Dupa mai multe intalniri cu specialisti din domeniul militar si tinand seama de potentialul uzinei de productie militara de la Mizil, m-am gandit sa va prezint cateva ganduri legate de modalitati posibile de realizare a programelor majore de inzestrare a Armatei Romaniei de catre agenti economici din industria de aparare si parteneri strategici ai Romaniei.
1. Reabilitarea situatiei societatilor din industria de aparare, pe baza de programe cu parteneri strategici ai Romaniei, in vederea realizarii programelor majore de inzestrare ale Armatei Romaniei prin:
- - privatizarea unor societati din industria de aparare de catre companii din domeniul productiei militare apartinand partenerilor strategici ai Romaniei;
- - concesionarea unor capacitati din industria de aparare de catre companii din domeniul productiei militare apartinand partenerilor strategici ai Romaniei,;
- - incheierea unor programe de cooperare intre societati din industria de aparare si companii din domeniul productiei militare apartinand partenerilor strategici ai Romaniei;
- - asocierea unor societati din industria nationala de aparare cu companii din domeniul productiei militare apartinand partenerilor strategici ai Romaniei.
2. Transferarea, in Romania, a unor programe industriale, in cadrul obligatiilor de off-set, corespunzatore producerii de componente ale sistemelor, categoriilor de tehnica si munitiilor prevazute in programele majore de inzestare ale Armatei Romaniei:
- - realizarea de programe de investitii pentru modernizarea fluxurilor in cadrul proceselor de productie ale societatilor din industria nationala de aparare;
- - efectuarea de transferuri de tehnologie si de know-how, in vederea inceperii activitatilor;
- - selectionarea si pregatirea personalului societatilor ce vor fi cuprinse in programele majore de inzestare ale Armatei Romaniei, in vederea utilizarii tehnologiilor si know-how-ului transferate de partenerii strategici ai Romaniei.
3. Realizarea conditiilor necesare pentru efectuarea mentenantei pe ciclul de viata pentru sistemele, categoriile de tehnica si munitiile prevazute in programele majore de inzestrare ale Armatei Romaniei:
- - realizarea de programe de investitii pentru operationalizarea capacitatilor necesare asigurarii mentenantei sistemelor, categoriilor de tehnica si munitiilor pe toata durata ciclurilor lor de viata, in cadrul societatilor din industria nationala de aparare ;
- - efectuarea transferurilor de tehnologie si de know-how, pentru realizarea mentenantei sistemelor categoriilor de tehnica si munitiilor pe toata durata ciclurilor lor de viata, in cadrul societatilor din industria de aparare;
- - selectionarea si pregatirea personalului pentru realizarea mentenantei sistemelor, categoriilor de tehnica si munitiilor pe toata durata ciclurilor lor de viata, in cadrul societatilor din industria de aparare.
Doresc, in perioada urmatoare, sa vedem impreuna modalitatile prin care putem revitaliza potentialul infrastucturii de productie militara, refuzand sa cumparam toate echipamentele din afara si incercand sa realizam o parte cat mai importanta a fazelor de productie la noi.
Datorita crizei economice, va fi afectat major sectorul productiei civile. Este posibil ca, in urmatorii 3-5 ani, nisa productiei militare pentru export sa creasca.
Astept parerile voastre.
Domnule Adrian Nastase,
Pana in 1989 productia de echipamente militare functiona binisor, spre bine, limitata si atunci de lipsa banilor si de decizii politice aberante. Partea de cercetare era COMPETITIVA cu necesitatile unui razboi de aparare modern! Poate stiti, daca nu aflati acum, cercetrarea si microproductia de echipamente electronice lupta “piept la piept” cu tarile cele mai dezvoltate. Minte exista, din pacate nu a fost distribuita si celor care au luat si iau decizii politice. Sigur ca astazi exista cateva handicapuri majore, afara de migratia cercetatorilor catre privat sau tari mai calde. Principalul handicap este schimbarea strategiei de aparare a Tarii. De la posibile razboaie de aparare am ajuns sa ducem lupte pe fronturi straine. Armamentul strict defensiv trebuie inlocuit cu armament ofensiv. Avioanele care trebuiau sa asigure apararea spatiului aerian al Tarii, trebuie inlocuite cu avioane strategice. Si lista poate continua.
Pentru industria romaneasca de aparare lucrau sute de fabrici din Romania, astazi demolate sau transformate in depozitele en-gross ale arabilor. Fabrica de statii radio militare IEMI a fost pusa pe butuci de “afacerea” Motorola. IPRS-Baneasa, producator de circuite integrate speciale, a fost matrasita chiar sub guvernarea dvs si facuta plocon lui Hayssam, uzinele 23 August la pamant, IMGB la pamant, MARSA la pamant, uzina de motoare de la Brasov la pamant, uzina MEFIN-Sinaia vanduta in plin avant si cu zeci de piete in Lumea Araba. Si aici lista poate continua. Specialistii romani in echipamente militare pot fi gasiti imprastiati pe tot Mapamondul. Ce a mai ramas? Niste indivizi cu pretentii de ofiteri care pun interesele personale deasupre intereselor de stat (daca mai exista interese de stat). Aflam zilnic din presa despre diferite “figuri” proeminente din zona militara, incurcate in diferite “afaceri” care prejudiciaza banul public. De ce se ocoleste achizitionarea avionului multi-rol Grippen, cand suedezii au promis ca revigoreaza si Turbomecanica? Iar avem probleme cu licuricii?
Întrebarea este cine ar vrea să cumpere de la noi?
Asta ar însemna să producem ieftin (ceea ce înseamnă retehnologizare, adică bani investiţi) şi să vindem tot ieftin.
O putem face mai bine decît sârbi sau decât ucrainienii? (asta ca să nu mai vorbim de marii exportatori de thenică militară)
Oricum, dacă cineva ar fi cu adevărat interesat de acest aspect cu siguranţă rezultatele ar fi mai mult decât mulţumitoare.
Cred ca in primul rand ar trebui ca ministerul apararii si conducerea armatei sa fie populata de oameni care sa doreasca si sa incurajeze o industrie de armament Romaneasca “prin noi insine”. Revigorarea industriei de armament trebuie sa inceapa prin stimularea cererii interne. Abia dupa aceea ne putem gandi sa ii concuram pe baietzii mari in afara.
Poate nu ar fi rau sa incercam sa dezvoltam si noi tipuri de aramament. Ma gandesc de ex. la razboiul informatic. La capitolul know-how stam oricum foarte bine. Trebuie doar cineva cu viziunea si curajul necesare pentru a demara asa ceva.
Am putea de exemplu scrie programe de compatibilizare a softului pentru armament. Daca nu ma insel, e ceea ce a facut ELBIT-ul cand ne-a upgradat MIG-urile. Se pare ca ei au facut ca magistrala de date pentru comanda rachetelor sa fie compatibila si cu rachete NATO si cu rachete rusesti. Banuiesc si eu ca nisa pentru astfel de produse va fi in crestere in viitorul apropiat.
Banii pentru Armata depasesc mult alocarile bugetare pentru Cultura si Mediu.
Statutul de membru NATO ne obliga la multe cheltuieli, dar totusi nimeni nu zice sa se ajunga la nivelul la care s-a ajuns acum, incat ne imprumutam pentru echipamente scumpe, de parca am avea PIB-ul Frantei.
Si in plus, ar mai trebui lucrat la echilibrarea salariilor si pensiilor din Armata la nivelul, mult mai scazut, al celor din Sanatate, Educatie, etc.
@medusa
Multi vad, putini pricep. Nu medusa, nu la pensiile militarilor trebuie lucrat, ci la salariile celor din sanatate si din educatie. Caci vezi tu, diferentele vin din contributiile diferite la fondul de pensii. Ori aceste diferente sunt date de diferenta de salariu. Nu capra vecinului trebuie omorata, ci capra noastra trebuie ingrasata.
Domnule presedinte, industria de aparare poate constitui o solutie ptr revigorarea industriei romanesti, in conditiile in care statul sa aiba in propietate aceste obiective. Alegerea partenerilor strategici facandu se in stransa legetura cu profitul economic si interesul national. Cu stima.
@medusa
Corecta ideea echilibrarii salariilor si pensiilor celor din Armata … La ultima incercare de recrutare s-au prezentat doar cativa candidati, atrasi numai de salariu si drepturile militare. Sa fie coborate salariile la nivelul celor din invatamant ca sa ramanem cu o armata ca a Elvetiei sau a Vaticanului! Corrrect! Sa-si puna pielea pe bat pe unde a intarcat mutu’ iapa (Afganistan, Irak, Kosovo) pentru doi lei si-o chifla …
P.S. In general capul trebuie folosit pentru altceva, nu numai ca sa ne feresca sa nu ne ploua in gat! Cati profesori sau medici (sau etc) au fost sfartecati de mine sau umpluti cu gloante?
Bine punctata partea legata de cercetare, candva atuul Romaniei, astazi cenusareasa tarii. Cercetarea performanta este un element sine qua non pentru o productie competitiva intr-un razboi modern.
Ne intoarcem la informatie, inteligenta, tehnologie de inalt nivel, indispensabile econimei moderne, mai ales in doemniul industriei de aparare. Cu alte cuvinte, INVATAMANT. Facut harcea-parcea prin vointa unor capete luminate ale macroeonomiei.
@ dimitri
A fost o mare greseala abandonarea pietelor traditionale de desfacere pentru industria romanesca de armament.Putem recastiga aceste piete importante din Asia,Africa,America de Sud.
Nu vad de ce ne incapatanam sa credem ca exportul trebuie facut doar in occident,unde pietele sunt deja suprasaturate si traditionale pentru altii.
In loc sa fortam intrarea pe zone greu de patruns,pierzand timp,bani si risipind,prin nefolosire,forta de munca bine calificata,ne-am putea reorienta catre vechii nostri perteneri,cu mult succes.Sa vezi cum ne-ar respecta,deodata,alti producatori!
@ Adrian Nastase
Am rezerve fata de privatizarea industriei de armament.Sunt sectoare care se preteaza la asa ceva(Draghi Puterity a dezvoltat subiectul),dar statul trebuie sa ramana “patronul cel mare”.
Inteleg din cele ce propuneti ca exista acum un gap technologic imens intre noi si Vest. Sigur ca privatizarea sau formarea de joint-ventures este in conditiile astea cam tot ce a mai ramas. Nu inteleg insa de ce nu s-a intimplat pina acum. De ce nu au dat navala investitorii ?. Chiar si asa paradite cum sunt sunt peste media industriei romanesti.
Poate ar trebui abordat motivul pentru care nu sunt atractive?. Habar nu am care este acest motiv rigiditatea Ministerului Apararii in privatizari si joint-ventures. Sau mai rau prostia , lipsa de viziunea strategica, lipsa de interes politic pt industria nationala. Sau si mai rau coruptia si interesul pentu comisioane grase ale anumitor domni responsabili de programele de achizitii. In cazul asta ar trebui mai intii sa retehnologizam cu ajutorul maturi si cizme in fund pe managerii acestor programe.
Poate exista pe linga ce ati propus si alte cai .Firmele din Vest cand le lipseste o technologie nu pun anuntul cu ” De vinzare ” pe usa.
Si merg la shopping dupa licente sau dupa firme mijlocii sau startup-uri cu pret de vinzare ieftn dar cu technologie interesanta. Dar trebuie sa fii cumparator inteligent pt. asta.
Am putea face aliante nu numai cu partenerii stratgeici interesati adica Franta, Germania, Anglia si Israel ca pe amricani se pare ca nu-i interesam dar si cu amarastenii din Europa de Est cu probleme similare (cehii, polonezii si de ce nu ucrainenii). Sunt mai ieftini si sunt obisnuiti cu birocratia post-comunista.
Nu inteleg de ce nu mai sunt atractive pt inginerii de talent. Poate managementul timpit, rigid si birocratic ?. Fabrici in locuri izolate ?. Trebuie adresate si aceste motive.
Se pare ca mangementul de stat a fost dezastuos pt. companiile din industria de aparare. Poate sa incepem cu introducerea de management privat cu manageri din afara ? (concesionarea managementului)
@eugen
Ma bucur ca ati observat problemele “cheie” si am sa indraznesc sa fac unele remarce:
– “golul” tehnologic nu este imens daca ne propunem o productie moderata. Pe partea de cercetare, diferenta era nesemnificativa in 1989. Problema era greutatea (spre imposibil) de a accesa componente IT de ultima (sau penultima) ora. Cortina de Fier punea sub embargou pana si microprocesoarele “de larg consum”. Aici erau handicapuri serioase si inginerii trebuiau sa realizeze blocuri electronice cu componente din cele mai diferite familii, dupa cum puteau fi obtinute “pe sub mana”. Dar a fost si un examen de capacitate, un inginer roman din industria de aparare fiind mult mai capabil decat un inginer din occident, care avea totul pe tava.
– Alt aspect, in sprijinul industriei autohtone, ar mai fi urmatorul: tehnica militara inglobeaza anumite caracteristici strict secrete, accesibile numai inginerilor militari din Statul Major. Am sa dau un exemplu, fara sa folosesc nominalizari: sa zicem ca se ia decizia modernizarii echipamentelor de comunicatii; echipamentele moderne sunt construite in jurul unui microcomputer, care gestioneaza etajele interne si asigura la nevoie secretizarea comunicatiilor, dupa un algoritm strict secret si cu chei unice pentru un set de utilizatori; cumparand un astfel de echipament din exterior si stiind ca furnizorul nu-ti asigura accesul la sursa software, nu ai nici o siguranta ca, in caz de interes al acestuia, convorbirile tale nu sunt decriptate neautorizat (sau chiar de inamic); mai mult, nu ai siguranta ca nu exista un anumit cod care, lansat de o statie inamica, iti blocheaza retelele de comunicatii, cu consecinte dezastruoase pentru trupe.
Industria militara trebuia pastrata cu orice pret pentru siguranta nationala. Numai ca, atunci cand declari cu nonsalanta (adica iresponsabilitate) ca “industria romaneasca este o lada de fier vechi” si o vinzi ca atare, bagand comisione grase in buzunare, distrugi orice sprijin pentru industria de aparare, care colabora cu majoritatea ramurilor industriale. In toate unitatile industriale existau valori incomensurabile, uneori utilaje de ultima generatie, brevete, studii tehnologice, vandute la pachet pentru umplerea buzunarelor vanzatorilor (poate am sa mai povestesc odata adevarul despre “vanzarea” IPRS-Baneasa catre “producatorul de componente electronice” Hayssam).
Astazi este prea tarziu ca sa se revigoreze industria de echipamente militare. Totul a fost distrus, feliat si vandut ca la “Taica Lazar”. Cateva centre de productie se tarasc la limita falimentului, in conditii care frizeaza cu lipsa spiritului de conservare – cu referire directa la chimia militara.
De fapt si dl Nastase stie acest lucru, trecand mai departe cu temele, dupa ce ne-a cerut parerea. De fapt, parerea noastra nu conteaza, dar trebuia sa existe o tenta de democratie in tema domniei sale. Stie foarte bine ca singurul lucru care mai lipseste industriei de aparare este coliva …
@ALM
Legat de encriptarea semnalelor (pentru ca si semnalele de comanda ale unei rachete de exemplu trebuie protejate, nu doar convorbirile): ideea de baza, din cate stiu eu, nu e ca algoritmul sa fie secret, ci greu de spart. Greu in sensul ca timpul necesar spargerii unui cod sa fie mai mare decat timpul in care informatia codata isi produce efectul.
Evident problema backdoor-urilor exista (vezi de ex. usa din spate pe care Microsoft a construt-o pentru NSA). Daca chiar ar fi necesara o encriptare sigura, singura sansa ar fi (probabil) encriptarea cuantica. In Viena exista deja rezultate promitatoare in acest sens. Solutia deci ar fi incurajarea cercetarii fundamentale romanesti in aceasta directie.
Nu stiu daca anumite interese sau doar nepasarea a facut ca ministerul apararii sa achizitioneze transportoarele piranha. Transportoare care au sosit cu nenumarate defectiuni tehnice. Si care costa de cateva ori mai mult decat transportoarele produse in tara noastra.
Oare va face cineva ceva si pentru Romania, sau toate vorbele vor ramane la declaratii politice pentru campania electorala?
Draga Draghi Puterity,
M-am gandit ca blogul asta nu este un consiliu stiintific sau o adunare de comunicari stiintifice. In principiu aveti dreptate si noi doi stim ca exista algoritmi de codare cu chei publice. Nu asta era ideea postului meu, sa ma arat fortos in cunostinte mai putin uzuale. Ideea era ca folosind echipamente electronice straine in sisteme vitale de coordonare a trupelor (sau alte categorii militare) “poti s-o iei in bot cu comision cu tot”! Stiati ca si un telefon mobil poate fi blocat transmitand o anumita secventa AT? Sigur ca stiati. Ei bine, asta era aspectul! Esenta insa era alta. Distrugerea in bloc a industriei romanesti face imposibila revigorarea industriei de aparare.
M-ar fi bucurat sa dezvoltati ideea “Solutia deci ar fi incurajarea cercetarii fundamentale romanesti in aceasta directie”. Cum? Cu ce bani? Cum si catre cine se va face transferul tehnologic? Cine materializeaza rezultatele unei cercetari fundamentale?
Asa, poate o sa ajungem sa discutam si despre soarta institutelor de cercetare, ajunse spatii de depozitare pentru angrosisti, sau prestatoare de servicii impuse fortat (verificari metrologice la blacheuri). Dupa parerea mea, pentru o Tara ca Romania, cercetarea fundamentala este tichie de margaritar! Cercetarea aplicata aduce progres tehnic imediat, dar unde sa o mai aplici? Si, ca sa fiti linistit, avem matematicieni suficient de buni ca sa acopere nevoile reale de secretizare a comunicatiilor militare. Fiindca, esenta ati enuntat-o: un sistem de codare este foarte bun daca rezistenta la “spargere” acopera timpul desfasurarii unui eveniment comunicat. Evident si cu conditia ca sistemul sa nu fie repetitiv.
@ALM
“Licuricii” in general nu vin si cu offsetul, ca politica lor nu e asta. Fregatele cum ne-au fost vandute? Ce mai e cu off-setul, s-a concretizat?
Pe de alta parte, americanul care a venit la discutii la MApN acum ceva luni a dat un interviu in care a spus destul de clar ce vand ei in domeniul avioanelor militare si care este politica lor. Eu cred ca Eurofighterul este mai bun decat F si Grippen, insa sunt subiectiv.
@Schtrudell (cu mere?)
Stimate coleg de lista, cine isi inchipuie ca Romania are prieteni in adevaratul sens al cuvantului, se insala amarnic! Fregatele am putea spune ca sunt o tzeapa de toata frumusetea. Multe intreprinderi care mai miscau, s-au pregatit pentru pasul doi, off-setul, dar au ramas cu buza umflata. Nici gand de contrapartida! De fapt, la comisionele de care se vorbeste, e clar ca trebuiau bani cash. O sa vedem cum ne-om spala pe cap cu ele …
Nu cred ca este vorba de subiectivitate cand vorbim de ce trebuie pentru inlocuirea batranelor dar eficientelor MIG-21 (ati observat ca au inceput sa se infiga in sol dupa ce au fost modermizate?). Eurofighter este mai bun decat Grippen (daca vorbim de avioane noi) ca platforma de lupta. Numai ca este de vreo trei ori mai scump. Eu am o inclinatie catre “treburile” Suedeze, o tara deosebit de interesanta din toate punctele de vedere. Ei nu si-au pus problema razboaielor de cotropire si tehnica lor militara este deosebit de eficienta in razboaie de aparare. In plus, nu sunt lacomi si sunt gata sa ajute. Grippen-ul ar veni cu un intreg pachet de facilitati care ar insemna locuri de munca de inalta calificare in Romania. Dar, dupa cum puteti vedea, si eu sunt subiectiv.
@ALM
Chiar nu voiam sa facem parada de cunostintze tehnice, dar aveam nevoie de un punct de plecare pentru a ajunge unde voiam de fapt si anume la criptografia cuantica. Ce voiam sa spun cu asta, strict puncutal, era ca in acest domeniu varful cercetarii stiintzifice e la cateva sute de Km distantza de noi. Si ca incep sa apara rezultate concrete. Toate asta in sperantza ca poate cuiva interesat care citeste pe aici sau cuiva cu putere de decizie sa ii vina ideea unui doctorat in echipa prof. Zeilinger. Sau poate o alta forma de colaborare. Nu cred ca totul se reduce la bani in aceasta faza. E vorba mai mult de a pune impreuna oameni capabili cu interese comune in niste conditzii de munca decente.
Desigur un laser performant si optica aferenta costa ceva, dar cand ma gandesc numai cati bani stiu eu ca se arunca pe pseudo-cercetari de tot felul, care produc doar hartie si slide-uri Powerpoint frumos colorate, dar fara folos, sunt absolut convis ca se poate face mult mai mult in Romania.
Sa va mai dau un exemplu de ce se poate face, cu bani putini dar cu angajament si la alt nivel. Universitatea de Matematica din Mannheim, Germania a inceput o actiune de head-hunting la toate liceele din zona cautand elevi buni la matematica pe care ii invita la niste cursuri special construite pentru nivelul lor. Intamplator sau nu, tema e criptografia. O tema care nu exista in mod normal in programa de invatzamant din licee. Exista astfel de actiuni si in Romania? Chiar nu pot fi ele organizate si sponzorizate, public sau privat?
Eu cred ca si in cercetare totul se reduce la normalitate. Trebuie identificate talentele autentice, tinute deoparte “rudele si pilele shefilor”, pompate niste resurse modice in locul si la timpul cuvenit.
Poate nu ar strica si ceva mai mult PR pentru cercetarea stiintzifica si tehnologie inalta. O “zi a usilor deschise” la universitatzi, institute de cercetare si firme high-tech in care cei de acolo sa isi prezinte realizarile ar putea fi un inceput. Un fel de “sesiune de comunicari populara”. Eventual organizata de week-end cu mijloace de transport in comun gratuite.
Legat de ce urmeaza dupa cercetare, credeam ca am atins problema cand am pomenit despre “stimularea cererii interne”. Concret, ma gandeam la ceva similar cu ceea ce fac americanii cu asa numitii “defense contractors”. Practic prin astfel de programe ei isi subventioneaza cercetarea si high-tech-ul cu sute de miliarde de dolari. Daca acest lucru se poate face im mod nebirocratic si pe criterii valorice corecte, si da, stiu cat de greu e acest lucru un Romania, sigur vor exista intreprinzatori si talente care fructifice aceasta oportunitate si in Romania. Si cu mult mai putini bani. Cum era si vorba aia de pe la inceputurile internetului: if you will build it, they will come.
P.S. Cu scuzele de rigoare pentru argoul tehnic, vreau sa va spun ceva despre “linistea mea” in ce priveste specialistii militari romani. Imi aduc aminte de anii ’80 cand eram in culmea fericirii pentru ca reusisem sa fac rost de o carte despre microprocesorului Z80 si perifericele aferente, carte aparuta in Editura Militara. Fericirea mi-a mai trecut insa cand la descrierea SIO-ului semnalul “ring indicator” era tradus in romana ca “indicator de inel”. Si nu era singura gafa din acea carte… Dar probabil de atunci s-au mai schimbat lucrurile.
Ma rog, m-am cam lungit… Poate ne povestiti candva, la momentul oportun, si cum a fost cu privatizarea IPRS Baneasa.
@Draghi Puterity
Am inteles bine care este dorinta dvs. Banuiesc ca sunteti tanar si dornic sa faceti ceva nemaipomenit. Si eu am trecut prin etapa asta. Astazi, imi dau seama ca altceva decat munca nu cunosc …
N-as vrea sa va dezamagesc, dar nu cred ca viata dvs va fi suficienta ca sa apucati sa revedeti cercetarea romaneasca. Daca va simtiti in stare si va “arde” microbul cercetarii, eu zic sa ridicati privirea dincolo de granita de vest.
Manualul pe care l-ati citit, este o dovada a calificarii celor care le traduc si/sau compileaza. Astfel de “opere” au fost folosite si ca dovada a indeplinirii conditiilor de obtinere a titlului de doctor (mai ales cele din Editura Militara). Si, ca o paranteza, n-ati intalnit si traducerea “timer = timpuitor”? Ca despre “tranzistorul cu efect de campie” este imposibil sa nu fi citit!
Cazul IPRS-Baneasa nu difera prea mult de alte “privatizari” pentru clientela politica. L-as expune acum dar mi-e teama ca nu mai apare replica …
@
ALM
Intervin strict legat de temerea exprimata in finalul postarii: nu cred ca s-ar putea intampla vreodata ca, in acest spatiu, textele interesante sa nu apara.
Dimpotriva, as spune chiar ca sunt binevenite.
Domnule Profesor Adrian Nastase
Desi sunt fiul unui pilot militar si a unei proiectante in cercetare militara, va asigur ca nu ma pricep la tehnica militara. Daca insa apreciati ca este necesar a discuta depre “conceptul ” de eficientizare (chiar si a productiei de tehnica militare), indraznesc o propunere.
Intrucat in domeniile de progres tehnologic “accelerat”, in care se incadreaza dupa parerea mea si productia de tehnica militara, este cel mai adesea mai important a nu face ceea ce deja fac cei ce au succes in domeniu, ci altceva, desigur daca nu “mai”, cel putin la fel de eficient ca produsele acestora, dar mai ieftin, propun a se analiza posibilitatea productiei unor echipamente “cu dubla utilizare”, ce putandu-se fabrica la scara mare, vor fi mult mai ieftine, deci mai competitive pe piata puternic “concurentiala” a tehnicii militare.
Ma gandesc la utilajul greu destinat lucrarilor de geniu militar pentru export, ce poate avea in Romania o piata sigura in domeniul lucrarilor de imbunatatiri funciare, ce trebuie obligatoriu efectuate in urmatorii 20-30 de ani, si la rachetele “antigridina” sau generatoare de ceata, ce pot avea de asemenea o dubla utilizare (militara si agricola).
Am convigerea ca cei priceputi in domeniu, vor gasi multe alte componente sau echipamente de tehnica militara, ce indeplinesc acest criteriu (cel de dubla utilizare), orientarea in aceasta directie a productiei de tehnica militara, asigurand pe viitor un plus de competivitate produselor noastre.
Domnule Profesor Adrian Nastase
Scuze, din graba am uitat ceva foarte important:
Multa sanatate, succes si sa auzim numai de bine