Industria de aparare – un punct de vedere optimist

CONSIDERATII GENERALE. PROBLEME SI SOLUTII SPECIFICE PENTRU INDUSTRIA DE APARARE DIN ROMANIA

INTRODUCERE

Dupa 1990, Romania a demarat un proces de transformari fundamentale in politica sa de aparare: de la o abordare centrata pe asigurarea propriei sale aparari si proiectia teritoriului sau national la asumarea, in primul rand, a unui rol in structura de securitate din sud-estul Europei si, apoi, in articularea unei politici coerente la nivel multi-regional, care include elemente de reconstructie si stabilitate in regiuni indepartate de continentul european, precum Asia Centrala si Orientul Mijlociu.

 Strategia Nationala de Securitate a Romaniei in domeniul apararii nationale trebuie sa se concentreze asupra structurilor de integrare euro-atlantice si sa aiba  printre alte obiective si planificarea coerenta a activitatilor de achizitii , din perspectiva corelarii cu politicile economice, privatizarea si restructurarea industriei nationale de aparare; dezvoltarea si achizitionarea de echipamente noi, interoperabile cu cele folosite de NATO.

Reforma, sau mai corect, adaptarea sectorului national de securitate din care face parte si industria nationala de aparare este un proces conditionat de procesul extrem de complex al adaptarii societatii noastre la contextul extern. 

Piata de armament mondiala este tot mai mult dominata de regulile economiei de piata iar implicarea decidentilor politici devine tot mai nuantata, in raport de politicile nationale sau regionale de securitate,

Noua realitate impune regandirea, atat a politicilor de securitate cat si a modalitatilor de asigurare a resurselor de securitate, iar industria nationala de aparare este una dintre aceste resurse.

 Incepand din anul 1990, activitatea in industria nationala de aparare s-a desfasurat, gradual,  in contextul orientarii Romaniei catre Alianta nord – atlantica.

Aceasta optiune politica a pus in fata agentilor economici din industria nationala de aparare necesitatea dezvoltarii unor produse de tehnica militara noi, compatibile cu produsele de tehnica militara similare aflate in dotarea armatelor din cadrul NATO si competitive pe plan mondial.

 Pa de alta parte, existenta unor capacitati de productie invechite, managementul neadaptat cerintelor economiei de piata, productivitatea necorespunzatoare, precum si reducerea continua a comenzilor militare au determinat declinul permanent ai industriei de aparare. In anul 1990, Romania era plasata printre primele cinci state in clasamentul valorii exporturilor de armament, cu o cifra de aproximativ 800 milioane USD.

Intr-un interval de 16 ani, valoarea exporturilor a scazut de 16 ori, ajungand la aproximativ 50 milioane USD anual!

In anul 1990, in cadrul industriei nationale de aparare lucrau, cu toti subcontractorii inclusi, aproximativ 200.000 de angajati. Spre exemplu, la ore actuala, in cadrul celor 15 societati comerciale din cadrul C.N. ROMARM SA., mai lucreaza sub 10.000 de persoane (probabil, in jur de 7000).

II. PROBLEMElE  PRINCIPALE sunt, in opinia mea, urmatoarele

VOLUMUL INSUFICIENT DE COMENZI DIN PARTEA FORTELOR SISTEMULUI NATIONAL DE APARARE

In perioada anilor 1990 – 2008 comenzile si contractele din partea fortelor sistemului national de aparare s-au redus continuu. Ca urmare, gradul de incarcare a capacitatilor de productie pentru aparare s-a redus continuu.

In anul 1990, Armata Romaniei numara 360.000 de oameni iar in anul 2007 ea era formata din 75.000 de militari si 15.000 de civili. Procesul de restructurare a Armatei a dus, deci, implicit, la diminuarea nevoilor de tehnica militara.

 

ADAPTAREA LA STANDARDELE NATO

La inceputul anilor ’90, majoritatea produselor de tehnica militara aflate in nomenclatoarele agentilor economici din industria de aparare erau concepute si dezvoltate in conformitate cu standardele fostului Tratat de la Varsovia,

Intre timp, unele produse au fost dezvoltate si adaptate la standardele NATO. Printre ele se numara:

 - blindatele (Masina de lupta a infanteriei MLI 84M, tancul romanesc TR 85M1 etc).

- armamentul individual si munitia de calibru 5,56 mm, 7,62 mm, 9 mm si 12,7 mm;

- armamentul automat si munitia de calibru 25 mm si 35 mm;

- aruncatoarele de bombe si munitia aferenta de calibru 60 – 120 mm;

 STRCTURILE DE CERCETARE-DEZVOLTARE

Insuficienta resurselor financiare, precum si durata mare a ciclurilor de asimilare in fabricatie pe baza de conceptie proprie, caracteristica produselor de tehnica militara, au determinat fortele sistemului national de aparare sa recurga, cu prioritate, la asigurarea necesarului de inzestrare din import.

 Consecinta principala a acestei situatii a fost aceea ca, resursele financiare alocate cercetarii – dezvoltarii proprii au scazut continuu si, automat, societatile de profil si-au redus considerabil potentialul de cercetare-dezvoltare.

 INVESTITIILE

In perioada anilor 1990 – 1997 eforturile bugetare au fost orientate in directia finalizarii unor investitii privind capacitati de productie pentru aparare, in acest scop fiind alocata o suma totala de cca. 11 mil. USD.

In perioada anilor 1998- 2006, in scopul revitalizarii activitatilor economice din cadrul industriei de aparare, politica in domeniul investitiilor a fost reconsiderata in sensul finantarii si a unor lucrari de investitii privind modernizarea si retehnologizarea unor capacitati de productie civila.

Ca urmare, alocatiile bugetare privind capacitatile de productie pentru aparare au totalizat cca. 29 mil. USD, in timp ce alocatiile bugetare privind capacitati de productie civila au totalizat cca. 39 mil. USD.

Orice investitie in industria de aparare creeaza cerere pe piata, locuri de munca si reprezinta una din caile cele mai bune, pentru a depasi perioadele de recesiune economica.

Industria de aparare este unul din domeniile in care investitiile ne pot ajuta sa depasim o perioada mai dificila: Industria de aparare, poate si trebuie sa fie unul din pilonii pe care sa se bazeze strategia de depasire a perioadelor de criza economica.

ACTIVITATEA ECONOMICO FINANCIARA

Din cauze multiple (lipsa de comenzi din partea fortelor sistemului national de aparare, produse necompetitive, embargouri impuse unor parteneri externi traditionali precum Pakistan, India sau Egipt, investitii nefinalizate, management neperformant etc), in perioada anilor 1990 – 2006 cifra de afaceri totala s-a redus continuu, ajungandu-se ca la finele anului 2005 totalul comenzilor pentru industria de aparare sa fie doar de 42 de milioane.

 PROBLEMELE SOCIALE

Incepand din anul 1992, salariatii incadrati cu contract individual de munca pe durata nedeterminata care, din lipsa de comenzi sau contracte, n-au desfasurat activitatea lor de baza, au beneficiat de protectie sociala, potrivit unei legislatii specifice adaptate in domeniul industriei de aparare (O.U.G. nr. 95/2002 cu completarile si modificarile ulterioare). In anul 2005, Guvernul a alocat peste 18 milioane de euro pentru a proteja forta de munca specializata din industria de aparare, stiut fiind ca un specialist este format in timp si cu costuri care ajung la aproximativ 60.000 de euro pentru fiecare persoana.

In cadrul Notei de fundamentare a HG- 272/2006 privind aprobarea numarului mediu maxim ai personalului din industria de aparare care beneficiaza de protectie sociala se afirma foarte clar ca: in anul 2005, in contextul absentei unei strategii privind apararea tarii, comenzile din partea fortelor sistemului national de aparare si al beneficiarilor externi catre operatorii economici din industria de aparare au continuat sa fie in scadere,

Este foarte clar ca statul este principalul responsabil in dimensionarea si protejarea industriei nationale de aparare, el neavand dreptul sa se retraga brutal din gestionarea acestui domeniu care este unul dintre furnizorii resurselor de securitate nationala.

Pe de alta parte societatile/grupurile de profil trebuie sa lupte permanent pentru supravietuire pe piata.

 REDIMENSIONAREA INDUSTRIEI DE APARARE

La inceputul anului 2001, in industria de aparare functionau 42 de agenti economici. Principalul operator era C.N. ROMARM S.A. Bucuresti, in structura careia se aflau 6 filiale (cu personalitate juridica) si 16 sucursale (fara personalitate juridica),1 agent economic se afla sub autoritatea Ministerului Economiei si Comertului, 29 de agenti economici se aflau in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, iar 11 agenti economici functionau ca firme cu capital privat.

In prezent, in industria de aparare functioneaza 38 de agenti economici, din care 23 cu capital majoritar de stat (16 societati comerciale din cadrul C.N. ROMARM S.A. si 7 societati comerciale sub autoritatea Ministerului Economiei si Finantelor) si 15 societati comerciale cu capital majoritar privat.

In anul 2005, in cadrul dezbaterii din comisia de aparare, ordine publica si siguranta nationala din Senatul Romaniei s-a concluzionat ca se impune, cu maxima urgenta, realizarea unui cadru legal care sa stabileasca capacitatile de productie din industria de aparare.

Este si opinia mea, ca statul prin organismele create precum si prin politici adecvate, trebuie sa se implice.

III. CONCLUZII

POTENTIALUL INDUSTRIEI DE APAPARE DIN ROMANIA

Puncte tari ale industriei de aparare

- Este principalul furnizor intern de produse de tehnica militara necesare inzestrarii fortelor sistemului national de aparare

- Are potential de export

- Forta de munca cu experienta in domeniu si foarte stabila

- Are spatii excedentare, care pot fi reamenajate astfel incat sa primeasca alte destinatii in sfera productiei si a activitatilor de mentenanta

- Detine echipamente si obiective unicat in Europa sud – estica.

 Puncte slabe ale industriei de aparare

 - Agentii economici sunt decapitalizati;

- Amplasamente situate in zone monoindustriale sau slab industrializate

- Structuri de cercetare-dezvoltare reduse ca potential si numeric

- Tehnologii de fabricatie partial invechite (uzate moral si fizic)

- Investitii privind modernizarea si retehnologizarea unor capacitati de productie pentruaparare nefinalizate

- Agenti economici dependenti din punct de vedere energetic de diversi operatori aflati in alte sectoare industriale

- Structuri de personal inca supradimensionate si neadaptate la principiile de management modern.

 SOLUTII PENTRU REDIMENSIONAREA, RESTRUCTUFAREA SI REABILITAREA SITUATIEI SOCIETATILOR DIN INDUSTRIA DE APARARE

Privatizarea agentilor economici/grupurilor aflate sub autoritatea nemijlocita a Ministerului Economiei si Finantelor

In perioada anilor 2003-2004 au fost privatizate 6 societati comerciale. In prezent, celelalte societati comerciale sunt scoase la privatizare, procesul respectiv fiind insa din diferite motive blocat.

 Constituirea de firme cu capital mixt (joint ventures).

In prezent, functioneaza 8 firme cu capital mixt majoritar privat. In acelasi timp exista si importante cooperari de tip joint-venture, create de catre societatile/grupurile de profil.

 Realizarea unor parteneriate. acorduri de cooperare intre agenti economici din industria de aparare din Romania si companii de profil din U.E., S.U.A. si din alte zone geografice, pentru realizarea in cadrul obligatiilor de offset ale acestora din urma, de produse, subansambluri, piese de schimb si prestarea de servicii de prelucrare, vopsire, integrare, montaj, probe si teste.

Realizarea in baza obligatiilor aferente acordurilor de offset, a transferurilor tehnologice, de know how, a investitiilor pentru modernizarea fluxurilor de productie de catre companiile externe furnizoare de echipamente militare catre agenti economici romani din industria de aparare.

 Constituirea de parcuri industriale

In prezent,functioneaza 14 parcuri industriale realizate prin transfer de patrimoniu de la agentii economici catre autoritatile locale, solutie care nu in toate cazurile s-a dovedit viabila.

 POSIBILE DIRECTII DE ACTIUNE

 - Definirea cu mai mare precizie a pietelor interne si externe

- Relansarea cercetarii-dezvoltarii proprii a societatilor/grupurilor, precum si la nivel national

- Reconfigurarea structurii industriei de aparare

- Dimensionarea capacitatilor de productie pentru aparare si a numarului de personal in concordanta cu cerintele actuale si prognozele specifice

- Crearea unor centre de competenta tehnologica si a unor centre de dezvoltare

- Modernizarea si retehnologizarea unor capacitati de productie pentru aparare

- Dezvoltarea unor noi capacitati de productie pentru aparare

- Cooperarea internationala

- Intensificarea activitatilor de promovarea a societatilor/grupurilor de profil, mediatizarea realizarilor si recompensarea performerilor.

 

Aceasta sinteza am realizat-o pe baza unor discutii recente cu specialisti din industria de aparare.Ideea de baza este aceea ca, in acest domeniu, dupa ajustarile facute in ultimii ani, este posibila realizarea unei strategii care sa permita crearea de noi locuri de munca . Si, firesc, ma gandesc la potentialul de dezvoltare al uzinei de la MIZIL.

About these ads

110 Răspunsuri to “Industria de aparare – un punct de vedere optimist”


  1. 1 ALM noiembrie 15, 2008 la 10:36 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    Daca doreati ca acest material, deosebit de interesant, sa fie o tema de dezbatere coerenta, cred ca era bine sa-l postati pe capitole. Dar asta numai in situatia in care, intr-adevar, parerile noastre conteaza.
    Eu vreau sa ma leg numai de un aspect, impartit de dvs in doua capitole, ca o dovada ca politicul nu prea intelege intotdeauna realitatea:
    STRuCTURILE DE CERCETARE-DEZVOLTARE si PROBLEMELE SOCIALE
    In aceste structuri, cu rare exceptii, era adunata “crema” facultatilor cu profil tehnic, tehnicieni si muncitori de inalta calificare. Tot cu rare exceptii, acesti oameni erau “bolnavi” de stiinta si tehnica, gata sa-si sacrifice viata personala pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu. Pe scurt, niste romani cu apucaturi de “chinezi”. Distrugerea industriei orizontale n-are nimic de a face cu standardele NATO (chiar as fi curios sa aflu cu ce motoare sunt dotate blindatele amintite de dvs?). Industria de “aparare” se rezuma la taierea, fasonarea si sudarea fiarelor! Restul, se importa! Exact acele repere care constituiau obiectul cercetarii si microproductiei. Faptul ca guvernul a alocat o pomana de 18 milioane de euro pentru a “proteja” munca specializata, mie nu-mi arata altceva decat ca politicienii vad in oameni doar niste burduhane! Munca specializata, mai ales in cazul cercetarii, se mentine numai cu munca “ultra specializata”. Si daca ar fi fost lasati (si sunt extrem de constient de afirmatie), puteau sa asigure compatibilitatea NATO cu bani mai putini. Fiindca, dupa disparitia Cortinei de Fier, accesul la acele materiale aflate sub embargou putea sa dea ceea ce lipsea transferului tehnologic: componentele necesare tehnicii militare moderne. Iar “chestia” cu graba nu o pot intelege: ne atacau turcii?
    Vreau sa fiu bine inteles: tot respectul pentru forta de munca! Dar, cum bine stim, productia poate fi asigurata si cu oameni complet nepregatiti, cu conditia ca procesul tehnologic sa fie extrem de bine structurat. Afirmatia nu este neacoperita, exemplu fiind productia de armament a Germaniei naziste (realizata cu detinuti, copii si invalizi).
    In schimb, n-am prea vazut nici o masura care sa duca la utilizarea inteligentei tehnice romanesti care, tot cu acoperire, nu este cu nimic mai prejos decat a oricarei alte natiuni. Ba, fara fals patriotism si tinand seama de faptul ca lipsurile calesc, as indrazni sa spun ca este in top 10.
    Si, daca m-am facut inteles, m-as bucura sa va ajute la dezvoltarea potentialului uzinei de la Mizil …

  2. 2 Marcel noiembrie 15, 2008 la 11:14 pm

    Este industria de aparare una din principalele probleme din Romania in acest moment?
    Recunosc. E o problema din analiza pe care ati facut-o, dar celelalte?

  3. 3 Ovidiu noiembrie 15, 2008 la 11:56 pm

    D-le Adrian Nastase, p-astea domnul Tariceanu nu le stia? ceea ce ati scris prezentat este 100% program LIBERAL. ce face PSD-ul ?

    http://stirea.wordpress.com/

  4. 4 Alex noiembrie 16, 2008 la 2:59 am

    Felicitari pentru articolele din ultimile zile. Nu sunt si nici nu am fost un fan de-al dvs. dar trebuie sa recunosc ca, dincolo de acuzatiile de coruptie care vi se aduc, ati fost singurul premier care a inteles realitatea sociala din Romania si nevoile oamenilor. Spun doar ca le-ati inteles, nu si ca ati gasit cele mai fericite rezolvari pentru ele. Cred insa ca acesti ultimi 4 ani v-au fost de folos in maturizarea dvs politica (de altfel tocmai ce ati trecut de majoratul politic:)) si in a intelege care sunt asteptarile cetatenilor.

    Legat sau nu de acest articol as dori sa va intreb ce s-a intamplat cu Legea Sigurantei Nationale? In urma cu 4 ani aceasta a fost o tema de campanie, Basescu a vorbit cam un an despre aceasta lege, a promis ca in cel mai scurt timp vom avea Legea Sigurantei Nationale, dupa care s-a asternut linistea. “Trecut-au anii…”, a venit iar campania electorala dar tacere. Nu considerati ca cineva ar trebui sa raspunda la aceasta intrebare: ce s-a intamplat cu promisiunea de a avea Legea Sigurantei Nationale?

  5. 5 ELMMAR noiembrie 16, 2008 la 4:06 am

    @ Adrian Nastase

    “Intr-un interval de 16 ani, valoarea exporturilor a scazut de 16 ori, ajungand la aproximativ 50 milioane USD anual”

    “(…)resursele financiare alocate cercetarii – dezvoltarii proprii au scazut continuu si, automat, societatile de profil si-au redus considerabil potentialul de cercetare-dezvoltare.”

    “(…)in perioada anilor 1990 – 2006 cifra de afaceri totala s-a redus continuu, ajungandu-se ca la finele anului 2005 totalul comenzilor pentru industria de aparare sa fie doar de 42 de milioane.”

    “In perioada anilor 1990 – 2008 comenzile si contractele din partea fortelor sistemului national de aparare s-au redus continuu. Ca urmare, gradul de incarcare a capacitatilor de productie pentru aparare s-a redus continuu.”

    “(…)alocatiile bugetare privind capacitatile de productie pentru aparare au totalizat cca. 29 mil. USD, in timp ce alocatiile bugetare privind capacitati de productie civila au totalizat cca. 39 mil. USD.”

    “Agentii economici sunt decapitalizati.”

    “Structuri de cercetare-dezvoltare reduse ca potential si numeric”

    “(…)la ore actuala, in cadrul celor 15 societati comerciale din cadrul C.N. ROMARM SA., mai lucreaza sub 10.000 de persoane (probabil, in jur de 7000).”

    Desi:
    “In anul 1990, Romania era plasata printre primele cinci state in clasamentul valorii exporturilor de armament, cu o cifra de aproximativ 800 milioane USD.”

    “In anul 1990, in cadrul industriei nationale de aparare lucrau, cu toti subcontractorii inclusi, aproximativ 200.000 de angajati.”

    “Este principalul furnizor intern de produse de tehnica militara necesare inzestrarii fortelor sistemului national de aparare”

    “Are potential de export”

    “Forta de munca cu experienta in domeniu si foarte stabila”

    “Are spatii excedentare, care pot fi reamenajate astfel incat sa primeasca alte destinatii in sfera productiei si a activitatilor de mentenanta”

    “Detine echipamente si obiective unicat in Europa sud – estica.”

    Ceva nu este in regula in ceea ce s-a intamplat cu industria de aparare.Nu vreau sa fac speculatii,dar sunt lucruri care bat la ochi pentru oricine chiar daca nu are date concrete.

    In 1990 Romania exporta armament in valoare de 800.000 USD(intre primele cinci state)iar dupa 16 ani ajunge la 50 de milioane USD anual?Asa ceva seamana cu un urias obligat sa se chirceasca pentru ca sa incapa in casa unui pitic.
    Este inca un urias,dupa punctele tari prezentate in text,dar daca ramane in pozitia chircit se va resemna cu pozitia piticului.

    Are forta de munca stabila si specializata dar mai lucreza sub 10000 de oameni?
    Trebuie reincadrati toti specialistii care au plecat sau care au fost inlaturati.
    Trebuie stimulata cercetarea.
    Relansarea rapida a productiei militare,pe baze proprii,cu specialisti romani,este premisa evitarii crizei.
    Exporturile pot aduce profit care sa fie reinvestit,dar trebuie recastigate pietele traditionale.
    Trebuie folositi cu succes vechii negociatori,care cunosc problemele.

    Eu gandesc ca un roman:suntem fideli aliatilor nostri,dar daca unul dintre ei ar da “dispozitii” contrare intereselor nationale,ar trebuie sa-l convingem,prin fapte,ca asa ceva nu se poate “executa”.
    “Incepand din anul 1990, activitatea in industria nationala de aparare s-a desfasurat, gradual, in contextul orientarii Romaniei catre Alianta nord – atlantica.”
    Eu cred ca NATO are nevoie de membri puternici,nu de uriasi chirciti.
    Eu mai cred si ca NATO nu ne obliga sa nu exportam pe pietele noastre traditionale.Daca am exporta,s-ar dezvolta si industria,prin reinvestirea profitului,intelege oricine.Apoi,efectele s-ar vedea in intreaga economie.
    Ceea ce s-a intamplat miroase a actiune subversiva a cunoscatorilor care au fluturat necunoscatorilor vorbe mestesugite despre”cerintele NATO” in timp ce au dat atacul la industria de aparare a Romaniei.

    Nu inteleg de ce in domeniul apararii,important pentru securitatea nationala si aducator de profit national, “societatile/grupurile de profil trebuie sa lupte permanent pentru supravietuire pe piata” cata vreme statul ar trebui sa se implice permanent?

    E dupa miezul noptii,cum spun cand daruiesc poezia nocturna si nu vreau sa devin emotional tocmai la subiectul legat de industria de aparare.
    Dar parca imi dau lacrimile cand aflu cat s-a investit in acest domeniu in ultimii ani:cateva zeci de milioane de dolari,adica mai putin decat au furat intr-o luna cei care au luat obiectivele pe nimic si le-au dus la faliment cu sprijinul “cunoscatorilor” despre care vorbeam.
    Instalatorul are dreptate.Trebuie data o lege prin care sa fie renationalizate societatile care,dupa privatizare,au fost prost administrate,cu sau fara rea credinta.

  6. 6 Spiridus noiembrie 16, 2008 la 6:31 am

    Angajamentele Romaniei de a trimite trupe in strainatate (Afghansitan, Irak, Balcani), luate impotriva vointei majoritatii populatiei, nu s-au facut niciodata in contrapartida cu cooperari in industria de aparare. Au contat prea mult elemente de imagine: Ce grozav e guvernul X al Romaniei?! Armata romana e pregatita! si tot felul de lozinci care “dadeau bine” guvernantilor in relatia cu aliatii nostri euro-atlantici. In plus, in contrapartida, acestia inchideau ochii la multe actiuni de politica interna.
    Intre state nu exista decat interese! Sunt scoase de la naftalina elementele de acuze asupra situatiei interne dintr-o tara doar cand interesele o cer. Apar atunci elemente ca “se sesizeaza comunitatea internationala” (adica cine??!! cum se defineste ea??!!). Daca ii canti in struna celui mai tare, nu o sa ai niciodata probleme, “comunitatea internationala” nu are timp sa se sesizeze, va avea alte prioritati.
    In acest context, a fost neglijata industria, in general, si industria de aparare, in particular. Altii au fost mult mai putin dispusi sa accepte o “imagine validata de mai marii lumii” si nu au neglijat industria de aparare. Exemplul tipic este Republica Ceha. Nu puteam si noi sa fim mari exportatori de armament (de fapt, sa ramanem)? Da, dar am preferat sa acceptam toate sugestiile celor care aveau interesul sa mentina si sa-si dezvolte propria industrie de aparare.
    Acum.. eforturile de revenire sunt mai mari. Macar sa fi invatat ceva. Insa ma cam indoiesc. Nu vad prea multi politicieni romani care sa aiba o idee asupra dezvoltarii acestei industrii. Iar guvernul are intotdeauna alte prioritati. Opozitia, la fel… Cel putin asa a fost pana acum.
    Stim noi exact care ne e interesul? Are vreun partid din Romania o strategie clara asupra evolutiei noaste economice? In aceasta stratgie e inclusa si industrai de aparare? Nu am vazut . La noi, si lozincile care “inlocuiesc” stategia pe care fiecare partid ar trebui sa o aiba sunt prost facute.
    Cercetarea stiintifica si proiectarea tehnologica nu constituie preocupari ale politicienilor romani. Va amintiti de vreo atitudine publica sincera (adica nu determinata de vreun interes concret – teren. cladire etc.) in Romania, in acest domeniu, in ultimii.. cinci ani? Pai, industria de aparare fara cercetare nu are nici o sansa pe o piata internationala tot mai competitiva. Cum sa se dezvolte? Analizati numai ce vinde China in America de Sud si in Africa, in materie de armament. Care este segmentul caruia ar trebui sa i se adreseze Romania?
    Problema exista, solutii posibile ar fi ceva, ceva… Vointa politica (implicit actiune) asteptam.
    Succes!

  7. 7 blogideologic noiembrie 16, 2008 la 10:40 am

    @ ALM
    “…acesti oameni erau “bolnavi” de stiinta si tehnica, gata sa-si sacrifice viata personala pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu.”
    Hai să nu exagerăm. Erau şi foarte bine plătiţi. Ce ştiau ei, ştiam şi eu. Dar nu am lucrat vreodată în industria de apărare. Erau foarte exclusivişti, îşi apărau foarte eficient “ciolanul”. Când te intersectai cu ei, nu stăteau de vorbă, te priveau aprioric cu maxim dispreţ. Nu doreau idei noi. Din cauza asta cred că s-a şi prăbuşit industria de apărare!

  8. 8 geomarz noiembrie 16, 2008 la 10:43 am

    Petrila a si mortii ei…
    Domnilor politicieni, prentru cine faceti domniile voastre politica ?!
    V-ati uitat la fetele acelora care ieseu din subterean ?!
    Dintre salvatori au murit 4 (patru)….
    De cel putin 7 zile se lucra in front de foc !!!
    Si pe ni ne freaca grija de America de Sud si Africa…
    Trziti-va !!!
    Romania este pe moarte…

  9. 9 blogideologic noiembrie 16, 2008 la 11:02 am

    @ Marcel
    Este vorba despre păstrarea unor poli de competenţă industrială în România. Dar este şi prea târziu, şi prea devreme. Prea târziu, pentru că vechii poli de competenţă industrială din România s-au risipit. Prea devreme pentru a putea fi creaţi noi poli de competenţă industrială în România (absolut necesari), pentru că nu a fost asimilată încă în România ingineria financiară a mecanismelor investiţionale prin care să construieşti asemenea poli industriali sectoriali. De exemplu, nici unul dintre specialiştii români, pe care bănuiesc că domnul Adrian Năstase i-a consultat, nu l-a informat despre felul cum se construieşte şi cum funcţionează un fond de investiţii ETF. “Este cineva acolo care ştie?”, domnul Adrian Năstase ar trebui să întrebe direct.

  10. 10 Harabula noiembrie 16, 2008 la 11:20 am

    `Campanie electorala

    Cativa tineri, pe la miazul noptii, intr-un parc bucurestean aud de dupa niste boscheti, niste strigate de femeie:
    -Ma violeaza! Ma viiioooleeeaza! Ma violeaza!
    Alearga toti acolo si vad o baba singura care striga
    -Ma violeaza!Ma violeazaaa!
    -Ce s-a intamplat, doamna?
    -Eh, copii! Ce stiti voi despre amintirile frumoase? – raspunde baba cu melancolie.

    Asa mi se intampla si mie in campania asta electorala. Imi amintesc, cu nostalgie, despre amenzile platite pentru ca rupeam afise.
    Eram amendat, desi erau amplasate in locuri interzise. Scandalurile ma reconfortau si am fost fericit cand am aparut la televiziunea locala, dus la politie. Ofiterul care m-a arestat imi fusese vecin. Prefect era unul Balta, om care fusese la mine in casa si cu care jucasem sah. PSD-ul s-a debarasat de el. Primar era un amic pesedist. Cu sotia lui facusem un revelion in famile pe cand eram necasatoriti. Si de el PSD-ul s-a lipsit.
    Acum sunt la putere cei alaturi de care am combatut, iar eu nu mai fac politica.
    Unde sunt violurile de altadata?

  11. 11 instalatorul noiembrie 16, 2008 la 12:50 pm

    Un document analitic si general programatic foarte bun. Sa adaug si eu citeva consideratii. Industria nationala de aparare se poate considera totusi principial norocoasa: armata romana are 90000 de oameni, in timp ce, de exemplu, armata britanica depaseste cu foarte putin 100000 de oameni si asta la o populatie mai mult decit dubla. Mai toate industriile de aparare au probleme cu seriile mici de fabricatie si incearca sa exporte pe cit se poate. Fiecare tara mai importanta isi tine propria industrie de aparare, nu doar din orgoliu, ci mai ales fiindca in caz de conflict fiecare va produce in special pentru el. Romania are experiente triste in cele doua razboaie mondiale datorita bazarii inzestrarii armatei pe prea multe importuri. Poti avea si inzestrare de import, dar baza inzestrarii trebuie asigurata in tara, atit in echipament cit si in munitie si – acum foarte important – in intretinere si reparatii. Produsele noastre de aparare trebuie promovate spre propria armata – asta nu ne inseamna sa nu ne asiguram ca sunt performante – fiindca nu ai nici o sansa sa exporti un produs militar pe care propria armata nu il achizitioneaza. Sunt exemple care se pot numara pe degete de echipamente militare care au avut succes in lume dupa ce au fost respinse in propria tara. Degeaba oferim noi Soim si Saur la export cit timp armata romana nu prea se uita la ele. Accentul, ca si in alte tari, trebuie pus pe echipamentele si munitiile inteligente, fiindca in zilele noastre metalurgie si constructii de masini au mai toti, pina si tari care pina acum 10-15 ani se inzestrau din import si licente. Iar miscarile industrial – economice trebuie facute foarte rapid, fiindca posibilitati tehnologice au multi: de exemplu, sistemul de detectare a iluminarii laser de pe TR85 a fost ceva nou la vremea lui, nu prea il aveau altii mai mari; dar odata cunoscuta ideea, daca nu ne-am miscat repede cu ofertele, atunci si-au facut baietii singuri, pina la urma daca stii ideea nu e mare lucru cu tehnologiile de azi; alt exemplu: stiu ca o firma romaneasca a pierdut o frumoasa oportunitate, o comanda generoasa de echipamente electronice concepute la noi, comanda oferita de jandarmeria franceza; jandarmii francezi au fost rabdatori, ne-au asteptat, dar lalaiala la noi a fost atit de mare incit oamenii s-au saturat sa tot astepte, pina la urma niste circuite integrate pot fi interconectate si in multe alte locuri din lume. Trebuie identificate nise care sa poata constitui punctele noastre tari, ca sa putem initia ori participa la colaborari europene si NATO in materie de echipament militar si pentru ca in aceste colaborari sa contribuim si noi cu cite ceva. Fiindca putem propune ideatic realizarea eurotancului (cu baza la germani, ei ramin taticii in tancuri si e una sa apuci pe Dumnezeu de picior cind prinzi un contract de 200 de tancuri si o duci pe upgrade-uri si e alta o productie de 4000-5000 de tancuri pentru 20 de tari si sa se lupte 10-12 sefi de state si ministri de externe pentru exporturi), eurorachetelor, eurofregatelor, euromasinilor de lupta ale infanterie, proiecte care ar fi avantajoase pentru toata lumea, ar fi serii mai mari de fabricatie si deci ar reveni mai ieftin, s-ar putea constitui baze zonale de intretinere si reparatii, ca si baze de stocare, iar vinzarile s-ar face prin efort comun, dar trebuie sa fim in masura sa ne facem bucata noastra, de la cercetare la productie, in mod impecabil, ca sa ne luam si noi partea noastra din banuti. Alfel, lantul cercetare dezvoltare prototipare productie vinzari trebuie sa mearga repede si foarte bine.

  12. 12 blogideologic noiembrie 16, 2008 la 1:19 pm

    @ geomarz, cu stimă :
    Manualele de intervenţie în asemenea cazuri sunt impecabil redactate. De ce nu se aplică regulile, punct cu punct? Totdeauna “acarul Păun” este de vină. În realitate, politica şcolii noastre de după 1989 este de vină. Marian Munteanu, Petre Roman, Piaţa Universităţii…

  13. 13 Marcel noiembrie 16, 2008 la 2:05 pm

    @blogideologic

    “Din cauza asta cred că s-a şi prăbuşit industria de apărare” – probabil ca lipsa competitiei interne, dar si a competitiei cu produse din import cauzata de un prea accentuat protectionism in perioada de pana in 1989 au afectat competitivitatea industriei nationale in general. Industria de aparare si cercetarea au beneficiat totusi de cele mai bune cadre selectate din randul absolventilor unui sistem realmente competitiv – cel al invatamantului de stat din perioada respectiva. Odata ajunsi intr-o functie acesti specialisti inalt calificati nu erau pusi aproape niciodata in situatia de a-si reconfirma valoarea, deoarece activitatea institutiei in care lucrau era asigurata de stat – ceea ce nu inseamna ca ei nu au fost moralmente motivati sa se perfectioneze continuu.
    Daca vorbim despre industrie in general, probabil ca deschiderea brusca a pietei interne si prabusirea sistemului economic in care era asigurata desfacerea unei parti din productie au constituit un prim soc pentru industrie. Degringolada in aparatul de stat si coruptia au desavarsit dezastrul.
    Daca ne referim strict la industria de aparare, trebuie sa avem in vedere faptul ca la inceputul anilor 90 a incetat cursa inarmarilor si s-a ajuns la un acord privind armamentul conventional in Europa. Totodata, a avut loc o reorientare a obiectivelor de politica externa ale Romaniei, lucru pe care D-l Nastase il stie foarte bine.
    Probabil ca activitatea in acest sector nu poate fi lasata la discretia pietelor , ci este interesul statului sa intervina in functie de obiectivele sale politice .

  14. 14 ALM noiembrie 16, 2008 la 2:15 pm

    @blogideologic

    Puteti sa fiti sigur ca fraza nu va era adresata dvs, care incercati sa masurati creativitatea cu unitati de salariul. In cercetare, a stii nu este suficient! Acolo trebuie sa poti si sa visezi fiindca, daca ne-am multumi cu ce stim, astazi am circula cu vehiculele ecologice de tip Fred & Barney.

  15. 15 instalatorul noiembrie 16, 2008 la 2:23 pm

    Off topic: Se pare ca la Reims congresul PS francez este destul de agitat. Opozitia la Segolene Royal nu a ajuns la un consens, dupa o noapte agitata in comisia de rezolutii. La aceasta ora candidatii isi sustin motiunile. Motiuni: Segolene Royal (nu si-a prezentat-o singura si a parasit azi noapte comisia de rezolutii pentru a se intilni cu militantii), Bertrand Delanoe (primarul Parisului), Martine Aubry (primarita Lille) si Benoit Hamon (eurodeputat).

  16. 16 eugen noiembrie 16, 2008 la 3:27 pm

    Suntem membrii ai NATO, Europa traieste in pace nu mai avem nevoie de autosuficienta in aparare si de o industrie de aparare mamutel.

    Ce avem trebuie sa facem competitiv sa zicem sa faca competitiv ce folosim mai mult macar pustile si TAB. comunicatii locale si ceva rachetute mici de artilerie. Dar export ?. Cam ambitios la 7000 de oameni.

    Chinezii si rusii concura feroce pe fostele piete ceausiste. Banuiesc ca vinzarile de armamanet sunt tirguri cu bonusuri politice. Cand libieni au cumparat de la francezi nu cumpara pt. ca cred ca armele lor sunt cele mai bune/ieftine. Si nici Chavez de la rusi. Sau africanii de la chinezi. Sau georgienii de la americani.
    Se compara o plimbare la mare (fara vapor) cu liderul hahait cu o plimbare cu masinuta Sarkoz insotit de garda calare la Elysee?

    Nea Nicu le dadea pe linga puscoace si tancurii Dacii, rafinarii, televizoare, ..vapoare ca pe atunci urau sau se temeau de fostii colonialisti. Acuma ii iubesc (cand vin cu investitii ).
    Nici a pompa o gramada de bani in cercetare -dezvoltare industria de aparare nu mi se pare ideal..Fiind asa secretoasa potentialul de difuzie al inovatiei in industria civila este quasi-nul.

  17. 17 ELMMAR noiembrie 16, 2008 la 4:02 pm

    @ blogideologic

    Ai reusit sa ma scoti din sarite.Zici ca industria de aparare s-a prabusit din cauza cercetatorilor din domeniu?
    Nu,baiatule,industria de aparare s-a dezvoltat iar Romania era printre primele cinci tari exportatoare cata vreme cercetarea a functionat brici in domeniu.Mai afla ca de pe urma cercetarii aleia lucra o buna parte a industriei romanesti.
    Zici ca oamenii aia se uitau de sus la tine?Pai,daca te trezeai vorbind cum faci acilea,ma mir ca se uitau.

  18. 18 blogideologic noiembrie 16, 2008 la 4:14 pm

    @ instalatorul
    A fost pasionantă urmărirea discursurilor! În final, cred că disputa este legată de cele două definiţii pentru “sinteza programelor”.

  19. 19 blogideologic noiembrie 16, 2008 la 4:27 pm

    Universitarii din CDR nu au sprijinit inovaţia tehnologică. Există amintiri despre secolul XIX românesc, şi despre valori promovate atunci, realizări temerare ale modernităţii româneşti ce incontestabil au reverberaţii şi consecinţe cu valoare adăugată chiar şi acum. De exemplu, pentru sărbătorirea unei durate de patru secole trecute de la ctitorirea mănăstirii Putna, se formase un comitet al studenţilor români la Viena, comitet din care făceau parte Mihai Eminescu şi Nicolae Teclu. Acesta din urmă, viitor profesor universitar la Viena, va studia foarte atent, şi foarte ştiinţific, flacăra. Henri Coandă citise acele studii efectuate în secolulul XIX de către savantul român Teclu Nicolae, şi din cauza aceasta era foarte atent la flacără. Henri Coandă interpretează flacăra mai mult şi mai bine decât un Montgolfier, inventatorul aparatului de zburat chemat „balonul cu aer cald”. Deja Nicolae Teclu observase că flacăra căpăta un impuls, şi că în acord cu legea a treia a lui Newton, trebuie să existe şi un impuls de sens contrar. Cu alte cuvinte, Nicolae Teclu descoperea faptul că trebuie să existe neapărat o forţă de reacţiune creată de acţiunea acelei flăcări! Henri Coandă adaugă valoare prin ideea ingenioasă, cred că a spune “de geniu” nu ar fi chiar nepotrivit, deşi presimt că aş fi atacat imediat de adversarii protocronismului. Henri Coandă a fost primul inventator din lume care gândeşte un sistem tehnic ce creează în mod expres o flacără orizontală pentru a folosi, în mod premeditat, forţa de reacţie creată de acea flacără, într – un aparat de zbor prevăzut cu aripi, un aeroplan. Afişul pentru expoziţia din Paris unde Henri Coandă prezenta acel avion cu totul şi cu totul nou în concepţie şi construcţie a fost desenat chiar de el. Henri Coandă era şi un remarcabil artist grafic, în anul 1907 el a lucrat, adică a schiţat şi a modelat alături de Constantin Brâncuşi, consultându – se colegial cu Brâncuşi, — amândoi erau olteni!–, în atelierul sculptorului francez Auguste Rodin. Geniul artistic al lui Henri Coandă este recunoscut în prezent, chiar dacă şi indirect. Am văzut recent, — încântarea mea a fost indescriptibilă–, chiar avionul schiţat de Henri Coandă zburând în filmul anime “Howl’s Moving Castle”, al cineastului japonez Hayao Miyazaki; născut la 1941 în familia unui fabricant din industria aeronautică, Hayao Miyazaki cunoaşte bine avioanele vechi, din care selectează.

  20. 20 blogideologic noiembrie 16, 2008 la 4:30 pm

    @ Elmmar
    “Ai reusit sa ma scoti din sarite.”
    Ce se întâmplă cu voi, băieţii din Bucureşti ?

  21. 21 Aya noiembrie 16, 2008 la 4:37 pm

    @

    Instalatorul

    Spuneai ceva interesant despre ce se petrece in Franta.
    Semne bune anul are!?

  22. 22 blogideologic noiembrie 16, 2008 la 4:41 pm

    Industria de apărare era performantă ? Valuta ţării era obţinută din exportul de alimente, şi era folosită ca să funcţioneze industria de apărare! În Bucureşti se mai găseau alimente, în restul ţării, nu ! Aveam “industrie de apărare performantă” (voi spuneţi), dar nu aveam unt (eu spun)!

  23. 23 nedormitul noiembrie 16, 2008 la 4:58 pm

    am publicat mai sus un anunţ umanitar dar încă aşteaptă la moderare. dovada apare la simona tache pe blog.
    sau “e” mai importante armele şi atacurile de final decît viaţa unei fetiţe?
    mai public anunţul o dată domnule năstase
    http://simonatache.catavencu.ro/?p=414

  24. 24 geomarz noiembrie 16, 2008 la 5:05 pm

    Politicieni ai aceste tari, care, se intampla sa fie si a mea…
    Oameni, care, pertindeti sa aveti grija de viitorul meu si al copiilor mei…
    Mortii Petrilei nu va spun nimic !!
    Nici un strop de regret ! Nic o condoleanta… !
    In curan, foarte curand vor fi 15.
    Continuati sa bateti campii cu aceleasi ineptii care nu folosec nimic, in afara de domniile voastre !!!

    Roamania mea va MURI. SI va muri dincauza VOASTRA a celor care IGNORA neneorocirile si suferinat in timp ce povestesc cum a mai fost pe la Bruxelles, cum merge campania la Mizil, sau mai stiu ceu ce alta ineptie…

  25. 25 Paul noiembrie 16, 2008 la 5:55 pm

    Ca sa decongestionez putin atmosfera (ca va vad pe toti cam constipati in legatura cu subiectul industriei de aparare:), va pot anunta ca Guvernul a renuntat la “taxa de prima inmatriculare” pentru tancurile TR 85M1 cu euro5 si ca, in service-urile pentru tancuri, montarea sistemul de detectare a iluminarii laser anti-ceatza si a detectoarelor anti-radar se face gratuit cu materiale ecologice din import. A! Si portul centurilor de siguranta in tancuri nu mai este obligatoriu in intersectii :)).
    Hai, incercati sa bateti si voi campii mai cu talent!

  26. 26 Harabula noiembrie 16, 2008 la 6:03 pm

    @geomarz
    Consulta-te cu JR in privinta banilor de inmormantere. I-am dat toate sfaturile necesare pe un fir anterior.

    @nedormitul
    Ce prevederi legale sunt in legatura cu bolnavii de leucemie?
    Domnul Nastase scoate la licitatie trei catei.Il conving eu.

  27. 27 cogito ergo sum noiembrie 16, 2008 la 6:30 pm

    @geomarz
    Usurel Casandro cu imprecatiile si acuzele. Tu de fapt ce doresti? Crezi ca daca ne apucam toti de plans pe forum, invie mortii Petrilei?
    Daca ai ceva de reprosat, mergi frate la cei care au distrus mineritul romanesc. Vezi ca pe blogul sau, domnul Constantin, pe care-l frecventezi regulat, precizeaza cu exactitate cine sunt vinovatii situatiei de astazi a mineritului. Si mai afla ca in mina pericolul mortal pandeste la fiecare colt si in fiecare secunda. Este exact ca la razboi. Cine merge acolo stie precis ce-l poate astepta. Sa stii ca nu vorbesc din teorie sau povesti auzite.

  28. 28 Harabula noiembrie 16, 2008 la 6:51 pm

    Vad ca blogul d-lui Nastase se umple de ieremiade. Ba soarta minerilor, ba soarta bolnavilor de leucemie, ba soarta tarisoarei, ba destinul Mizilului.
    Repet o intrebare: ce prevede legea in cazul copiilor bolnavi de leucemie? De ce se ajunge la mila publica? Toata familia mea a olatit asigurari de sanatate o viata. Cei mai multi n-au stat o zi in spital. Unde sunt banii? Daca ajung, Doamne fereste, in spital trebuie sa scot bani din buzunar.
    Mai adug o intrebare:ce prevede legea in cazul accidentelor de munca. De ce guvernul da cate 5000 de lei pentru un copil orfan si nu 4000 sau 10.000 ? De ce sa ajunga cineva la mila potentatilor?
    Conform standardelor mele morale, este mai onorabil sa furi decat sa cersesti.Cersetoria este ultima treapta la care poate cobori o fiinta umana.
    Nu alergati imediat la pomeni.Cereti dreptate.

    Necrofagul Tatulici umbla pe langa paturile accidentatilor de la Lupeni. Unul dintre ei a zis cea mai frumoasa vorba “Ne invatam copiii, ca sa nu ajunga ca noi”

  29. 29 Harabula noiembrie 16, 2008 la 8:15 pm

    Daca un politician ar cobori in mina, cu echipa de salvare de maine, va da o lovitura de imagine trasnet.

  30. 30 instalatorul noiembrie 16, 2008 la 8:27 pm

    Geomarz: Geoamarz, sigur ca regretam cu totii nenorocirea de acolo si ne pare rau si de oameni si de familiile lor, de copiii care ramin orfani ori cu parinti in incapacitate de a-i intretine. Dar Geomarz, trebuie sa tinem o cumpana dreapta si sa avem drept scop nu acela de a posta condoleante pe bloguri ci ca accidentele in minerit sa se nu se mai produca ori sa se produca in mod cit mai rar. Geomarz, daca a fost o explozie, atunci a fost o acumulare de gaze: de ce nu a fost ea detectata? Daca s-a produs o scinteie, atunci care echipament a produs-o si cine l-a fabricat si cine a decis cumpararea lui acolo? Geomarz, dupa 1989 sub mai multe guverne s-au dat bani grei in minerit, dintre care multi pentru imbunatatirea conditiilor de munca. Cine i-a furat, Geomarz? Noi, cei de pe blog, cumva? Ori indivizi de pe acolo? Proiecte serioase de echipamente electrice cu securitate sporita pentru minerit au esuat fiindca cei de acolo aveau relatiile lor personale de la care cumparau. Luati-va de cei de acolo care au avut pe mina bani sa cumpere detectoare de gaze si nu au cumparat, luati-va de cei care au primit bani si au luat echipamente electrice care genereaza scintei, pe comisioane si pe ciubuce. Luati-va de cei care si-au facut acolo burtile grase pe siguranta muncii minerilor si pe viata lor. Adica aia au furat banii si vreti sa pling eu pe blog? Uitati, pling si cu ce folos? Cei nenorociti ramin tot nenorociti, iar cei de acolo care au furat tot cu banii ramin.

  31. 31 ALM noiembrie 16, 2008 la 8:38 pm

    @blogideologic

    Sunt momente in viata cand tacerea ar putea sa pastreze eventuale impresii pozitive. De ce le ratati? Cand ati scris ca niste indivizi din cercetarea militara va priveau de sus, chiar ma gandeam unde s-o fi intamplat sa dati peste asemenea grobieni. Daca va opreati cu aprecierile “stiintifice” la acel moment, as fi avut mari nelamuririri. Va multumesc ca ati scris acea salata de Teclu, asezonata cu Mongolfier si dreasa cu Coanda, fiindca mi-ati luat o piatra de pe inima: acei colegi au fost extrem de binevoitori cu dvs …
    Nicolae Teclu a descoperit ceea ce se cheama tiraj iar Coanda a realizat primul avion cu motor reactiv. Este adevarat ca flacara era in ambele cazuri, dar legatura este aceiasi ca intre STAS si parastas.

  32. 32 instalatorul noiembrie 16, 2008 la 8:40 pm

    Aya: iti trimit pe mail articolul, care da ce s-a intimplat la congres de vineri incoace, dar stiri noi nu voi mai avea astazi. Nu stiu prin ce intimplare o gazeta franceza – vad ca destul de buna si serioasa – a inceput de vreo doua luni sa-mi trimita editia electronica prin mail in fiecare zi la prinz. Probabil ca la un moment dat aceste trimiteri vor dispare. Tot asa, acum vreo doi ani incepusem sa primesc – nu stiu prin ce mister – sinteze lunare (tot ca un soi de presa) direct de la secretariatul PPE de la Bruxelles ( eram mai tare ca dl Boc atunci) si tot misterios, au incetat la un moment dat. Din misterele e-mailului.

  33. 33 starlete noiembrie 16, 2008 la 8:55 pm

    @geomarz

    toate beneficiile : cresterea salariului minim, cresterea pensiilor, cresterea salariilor profesorilor si de ce nu, de exemplu, despagubirile de la Ocnele Mari sau retehnologizarea din Valea jiului presupun o industrie care sa cotizeze bani, chiar daca ne referim la industria de armament.
    iata posibila explicatie la ce s-a intamplat la Petrila.

  34. 34 ELMMAR noiembrie 16, 2008 la 8:57 pm

    @ geomarz

    Esti un nerusinat cand invoci mortii de la Petrila incercand sa faci o diversiune.
    Ushcheala!

  35. 35 Aya noiembrie 16, 2008 la 9:21 pm

    @

    Instalatorul

    L-am primit (acum un minut, cred). Multumesc.
    In rest, ce sa spun?
    Cred ca putem scrie o cronica a misterele anuntate ale mesajelor prin e-mail.

  36. 36 Victor noiembrie 16, 2008 la 10:01 pm

    Domnule Prim Ministru, banuiesc ca ati vrut sa transmiteti un mesaj armatei. Ma scuzati dar eu nu am citit, intrucat ma doare exact in cot de inzestrarea armatei si alte aspecte de acest gen dar par a fi singurul blogger ignorant in aceasta privinta. Restul par foarte interesati. Probabil au motive.

    PS. Ce fac astia, lanseaza atacurile de final impotriva dumneavoastra sau nu? :))

  37. 37 Aya noiembrie 16, 2008 la 10:32 pm

    @

    Adrtian Nastase

    O STIRE IMPORTANTA!

    Pe Antena 3 tocmai se difuzeaza o suita de stiri foarte interesante.
    Una dintre ele se refera la vanzarile de masini Dacia (Logan, etc) fabricate in Romania
    Au fost transmise discutii cu dealerii din Algeria, Liban, Maroc si Siria care au spus, raspicat, ca nu au suficiente automobile Dacia pentru a acoperi cererea de pe piata.
    Se plangeau de faptul ca, acum, in urma anuntului ca urzinele de la Pitesti vor sista activitatea pentru trei saptamani, urmeaza sa aiba o intarziere in onorarea cererilor, ceea ce produce nervozitate pe piatele respective.
    Au spus explicit ca sunt foarte multumiti de raportul pret-calitate-consum.

    O mentiune suplimentara (pentru a inlatura orice posibile comentarii tendentioasa): dealerii nu erau romani.

    INTREBARE:
    Atata timp cat cererea la export este atat de mare incat nu poate fi onorata prin ceea ce se produce aici, de ce se sisteaza productia pentru trei saptamani?
    Sa nu-mi vina nimeni cu explicatii “tehniciste” legate de nu-stiu-ce conexiuni “obligatorii” cu situatia fabricii Renault, din Franta.

    Productia trebuie reluata imediat.
    Ceea ce se intampla seamana a rea vointa!

  38. 38 Paul noiembrie 16, 2008 la 10:45 pm

    In realitate Geomarz are dreptate. Ar trebui pastrat un moment de reculegere pentru minerii morti. Iar, pentru a reveni, totusi, la subiect, ar trebui pastrat un moment de reculegere si pentru cei 20 de “submarinari” rusi, morti azi intr-un submarin nuclear “parcat” in Pacific.
    Oare Romania are submarine?, apropo de industria de aparare…

  39. 39 Paul noiembrie 16, 2008 la 10:55 pm

    Cu randurile-mi de mai la deal nu intentionam sa redeschid subiectul vanzarii flotei romanesti, ci doar ma intrebam daca tara noastra are sau nu un submarin, doua. Din fotografiile atasate de domnul Nastase acum cateva zile, se intelege clar ca flota de suprafata nu mai exista, dar poate ceva submarine romanesti se gasesc pe sub valurile fotografiate… :)

  40. 40 geomarz noiembrie 17, 2008 la 12:54 am

    @Harabula spune:

    Spuneti:

    //@geomarz
    Consulta-te cu JR in privinta banilor de inmormantere. I-am dat toate sfaturile necesare pe un fir anterior.//

    Iertati-ma, dar nu inteleg. Cine este JR ? Si de ce sa cer bani de inmormantare ?
    Mie nu mi-a murit nimeni.

  41. 41 geomarz noiembrie 17, 2008 la 1:01 am

    @ Coggito…
    Ti-am raspuns, dragule, pe blogul amintit.
    A propos, este cumva interzis sa-l consult cu regularitate ?

    @ Instalatorul
    Iarta-ma eu ma adresam politicienilor. Acelor oameni care fac politica acestei tari. Adica, acelora care doresc sa fie alesi ca sa ia hotarari pentru viitorul meu si al copiilor mei.
    Daca si dumneata este politician, inseamna ca m-am adresat si domniiei tale…
    Si nu te-am acuzat ca ai furat banii…
    Cine a dsitrus mineritul… Politicienii… asta este sigur. Nista politicieni repetenti la toate materiile, chiulangii si cu examenle luate pe copiuta… si pilele lu’ tata socru’…

  42. 42 Koubadera noiembrie 17, 2008 la 2:05 am

    Domnule AN,
    Era un citat prin manualele de marketing, ca nu industrializezi o tara prin contructia industrii, o industrializezi prin creaea de piete.
    Sunt 2 intrebari de marketing:
    1. Pe ce piete vom vinde?
    2. Ce avantaj competitiv avem ?
    Eugen mentiona bine 2 lucruri: pietele de armament sunt legate de lobby si chinezii si rusii concureaza la preturi reduse.
    Cred ca pe reorganizarea propusa de Dvs trebuie sa mearga in paralel cu identificarea niselor pe care am putea sa concuram cu succes si pe lobby.
    Am putea sa incercam sa lucram cu americanii si sa cerem pentru sprijinul in Irak si Afganistan sa ne ia parteneri la ceva contracte pentru armamentul low cost. Acelasi lucur cu europenii. Daca noi am putea sa fabricam in tara, sub patent european sau american, armament mediu sau low cost, la un raport bun calitate pret, poate am putea sa intram pe ceva piete. Problema este ca interesul pina acum a fost ca noi sa nu mai producem nimic si sa cumparam tot, ocazie cu care se incaseaza comisioane uriase per contract. Propunerile Dvs sunt interesante daca dupa alegeri, iese PSD, exista o garantie ca se vor pune in aplicare aceste propuneri, sau patim ce am patit cu alianta DA ?
    Daca sponsorii din saptele campaniei, spun ca vrem sa falimentam si ce mai este si sa construim vile pe terenurile fabricilor, cine va iesi sa se lupte cu ei ?

  43. 43 ELMMAR noiembrie 17, 2008 la 2:28 am

    E dupa miez de noapte.
    Va daruiesc

    Monologul lui Hamlet

    A fi sau a nu fi? Aceasta-i dara intrebarea
    Mai vrednic oare e sa rabzi in cuget
    A vitregiei prashtii si sageti
    Sau fierul sa-l ridici deasupra marii
    De griji si sa le curmi? Sa mori: sa dormi,
    Atat si printr-un somn sa curmi durerea
    Din inima si droaia de izbelisti
    Ce-s date carnii este o-ncheiere
    Cucernic de ravnit. Sa mori, sa dormi,
    Sa dormi visand mai stii? Aici e greul
    Caci se cuvine a-ntreba ce vise poate naste somnu-acesta
    Cand hoitu-i lepadat? De aceea-i lunga
    Napasta. Altfel cine-ar rabda
    A lumii bice si ocari, calcaiul
    Tiran, chinul iubirii-n van, zabava legii
    Neobrazarea carmuirii, scarba
    Ce-o zvarlu cei nevrednici celor vrednici
    Cand insusi ar putea sa-si faca seama
    Doar c-un pumnal? Cine-ar rabda poveri
    Gemand si asudand sub greul sortii?
    Cat teama a ceva de dupa moarte,
    Taramul neaflat de unde nimeni
    Nu se intoarce, ne-ncalceşte vrerea
    Si mai curand rabdam aceste rele
    Decat zburam spre alte nestiute.
    S-astfel al hotararii proaspat chip
    Se vestejeste-n umbra cugetarii
    Iar marile, inaltele avanturi
    De aceea se abat din cursul lor
    Si numele de fapta-l pierd.

  44. 44 ELMMAR noiembrie 17, 2008 la 2:57 am

    @ blogideologic

    Ai dreptate sa te miri ca mi-am iesit din fire.
    Nimeni nu are voie sa se supere pe cineva ca tine.
    Daca spui ca productia alimentara sustinea industria de aparare in Romania(printre primele cinci tari exportatoare)nu trebuie sa fii contrazis.
    Asa-i,o sustinea la manutantza,ca locurile unde se face productie in industria de aparare(ti-am zis pe limba de balta ca sa fiu inteles)sunt UM(unitatzi militare).
    Te simti mai bine?

  45. 45 blogideologic noiembrie 17, 2008 la 8:02 am

    @ ALM
    Era vorba despre construirea discursului de cauzalitate prin creativitate : “Toate-s vechi si noua toate; /Ce e rau si ce e bine /Tu te-ntreaba si socoate”. Este Mihai Eminescu, nu Mircea Dinescu. Pana la urma, Henri Coanda a fost consultantul pentru avioanele reactive germane din WW2. La fabrica de avioane din Craiova era un colectiv de cercetare foarte puternic pe efectul Coanda, colaboram cu ei. Dupa 1989, toata documentatia pe efect Coanda a mers in Israel. De ce oare? Cultura populara spune ca a fost ordin de la americani.

  46. 46 blogideologic noiembrie 17, 2008 la 8:08 am

    @ Adrian Nastase
    Cred că Ovidiu are dreptate cand spune: “D-le Adrian Nastase, p-astea domnul Tariceanu nu le stia? ceea ce ati scris prezentat este 100% program LIBERAL. ce face PSD-ul ?”
    Bineinteles ca echipa Tariceanu face bussiness as usual. Dumneavoastra trebuia sa veniti cu noutatile. Nu critic eu programul. Dar pentru industria de aparare, analizele LCC (Life Cycle Costing) sunt absolut necesare.

  47. 47 blogideologic noiembrie 17, 2008 la 8:22 am

    @ Adrian Nastase
    “Si, firesc, ma gandesc la potentialul de dezvoltare al uzinei de la MIZIL.”
    Armele sunt ultimul lucru care ma preocupa acum. Parca citisem p-acilea despre tancurile de la Mizil. Care trebuie sa traga acum din mers, si sa loveasca tinta. Aceasta presupune instalarea unei platforme inertiale construita din accelerometre si giroscoape. Iat o tinta buna pentru Cercetare si Dezvoltare. Vorbeam despre un pol de competitivitate vechi pentru industria de aparare romaneasca, si acesta s-a bazat pe fabricarea de giroscoape. Un pol de competitivitate nou ar fi dezvoltarea instalatiilor de ochire din mers pentru “tancurile de la Mizil”. Dar v-am atras atentia ca nu se mai poate business as usual. Dezvoltarea ingineriei financiare de calitate, prin fonduri de investitii ETF, era una dintre solutiile pe care le propuneam.

  48. 48 Intrusul noiembrie 17, 2008 la 9:13 am

    D-le Nastase,odata cu intrarea in UE sansele sa facem comert cu armament sunt nule.(sa tinem seama si de parteneriatul strategic cu USA).Pietele la care aveam acces pana in ’90 sunt “ocupate”.Nu puneti intrebarea “ce facem cu oamenii”ci “ce facem cu omul ?”

  49. 49 blogideologic noiembrie 17, 2008 la 9:41 am

    @ Adrian Nastase
    Deci Life Cycle Costing obligatoriu pentru industria de armament, dezvoltarea managementului fonduriilor de investitii ETF, si un raspuns pentru geomarz care este un avatar de bunăcredinţă.

  50. 50 blogideologic noiembrie 17, 2008 la 10:03 am

    @ ALM, cu stima:
    “salata de Teclu”
    Era o mostră de downward scalability. În fine, poate am primit eu o lecţie prea lungă de la un profesor de modă veche la Liceul Fraţii Buzeşti din Craiova, despre toate semnificaţiile experienţelor lui Nicolae Teclu cu flacăra. Îi mulţumesc acum. Profesorul tradiţional chiar ştia carte (aforism de George Polya). Este un hiatus, ALM, în abordarea ta, nu observi ?

  51. 51 Daniel noiembrie 17, 2008 la 10:15 am

    Initial voiam sa postez la subiectul cu solutii economice, dar a ramas prea in urma.
    Mi se pare excelenta strategia pe care o propuneti, chiar as fi dorit sa fac o postare in acest sens dar mi-ati luat-o inainte. La cele 3 puncte pe care le evidentiati ca fiind de baza in planul de salvare de la efectele crizei as mai adauga inca unul. Asa cum in mod corect ati obiectat ca nu toate categoriile de profesori ar avea nevoie de o marire de 50% ci numai cei ale caror salarii sunt extrem de mici, la fel si privitor la planul dumneavoastra, aceste masuri ar trebui directionate pe cat posibil catre cei care au capacitatea si disponuibilitatea de a actiona in concordanta cu obiectivele strategice ale guvernului. In caz contrar riscam sa risipim din nou o buna parte din fonduri. Nu uitati ca foarte multi „oameni de afaceri” din ziua de azi sunt fosti sau copii de fosti. Nu ar fi nici o problema caci nu suntem ranchiunosi dar calitatea umana si intelectuala a acestora este in unele cazuri exact opusul a ceea ce ne dorim pentru Romania. Imi amintesc de perioada CDR in care foarte multor salariati care isi exprimau nemultumirile li se raspundea de catre proaspetii patroni: – Daca nu-ti convine, poti sa pleci, mai asteapta 100 la usa! Atata timp cat veti directiona fondurile pentru infrastructura acelorasi firme care si-au batut joc de calitatea lucrarilor pentru a avea motiv sa efectueze aceeasi lucrare si peste 2 ani va spun sincer ca nu vom face decat sa adancim si mai mult criza.
    Drama Romaniei este aceea ca permanent si-a sacrificat valorile. O generatie de oameni de valoare, autentici se formeaza in multe decenii. In istoria recenta prima transa de valori saccrificate a fost aceea a intreprinzatorilor si intelectualilor din perioada interbelica. Cu exceptia medicilor si a unor juristi, toata floarea Romaniei, oameni de afaceri, profesori universitari, prelati si nobili a fost trimisa in puscariile comuniste si i s-au confiscat averile. Acolo a murit PNL-ul, la Gherla si Pitesti, si nu am nici un motiv sa cred ca actualii liberali, cu sau fara d, ar fi altceva decat niste epigoni cum spunea intr-un mod prea elegant o persoana pe care o apreciem. Cu toate vicisitudinile, si in cadrul societatii comuniste, asa proasta cum era, s-a ridicat o patura de specialisti valorosi care incepusera sa preia unele dintre functiile de conducere si sa actioneze cu raspundere profesionala si umana acolo unde activau. Cu unele fericite exceptii, printre care va numarati, pe acestia i-a maturat revolutia din 1989 cand, din pacate, guvernele au cedat prea usor presiunilor sindicale si au marit salariile categoriilor sociale mai galagioase lasand intelectualitatea deoparte. Bunul simt, prost inteles, a permis ocuparea functiilor de conducere in administratie si economie de unele personaje a caror singura cariera se desfasura in domeniul infractional. Centrele de cercetare au fost desfiintate, in ciuda declaratiilor de sprijin a cercetarii, CDR-ul a desfiintat si ministerul de profil, iar acum citeam ca se intentioneaza si desfiintarea fizica a anumitor centre pentru a fi vandute terenurile acestora. Acum, chiar daca ai vrea, cand nu ai facut in viata ta cercetare, evident ca e greu sa iti dai seama care sunt conditiile de buna functionare a unui asemenea institut, asta in cazul in care te-ar interesa. Dincolo de ideologii mai mult sau mai putin relevante ceea ce ne uneste pe acest blog este valoarea si dorinta de a face bine, regasite in buna masura la nivelul intregului PSD.
    Revenind, fondurile ar trebui orientate catre adevaratii oameni de afaceri care au dus greul tranzitiei si catre cei care au experienta si traditie in privinta administrarii afacerilor aici incluzandu-i si pe cei carora li s-au confiscat afacerile de catre regimul comunist si in proportie de peste 90% nu li s-au restituit bunurile. Astfel avem acum o serie de imbogatiti peste noapte care risipesc in mod complet iresponsabil banii in timp ce oamenii de calitate fie imbogatesc avocatii, fie se resemneaza sa traiasca demn situatia lor (atitudine pe care o consider gresita) fie aleg calea exilului. Cunosc personal oameni de stiinta si finantisti, in opinia mea, de geniu care au ales sa paraseasca definitiv Romania (si nici nu mai vor sa auda de ea) tocmai din cauza acestor lichele numite pe posturi de conducere exclusiv pe criterii politice sau cu relatii in „Justitie”, care, inca o data va spun, nu exista. E greu sa activezi intr-un stat in care una dintre institutiile fundamentale este atat de corupta incat cel mai prudent este sa consideri ca nu exista ca si solutie de rezolvare a problemelor, asta daca nu vrei sa joci involuntar rolul lui Josef K., personajul lui Kafka.
    Ne asteapta vremuri extrem de grele si modul in care vom actiona, ca si oamenii pe care ii vom trimite „in linia intai” sunt foarte importante. Avem nevoie de specialisti competenti SI corecti. Daca ne dorim o economie sanatoasa banii trebuie sa aibă pe cat posibil acoperire si in acest sens o resursa imensa, dar nevalorificata o reprezinta resursa umana considerata, partial justificat, ca fiind numai masa de manevra, fara a fi cineva interesat de dezvoltarea ei, pentru ca, nu-i asa, un sclav care stie carte nu va mai putea fi stapanit. Evident ca nu ma refer la alfabetizare. Cea mai importanta resursa a elementului uman este cea nefolosita – experienta si inteligenta. Este de asemenea important sa acoperiti toate flancurile, si spatele, ca sa nu va mai treziti ca trebuie sa scoateti cutite din el. Multe nari sunt dilatate acum caci adulmeca in anticipare mirosul sangelui de pe strazi (si sper sa ramana o figura de stil). Ma uit la candidatii PDL si PNL caci sunt singurii care au afise pe strazi –Doamne, Dumnezeule! Astia sunt cei care vor apara Romania de cei care provoaca crizele? In primul rand nu ii intereseaza, in al doilea rand, chiar sinceri daca ar fi, e ca si cum am trimite porumbeii sa cafteasca uliul.
    In timpul unei crize, de fapt tot timpul, exista 3 categorii de oameni:
    1. Cei care profita, in mod logic au interesul sa si creeze crizele sau sa le amplifice (ghici ciuperca!)
    2. Cei care inteleg ce se intampla si lupta impotriva primilor
    3. Cei care se sperie si se blocheaza sau incep sa se comporte absolut irational, adica 99% din populatie si cativa idealisti „de dreapta”.
    Sfatul meu e sa sprijiniti 2-ul, iar 3.-ul sa fie cat mai aparat si sa se imputineze, in sensul trecerii in grupul 2.
    Ca o concluzie mai poetica, cum preferati :-), aveti grija cand udati ca nu cumva sa udati numai buruienile si sa uitati legumele!

  52. 52 cogito ergo sum noiembrie 17, 2008 la 11:20 am

    @geomarz
    Draga domnule, nu numai ca nu este interzis, dar pe mine ma si bucura ca-l frecvententati caci este unul dintre cele mai echilibrate si documentate bloguri si apreciez comentariile dumneavoastra de acolo. Daca nu le-asi fi apreciat nu v-asi fi dat un raspuns de calmare aici.
    Din pacate pana in acest moment domnul Constantin nu a ajuns sa-si modereze blogul si raspunsul dumneavoastra nu este publicat inca.
    Sa nu credeti ca nu va inteleg framantarea si suferinta provocata de tragedie, dar nu mi s-a parut justificata reactia, mai ales la adresa unui om care nu a avut vreo contributie la destructurarea mineritului.

  53. 53 ALM noiembrie 17, 2008 la 11:39 am

    @blogideologic, cu aceiasi stima:

    Stimate domn, nu pun la indoiala ca sunteti de buna credinta, numai ca ati inghitit pe nemestecate tot ce v-a fost servit! Fara falsa modestie, daca dvs ati auzit de Henri Coanda, eu am discutat personal cu el! Este adevarat ca nu mai era intr-o conditie foarte buna (1971), dar era “toba de carte”.

    Sa le luam pe rand, cu speranta ca va pot fi de ajutor. Henri Coanda nu a avut nici o legatura cu aviatia reactiva germana din WWII! El era cetatean englez si, cel mult ar fi contribuit la dezvoltarea aviatiei reactive britanice. Numai ca si acolo n-a fost nici macar consultant. Uzinele Bristol-Coanda nu mai existau de doua decenii. Henri Coanda nu a fost proiectant de motoare ci de aparate de zbor (planoare si avioane). Motorul realizat de el in 1910 era un turboreactor, perfect functional dar prost amplasat. Spre deosebire de turboreactoarele moderne, energia necesara compresorului era livrata de un motor cu piston, principiu dezvoltat ulterior de Campini (1931), care a avut inspiatia sa amplaseze motorul in coada avionului Caproni-Campini-2. Din cauza ca motorul Coanda nu era prevazut cu camere de ardere cu orientare a jetului de gaze, acestea s-au prelins pe langa fuselajul din placaj si au aprins avionul, intr-adevar primul avion cu reactie din lume, recunoscut fara dubii pe plan mondial.

    In ceea ce priveste WWII, singurele avioane operationale cu reactie au fost Messerschmitt 262 (turboreactor), Messerschmitt 163 (motor racheta), Arado 234 (bimotor turboreactor) si Heinkel 162 Vollksjager (turboreactor) pentru germani. In afara de acestea, au mai existat cateva zeci de prototipuri si modele experimentale, care au constituit mai tarziu sursa de inspiratie a Aliatilor. Aliatii n-au stralucit decat cu Gloster Meteor (F9/40), dar si ei aveau in pregatire mai multe prototipuri de turboreactoare si turbopropulsoare.

    Am tinut aceasta “micro-dizertatie” numai ca sa va conving ca intre flacara lui Teclu si gazele fierbinti ale jetului reactiv nu este decat o asemanare de culoare. Nicolae Teclu a fost chimist si a dezvoltat becul de laborator Bunsen, prin realizarea unui mecanism de reglare si optimizare a raportului aer-combustibil, numit (atunci cand masa de aer este optima pentru arderea totala a masei de combustibil) raport stoichiometric.

    S-ar putea sa nu observ hiatusul (sper ca nu ati facut referire la anatomie), dar va pot plictisi cateva ore bune cu problemele expuse mai sus pe scurt.

  54. 54 radu noiembrie 17, 2008 la 12:05 pm

    aici este adevarat, vor trebui gasite solutii de mijloc pentru dezvoltarea cercetarii militare romanesti, dar sa nu se piarda acest pestisor printre piranhiile existente ;)

  55. 55 Confucius noiembrie 17, 2008 la 12:50 pm

    @AN
    Subscriu la cea mai mare parte a planului. Am insa mari rezerve cu privire la privatizarea industriei de aparare ramase. Mai curand as face o consolidare a intreprinderrilor intr-un numar mic de agenti economici completi si coerenti intern (cu proiectare si zona comerciala proprie) si de preferinta complementari gen munitia intr-un loc, armament intr-un loc, vehicule in altul, aviatie in altul, electronica&optica&IT in altul, (nu e nevoie de concurenta interna, e suficienta cea externa). Dupa consolidare as face o flotare la bursa a unei parti a actiunilor si as pastra statul ca cel mai semnificativ actionar. Fondurile reziltate din vinzarea normala de actiuni vor ramane in patrimoniul societatii listate la bursa. Se poate foarte bine incepe – pilot – cu o societate.

    Iar statul ar trebui ca pe langa exporturile”normale” sa mijloceasca politic contracte de export (in lume exporturile militare se fac in continuare pe baze politico-militare si de eficacitate dovedita in teatrele de operatii, mai putin chestii gen raport calitate-pret).

  56. 56 Aya noiembrie 17, 2008 la 1:16 pm

    @

    cogito ergo sum

    Reiau aici un mesaj pentru tine.
    Daca nu vrei sa-mi raspunzi, cel putin retine adevarul.
    Realele atacuri impotriva ANului sunt cele inductive, cu referiri la false probleme care sa-l indemne la sovaiala sau sa-l deturneze din cale.

    Citindu-ti raspunsul catre Draghi am avut impresia ca traiesti intr-o realitate paralela.
    Despre care servicii vorbesti tu cand spui ca ANul ar trebui (asa se intelege) sa se teama de ele si sa nu le supere, daca vrea sa-i fie bine?
    Despre mascaradele prezentate acum ca servicii, in Romania?

    In halucinanta ta viziune, ANul ar fi trebuit sa ia niste compilatii de doi lei, absurd numite “sinteze” (vad ca nu negi ca asa ar fi putut sa fie din moment ce a spus ca nu le citea), sa le puna undeva pe un raft fara sa le citesca si, ipocrit, sa nu spuna adevarul (daca s-ar putea, sa ii mai si laude pe “autori”)?
    Pentru ce sunt platiti cei de la servicii care trimit ciornele alea de semigandire, pentru care consuma degeaba hartia? Ca sa primeasca laude nemeritate (sau sa fie scutiti de critici) si sa fie perceputi pe post de Bau-Bau?

    Stii cat trebuie sa-i fie frica unui personaj ca Adrian Nastase de serviciile romanesti?
    Cat trebuie sa-i fie frica de umbra lui, nu mai mult!

    Poate, te referi la vreo ramasita antedecembrista.
    De cine sa-i fie frica?
    De niste fiinte marsave ca Talpes sau ca Magureanu?
    De o mizerie umana ca Plesita?
    Primii doi (Talpes si Magureanu) au scos la mezat, prin oamenii plasati strategic in diverse locuri, aproape tot ce se putea scoate din industrie (restul, nu au mai putut pentru ca i-a oprit ANul cand a fost prim ministru, motiv pentru care si-au dat mana cu mafia politica si cu cea transnationala, unde se regaseau vechii lor confrati cu stele pe umar si asa l-au atacat). Banii au alimentat buzunarele mafiei internationale, inmultiti prin trafic de armament si altele.
    Sa-i fie frica de Plesita?
    Asta ar vrea sa fie de vataf de criminali, dar nu are de unde scoate criminalii. Ultimul la care ar mai fi putut apela (in baza unor vechi contracte sinistre, neonorate de cel naimit) era Carlos (Sacalul), dar acela e in puscarie pe viata, dupa ce a batut strainatatea cautand MAI ALES un general roman, plecat in 1978, ca sa-l “execute”. E drept, Sacalul are o datorie de cel putin 1 milion de dolari la Plesita, pentru vechiul “contract neonorat”, dar asa-i in servicii!

    Nici macar mie, “un tzasti-bashti de muierusca subtirica”, dupa cum ma descria cineva, sugestiv, aici, nu mi-e frica de serviciile pe care vad ca le aperi, le lauzi si le canti, cu atat mai putin ANului.
    Stii cat valoreaza “sintezele” lor (intre altele, nu de sinteze au nevoie cei cu forta de decizie, dar de analize, insa asta e alta discutie)? Cat ciorapii pe care-i rup intr-un cui si ii arunc la cosul de gunoi.

    Sa fim seriosi!
    Vechii specialisti nu mai activeaza in serviciile romanesti demult.
    Eu zic sa-ti cauti alt subiect, ca sa nu te mai faci de ras.

    P.S.
    Intr-un raspuns dat cuiva ai afirmat ca ma cunosti.
    Serios?
    Unde si cand? Nu-mi amintesc.

  57. 57 instalatorul noiembrie 17, 2008 la 1:26 pm

    Geomarz: Geomarz, cu tot respectul, cred ca am inteles corect, deoarece am presupus ca dumneavoastra, scriind pe acest blog, va adresati celor care comenteaza aici – fie ca sunt politicieni, fie ca nu sunt. Dealtfel nu cred ca v-am jignit cu ceva in mesajul meu, ci v-am indemnat sa priviti lucrurile cu dreapta cumpana. Dupa cum ati vazut, am evitat sa discut posibilitatea ca una dintre victime sa fi incalcat normele de protectie a muncii si astfel sa-si fi trimis ortacii la moarte, treaba care chiar ca nu ar avea nici o legatura cu politica; in particular credeti-ma ca stiu ce spun, in 1985 tatal meu si 12 oameni din subordinea lui au fost arsi intr-un cuptor industrial caruia tocmai ii terminasera revizia si ii faceau inspectia finala – un dement a aprins cuptorul in timp ce inca erau oameni in el – si a suferit luni de zile cu arsuri grave, asa incit cunosc exact si suferintele victimelor de acest gen si suferintele familiilor. Cu stima.

  58. 58 ALM noiembrie 17, 2008 la 1:36 pm

    @Confucius

    Stimate domn, gasesc corecta solutia avansata de dvs. Nu stiu exact ce forma juridica ar trebui sa aiba acele societati comerciale, dar n-ar trebui sa fie nici ale statului si nici “de capul lor”. Daca ar fi ale statului s-ar popula imediat cu clientela de partid si s-ar alege praful. Ar trebui gasita si o formula ca statul sa nu aiba reprezentanti nici in actionariat. Daca ar fi cu capital 100% privat, n-ar exista nici o garantie ca nu o iau razna dupa profit. Dar de un lucru sunt sigur: trebuie sa fie civile 99,9%! Si nu ca o spun eu, a spus-o (si a facut-o) Winston Churchill in timpul WWII, cu rezultate exceptionale. S-ar putea ca astfel de societati comerciale sa fie sub controlul direct si nemijlocit al Parlamentului?

  59. 59 instalatorul noiembrie 17, 2008 la 1:52 pm

    Confucius: corect si ceea ce scrieti dumneavoastra, ati sesizat un punct sensibil care poate crea probleme in vremuri grele; privatizarea inseamna mai multa flexibilitate, mai multa libertate mai ales pentru perioadele in care agentii economici respectivi nu primesc comenzi, cu reversul ca poti avea surpriza sa ii gasesti dezangajati exact cind ai mai mare nevoie de ei si, fiind privatizati, sa nu ii poti controla ori influenta de nici un fel. Asta inseamna ca, in completare, trebuie elaborat si un nou plan – si actualizat periodic – privind productia militara, atit in vreme de pace cit si in cea de razboi, care sa tina cont exact de situatia concreta. O metoda care s-a aplicat si se aplica in unele tari este ca si cei care au pierdut in licitatii sa primeasca in executie parti din contractul cistigator, pentru a fi ajutati sa nu abandoneze productia militara pina la aparitia unor noi cereri de oferta. Pe primul plan ar fi acum activizarea industriei de aparare, deoarece armata romana, asa micsorata cum e ea, este totusi numeric una dintre cele mai importante din Europa si, pe masura ce statul va gasi resurse pentru a o dota vor fi presiuni externe din ce in ce mai mari pentru importuri. Cu stima.

  60. 60 instalatorul noiembrie 17, 2008 la 2:06 pm

    Blogideologic: bucuros sa va salut. Din cite stiu, tancurile nu se fabrica la Mizil, ci in Bucuresti, linga fosta 23 August. La Mizil se fabrica MLI-urile, care au si ele tunuri ( de calibru mic) si, in consecinta, probabil au si stabilizatoare (asa stiu ca se numesc sistemele descrise de dumneavoastra); TR85M1 are zi el stabilizator (de generatia a doua, adica nu ar fi tocmai unul primitiv). Giroscoape, accelerometre si as zice ca si micromotoare inseamna insa nu doar stabilizatoare ci si rachete, unde ar trebui sa avem mai multe realizari proprii, sa nu uitam ca un Exocet costa, la vremea razboiului din Falkland, numai 30K usd bucata si le-a facut britanicilor necazuri de multe milioane ( si erau sa ne faca si noua, fiindca am auzit ca initial BAE dorea sa ne dea una dintre fregatele care fusesera lovite de Exocet, in acea cumparare de fregate ).

  61. 61 blogideologic noiembrie 17, 2008 la 2:13 pm

    @ ALM
    Când germanii au ocupat Franţa în WWII, Henri Coandă se găsea în Paris. Orice este plauzibil despre o perioadă obscură, inclusiv consultanţa cerută de germani pentru avioanele lor reactive. Nu am lansat eu ipoteza, nici măcar nu mi se pare absurdă.
    Exemplul pe care l-am construit pentru downward scalability este fără vreo falie de logică, îmi menţin opinia că discursul de cauzalitate poate fi completat prin creativitate. Şi iată, am propus un exemplu românesc de continuitate intergeneraţională la care eu ţin foarte mult. Mărturisesc că eu nu cred deloc în succesul înlocuirii pozitiviste a discursului de cauzalitate cu determinismul laplacian, bazat pe multe, foarte multe formule matematice.

  62. 62 blogideologic noiembrie 17, 2008 la 2:29 pm

    @ instalatorul
    Salut!
    Evident, aveam si eu rezervele mele cu “tancurile de la Mizil”. “Giroscoape, accelerometre si as zice ca si micromotoare inseamna insa nu doar stabilizatoare ci si rachete”. Total de acord. Din câte ştim noi, cei de pe blog, giroscoapele vechi romanesti au fost dezvoltate special pentru rachete. Profesorul universitar de la Politehnica din Bucuresti, care a initiat si supervizat proiectul acela de succes, a fost ucis in propria locuinta printr-o crima oribila, instrumentata ca o crima sexuala. Agentii Rusiei? Foarte plauzibil.

  63. 63 blogideologic noiembrie 17, 2008 la 2:52 pm

    Un aforism de Royal: “Nous avons les talents individuels. A nous de tisser le talent collectif”. Se spune că doar Ségolène Royal a propus ideologia Partidului Socialist pentru secolul XXI.

  64. 64 ALM noiembrie 17, 2008 la 3:09 pm

    @blogideologic

    Stimate domn, imi cer scuze. Este o deformatie profesionala in a argumenta cu cifre sau documente. Sunt foarte slab la filozofie, dar natura m-a compensat pe latura pragmatica. De cele mai multe ori spun ca decat sa despicam firul in patru, mai bine punem mana pe lopata …

    Aveti dreptate ca Henri Coanda era la Paris, dar puteti sa va uitati la proiectele lui si la Me263! In plus, nu vad pentru ce ar fi tinut secreta colaborarea tehnica, fapt care ar fi putut sa-l aduca langa Von Braun in SUA.

  65. 65 Aya noiembrie 17, 2008 la 3:17 pm

    @

    blogideologic

    Propui solutii perverse, pentru distrugerea totala a industriei de aparare!

    Incep sa cred (ma apropii de a avea convingerea) ca “baleiajul” tau intre diverse subiecte, pe care doar le atingi si care, la prima vedere, cel putin, nu au legatura intre ele, are un sens precis: incercarea de arunca “momeli”. E drept ca faci asta in mod dezordonat.
    Lipsa de coerenta – dezordine atitudinala – indica disperare.

    Observ ca revii cu insistenta asupra unui subiect foarte periculos: ETF.
    Mai observ ca insisti ca industria de aparare sa “aiba legatura” cu acest pericol imens, mai ales intr-o perioada foarte problematica, din perspectiva crizei care atinge tari puternice, printre care si SUA.
    Stii cum traduc eu asta?
    Daca tot nu au reusit altii, prin lovituri concertate, sa puna pe butuci industria de aparare a Romaniei (sunt sanse reale de redresare, mai ales daca se implica Adrian Nastase), sa incercam sa o terminam cu totul, transformand-o in “hartii” tranzactionate pe piata de capital.

    Interventia ta aici nu e deloc intamplatoare.
    Dispararea ta (ar trebui sa folosesc un plural, caci tu esti doar un emisar; deci, disperarea voastra) vine din evidenta preocupare a lui Adrian Nastase pentru relansarea industriei romanesti de aparare, ceea ce ar face ca Romania sa redevina o forta in domeniu si sa evite cu succes criza, prin reinvestirea profitului obtinut.
    Tu si cei care te-au trimis aici stiti foarte bine ca daca ANul se implica in ceva, acea situatie se rezolva cu succes (efortul ANului este inmiit daca problema e de importanta strategica nationala)

    Dar, poate nu stii despre ce e vorba in parsiva ta propunere si cei care te-au trimis au mizat pe “nevinovatia ta”, care ar putea face credibila ideea ca nu esti de rea intentie.
    Iata:

    ETF-urille (Exchange Traded Funds) sunt folosite mai ales pe piata americana. De fapt, reprezinta o inventie americana in domeniu.

    Daca nu stii, afla de la mine: marea problema a SUA (ma refer la criza) este legata de faptul ca piata de capital a fost atat de periculos diversificata (atat piramidal cat si “in paienjenis”- cazul ETF), bancile fiind atrase in acest joc, incat tot ce este important (ma refer la actiuni) are o falsa acoperire doar in “hartii” tranzactionate ca valori ipotetice.
    Cand s-a intamplat ceea ce era previzibil (“hartiile” nu au mai avut acoperire reala si valorile nu au mai putut fi sustinute speculativ) valoarea actiunilor a scazut brusc, investitorii s-au retras de pe piata de capital, bancile nu au mai putut face fata avalansei de “schimbare a hartiilor in bani”(pentru ca bancile sunt sustinatorii pietei de capital) iar pietele de capital au intrat in criza (care inseamna lipsa de lichiditati).
    Companiile au ajuns in pragul decapitalizarii, ca efect al subredei lor temelii “moderne” (valoarea data de piata de capital,ceea ce presupune ca este stabilita in urma unei cereri si oferte pe acea piata, fara a fi nevoie – de multe ori asa se intampla- sa existe si acoperirea in valori REALE, in capital efectiv, material).

    Despre Romania, referitor la “combinatiile finantistice” banci- piete de capital, s-a spus ca pacatuieste prin autarhie.
    Bine a facut avand acel “pacat”! Daca nu ar fi fost asa, am fi fost demult in criza, mai ales ca nu avem nici pe departe forta finantei SUA.

    ETF – ca sa intelegi, daca nu stii ce ti s-a spus sa scrii pe acest blog – poate fi asociat cu “fondurile mutuale”.
    (Romania are o trista experienta in acest sens. Iti mai amintesti de Fondul Mutual al oamenilor de Afaceri- FMOA? Dar de FMI, despre care se spunea “dormi linistit, FMI lucreaza pentru tine”?).

    ETF – de tipul celor mutuale- este tranzactionat pe bursa la fel ca actiunile. ETF detine la randul sau, ca orice fond mutual, investitii in actiuni.
    Pretul de cumparare este valoarea pe actiune – denumita NAV (net asset value). Aceasta valoare fluctueaza pe bursa in timpul zilei la fel ca si actiunile in functie de cerere si oferta.
    ETF-urile sunt instrumente atractive pentru ca devin instantaneu lichide si ofera un cost redus (se cumpara “unitati de fond” care, la randul lor, acopera actiuni diverse ale societatilor existente pe Bursa- ATENTIE!- atat cotate cat si necotate, ultimele avand cu grad foarte mare de risc; atractivitatea dementiala a celor necotate consta in aceea ca IPOTETIC ele pot creste oricat,fara limitari procentuale, in urma cererii-ofertei de pe piata – cu cat gradul de risc e mai mare, cu atat posibilitatea IPOTETICA de crestere a valorii lor este mai mare; practic, o asemenea chestiune este neadevarata in general, fiind valabila doar pentru speculatii in urma unor “intelegeri ilicite” intre niste parteneri, dupa care actiunile scad brusc, investitorii de buna credinta pierzand totul; din experienta FMI s-a vazut ca plasamentele in actiuni necotate prezinta pericole imense, care duc la criza de lichiditati- pe scurt, criza).

    Scenariul din spatele spuselor tale:

    Propunerea ta, de face o “combinatie” intre obiectivele din industria de aparare- fond mutual (ETF) este de o perversitate greu egalabila.
    In mintea bolnava a celor care ti-au spus sa scrii asa ceva (doar- doar se musca momeala; daca nu, cel putin sa-i “amprentezi” atentia ANului cu sofistica formula EFT, sub care se ascunde ideea de fond mutual- sa nu-mi spui ca, in Romania, s-ar proceda altfel decat s-a procedat cu fondurile mutuale!) ar trebui ca obiectivele strategice (la propriu!) din industria romaneasca de aparare sa poata fi “captate” prin “unitati ETF” (asa se numesc, unitati de fond).
    Acestea ar urma sa fie tranzactionate pe piata de capital, sa atinga (speculativ dirijat) valori imese. Apoi, unitatile sa fie “preschimbate” in lichiditati (ai retinut ca lichiditatea este garantata imediat- asta inseamna, la cerere), si imediat valoarea unitatilor de fond (care ar presupune si actiunile obiectivelor industriei de aparare) sa scada brusc.
    “Investitorii” (desigur, strategici!) ar ramane cu “lichidul” iar industria romaneasca de aparare cu niste hartii fara valoare (actiunile de pe piata de capital) care, automat, ar intra la “necotate”.
    Apoi, obiectivele din industria de aparare, ar intra, firesc, in faliment, fiind dobandite pe nimic de “investitorii strategici”.

    Astfel, pe principiul dominoului, mizerii “investitori strategici” ar dobandi ce vor dintr-o miscare:
    - ar castiga foarte, foarte multi bani la adapostul anonimatului mimat de pe piata de capital, cu atat mai mult cu cat nici macar nu vor fi cumparat direct actiuni ale societatilor, ci unitgati ETF (in plus, asa cum se procedeaza de obicei, la inaintare ar fi “personaje de paie”);
    - ar pune industria de aparare pe butuci (scotand Romania definitiv de pe lista producatorilor si anuland total realele posibilitati de redresare – ca atare, si posibilitatea obtinerii de profituri care sa fie reinvestite la nivel economic global, “netezindu-ne” drumul catre intrarea in criza);
    - ar dobandi, ulterior, obiectivele industriei romanesti de aparare pe mai nimic (ceea ce ar inseamna, pe langa afaceri imobiliare de anvergura, mari afaceri cu fier vechi, dar si trafic mascat de armament, sub acoperirea livrarii utilajelor la “export de fier vechi”, asa cum s-a mai intamplat, nu demult, cu niste TABuri si tancuri, intr-o afacere care vad ca, deocamdata, ramane fara urmari penale de rasunet; a propos de infractiuni importante: ce se mai aude cu livrarea tancurilor romanesti la fier vechi – de fapt, trafic de armament si tehnica militara- aprobat in vremea in care Badalan avea legatura cu Inzestrarea, deci inainte chiar de a fi sef al Statului Major General?; Basescu stie despre ce e vorba – la fel, Talpes, la a carui propunere Badalan a fost numit sef al SMG!; de ce crezi ca a fost trecut Badalan “in umbra”- nu cred ca sunt doi ani de atunci-dupa ce afacerea a iesit la iveala?; ca sa-l protejeze, sa uitam cu totii de el, iata de ce! ).

    Frumos scenariu au “unii” ca pot monta, doar ca nu au imaginatie si, pe cale de consecinta, nu au luat in calcul ca pe blogul acesta stau de paza “altii” ca mine care anticipeaza miscarile ca la sah.

    Sfatul meu este ca, pe viitor, sa te abtii de la implicarea in astfel de mizerii.
    Daca nu poti evita executarea ordinului (banuiesc ca e greu spre imposibil), ar fi mult mai sanatos pentru tine sa-ti dai demisia.

    P.S.
    Stii care ar fi culmea eventualei tale replici?
    Sa-mi spui ca ar fi tranzactionate (ETFurile cu pricina) pe pietele straine de capital (care abia rasufla si unde “investitorii strategici” ar avea nevoie de o asemnea mana cereasca, dincolo de intentiile lor pe care le-am expus)!

    De fapt, ETFurile NU SUNT SPECIFICE PIETEI ROMANESTI si asta explica zbaterile tale, in a da idei perverse, mai mult decat ar putea-o face oricine.
    Mai bine nu vorbeai si, poate, nu-mi dadeam seama

  66. 67 blogideologic noiembrie 17, 2008 la 4:05 pm

    @ ALM, cu stimă:
    Nae Ionescu ne explica, în celebrele prelegeri metafizice din 1926 (spun anul, prudent, pentru a nu fi învinuit că nu sînt politiceşte corect!), de ce avem obligaţia să construim discursul de cauzalitate: Să discernem ce este realitatea. Nu există realitate directă! Şi perioada fanariotă ne-a văduvit de acces în timp real la Epoca Luminilor, când David Hume iniţia, magnific, discursul despre cauzalitate şi realitate. Au răspuns atunci, imediat, Immanuel Kant şi Leonhard Euler. Răspunsul românesc venea după două secole!

  67. 68 Confucius noiembrie 17, 2008 la 4:22 pm

    @ALM, Instalatorul

    Va multumesc pentru aprecieri. Ideile rspective nu imi apartin. In majoritatea tarilor se aplica de multa vreme cu succes reteta ca marea industrie de aparare sa fie constituita sin societati comerciale publice (in sensul de listate la bursa, dar cu actionari normali). Cea mai mare parte a statelor (nu guvernelor….) retin in proprietate pachete de actiuni suficient de mari pentru a asigura controlul macro (nu controlul operational) asupra companiilor respective. E calea folosita indeosebi in Europa. In alte tari se prefera ca asigurarea controlului sa se faca prin retentia drepturilor de proprietate asupra produselor si tehnologiilor dezvoltate in programele militare (asa se face in SUA).

  68. 69 flaviu noiembrie 17, 2008 la 4:24 pm

    domnule nastase, cred ca in editorialul acesta, din jurnalul national, unde semnati si dvs., gasiti mult mai mult adevar despre ce s-a intamplat cu industria de aparare:
    http://www.jurnalul.ro/articole/133812/razvan-belciuganu:–cum-se-alege-praful-de-industria-de-aparare

  69. 70 blogideologic noiembrie 17, 2008 la 4:41 pm

    @ Daniel, @ ALM, cu stimă:
    Sigur că folosim blogul acesta ca substitut de reţea socială, şi îndeplinind rostul unei comunităţi epistemice.

  70. 71 Aya noiembrie 17, 2008 la 5:31 pm

    @

    Confucius

    Asa, da (nicidecum prin ETF, conform unei perverse propuneri de aici).

    Cazul Romaniei este cu totul special, insa.
    Nu trebuie sa fie cineva un mare cunoscator pentru a realiza ca in spatiul romanesc s-a dus o lupta subtila, pe tehnica pasilor marunti, impotriva industriei de aparare. Pretexte pentru actii (care nu au fost sesizabile, nuantele avand sa alunece mult mai tarziu intr-o alta culoare) s-au gasit- chiar prezentate credibil- invelite in bune intentii.

    Romania era in plutonul primelor cinci tari exportatoare- asta insemna, logic, atat productie reala cat si piete solide de desfacere. Asta mai insemna ca, dincolo de pozitia care ii asigura posibilitatea unor discutii de la egal la egal cu mari puteri (deci, prestigiu real, care, conservat, ar fi facut ca altul sa fie tipul de negocieri ulterioare, pe diverse probleme si subiecte), dispunea, oricand, de profituri remarcabile care puteau fi reinvestite, la rigoare, in economie.
    Conservarea fortei industriei de aparare romanesti era garantia pozitiei noastre ulterioare.
    S-a actionat pe principiul dominoului: atacul subtil la industria de aparare ne vaduveste de ceea ce am fi avut daca ar fi fost sesizat si contracarat.

    Tot logic (de data asta, pe principiul constructiv al dominoului, ca sa spun asa) relansarea industriei de aparare ar atrage dupa sine nu doar evitarea crizei ci si dezvoltarea.
    Cei care (si pe acest blog) vin cu idei perverse, se tem de aceasta relansare.
    (Repet ce am mai spus: daca Adrian Nastase se preocupa de subiect, sigur va rezolva problema. A identificat cu precizie zona-cheie.)

    Desigur, apare problema (re)capitalizarii in domeniul productiei militare.
    Pietele de capital nu sunt in general o solutie in sine, pentru o capitalizare solida, reala (mai ales in domeniile strategice pentru stat) cu atat mai putin intr-un moment de gracilitate mondiala a unor astfel de spatii (se stie ca principalul pericol, in cazul crizelor pietelor de capital, este contaminarea).

    Dar, ca solutie complementara, cu luarea unor precautii si conservarea unor garantii serioase, trebuie luata in consideratie.

    In cazul Romaniei, data fiind pe de o parte posibilitatea revigorarii industriei de aparare si, pe de alta parte, evidentul interes negativ al “unora” de a distruge total aceasta industrie (cu consecintele nefaste deja expuse) precautiile trebuie sa fie maximale.

    Listarea unor societati este o solutie interesanta, cu conditiile:
    -statul sa conserve pachetul majoritar (asta inseamna in jur de 75-80%, nu putin peste 50%!);
    -prevenirea, printr-un act special, ca un investitor pe piata de capital sa poata detine peste 0,5% din actiunile listate (in cazul fiecarei societati in parte- ma refer la cele din industria de aparare); precizez ca exista o anumita transparenta a tranzactiilor in cazul actiunilor cotate (evident, ar fi cazul societatilor respective) ceea ce face controlul posibil;(o astfel de precautie este esentiala caci daca un investitor ajunge sa detina un pachet respectabil dintr-o societate parte a industriei de aparare, prin anumite miscari specifice poate impune lucruri care ar contraveni unei anumite strategii a statului; in cazul industriei de aparare, bunele intentii nu trebuie prezumate, o astfel de atitudine fiind naiva, daca nu cumva iresponsabila);
    - retentia drepturilor de proprietate asupra produselor si tehnologiilor dezvoltate in programele militare .
    Deci, solutia este a garantiilor mixte.

    Dat fiind interesul pentru astfel de actiuni, am convingerea ca acel pachet de 20-25%, aflat pe Bursa, ar lucra perfect, contribuind la capitalizare.

  71. 72 Confucius noiembrie 17, 2008 la 6:33 pm

    @Aya
    In spatiul romanesc (ca si in spatiile tuturor vecinilor nostri) s-a dus un razboi economic mai mult sau mai putin subtil intr-o buna parte a anilor 90. Industria de aparare a cazut si ea victima ca multe altele. Miza a fost simpla si clara: economiile occidentale traversau o perioada de recesiune, iar o cale buna a fost dezlocuirea de pe pietele internationale a concurentilor din tarile invinse in razboiul rece. Ca bonus vin pietele interne ale acestora. “Nothing personal, it’s only business.”

    Astfel in fumul tranzitiei s-au ascuns multe aberatii. Iata un exemplu: dupa criteriile stiintei economice care erau agentii economici din industria socialista? Raspuns corect: centralele industriale. Astea au fost concepute exact cu scopul de a gestiona cate o subramura economica asa cum se gestioneaza un agent economic. De regula o centrala continea in principal un institut zis de proiectare si inginerie tehnologica (proiectare-dezvoltare de produse si tehnologii), un numar de fabrici si uzine care fabricau produsele proiectate(capacitati de productie) si una sau doua case de comert (intreprinderi de comert interior sau de comert exterior)care vindeau produsele pe piata. Lor li sa adaugau scoli profesionale, centre de perfectionare, laboratoare/centre de testare, platforme-pilot, etc,etc, E cam ceea ce gasesti si azi in multinationale cu staif si multe zerouri la cifra de afaceri. Raspunsul pare logic si evident , nu-i asa?

    Totusi raspunsul inoculat incepand cu 1990 a fost: fabrici si uzine. Fabricilor si uzinelor le lipsesc functuni-cheie. Aici pe blog au fost amintite in context cel putin doua; dezvoltarea de noi produse si comercializarea produselor finite. Dar a ramas asa: fabrici si uzine, care si-au schimbat denumirea in SC xxxxx SA. Si ce sa vezi! Au ajuns in sant! Iata un nou argument ca industria socialista e de trista amintire…

    Nu sunt un tip de stanga, dar nici unul de dreapta. Incerc doar sa fiu rational. Cateodata concluziile mele par de dreapta, alteori de stanga…

  72. 73 Draghi Puterity noiembrie 17, 2008 la 6:52 pm

    @Aya

    Nu cumva succesul industriei de aparare Romanesti s-a datorat si Bancii Romane de Comertz Exterior (ulterior Bancorex)? Care a fost devalizata, aparent, de “securisti lacomi” prin “credite neperformante”. Sau poate de cartitze in misiune? Nu cumva a fost si asta un pas, deloc marunt, prin care s-a distrus industria de aparare?

    In consecintza, nu depinde relansarea industriei de aparare si de recreerea unui sistem bancar romanesc, cu filiale in zonele posibile de desfacere? Nu e acum momentul si pentru asa ceva?

  73. 74 blogideologic noiembrie 17, 2008 la 7:25 pm

    @ Confucius, cu stimă:
    “Marea industrie de aparare” nu poate fi construită decât în Viziunea unui imperiu. Deşi are totală legitimitate (spre deosebire de Rusia şi USA) la moştenirea istorică a drepturilor marelui imperiu ROMANIA, România nu are deocamdată resursele unui imperiu pentru a putea construi “marea industrie de aparare”. Sunt foarte corecte analizele pe care le faceţi, dar pierdeţi din vedere un lucru : capitalul intangibil. În fine, nu chiar total. Dar eu insist tocmai pe absorbţia de capital intangibil. Managementul fondurilor de investiţii ETF este un asemenea exemplu, de asemenea analiza LCC, şi se pare că eu sînt singurul din România care insistă pe necesitatea de Life Cycle Costing pentru industria de apărare.

  74. 75 geomarz noiembrie 17, 2008 la 11:03 pm

    @ cogito ergo sum
    Am intrat acum la domnul cu pricina. Nu a dat drumul la comentariu sau respectivul comentariu s-a pierdut din cauza word-ului.
    Intre timp baciul Leo m-a dat un link care mi-a readus ceva din incredera perduta ….
    Un link pentru Corina Cretu, al carei comentariu de un bun-simt cel putin ceva peste elemnetar (dar am convingera ca este mult mai mult) mai ca m-ar convinge sa ma duc la vot cand o veni vremea. Numai ca nu stiu daca pot sa o votez pe dansa.
    Un gest care mi-a facut mult bine.
    Multumesc.

  75. 76 geomarz noiembrie 17, 2008 la 11:19 pm

    @ Instalatorul
    Multumesc pentru raspuns.
    Daca as fi stiut de intamplarea aceea din ’85, m-as fi revoltat, la fel ca acum.
    Insa minerii acestei tari prea au fost denigrati, acuzati, aratai cu degetul, neglijati, neglijat mineritul cand, la nivel mondial , de cel putin 15 ani carbunele este considerat o resursa valoroasa, mai ales dupa punerea la punct a unor tehnici de utilizare mul mai putin poluante.
    Si, in loc ca domnii nostri politicieni sa se orienteae catre acest domeniun de viitor, lasa de izbeliste totul. Cu oamnei cu tot…
    Am vazut ieri la un TV pe cei trei dusi la Urgenta FLoreasca. Pareau fara nici un fel de viitor.

  76. 77 Augustin noiembrie 17, 2008 la 11:19 pm

    @ blogideologic
    Ai scapat aberatia vietii tale: “Valuta ţării era obţinută din exportul de alimente, şi era folosită ca să funcţioneze industria de apărare! ” Esti jalnic.
    Tentatia ta de a-ti da aere e atit de mare, incit esti in stare sa dai verdicte (deci nu pareri!) in orice domeniu al stiintei, tehnicii, artei, sportului etc. etc.
    Puiule, afla de la mine: fudulia NU salveaza Romania. Dimpotriva, fudulia-i un pacat, ce te baga in … pacat. Iar tu te-ai bagat pina-n git! Te mai miri ca esti privit de sus? Pai daca te faci singur de ris?

  77. 78 instalatorul noiembrie 18, 2008 la 1:19 am

    Geomarz: din experienta din familie pe care v-am relatat-o stiu, fara sa fiu medic, ca marile suferinte in astfel de cazuri nu incep imediat, e posibil ca inca un om sau doi sa moara si la 7-14 zile de la explozie, arsurile sunt pacatoase rau de tot. Carbunele este o resursa valoroasa si pe care noi am cam abandonat-o, iar mineritul este o meserie foarte grea si riscanta, una dintre cele mai grele si riscante. Totusi, v-am spus, lucrurile trebuie judecate drept: avem destule sa le reprosam politicienilor, dar sa le facem reprosuri intemeiate. Cind va veti mai linisti, veti vedea ca veti judeca lucrurile altfel, veti vedea si raspunderile managerilor de acolo, chiar si ale sindicatelor de acolo, ale alesilor locali si judeteni – si veti vedea mai bine unde sunt bubele si, mai ales, de ce minerilor de acolo, desi au fost alocate fonduri, le lipsesc echipamente de securitate de buna calitate ori de ce nu se lucreaza suficient de bine pe linia de protectie si securitate a muncii. Cu stima.

  78. 79 blogideologic noiembrie 18, 2008 la 1:30 pm

    @ ALM
    “Sunt foarte slab la filozofie, dar natura m-a compensat pe latura pragmatica. De cele mai multe ori spun ca decat sa despicam firul in patru, mai bine punem mana pe lopata …”
    Dezvoltarea durabilă se bazează pe trei tipuri mari de cunoaştere: 1) teoretică; 2) tehnico-productivă; 3) prudenţială.

  79. 80 JR. noiembrie 18, 2008 la 1:58 pm

    D-le Preşedinte Adrian Năstase,
    Consistenţa mesajelor din art.”Industria de apărare-un punct de vedere optimist” mă aduce pe blog să schimb impresii cu colegii. Sunt postări de la care am învăţat câte ceva şi le mulţumesc pentru strădania de a le explica. Iată, ce număr mare de oameni interesaţi de temă , comentează! Din păcate unii se exprimă ca la cârciuma din colţ cu pretenţie de intelectuali. (Cine ridică piatra, ăla e!)
    Dincolo de glumă mărturisesc că reformele în domeniul militar şi mai ales în dotarea cu echipamente de luptă moderne, a creat oarecari confuzii. Distrugerea tehnicii militare tradiţionale şi reducerea drastică a efectivelor a pus ţara pe gânduri. Eu recunosc , mă gândeam la ce e mai rău:
    -ca să ne primească în UE, România trebue să renunţe la suveranitate;
    -ca să fim acceptaţi în NATO, România trebue să renunţe la puterea de apărare. Aşa vedeam eu. Acum ştiu de ce au fost necesare aceste măsuri, dar s-a pierdut prea mult.
    -militari de carieră , disponibilizaţi; numărul pensionarilor militari, triplat; locuri de muncă , pierdute; baze militare distruse.
    Ofiţeri ai armatei române în rezervă, sunt paznici la poarţile societăţilor private.
    Industria de înzestrare a armatei trebue revitalizată cu orice preţ; aduce locuri de muncă bine plătite, militarii se profesionalizează, exportul de echipamente este asigurat, umbrela NATO garantează apărarea.
    Este şi de datoria dvs. să lucraţi pentru alocarea de fonduri necesare înzestrării Armatei Române.

    P.s. Îmi exprim şi eu toată compasiunea pentru morţii din Valea Jiului. Se moare prea mult şi prea des în industria minieră. Când era militarizată, tot aşa o fi fost?!

  80. 81 blogideologic noiembrie 18, 2008 la 2:37 pm

    @ geomarz, cu stimă :
    Spuneam că totdeauna “acarul Păun” este de vină. Vechile anchete de la minele de huilă nu au dus la evidenţerea vinovaţilor, conectaţi cu puterea politică. Dar văd că în Franţa se redeschid, acum, vechi procese de la minele de huilă muşamalizate în urmă cu 60 de ani!

  81. 82 ALM noiembrie 18, 2008 la 2:38 pm

    @blogideologic

    – Dvs nu stiti de gluma?
    – Multumesc pentru instructaj!
    – Cate brevete de inventie aplicate aveti?

  82. 83 blogideologic noiembrie 18, 2008 la 2:54 pm

    @ geomarz, cu stimă :
    Spuneam că totdeauna “acarul Păun” este de vină. Vechile anchete de la minele de huilă nu au dus la evidenţierea vinovaţilor, conectaţi cu puterea politică. Dar văd că în Franţa se redeschid, acum, vechi procese de la minele de huilă muşamalizate în urmă cu 60 de ani!

  83. 84 geomarz noiembrie 19, 2008 la 12:03 am

    *** Instalatorul
    Se poate muri şi la o luna şi chiar mai mult. 80% suprafaţă arsă grad II si III este aproape o condamnare la moarte.
    Ceea ce spun eu este ca societatea noastră contemporană trece printr-o interminabilă perioadă de degringoladă (20 de ani mi se pare prea mult) în primul rând din cauza politicienilor de două parale înfipţi bine în fruntea bucatelor. Această degringoladă este cauza reală a tragediei, deja aproape uitate, de la Petrila.
    Cu stimă,
    Geomarz

    *** Blog ideologic
    În acest tip de situaţii, de obicei, mortul este de vină.
    Ştiu sigur, pentru că am trecut prin aşa ceva … în urmă cu 16 ani.
    Şi, îmi pare rău, aici nu este Franţa şi nici măcar Chile.
    S-auzim numai de bine…

  84. 85 blogideologic noiembrie 19, 2008 la 2:26 am

    @ ALM
    Este interesant şi ilustrativ faptul că filosofia existenţalistă s-a apropiat cel mai mult de înţelegerea calităţii ontice a produsului, în contextul încercării de înţelegere a tehnologiilor noi, cât şi a mecanismelor pieţii consumeriste. Reamintim că în Existenţialism se trece de la o înţelegere individualistă a subiectivităţii, la înţelegerea socială a subiectivităţii. Postulatul existenţialismului, reamintim, este acela că « Existenţa precede esenţa ». In “metafizica traditionala” aplicata proceselor industriale, se considera ca trebuie sa existe doua canale intre Homo Faber (‘Artisan’) si artefactul fabricat de el : un ‘canal ideatic’ care merge de la Ideea de artefact (‘idea essence’), la existenţa actuală a obiectului (‘Actual existence of object’), şi un ‘canal fenomenal’ al ‘actului fabricării ori creaţiei’ (‘act of making or creation’). În existenţialism, considerat acum drept filosofia de bază îin orice ‘Business School’, calea care pleacă de la Esenţă este înlocuită de calea care pleacă de la Dorinţă. În existenţialism există o prioritate ontologică a posibilităţii asupra realităţii. Filosoful Jean Paul Sartre (1905 – 1980) extrăgea sursa “Valorii” din “Dorinţă”. Iar « Le Désir », « Dorinţa », era definită de Sartre ca «lipsa de fiinţă». Şi uneori această “dorinţă” antrenează în tehnologie şi economie transformări care conduc la crearea de « existenţă » şi chiar la crearea de “valoare comercială”. Frazări de tipul “Doresc…”, ale unor consumatori potenţiali, conduc la inventarea unor artefacte noi, de exemplu aşa s-a întâmplat cu telefonia mobila 3G, dar pot fi propuse şi alte exemple. Existenţialismul este considerat acum drept filosofia de bază în orice ‘Business School’. La Harvard University, de exemplu, R.L. Keeney defineşte Valorile în acord cu filosoful existenţialist francez Jean Paul Sartre. Adică defineşte Valorile ca ‚principii pentru evaluarea dezirabilităţii’ (‚principles for evaluating the desirability’, vezi lucrarea “Value-Focused Thinking”, Harvard University Press, Cambridge, MA, 1992, pagina 6). Oricum, discursul privind definiţia „calităţii ontice” a produsului industrial nu se poate face decât în contextul filosofiei existenţialiste. Rolul existenţialismului în industrie şi afaceri este intensificat de contextul economiei digitale globalizate, unde frontiera dintre organizaţia gestionabilă şi univers (văzut ca ‘restul lumii antropice’) este tot mai greu de trasat.

  85. 86 ALM noiembrie 19, 2008 la 10:21 am

    @blogideologic

    Stimate Domn, sa fiu sincer, aproape ca m-ati pierdut pe drum …
    Ma gandesc cum s-ar putea adapta discursul dvs pentru a fi sustinut in fata a cateva mii de shomeri, care acum au mare “Dorinta” sa puna ceva “Valoare” pe painea copiilor. “Frazări de tipul “Doresc…”, ale unor consumatori potenţiali, conduc la inventarea unor artefacte noi”, care, la randul lor, duc la crearea de noi locuri de munca sau, in cel mai rau caz, la mentinerea celor existente.
    Este foarte interesant discursul dvs filozofic si cred ca am putea sa-l “digeram”, stand tolaniti pe cate un fotoliu, avand burtica plina si o pipa in mana. Personal, nu cunosc cazul vreunui filozof, care sa fi emis idei atat de pretioase stand in frig si gheortzaind de foame. Toti au avut “existentialismul” asigurat si s-au putut detasa lejer de realitatea obiectiva pentru a se cufunda, prin intermediul unui ‘canal fenomenal’, in studiul ‘actului fabricării ori creaţiei’ (‘act of making or creation’).
    Numai ca ceea ce scriem noi acum este “off topic” sau, pe romaneste, batem apa in piua! Mesajul dlui Adrian Nastase eu l-am perceput extrem de simplu: revigoram industria de aparare sau o punem de mamaliga? In subsidiar, mai gasim o filozofeala: dam un vagon de grau pe un pistol mitraliera sau il fabricam noi si, afara de locurile de munca platite cu vagonul de grau, poate avem sansa sa luam un vagon de grau de la altii mai fraieri?

  86. 87 Marcel noiembrie 19, 2008 la 11:04 am

    @blogideologic

    “În existenţialism există o prioritate ontologică a posibilităţii asupra realităţii” – aceasta filosofie are o ceva in comun cu actuala criza ?

  87. 88 flori noiembrie 19, 2008 la 9:30 pm

    va rog frumos sa ajutati o fetita de nici 2 ani ce a fost diagnosticata cu leucemie.Acum e internata la spitalul fundeni urmand un tratament de citostatice, dar pe 27.11.2008 va asteptam la licitatia de tablouri .Pentru mai multe detalii accesati “JOSIAN ERIKA “.va asteptam.

  88. 89 blogideologic noiembrie 20, 2008 la 5:45 pm

    @ Marcel
    Actuala criză (economică) a fost provocată de caracteristicile capitalismului financiar anglo-saxon. Fondurile de investiţii ETF şi analiza LCC au fost inventate tot în cadrul capitalismului financiar anglo-saxon, de aceea le propuneam eu atât de insistent să fie absorbite în cultura de limba română, ca fiind necesare pentru dezvoltarea noii industrii de apărare din România. Sigur, limbajul este dificil, unii îi spun din start “păsăreasca” şi îl resping. Sunt sechelele celor 50 de ani de comunism. Existenţialismul este absolut necesar în discuţiile cu marea Rusie, extrem de interesată acum să câştige pe nimica toată drepturile la simbolistica şi legitimitatea noastră istorică. Dar, în fine, drepturile absolute la Romania Neoacquistica ne aparţin (şi trebuie să îi mulţumim lui Mihai Viteazul).

  89. 90 Marcel noiembrie 20, 2008 la 7:51 pm

    @blogideologic

    A avut loc o generalizare a termenilor din zona comertului , intr-o expansiune argotica potentata de mass-media, ce risca sa goleasca de continut sfera vietii cotidiene si private. Or stim ca viata privata este fundamentul democratiei – pe care nu cred ca o putem numi printr-un eufemism ‘achizitionala’, la fel cum nu am putut-o numi ‘populara’. V-am aratat intr-un raspuns la un articol cateva motive pentru a nu face confuzia intre ‘english’ si ‘globish’, precum si sugestia ca globish nu este doar englezesc , ci toate limbile popoarelor ce participa la globalizare au tendinta segregarii unei zone globish in cadrul lor. Una dintre sugestiile comentariului meu era ca imbracarea conceptelor noastre in corsetul limbajului generat de viata comerciala risca sa restranga substantial viziunea noastra supra lumii – in exemplul pe care l-am dat , degradarea actului cultural fundamental al perceptiei spatiului, care asa cum ati spus in unele locuri (si nu locatii) a deschis in trecut drumul infloririi civilizatiei noastre occidentale.
    Dar chiar si in sfera comerciala propriu-zisa limbajul tinde sa generalizeze, atenuand astfel bariera dintre valoare si non-valoare. De la actul comercial elementar de ‘a cumpara un lucru’ s-a ajuns la actul de ‘a cumpara posibilitatea de a cumpara un lucru ‘. De la aceasta posibilitate , s-a ajuns mai departe la situatia ca piata de marfuri sa reprezinte ca volum o mica parte din piata produselor financiare derivate. Deoarece nu realitatea – de la res =lucru primeaza , ci posibilitatea – adica lipsa a ceva , lipsa acelui lucru. Aceasta orbire poarta un nume, pe care l-ati pomenit: existentialism.
    In ceea ce priveste problema discutiilor cu Rusia, nu stiu daca noi trebuie sa ne prefacem (neconvingator) a lua in serios ratacirile sale panslaviste din trecutul recent, sau daca Rusia insasi trebuie sa revina la radacinile filosofiei europene pe linia marii sale traditii ortodoxe.
    De acord cu figura centrala a lui Mihai Viteazul in legitimarea drepturilor noastre istorice.

  90. 91 Caramella noiembrie 20, 2008 la 9:19 pm

    CATEVA IDEI pentru revigorarea industriei de aparare:

    – Extinderea rapida a capacitatilor de productie numai pentru produsele solicitate la export in ultimii 5-10 ani;
    – Conservarea unor utilaje pentru fabricarea produselor care nu mai prezinta interes (NU TAIEREA ACESTORA PENTRU FIER VECHI !) intr-un singur spatiu, sub autoritatea armatei;
    – Investitii utile si retehnologizare – cu ajutorul firmelor straine traditionale, cu conditia obligatorie ca statul roman sa ramana majoritar;
    – Conservarea fortei de munca (a unui minim necesar) supercalificate prin diverse mijloace, utilizabile la nevoie; O IDEEE MAI BUNA AR FI PLASAREA ACESTEI FORTE DE MUNCA CU AJUTORUL STATULUI, PRIORITAR IN ALTE STRUCTURI MILITARIZATE VIABILE DIN ZONA (nu marginalizarea si abandonarea ei !);
    – Mentinerea si impulsionarea unui nucleu de cercetare in domeniul militar.

    PS – acum cativa ani erau discutii aprinse in legatura cu faptul ca foarte multe cadre militare au iesit la pensie dar au ramas in continuare in sistem, cumuland pensia cu salariul. Care mai este acum situatia ? OARE ACEEASI ?

  91. 92 Draghi Puterity noiembrie 21, 2008 la 12:32 pm

    @Marcel

    Foarte interesant comentariul tau. Circul inlocuieste tot mai mult painea. Ma intreb daca o sa ne trezim inainte de a muri de inanitzie.

  92. 93 blogideologic noiembrie 21, 2008 la 2:25 pm

    @ Marcel
    Salut!
    Numai că există realmente dihotomia: democraţie în Agora/democraţie achiziţională. Apoi, mai există şi lecţia lui Constantin Rădulescu-Motru despre instrumentalismul logic. Iar metodologiile ETF şi LCC sunt expuse în globish. Care este una singura! Admit că există în globish o grămadă de intrări din vernaculare, dar scheletul este english. În fine, matematicile superioare, metodologiile ETF şi LCC etc fac parte din instrumentalismul logic. Cu el trebuie să ne câştigăm “pâinea noastră cea de toate zilele”.

  93. 94 blogideologic noiembrie 21, 2008 la 2:31 pm

    + despre Filosofia existenţialistă
    Fără îndoială că aţi auzit de căutarea bosonului Higgs, supranumit “God’s particle”. De fapt nu este decât în concreteţea materială un experiment de fizică. Fără îndoială, maşina de la CERN se bazează pe foarte mulţi bani şi incorporează tehnologia cea mai avansată. Ei bine, tehnologia se bazează pe filosofia existenţialistă. La CERN se face nu atât un experiment de fizică, deşi arată pregnant aşa, cât un experiment de filosofie existenţialistă. Reamintesc că Peter Higgs este un fizician teoretician scoţian. De altminteri fizica teoretică a fost inventată în secolul XIX în Scoţia de către James Clerk Maxwell. Şi nu întâmplător în Scoţia. În Epoca Luminilor clasică, adică secolele XVII şi XVIII, Iluminismul scoţian şi Iluminismul francez erau legate prin „vase comunicante” spirituale. Revoluţia din 1789 distrugea Iluminismul francez, dar lăsa intact Iluminismul scoţian. Care continuă şi în secolul XIX. La fel ca ideologii Junimismului de la noi, ideologul scoţian Thomas Carlyle (1795 – 1881) insista pe incorporarea dinamismului culturii germane, a ideologiei germane. Filosoful scoţian David Hume (1711 – 1776) influenţase ideologia clasică germană (prin Immanuel Kant), dar şi matematica germană (prin Leonhard Euler). Hume are un celebru discurs despre realitate şi cauzalitate, reluat şi explicat la noi abia în secolul XX de către Nae Ionescu (în prelegerile anului 1926). Dar în secolul XVIII, Immanuel Kant relua discursul lui David Hume şi propunea conceptul de noumen sau „lucrul în sine” pentru explicarea cauzalităţii şi realităţii. Iar Leonhard Euler, –singurul matematician sanctificat!–, propunea conceptul de funcţie ca un ersatz pentru descrierea matematică a cauzalităţii. În secolul XIX, fizicianul scoţian James Maxwell pleacă de la cele două surse de idei pentru a uni teoria electricităţii şi teoria magnetismului într-o singură teorie a electromagnetismului. Pentru aceasta el foloseşte un „lucru în sine” pe care îl numeşte „curentul de deplasare”. Curentul electric se defineşte operaţional drept „ceea ce se măsoară cu ampermetrul”, dar nimeni nu a măsurat vreodată „curentul de deplasare” cu un ampermetru! De fapt aceasta este caracteristica „lucrului în sine”, el nu se poate determina experimental. Tot în contextul Iluminismului scoţian, continuat, iată!, şi în secolul XX, fizicianul Peter Higgs propunea bosonul supranumit God’s particle pentru a explica apariţia masei la toate celelalte particule la care se poate măsura o masă. Spuneam că experimentul de la CERN este un experiment de filosofie existenţialistă. El vrea să verifice dacă bosonul Higgs este, –sau nu–, un „lucru în sine”.

  94. 95 ALM noiembrie 21, 2008 la 8:25 pm

    @blogideologic, despre “+ despre Filosofia existenţialistă”

    Stimate domn, nu stiu daca ati observat dar, dvs sunteti “off topic” non-stop! Iertata sa-mi fie comparatia, dar va simt ca pe o bucata de “chewing gum” lipita pe talpa …

    Daca o faceti inadins, ca sa bruiati niste discutii mai mult sau mai putin pragmatice, sa stiti ca v-ati asigurat de “Magna cum Laude”! Totusi, v-as ruga sa raspundeti la o intrebare simpla(si daca puteti fara filozofeala): care-i legatura intre boson si magraon?

  95. 96 blogideologic noiembrie 22, 2008 la 12:48 am

    @ ALM
    Asta e tot ce aţi conchis? Că eu sînt proverbialul “duşman de clasă” de clasă pe acest blog ? A fost o glumă. Dar vă întreb, acum serios: Cum poate exista pragmatism în tehnica performantă fără instrumentalism logic ?

  96. 97 blogideologic noiembrie 22, 2008 la 12:58 am

    @ Marcel
    Trebuie să priveşti globish într-o definiţie operaţională. Eu am marele avantaj, faţă de absolut toţi contributorii pe acest blog, că particip realmente la o discuţie foarte dură în globish pe o comunitate epistemică despre dezvoltarea durabilă. Comunitatea aceasta epistemică este bine monitorizotă de specialişti europeni de înaltă clasă, de nivelul super-LinkedIn.

  97. 98 blogideologic noiembrie 22, 2008 la 1:06 am

    @ ALM
    Am fost imediat la http://dexonline.ro/search.php?cuv=magraon. Care răspunde: +Cuvântul “magraon” nu a fost găsit. Nu există nici un cuvânt similar.+ A fost o “glumă pragmatică” ?

  98. 99 blogideologic noiembrie 22, 2008 la 8:58 am

    @ Marcel
    Este totalmente de bună credinţă ce spui tu : “A avut loc o generalizare a termenilor din zona comertului , intr-o expansiune argotica potentata de mass-media”. Dar vreau să dau un contraexemplu, la fel de relevant, chiar în plus. Mă refer la problema etichetelor ecologice, care a fost plasată de Organizaţia Mondială a Comerţului în sarcina organizaţiei de standarde ISO.

  99. 100 ALM noiembrie 22, 2008 la 9:52 am

    @ blogideologic

    Stimate domn, si eu ma intreb cum s-au putut realiza echipamente High Tech fara cursuri de “instrumentalism logic”. Erau oare inglobate in cursurile de invatamant politic? O fi fost voia Celui de sus? Sa fi fost ceva nativ? Adevarate intrebari pentru specialistii europeni, alaturi de dilema primordiala: ce a fost mai intai, oul sau gaina?

    Intr-adevar, dvs aveti marele avantaj, faţă de absolut toţi contributorii pe acest blog, că participati realmente la o discuţie foarte dură în globish pe o comunitate epistemică despre dezvoltarea durabilă. Fiindca realmente vorbiti discutii!

    Ca sa va scot din ceatza intrebarii mele simple, raspunsul era: daca magraonul are bosoni, bosonul n-are magraoni!!! Evident ca era o gluma si, ca in cazul multor alte glume, talcul nu este intotdeauna in DEX.

    http://www.123urban.ro/def/magraon

    Dar a fost o gluma pragmatica, care evidentiaza aria vocabulatului dvs, izolat undeva intr-o zona elitista si rupt de realitatea traiului de zi cu zi …

  100. 101 Marcel noiembrie 22, 2008 la 10:25 am

    @blogideologic

    Nu contesta nimeni necesitatea unui vehicul de comunicare sumara intr-o comunitate globala, intre persoane apartinand unor natiuni sau culturi diferite. Eu am zis doar ca acest globish trebuie luat ca atare si nu confundat cu engleza. Faptul ca ne descurcam in globish nu trebuie sa ne dea impresia ca stim engleza. Monologul lui Hamlet , pe care un coleg de blog a avut amabilitatea de a ni-l pune la dispozitie nu ar fi putut fi gandit in globish. Mai mult, cred ca preocuparea pentru cultura in limbile nationale nu trebuie sa slabeasca pe motiv ca lucrurile importante se exprima in globish… sa nu mai spunem ca in Comisia Europeana este un comisar pentru multilingvism. De fapt, lucrurile importante nu se pot exprima intr-un idiom nascut din nevoia de a fi inteles de oricine. (in sensul de om educat in spiritul oricarei culturi)
    In ceea ce priveste formalismul logico-matematic, exista intr-adevar opinia ca acesta ar fi universal. Dar in spatele formulelor se ascunde un intreg univers semantic. In formalismul logic, principiul identitatii se enunta A=A.

  101. 102 Marcel noiembrie 22, 2008 la 12:04 pm

    @blogideologic

    Cer scuze colegilor pentru ca sunt in afara temei

    In comentarii pe care le-am postat pe blogecologic mi-am exprimat foarte deschis parerea ca problema comertului nu poate fi disociata de cea a mediului inconjurator si am facut chiar propuneri ce ar putea fi catalogate ca dure de catre companii. Este evident ca problema protectiei mediului este una globala si ca solutiile trebuie sa fie convenite intre actori apartinand celor mai diverse medii culturale. Sigur ca trebuie sa existe un limbaj comun.

    In privinta existentialismului:
    Maxwell porneste de la doua teorii, electricitatea si magnetismul si concepe o teorie unificata: electromagnetismul. Pentru asta el introduce notiunea de curent de deplasare – un obiect logic care ar trebui sa confere coerenta teoriei. Acestui obiect logic ar trebui sa-i corespunda un obiect fizic, a carui existenta ar trebui sa fie confirmta prin masuratori.
    Lipsa a ceva se simte in zona gandirii , in zona spiritului. Nu trebuie sa amestecam asta cu zona concretului si sa atribuim proprietatea de ‘lipsa a ceva’, de non-existenta unui lucru. Mai mult, nu este cazul sa credem ca non-existenta genereaza valoare si cu atat mai putin ca genereaza substanta.

  102. 103 blogideologic noiembrie 24, 2008 la 2:25 pm

    @ Marcel
    Hai să fim serioşi ! “Cer scuze colegilor pentru ca sunt in afara temei.” OK, atunci eu sînt în afara tematicii voastre. Este dificil să înţelegi ce este un noumen. Problema ta! Bine, eu vorbesc “păsăreasca”. Dar limba română este condamnată la extincţie. Păcat! Ai încercat să faci o listă a cărţilor incinerate de comunişti la 1948 ? Aici este un fel de SCRINUL NEGRU pe invers, cu o mulţime de foşti comunişti, ori din familii de foşti comunişti, care au rămas în continuare la fel de agresivi şi prosperi. Nu înţelegeţi că voi nici măcar nu vorbiţi bine româneşte?

  103. 104 blogideologic noiembrie 24, 2008 la 2:38 pm

    @ Marcel
    “In formalismul logic, principiul identitatii se enunta A=A.”
    Mai am chef să îţi dau o ultimă lecţie: Problema cu înţelegerea principiului identităţii depinde de revelaţia unui enunţ independent în mintea ta. Nu am intenţionat să te jignesc.

  104. 105 blogideologic noiembrie 24, 2008 la 4:29 pm

    @ ALM
    +va simt ca pe o bucata de “chewing gum” lipita pe talpa+, spuneţi despre frazele mele. Alţii le percep diferit. O carte scrisă şi rescrisă de mine vreo zece ani, publicată în 1984, a fost scanată recent şi oferită spre lectură la http://www.romaniaeuropa.com. Eu am acceptat. Adresa URL exactă este şi la mine pe blog (Vezi intrarea ultimă în About).

  105. 106 blogideologic noiembrie 24, 2008 la 5:08 pm

    @ ALM, Draghi Puterity
    “principles for evaluating the desirability”
    Ar fi fost util să mergeţi mai departe până la unitatea de măsură chemată “util”.

  106. 107 ALM noiembrie 24, 2008 la 5:22 pm

    @ blogideologic

    Stimate Domn, in modul cel mai serios imi cer scuze. Am trait cu impresia ca acest blog o Agora, unde regele spartan AA ne impartaseste gandurile sale si ne cere parerea in mod real. Acum am inteles ca este de fapt un fel de “Coltul vorbitorilor” din Hyde Park: vorbim ca sa ne aflam in treaba!

  107. 108 blogideologic noiembrie 25, 2008 la 1:36 am

    @ all
    Am folosit sintagma “capital intangibil” intenţionat. Nimeni n-a percutat. Ce se întâmplă cu voi, oameni ? Este interesant un studiu al lui J.W. Kendrick ce arată că începând cu 1973, economia USA investea mai mult în “capital intangibil” decât în “capital tangibil”. Deloc întâmplător, zic eu acum, România lui Nicolae Ceauşescu primea tot atunci liber să importe din USA nelimitat “capital tangibil” sub formă de tehnologie industrială High Tech, iar World Bank acorda cu generozitate împrumuturi României ca să cumpere industrie din USA. Îmi amintesc că un român indignat a cerut o analiză foarte urgentă şi critică asupra acelei stări de lucruri postului de radio Europa liberă. Analiza a fost promisă, dar nu a venit vreodată! Şi noi chiar luam pe atunci foarte în serios activitatea postului de radio Europa liberă! Care doar ne minţea cu neruşinare.

  108. 109 Marcel noiembrie 25, 2008 la 1:54 am

    @blogideologic

    Nu m-ati jignit. Din articolele pe care le-ati scris pe blogul propriu, dar si din comentariile pe care le-ati postat pe acest blog am aflat multe lucruri pe care nu le stiam. Mi-am cerut scuze pentru ca am postat in afara temei pentru ca unii colegi s-au aratat in mod explicit iritati de acest lucru – si nu vad de ce nu as tine seama si de parerea lor. Nu am vrut sa va lezez in vreun fel si sper ca nu am facut-o . Daca s-a intamplat totusi, imi cer scuze.
    In privinta a ceea ce inteleg eu prin ‘lucrul in sine’. “caracteristica „lucrului în sine”, el nu se poate determina experimental” – tot ce se poate determina experimental este in limita unor erori . Cu cat cunoasterea teoretica si tehnica avanseaza, cu atat capacitatea noastra de predictie se mareste , dar ea nu va fi niciodata atat de mare incat sa elimine complet erorile. Adica noi putem sa cunoastem in mod indirect lucrurile, de exemplu putem cunoaste un electron doar prin efectul interactiunilor acestuia cu alte particule, dar nu vom putea cunoaste niciodata electronul in sine, lucrul in sine. Vedem doar umbrele in pestera lui Platon.
    Teoria aceasta existentialista chiar asta afirma , ca nu exista ‘lucrul in sine’, ci doar ‘fenomenul’. Parerea mea , care sigur ca ar putea fi gresita, este ca aceasta teza porneste de la o deplasare a sensului cuvantului ‘fenomen’. De la observarea fenomenelor, de-a lungul timpului , s-a ajuns la sesizarea unor legi generale care descriu esenta lucrurilor. Ori , teoria aceasta existentialista, asa inteleg eu, ca tocmai asta neaga – esenta lucrurilor.
    Am folosit propozitia “In formalismul logic, principiul identitatii se enunta A=A.” doar pentru a arata ca in spatele formulei este o interpretare. Am presupus ca aceasta interpretare are legatura cu mediul cultural in care s-a format cineva, pentru a arata ca formulele , desi arata la fel , nu au acelasi inteles pentru oricine, nu sunt universale in intelesul lor. In comentariul Dvs. de la 2:38pm chiar asta ati facut, ati oferit o interpretare.
    “Dar limba română este condamnată la extincţie. ” – aici puneti o problema foarte grava. Dar chiar Dvs. intr-un articol , ati facut afirmatia:
    “Modelul fiducial cere o aliniere conotaţie/denotaţie în limba română pentru a se pune de acord cu situaţia din globish”. Eu nu sunt de acord cu asta si m-am exprimat impotriva unei asemenea schimbari a sensurilor cuvintelor romanesti. Asta nu inseamna ca sunt de rea credinta.
    Nu vad de ce ma clasificati in categoria comunistilor. Nu am nici o legatura cu comunistii.
    Cu stima.


  1. 1 Ingineria financiară pentru polii de competitivate « Blog ideologic Titus Filipas Trackback pe noiembrie 16, 2008 la 11:49 am

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s






Arhiva


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 987 other followers

%d bloggers like this: