să fim pregătiţi pentru momente viitoare, când lucrurile ar putea fi privite dintr-o altă perspectivă.

Raspunsuri

Inainte de aceasta runda de raspunsuri, as vrea sa spun cateva cuvinte despre evenimentul tragic care s-a petrecut recent la Brasov. Va spun sincer, acest comentariu imi este starnit de indignarea pe care am simtit-o fata de multe opinii exprimate in sectiunile de comentarii la articolele de pe Internet. La Brasov, un om a murit pentru ca a dorit sa isi ajute niste semeni. Acest gest a fost tratat de multi, nu ma refer la jurnalisti, ci la cei care comentau sub anonimat cazul, inclusiv pe bloguri, intr-un mod batjocoritor. Nu vreau sa scriu aici ce mi-a fost dat sa citesc, dar nu pot sa nu imi exprim repulsia fata de o astfel de atitudine. Oameni buni, cat de des ati vazut astfel de gesturi? Ganditi-va foarte bine inainte sa oferiti un raspuns. Pentru mine, decizia luata de acest om este semnul ca putem fi o societate normala, ca altruismul si spiritul de sacrificiu nu au murit odata cu greutatile. Celor care prin opinia lor au desconsiderat un astfel de gest, nu le pot transmite decat un singur lucru: Sa va fie rusine!

Radu Alexandru, nu stiu daca s-ar putea gasi resursele care sa sustina un sistem de Educatie asa cum il descrii tu. Nu cred in privatizarea totala a Invatamantului.

 Exasperat:
1. Desemnarea se va face in forurile statutare, adica in Congres. Cand? Graba strica treaba.

2. Si mie imi este teama de acelasi lucru, tocmai de aceea insist asupra problemei.

3. Probabil, tuturor.

4. Eu sper ca multi dintre ei au in vedere „The Big Picture”, dar poate nu toti vedem la fel tabloul.

5. Felicitari acelor lideri.

 Harabula, sper ca nu imi porti pica. Un loc pe lista se gaseste oricand.

PS: Ce stie Draghy despre tine incat imi recomanda sa ai un numar mare de subordonate?

 Aditz, mie nu mi-a placut niciodata prea mult utilizarea expresiei „isi merita soarta”. PS: Iti mult sincer pentru sustinere.

 Aura1st, bine ai venit in blogosfera. Blog de fan sau de titular?

 Neinfectat de comunism, daca tu crezi ca aceea este solutia pentru iesirea din criza, poate merita luata in considerare.

 Carol, ingrijorarea este un fenomen normal. Poate nu si in lumea zeilor cinici, dar asta  nu mai este deja problema mea. Cred ca tu ma urmaresti destul de rar.

 Samanul, in mod evident situatia nu este grava doar in Prahova. De fapt, apropo de discutiile din aceste zile pe tema resurselor, ma intreb de ce nu vorbeste aproape nimeni despre faptul ca multe dintre cele mai grele lovite judete sunt si cele mai sarace.

 Harabula, rolul unui deputat nu este numai sa aprobe si sa propuna legi. Si controul parlamentar asupra executivului poate fi important. Lucrurile nu sunt atat de reduse. Importanta discutiilor informale nu trebuie, nici ea, neglijata. In mod evident ca este nevoie de solidaritate de la nivel central catre nivelul local. Te-ai gandit ca poate rolul deputatului poate fi important tocmai pentru a initia acea discutie despre care vorbesti?

 Multetequila, in ultimul timp si eu imi pun aceleasi intrebari ca tine: ghinion sau oportunitate?

 Instalatorule, daca toata lumea ar fi capabila sa produca la trei dimineata propuneri si idei precum ale tale…. Ca intotdeauna, le iau in considerare si le folosesc acolo unde pot. Crede-ma cand iti spun ca ma ajuta.

 Cezar Pesclevei, tu glumesti sau pur si simplu esti nestatornic? Sa inteleg ca daca ar fi campanie electorala ai putea sa iti schimbi optiunea de vreo 30 sau 40 de ori, pe putin? E prea mult.

 Draghy, nu am nimic impotriva kiltului. Cam atat…

 Dorel, am mai spus, nu cred in sintagma: „ne meritam soarta”. Simplul fapt ca ti-ai spus opinia arata ca tu nu iti meriti soarta si probabil cea mai mare parte a oamenilor vad ca si tine lucrurile.

 C.M., sunt perfect de acord cu tine in ceea ce priveste posturile din administratie.

 Zeus, iti faci iluzii legate de libertate si lipsa de control. In multe cazuri, acum, se scrie dupa dictare, inclusiv din documente nepublice. Asa ca….

 Eu si nu Tu (Salem Only), daca ma intrebi pe mine unde era DNA atunci, iti pot spune un singur lucru: isi facea treaba, care treaba nu are legatura cu intrebarile tale.

 ALM, as fi si eu curios asa, pentru istorie, din cauza cui ar trebui gasit un „acar paun”. Asta ca o completare a ceea ce iti spuneam joi.

Buget de criza

Avem Buget. Nu o lege, ci un proiect pe care insa putem discuta, si pe care trebuie sa discutam in Parlament. Orice comentariu trebuie sa plece de la realitatea evidenta ca avem un proiect de buget de criza. Ce trebuie sa facem intr-o astfel de situatie: sa reducem cheltuielile, sa colectam mai eficient taxele si impozitele, sa incurajam investitiile (pentru mentinerea si chiar, daca va fi posibil, cresterea locurilor de munca), sa stimulam (prin inovatie) exporturile, sa demaram  lucrarile  in infrastrutura si sa-i sprijim pe cei mai vulnerabili in fata crizei, adica pe cei cu venituri reduse.

Nu lansez aici panacee sau solutii miraculoase de “tratere” a crizei. Exprim insa punctul de vedere al unui social-democrat. In aceasta calitate nu pot sa nu remarc urmatoarele:

• - PSD a promis introducerea pensiei minime garantata, iar aceasta va fi introdusa, cu o valoare de 350 lei, in doua transe;
• - PSD a promis compensarea medicamentelor pentru cei cu venituri reduse, iar acestea vor fi compensate cu 90% din pret pentru pensionarii cu venituri lunare mai mici de 600 de lei;
• - PSD a promis majorarea subventiilor pentru agricultura, iar guvernul a decis ca subventia la hectar sa fie de 104 euro plati directe, la care se adauga subventii pentru sectorul zootehnice, irigatii, culturile de camp.

Lista poate continua. Sigur ca imi veti spune ca PSD a promis in campanie mult mai mult. Iar eu o sa va dau dreptate, fiindca desi s-a facut un prim pas, el nu este inca suficient.

Constient de faptul ca proiectia bugetara pe 2009 nu poate fi perfecta si ca nu poate multumi pe toata lumea, nu pot totusi sa nu remarc faptul ca cea mai mare parte a sectorului bugetar si ma gandesc aici la medici, la profesori, sau la simplii functionari publici raman destul de descoperiti in fata crizei. Guvernul poate controla salariile celor din sistemul public, dar poate el interveni pe piata pentru a controla si pretuile, adica pentru a mentine puterea de cumparare? Evident, nu. De aceea, majorarea de 5% este inca departe de ceea s-a promis in campanie.

Fara indoiala ca, si in acest caz, functioneaza argumentul invocat mai sus: suntem in primul an de guvernare; pana in 2012 avem timp sa respectam si legea care ne obliga sa majoram salariile profesorilor. Crede totusi cineva ca perioada de criza se va incheia brusc la finele lui 2009, iar de anul urmator economia romaneasca va incepe sa duduie ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?

 

Sa fim totusi optimisti! Una peste alta, avem buget. Sper din tot sufletul ca toate calculele pe care le-au facut Videanu, Pogea and co. sa fie corecte (stiu, asa am crezut si despre calculele lui Tariceanu). Sper ca previziunile guvernului in ceea ce priveste inflatia sau veniturile bugetare sa se adevereasca. Vreau sa cred ca aceasta constructie bugetara este sustenabila. Fiindca, daca nu va fi, problemele care vor aparea vor fi imense.

Mi se pare totusi ciudat, desi intr-o anumita masusa explicabil, faptul ca  guvernul PSD-PDL-Predoiu, cand vorbeste despre greselile ultimilor patru ani, arunca responsabilitate exclusiv pe umerii PNL. Din cate imi aduc eu aminte, in perioada 2005-2006, la guvernare a participat si PDL! Sigur ca, din punctul de vedere al comunicarii, PSD se afla in situatia ingrata de a nu putea critica prea tare o guvernare din care a facut parte PDL – ar putea parea necolegial – si in acelasi timp, nu poate vorbi despre “faptele de guvernare” din 2001-2004, din eleganta, pentru a nu-i pune intr-o situatie delicata pe colegii de la PDL, care atunci erau intr-o opozitie constructiva. 

PS  In legatura cu proiectul de buget, dupa ce am vazut o parte din cifre, ma intreb de ce nu s-a mers pe un deficit de 3-3,5%, in loc de 2%, care, in opinia mea, va fi greu de respectat si ar putea antrena, mai tarziu, o rectificare bugetara, ceea ce nu va intari credibilitatea guvernului. Coborand  in acest an deficitul de la 5,2% la  3% sau chiar 3,5% iar in anii viitori, gradual, la 3 apoi 2,5%, respectiv 2%, procesul ar fi fost mai credibil, mai util pentru investitii si mai usor de aplicat. Parerea mea…

11 septembrie (!) 1991- Convorbire cu Boris Pankin

Nefiind in tara,  lucrez mai linistit la manuscrisul volumelor 6 si 7 din “Romania dupa Malta”. Iata un nou fragment din notele pe care le-a luat ambasadorul Traian Chebeleu la intalnirea mea cu ultimul ministru de externe al URSS, Boris Pankin. Evident unul dintre subiecte era soarta Tratatului cu URSS, semnat cu cateva luni inainte.

11 septembrie 1991
Convorbirea lui Adrian Năstase, ministru de Externe al României, cu Boris Pankin, ministru de Externe al URSS:

Dorinţa ambelor părţi de a continua relaţiile bilaterale. Discuţii tête-à-tête şi nevoia unor contacte personale permanente.
Adrian Năstase a prezentat sensibilitatea opiniei publice din România în relaţiile cu URSS (asociată cu ideea comunistă) şi arată că lucrurile s-au schimbat, că datele problemei sunt modificate. Cu atât mai mult este important să avem discuţii deschise în legătură cu problemele noastre, încât să putem stabili relaţii de bună vecinătate. Din acest punct de vedere este important să clarificăm şi să rezolvăm mai multe probleme.
În ceea ce priveşte Tratatul bilateral, considerăm că este în continuare importantă stabilirea unei legături juridice, dar am aflat că ei negociază şi vor semna formule diferite pentru articolul 4 din tratatul nostru cu Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia. Este evident că Parlamentul României nu va accepta să ratifice tratatul într-o formulă diferită de celelalte tratate în ceea ce priveşte această clauză. De aceea, i-am propus să introducem şi în tratatul nostru clauza pe care ei o vor accepta în tratatele cu celelalte ţări. Boris Pankin a fost de acord, urmând ca după semnarea tratatelor respective să-i trimit o scrisoare prin care să îi solicit renegocierea clauzei respective.
Am ridicat şi problema Insulei Şerpilor, despre care nu avea detalii, şi i-am propus formula cunoscută, cu ignorarea insulei în delimitarea platoului continental.
În ceea ce priveşte Tezaurul, de asemenea, i-am spus că ar fi important un gest din partea lor, tot pe formula cunoscută – să identificăm 2-3 piese pe care să le restituie, urmând ca echipe de experţi să continue în România şi în URSS cercetarea arhivelor şi să organizăm ulterior o discuţie pe această temă.
În legătură cu aceste ultime două probleme, a rămas ca ambasada noastră la Moscova să-i transmită lui Boris Pankin o Pro-memoria cu elementele necesare privind problemele respective.
I-am prezentat punctul nostru de vedere privind Republica Moldova, subliniind faptul că nu este vorba de o unire iminentă şi că noi sprijinim o politică de independenţă pentru Moldova în contextul dezvoltărilor constituţionale din URSS. I-am explicat sensibilitatea acestei chestiuni pentru opinia publică din România şi necesitatea de a dezamorsa  poziţiile extremiste atât în România, cât şi în Republica Moldova.
Am stabilit să păstrăm o legătură permanentă în aceste chestiuni, în special prin telefon, urmând ca în anumite situaţii în care există critici posibile ale părţii sovietice să ne sune pentru a încerca o mediere în problemele respective în Republica Moldova.
Referitor la situaţia din Transnistria, am solicitat sprijinul lor pentru o abordare rezonabilă.
I-am adresat invitaţia de a vizita România şi urmează să-i confirm în scris această invitaţie, pe care a acceptat-o, urmând să stabilim perioada vizitei.
Boris Pankin a menţionat că în perioada 1968-1969, când era redactor şef la „Komsomolskaia Pravda”, a fost în România, când l-a cunoscut pe preşedintele Ion Iliescu, despre care are o părere excelentă, considerând că încă de atunci era reprezentantul unei noi gândiri.
Urmează o discuţie, la care participă şi ambasadorul Vasile Şandru.
Terminăm la ora 24.00.

N.B. Si in aceste volume vor fi sute de documente si de relatari privitoare la momente extrem de importante  de politica externa si internationala din perioada 1990-1992.

Dorin Petrisor face desene pentru DNA

Suparati ca am scris la Comisia europeana pentru a intreba daca este normal ca raportorii Comisiei sa se uite in dosarele pe care le face Daniel Morar, procurorii acestuia , se pare ca au transmis un rezumat si desene  la Cotidianul, pentru a explica, in felul lor mincinos, acuzatiile formulate impotriva mea, prin rechizitoriu, in dosarul finantarii campaniei electorale din 2004. Smecheria obisnuita.

M-a deranjat insa titlul articolului, semnat de Dorin Petrisor, care anunta o concluzie mincinoasa, nesocotind prezumtia de nevinovatie – in ciuda pozitiilor exprimate in acest sens de catre Traian Basescu si faptul ca informatiile de la DNA nu au fost puse in oglinda cu pozitia mea, solicitandu-mi-se comentarii, pentru a se prezenta o abordare obiectiva.

De aceea, la inceputul saptamanii viitoare, voi depune o plangere penala impotriva numitului Dorin Petrisor.

PS  Mentionez ca, pana in acest moment, eu – spre deosebire de ziarul Cotidianul – nu am intrat inca in posesia Rechizitoriului. Interesant, nu?

Modernizare sau stagnare?

„O Romanie moderna inseamna, in primul rand, o Romanie europeana. Procesul de integrare in structurile europene este de abia la inceput. Avem obiective ambitioase de natura economica si sociala, pe care trebuie sa le urmarim consecvent.” Iata, un adevar de bun simt, chiar daca exprimat mai tarziu decat ar fi fost cazul. Autorul acestui citat este nimeni altul decat Traian Basescu,cel  care a descoperit, dupa indelungi cautari (mai precis, dupa un mandat intreg, pe care, intr-un fel, recunoaste singur ca l-a irosit), a descoperit deci ca Romania trebuie sa se indrepte spre modernizare. Eu spun mai mult de atat – modernizarea este insusi proiectul national pe care ar fi trebuit sa-l punem in aplicare, dupa aderarea la Uniunea Europeana.

Criza politica  din ultimii patru ani  nu isi gaseste cauzele doar in rivalitatile dintre partide si politicieni, ci si in faptul ca tot ceea ce functionase, pana la un moment dat, drept factor de unitate, sau macar de temperare a orgoliilor si ambitiilor personale, a disparut.  Ma refer la aderarea la UE  si la intrarea in NATO pe care, mai mult sau mai putin, clasa politica si societatea le-au acceptat ca necesare si au depus eforturi pentru ca aceste obiective sa fie atinse. Aderarea la structurile euroatlantice a fost un prim proiect national care, odata indeplinit, a lasat, se pare,  clasa politica fara repere. Ca prim-ministru ce a condus un Guvern implicat in cele mai dificile momente ale procesului de aderare la UE si NATO, am anticipat faptul ca, daca nu constientizam faptul ca drumul Romaniei nu se incheie in 2002 sau in 2007, ne vom trezi intr-o „gaura neagra”. Intrarea Romaniei in mod formal in familia statelor UE nu reprezinta in realitate decat o jumatate de proiect sau chiar numai un instrument pentru modernizare, pe care ar fi trebuit s-o definim ca singurul proiect post aderare cu adevarat important.

Cand am decis sa candidez la Presedintia Romaniei, in 2004, am plecat la drum constient de faptul ca misiunea noului sef de stat,dar si a guvernului ce avea sa vina era aceea de a face pasi mari pe calea modernizarii. Istoria ne-a dus insa mai curand pe drumul dezbinarii, iar modernizarea a ramas doar o chestiune de context, o preocupare mai mult a mediului privat decat a statului. In viziunea mea, modernizarea este, in primul rand, procesul de reducere a decalajelor economice si sociale dintre noi si cele mai dezvoltate state europene. Imbunatatirea calitatii vietii romanilor nu reprezinta o problema de statistica, ci una in care sta cheia evolutiilor ulterioare, la toate nivelurile.

In lucrarea „Romania europeana”, publicata in 2007, in care am reluat temele prioritare ale campaniei mele electorale din 2004, am descris o mare parte din viziunea mea despre modernizare. Am extras aici doar cateva dintre aspectele pe care le subliniam atunci si las la latitudinea judecatii voastre sa decida validitatea acelor idei.. Revenind in prezent, cred ca trebuie sa intelegem ca actuala situatie economica nu este si nu poate fi definitorie pentru evolutia pe termen mediu si lung a Romaniei. Daca vom considera acest moment ca fiind marele test, nu pot spune decat ca vom gresi profund. 

Din pacate, in ultimii patru ani, guvernarile de dreapta au distrus platforma pe care o construisem, cu greu, pentru a declansa procesul unei modernizari accelerate, bazata pe integrarea euroatlantica. Asistam acum, mai curand, la ceea ce as denumi, STAGNARE si chiar la riscul intrarii in recesiune. Intrarile pe terenul guvernului ale presedintelui jucator, razgandirile prezidentiale sustinute de tot felul de “dontologi” sau miliardari de carton, amatorismul unor decizii intempestive ce urmaresc un cumul intre politica “sangelui pe pereti” cu cea a “sangelui proaspat” in instalatie genereaza, in interior dar si in exterior, perceptia unei tari care se deplaseaza in propria sa istorie din perete in perete, nereusind sa iasa din labirintul propriei sale neputinte. 

PS: As vrea sa cred ca cei care vorbesc acum despre modernizare sunt sinceri, dar momentul ales pentru a exprima astfel de pozitii imi trezeste indoieli. Nu este suficient sa te prefaci intr-o zi ca esti Cuza, in alta ca esti Carol I, Ferdinand, I.C. Bratianu, Kogalniceanu, Balcescu, Titulescu sau orice alta personalitate care a marcat istoria Romaniei.  Conteaza ce poti face, nu ce te poti preface ca esti!

Semnal de alarma – peste 3000 de disponibilizati in Prahova

Am aflat cu ingrijorare ca Petrom a anuntat disponibilizarea a 3000 de anagajati din toata tara. Incepand cu 1 februarie. Nu se cunoaste inca numarul celor afectati din Prahova.

Se stie insa faptul ca alti 3165 de oameni vor fi dati afara la alte 23 de firme, tot la nivelul intregului judet. Pe site-ul AJOFM Prahova (http://www.prahova.anofm.ro/ratasomaj.html) se mentioneaza ca, la 31 decembrie 2008, in judetul pe care il reprezint in Parlament erau peste 12.000 de someri. Un simplu calcul arata ca, daca i-am adauga doar pe cei 3000 care urmeaza a fi trimisi in somaj de cele 23 de companii (fara a-i lua in calcul si pe potentialii disponibilizati de  la Petrom), totalul persoanelor fara locuri de munca ar creste cu peste 25% fata de nivelul inregistrat la finalul anului trecut. Aceasta ar reduce numarul de salariati din judet la doar 190.000, alti 110.00 fiind ocupati in alte forme de munca. Adica, in alta filosofie bugetara, mai putin de 3 din 8 prahoveni vor fi platitori de taxe si impozite.

Nu sunt dintre cei care nu isi aduc aminte ce au promis in campania electorala si stiu ca oamenii ne-au votat sperand in pastrarea locurilor de munca. Nu pot sa nu vad, spre exemplu, ca de la societatea Aplast Ceptura vor fi disponibilizati 131 de salariati, in conditiile in care comuna are ceva mai mult de 5000 de locuitori. Asta ar insemna ca aproape una din zece familii va fi afectata de aceasta decizie prin reducerea semnificativa a veniturilor. Imi veti spune ca unii dintre salariati nu sunt din Ceptura ci din zonele invecinate.De acord, dar problema ramane.

Semnalul de alarma este suficient de clar astfel incat sa ii invit pe ceilalti parlamentari de Prahova, indiferent de partidul din care fac parte, sa gasim impreuna solutii. De asemenea, trebuie sa discutam, impreuna cu factorii de decizie locali dar si cu cei de la Guvern, pe marginea unor solutii pentru firmele aflate in imposibilitatea de a-si pastra angajatii. Sunt sigur ca nici un patron nu este foarte fericit atunci cand este pus in situatia sa dea oameni afara si, cu siguranta, nimeni nu si-ar dori sa se afle in situatia celor care tocmai au fost anuntati zilele acestea ca de la 1 februarie nu vor mai avea un loc de munca. Solutii, cu siguranta, exista. Dar, pentru ele este nevoie atat de decizie politica, cat si de finantare. Tocmai de aceea, este nevoie cat mai rapid de finalizarea bugetului, pentru ca si autoritatile locale sa stie pe ce se pot baza.

Ce se intampla in Prahova trebuie extrapolat la nivelul intregii tari. Fiindca astfel de probleme apar peste tot. Un prim pas catre stavilirea efectelor crizei este constientizarea rapida a problemelor si lucrul efectiv pentru rezolvarea acestora, in loc de provocarea permanenta de a include  teme false pe agenda publica.

Scrisoare deschisa catre Presedintele CSM

Astazi, am adresat o scrisoare deschisa Presedintelui CSM :

Bucureşti, 28 ianuarie 2009

 

 ”DOMNULUI VIOREL-VIRGIL ANDREIEŞ

PREŞEDINTELE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

 

Domnule Preşedinte,

Mă adresez dumneavoastră în calitatea pe care o aveţi, de Preşedinte al instituţiei, consacrată în art. 133 alin. (1) din Constituţie, pentru a fi garantul independenţei justiţiei.

Din anul 2006, împotriva mea, procurorii DNA, sub îndrumarea expresă a lui Daniel Morar, au pornit o serie de dosare de urmărire penală.

Cu privire la modul în care s-au întocmit acte procedurale sau cu modul în care unii procurori, inclusiv Daniel Morar, s-au pronunţat asupra presupusei mele vinovăţii sau au pus la dispoziţia mass-media informaţii, am formulat mai multe plângeri care, sub diferite motive, au fost respinse, uneori de către foşti colegi ai unor procurori DNA.

Am acuzat, în mai multe rânduri, că anchetele penale au exclusiv un caracter politic, fiind folosite pentru hărţuirea mea.

Dovada concretă a acestei susţineri rezultă şi dintr-o afirmaţie recentă a Preşedintelui României, Traian Băsescu, făcută la postul naţional de televiziune, în seara zile de 26 ianuarie 2009:

„Traian Băsescu: ……Trebuie să dispară ingerinţa politicului în justiţie, şi asta ar însemna, şi rog să nu fie interpretată o săgeată la adresa lui Adrian Năstase, care cel puţin după părerea mea exagerează cu afirmaţiile publice, dar nici un dosar nu mai trebuie reţinut de Parlament. Cei care se pot pronunţa, vinovat-nevinovat, sunt judecătorii. Cei care pot hotărî dacă fac urmărire penală, sau nu, sunt procurorii. (N.B. Fals! Constituţia, în art. 109, spune altceva în cazul răspunderii membrilor Guvernului.)

            Luca Niculescu: Şi Daniel Morar la şefia DNA?

            Traian Băsescu: Nu e o condiţie obligatorie. Dar ar fi o eroare ca atunci când ai o instituţie despre care cei care te monitorizează spun că funcţionează bine, tu să spui nu, pun alt şef. Iar raportul e foarte clar, şi în mod deosebit raportul tehnic, apreciază activitatea procurorului-şef DNA. Pentru ce nu vreau să am continuitate într-o zonă în care cei care mă monitorizează spun că e în regulă? Credeţi că dacă ar fi existat… şi văd că în ultima perioadă se diminuează presiunea pe acest subiect, credeţi că dacă Morar ar fi fost manipulat politic nu s-ar fi observat imediat la Bruxelles? Sunt oameni cu prea multă experienţă. Dar când au venit şi au făcut controalele la DNA au văzut şi conţinutul dosarelor. Şi îşi dau seama că sunt fapte şi nu decizii politice.“

Afirmaţiile menţionate sunt extrem de grave şi duc la convingerea că, cel puţin experţii şi Preşedintele României cunosc, discută şi apreciază probe administrate de procurori care ar trebui să fie confidenţiale, cunoscute „doar procurorului de caz”.

Consider că instituţia pe care o conduceţi are obligaţia de a se sesiza din oficiu şi de a dispune verificări pentru a se stabili:

• - cine a dispus punerea la dispoziţie a actelor din dosarele aflate în lucru;
• - care au fost dosarele prezentate experţilor;
• - care au fost procurorii de caz şi dacă aceştia au asistat la studierea dosarului, dacă s-au tradus acte din dosar, etc.;
• - dacă Procurorul Şef Daniel Morar a cunoscut aceste situaţii şi le-a aprobat;
• - în ce condiţii Preşedintele României a avut cunoştinţă de aceste acte, astfel încât să afirme că există probe

Din cunoştinţele mele juridice, procurorii îşi exercită activitatea potrivit principiului legalităţii şi al imparţialităţii şi apără printre altele, ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Prin punerea la dispoziţie a actelor de urmărire penală unor terţi, prin introducerea ideii de vinovăţie a celui cercetat, fără ca acesta să se poată apăra, prin denigrarea procedurilor parlamentare constituţionale, procurorii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu.

Potrivit prezumţiei de nevinovăţie, până la pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare, orice persoană este considerată nevinovată.

Ciudat cum, procurorii DNA au pus la dispoziţie aceste dosare unor persoane care nu aveau nici un drept să le consulte, în condiţiile în care, în unul din dosare, mie, mi s-a încălcat dreptul la apărare cu motivarea că, în faza actelor premergătoare nu este posibilă prezenţa avocatului iar, după începerea urmăririi penale, procurorul este cel care apreciază dacă este sau nu necesară prezenţa avocatului.

Vă rog, domnule Preşedinte, să dispuneţi efectuarea de verificări pentru a se stopa abuzul procurorilor şi a se respecta drepturile constituţionale.

Vă rog, de asemenea, să-mi comunicaţi rezultatul investigaţiei efectuate.

Vă informez că am trimis o scrisoare asemănătoare responsabililor Comisiei Europene, pentru a întreba dacă mandatul raportorilor respectivi include studierea unor dosare aflate în stadiul de acte premergătoare.

Cu stimă,

 Adrian Năstase “

Putina statistica de blogger

Din cand in cand, va comunic unele date referitoare la dialogul nostru. Iata, astazi, va pot spune ca numarul comentariilor pe care VOI le-ati formulat a depasit 40000 ( mai exact, 40051). O cifra impresionanta.

Va multumesc, inca o data, pentru raspunsuri, reactii sau critici.

Pe de alta parte, va rog sa observati ca blogul este urmarit cu mare atentie. Astfel, dupa ce am propus, in urma discutiei de la Brasov, solicitarea, de catre guvern, a unui imprumut EUROPEAN, de pana in 10 miliarde euro, si sprijinul FMI, aceasta solutie a fost anuntata ieri de catre Traian Basescu.

Pilat din Pontul Euxin

L-am vazut la televizor pe Traian Basescu si, inca o data, m-am minunat. Cum poate avea cineva incredere in el, cata vreme isi schimba atat de des parerile si pozitiile publice? Numai aseara a declansat cel putin doua situatii paradoxale.

Prima este aceea in care s-a razgandit in ce priveste cumulul pensii-salarii, din zona angajatilor la stat. Dupa ce a promovat si sustinut proiectul lui Boc ( se spune ca, de fapt, chiar l-ar fi initiat, trimitand textul de la Cotroceni la Palatul Victoria), afirmand ca aceasta solutie  este corecta si constitutionala, si sa mai terminam cu exceptiile din legi, acum “si-a dat seama” ca e vorba de o masura pripita. Evident, in felul asta, va putea sa critice guvernul, distantandu-se de reverberatiile negative ale unei reglementari ce creaza nemultumiri. Cand are dreptate? Si, mai ales, cum plateste pentru fiecare greseala pe care o face si pe care o recunoaste public?

A doua situatie este cea referitoare la celebrul sau anunt privind retinerile pe care le are privind o noua candidatura. Traian Basescu vrea sa fie solidar cu  proiectul politic guvernamental iar  anuntul sau da impresia ca vrea sa fie corect. Dar este vorba de acelasi om care spunea, tot aseara, ca luna de miere a guvernului s-a terminat si care a inceput deja sa se delimiteze de ordonantele acestuia. Este aceeasi persoana care si-a trimis un consilier la Ministerul de externe , ca secretar de stat – in locul unuia desemnat de PSD – pentru a se ocupa de romanii din strainatate – probabil pentru a pregati in strainatate  viitoarea campanie prezidentiala a candidatului PSD!  Este acelasi personaj care cere inghetarea salariilor pentru 6 luni, pentru a fi dezghetate cand? In toamna – atunci cand incepe campania pentru prezidentiale? Ghinion!

 Concluzia : e greu de crezut ca presedintele iubeste sincer acest guvern si colaborarea dintre PSD si PDL.

Mi s-a parut interesant si faptul  ca Emil Boc ar fi cerut ruperea unor intelegeri politice locale, incheiate  anul trecut, dupa alegerile locale, care ar trebui refacute in functie de configuratia actualei guvernari (chiar daca ea nu ar dura patru ani – n.b.). In felul acesta, am intra complet in modelul lui Orwell, care in cartea sa, 1984,explica cum trebuie rescrise cartile de  istorie, in functia de noile aliante si topind hartia vechilor manuale. 

Ca un adevarat Pilat al Marii Negre, presedintele se va spala pe maini de protocolul semnat intre cele doua partide, fara remuscari, daca asta ii va aduce crestere electorala sau ii va permite sa devina mai puternic. Povestea cu ezitarea de a mai candida este o noua perdea de fum. Dupa ce timp de un mandat intreg a fost preocupat doar de intarirea constanta a propriei puteri, indiferent daca asta insemna abandonarea proiectelor din campanie sau a partenerilor de coalitie, e greu de crezut ca va renunta acum, de dragul relatiei PDL cu PSD. Suntem uneori naivi, dar  nu in fiecare zi! In plus, chiar Elena Udrea ne-a confirmat aseara, tot la televizor, ca nu se pune problema sa avem alt presedinte decat Traian Basescu pentru urmatorii sase ani. Ne-am linistit. Nu-i asa? Elena Udrea ne-a explicat ca Traian Basescu se poate insela in ceea ce gandeste.

 

P.S. Ca fapt divers, inchei cu un citat dintr-un istoric, Filon, despre Pilat din Pont (originalul): “Pilat era crud si nu se dadea inapoi de la nimic. Sub guvernarea lui, nimic nu se putea obtine în Iudeia fara coruptie; peste tot domnea orgoliul si insolenta; tara era oprimata si insultata in tot felul; oamenii erau trimisi la moarte fara a fi judecati mai inainte; cruzimea implacabila a tiranului nu ceda niciodata”.