Guvernul Basescu 2

Luni, va fi votat in Parlament guvernul Boc, pe care mie imi place sa il numesc Guvernul Basescu 2, de dupa alegerile parlamentare din acest an. De ce asa? Pentru ca guvernul Basescu 1 ar fi fost cabinetul Stolojan, dar nu a fost sa fie. Voi fi alaturi de colegii mei din partid la acest vot, fiindca eu cred inca in unitate si disciplina, chiar daca imi pastrez pozitia initiala cu privire la drumul mai bun pe care partidul putea sa il adopte.

Imi mentin scepticismul cu privire la perspectivele acestei formule, care a fost creata pentru ca Traian Basescu sa aiba un “tap ispasitor” in lunile urmatoare si o viata mai usoara la prezidentialele din 2009.  Sunt convins ca presedintele nu se va abate de la traditia pe care el insusi a instituit-o, prin lansarea unui scandal major la inceputul fiecarui an. De aceea, nu cred ca anul 2009 va fi o exceptie din acest punct de vedere. Dimpotriva. Intrebarea pe care insa nimeni dintre noi nu trebuie sa o uite atunci cand presedintele va incepe sa atace dur guvernul ( si pe cei din spatele lui ) este urmatoarea: “cine este responsabil pentru formarea acestui guvern?”. Raspunsul este, evident, Traian Basescu. Daca are nevoie de tapi ispasitori, atunci ar trebui sa ii caute cand se uita dimineata in oglinda. Responsabilitatea functionarii unui guvern condus de omul favorit al presedintelui si in care tot presedintele si-a numit si ministrul de justitie este foarte clara. Dar, cum il stim cu totii, Traian Basescu va evita, prin orice mijloace, sa isi asume clar vreo forma de paternitate pentru actualul parteneriat.

Traian Basescu a reusit sa impuna un principiu nou in politica romaneasca: independenta ministrului justitiei fata de partidele ce formeaza guvernul. Este un concept seducator, dar exterm de gaunos in realitatea lui. Fiindca, trecand peste faptul ca independenta trebuie asigurata magistratilor, nu oamenilor politici, nimeni din cei care au ocupat aceasta functie, girati de presedinte, nu a fost independent. Era “femeia Europei” independenta fata de Traian Basescu atunci cand se plimbau la brat in campania impotriva demiterii presedintelui?  A, poate ca independenta fata de partide, dar nu independenta fata de el, de presedinte. De altfel, ceea ce doreste presedintele este ca Axa Basescu-ministru al justitiei (acum un independent, liberal, auto-suspendat) -Kovesi-Morar ) sa fie independenta de partide. Obiectiv indeplinit. Dar asta nu inseamna independenta. Inseamna control politic puternic de la Cotroceni si cvasi-imposibil de contracarat. Voi reveni insa cu mai multe detalii despre aceasta noua formula de ministru al justitiei, care merita o atentie speciala din partea tuturor.

Patru ani de zile, Traian Basescu a incercat sa ne reiscrie istoria ca partid. Fraudarea alegerilor de catre noi in 2004, formarea guvernului, acuzatiile nedovedite, in acesti patru ani, de “guvern corupt”, “regim ticalosit”, acuzatii raspandite prin “meseriasi”, la Bruxelles si in alte capitale. Ce a ramas din toate acele acuzatii? In noul guvern, cei mai multi ministri vin din fostul guvern al PSD, pe care l-am condus. Se dovedeste, dupa demagogia campaniilor electorale, ca este nevoie de competenta pentru a salva ce se mai  poate salva. Basescu a crezut, in 2004, ca oamenii lui de la primarie pot asigura guvernarea. Rezultatul il stim deja.

 Acum, vad insa ca si unii colegi din PSD, specialisti in strategii individuale de supravietuire si dialoguri de convingere a colegilor prin toalete (imi reamintesc, cu neplacere, experienta Confort), incearca acelasi lucru. Le transmit tuturor celor care vor sa faca asta, mai ales celor care fac des vizite pe la Cotrceni, ca una din lectiile fundamentale ale politicii este sa nu uitam ceea ce suntem si ceea ce am fost. Atat inainte de 2004, cat si dupa. Si, daca suntem cinstiti cu noi insine, si eu cred ca suntem, nu vom uita. Nu vom uita ce au insemnat ultimii patru ani, in care PSD a fost un partid haituit, atacat si sufocat. Dupa cum, sper, nu vom uita ce inseamna discursul nostru si actiunea noastra pentru oamenii care ne-au votat. Nu pentru pomeni electorale sau pentru ajutoare de campanie, ci pentru ca ei chiar au crezut in noi.

Acceptam – ca partid – actuala forma de colaborare cu un partener politic ce nu ne “simpatizeaza”, ci dimpotriva, fiindca nu am reusit sa obtinem un rezultat mai bun in alegeri. Este un adevar pe care trebuie sa il spunem si sa il analizam cum trebuie. De altfel, in toate aceste saptamani pline de negocieri, sedinte si decizii interne, tocmai asta ne-a lipsit: analiza. Nu am avut o analiza riguroasa a “performantei” electorale a PSD la alegerile europene, locale si generale, dupa un mandat de opozitie. O analiza care sa fie asumata si care sa stea la baza actiunii noastre pentru viitoarele alegeri parlamentare. Sigur au fost alte prioritati. Dar campania pentru viitoarele alegeri parlamentare, din 2012, a inceput deja. Suntem pregatiti sa o sustinem?

 

P.S.1. Fiindca am facut referiri la viata interna de partid, vreau sa amintesc un “detaliu”. Conform Statutului PSD, aliantele pentru intrarea la guvernare si numele viitorilor ministri ar trebui validate de Consiliul National. Este o masura de sanatate interna, care ar da soliditate gestului facut in aceste zile si care ar demonstra, o data in plus, democratia interna a partidului. Colegii mei – sunt convins – stiu la ce ma refer.

P.S.2. Va trebui sa fim atenti si la punerea in aplicare a unora dintre intelegeri si la posibilele lor implicatii. Astfel, la guvern si la Camera Deputatilor, PDL obtine postul de prim-ministru (respectiv de presedinte) plus postul de secretar general iar PSD obtine, la Senat, postul de presedinte si cel de secretar general si, de asemenea comisia juridica. In aceste conditii, la Camera, PSD nu detine nici presedintia, nici secretarul general nici comisia juridica, platind – de fapt-, PENTRU 4 ANI, pretul acestei intelegeri.

Pe de alta parte, promisiunea de a se modifica legea pentru a-i permite lui Mircea Geoana, ca presedinte al Senatului, sa devina si vicepresedinte al CSAT, s-ar putea sa fie iluzorie, in conditiile in care CSAT este o institutie sub control parlamentar si ar fi un conflict de interese ca presedintele Senatului sa si dea cu capul si sa si controleze. Deci, modificarea legii s-ar putea sa fie neconstitutionala. N-ar fi fost nevoie de mai multa atentie si de prezentarea unei alte solicitari in locul acesteia, ce pare neconstitutionala?

P.S.3  Augustin, de ce nu ai rabdare?