Adrian Nastase este astazi invitatul lui Moise Guran la emisiunea Bizbazar, Antena 3, ora 19.10.
Emisiunea poate fi urmarita live aici.
Echipa AN
Update: Transcrierea emisiunii poate fi urmarita aici.
 |
 |
 |
 |
|---|
Comentarii Recente
ministru >> prim-ministru >> blogger
Blogul lui Adrian Năstase
`Mizil este un oras de 15.760 de locuitori (2000) Dintre acestia 1.951 s-au declarat tigani.
Numele ii vine de la cuvantul turcesc MENZIL care inseamna “olac”, “statie de posta”.
Inainte se numea ca si raul care-l strabate “Eşteu” sau “Işteu”. Pentruca era statie de posta intre Buzau si Ploiesti a ajuns sa se numeasca “Menzil”
Personalitati: scriitorul George Ranetti, matematicianul Octav Mayer si…Catalin Avramescu.
Zic eu că nu-i tocmai… mizilic dacă senatorul de Mizil chiar aude ce-i spune talpa ţării… Că am recunoscut în emisiunea asta nişte idei „editate” de unii-alţii p-acilea…
Domnule Presedinte,
Cica domnul Razgandeanu a scris pe blogul lui ca oamenii de stanga nu stiu economie. Eu vreau sa il intrebati public un singur lucru: ce s-ar fi ales acum din aceasta lume daca STATUL ca principal interventionist al politicii de stanga nu ar fi ajutat sistemele financiare-bancare nationale cu miliarde de euro. Ar fi reusit PIATA, ca principal interventionist al politicii de dreapta sa salveze, pana la urma, lumea? Si mai spuneti-i ca actuala criza financiara a semnat si decesul liberalismului economic. Fara STAT economia pana la urma moare!
Cu pretuire, Alin
Foarte reusita prezentza dumneavoastra la Biz Bazar. Efectiv am ramas lipit de ecran. Am inteles mai bine abordarea dumneavoastra legata de FMI. Interesant cum ati reusit sa folositi in mod benefic chiar si lucruri care au fost potential periculoase pentru Romania. Poate reusiti candva sa detaliatzi aceasta tema pe blog. Cred ca ar fi util celor care l-au citit pe Stiglitz.
Confratzi de blog, ati auzit ce a spus Andreea Cretulescu?
“Intuiesc o retorica” a rostit ea solemn!
Avea Andreea, probabil, o retorica mica, da’ a fugit.
Mă bucur pentru ce am auzit în seara aceasta de la dumneavoastră, la Realitatea TV, în legătură cu faptul că realizaţi că este nevoie de o lege în domeniul salarizării bugetarilor, care să pună într-o relaţie clară salariile din diferitele ramuri şi să nu mai existe astfel probleme.
Şi eu am aceeaşi părere despre faptul că e nevoie de schimbarea Constituţiei pentru a deveni o republică parlamentară, cu un preşedinte cu puteri scăzute şi votat de Parlament. Şi mai trebuie de asemenea şi nişte oameni politici puternici, care să introducă în următoarea Constituţie o Lege clară de salarizare a parlamentarilor şi senatorilor, în care să existe prevederi clare şi sancţiuni pentru absenţe, care să fie ACELEAŞI ca pentru orice alt salariat bugetar!!! Lipsa acestora arată DISPREŢUL parlamentarilor şi senatorilor la adresa NOASTRĂ!
Excelenta prestatia de la emisiune! De apreciat si clipul electoral al d-lui Geoana care a reusit sa se adreseze in mod echilibrat ambelor laturi ale spectrului politic. Dl. Voiculescu a incheiat cu succes, in stilu-i caracteristic, seria mesajelor politice. Incepe sa se simta o adiere de aer proaspat in mediul politic bolnav in care am fost captivi de 4 ani incoace. Felicitari tuturor!
Probabil ca audienta a fost mare pe internet, fiindca la mine incarcarea emisiunilor nu a reusit, ramine sa vad transcriptul. Ies un pic din neutralitate – si sper ca persoana nu se va supara: domnule Harabula, ati probat mai sus ca v-ati interesat de Mizil. Va rog sa primiti felicitarile mele pentru asta.
Am citit cu placere editorialul publicat miercuri in Jurnalul national de gazda noastra. Tesatura trimiterilor la cardasii m-a inspirat sa replic,cum spunea cineva care lipseste de o vreme de aici.Voi face asta printr-o parafraza a unui text postat de Aya,pe care l-am pastrat in arhiva personala.
(IN)CARDASI-S-AR SI N-AU CUI
Cei care ne numesc “ei” sunt “ei”. Ei sunt cu ei, dupa cum bine au spus tot ei.
Se vor fi “(in)cardasit” ei cu ei de dragul populatiei jalnic electoralizate o data la patru ani?
Imposibil de crezut ca acesta e motivul, dar sigur este ca s-au
“(in)cardasit”. Ei cu ei.
(In)cardasirea respectiva are istorie si a facut o penibila cariera pe drumul care duce de la cladirea de pste drum de Parcul Cismigiu (am numit Primaria generala a Capitalei) la cea de peste drum de Leu (a se citi Palatul Cotroceni).
Dupa 2001, Basescu a fortat, practic, PD sa intre in
“(in)cardasire” cu el. Cu zgomotul fara de sfarsit.
Partidul Democrat a devenit, incet-incet, din “semnul trandafirului”, un emitator de zgomote. Din acea directie se auzea, de fapt, o singura voce multiplicata dupa modificarea in diverse tonalitatati precum sunetele chitarei prin “talk box”.
Era nevoie de “ingineri de sunet” cu care lupul de mare s-a “(in)cardasit”, initial, plin de voiosie.
Zgomotul a fost trambulina de pe care, cu o singura bataie bine temperata, Basescu s-a aruncat, plasandu-se, pentru a doua oara, in fruntea Bucurestilor.
(Prima oara cand ajunsese primar general, “(in)cardasirile” fusesera de mare subtilitate si, oricum am cataloga personajul Basescu, trebuie recunoscut ca a jucat abil. Intrucat in istorie numai rezultatul conteaza, referirile la caracterul sau indoielnic nu-si au rostul, in context).
Cu “semnul trandafirului” strans in pumn intru ofilire, Basescu s-a
“(in)cardasit” cu strategii Aliantei DA, acceptand, intr-o prima instanta, rol de “secund”.
Ca fost capitan de vapor nu putea sa-i surada situatia, asa ca a facut repede “(in)cardasiri” care sa-l plaseze in postura de prezidentiabil. Pentru asta, nu s-a dat in laturi sa foloseasca dosare medicale scoase din arhiva (acceptand “(in)cardasirea” cel putin cu o culpa morala, astfel de documente fiind confidentiale).
Nu s-a dat in laturi sa foloseasca jurnalisti care, sub raportul relatiei cu el, au fost de buna credinta (si pe care i-a abandonat in momentul in care avea sa se afle in ce fel il sprijinisera, secret, implicit in obtinerea dosarelor cu pricina).
Si, desigur, a mentinut PD in “(in)cardasire” cu el.
A acceptat sa fie beneficiarul oribilei “(in)cardasiri” intre vanzatorii din partide, anumite zone ale serviciilor (mai din interior- mai in relatie cu cele vechi, din exterior) si grupari meschine, cu interese negre.
Asa, din “(in)cardasire” in “(in)cardasire” a ajuns pe jiltul Cotrocenilor (desi castigatorul prezidentialelor fusese Adrian Nastase).
Teoretic, invingator era perceput un tandem “om-presedinte” (PD-Basescu). Aceasta perceptie “(in)cardasitoare” pare sa-i fi displacut, motiv pentru care s-a decis sa sacrifice Partidul Democrat si sa ramana singur pe soclu.
Micutul Boc s-a supus fara cracnire cand i s-a spus ca, de a doua zi, PD trebuie sa se transforme in partid crestin-democrat din social-democrat. Un fleac- se schimba un singur cuvant, nu-i asa?- va fi spus, poate, cu nonsalanta, cel proclamat, prin “(in)cardasiri” diverse, invingator la prezidentiale desi iesise pe locul al doilea.
Dupa identitate, Basescu a ucis si numele PD- “(in)cardasindu-l” cu “partidul-platforma” fara coloana vertebrala si fara identitate doctrinara, initial in frunte cu etern victimizatul “draga Stolo”.
In urma “(in)cardasirii”, partidul – platforma a ajuns PD minus L , iar draga Stolo un rezervor secat de lacrimi “(in)cardasitoare”.
Ei s-au “(in)cardasit” cu ei.
Sau Basescu s-a “(in)cardasit” cu sine insusi?
PD minus L este el.
Sau, ei, ca intr-un penibil plural al majestatii la persoana a treia.
Sinistra alegorie: voind sa fie victorios marinarul a retezat capetele din jur, a parjolit campiile, a otravit fantanile.
Privind in urma si in zare, vede ca este singur.
PD minus L este el.
Sau, ei ca intr-un penibil plural al majestatii al persoana a treia.
“(In)cardasi-s-ar si n-au cui”.
Printr-o ruginita “talk box” pare se va auzi vocea basesciana inganand ca o jelanie:
“(In)cardasi-m-as si n-am cui!”.
MIZIL 6. Tocmai mi-am pus intrebarea daca legislativ s-ar putea face ceva pentru colegiul Mizil. Colegiul este tarat de faptul ca a beneficiat de regimul de zona defavorizata, regim care se pare ca nu i-a folosit prea mult decit ca i-a stopat decaderea, dar undeva la un nivel foarte scazut. Cred ca zona colegiului, nu singura, desigur, ar putea fi subiectul mai multor initiative legislative ajutatoare, dar deocamdata ma multumesc sa sugerez una si anume cumva similara (ori nu, depinde cum e gindita) cu cea a zonelor defavorizate. Este vorba de o lege a zonelor sarace ( ori ar putea fi numita lege a zonelor emergente), care sa contina prevederi ajutatoare pentru acest gen de zone, care in urma traversarii unei perioade dificile (unui mediu dificil), sa afla la un nivel economic scazut si care nu se pot salta fara ajutor: prioritati si alocari bugetare sporite pentru infrastructura, prioritati in obtinerea fondurilor europene, mici fonduri de garantie ale statului care sa ajute intreprinzatorii in obtinerea fondurilor europene, facilitati financiare in recalificarea si perfectionarea persoanelor apte de munca, facilitati in investitii, etc.
@ instalatorul(Mizil6)
Ai o idee foarte buna in privinta sustinerii legislative legata de zonele emergente.As adauga insa ca este important ca banii de care vor beneficia sa fie folositi efectiv pentru proiecte de infrastructura,dezvoltare,etc.Vreau sa spun cu asta ca este important sa existe garantii ca nu vor ajunge la “baietii destepti” cum s-a mai intamplat in multe cazuri cu facilitatile si beneficiile asociabile zonelor defavorizate.Legea ar trebui sa prevada obligativitatrea dirijarii fondurilor strict in acele directii,cu garantii,avandu-se grija, totusi,ca sistemul de garantii sa nu se transforme in sistem de constrangeri care ar stopa totul prin ingreunarea actiunii si prin birocratie.Cred ca responsabilizarea legala explicita a parlamentarilor care reprezinta asemenea zone(doar este vot uninominal)ar fi o prima garantie.Acestia ar trebui sa fie “delegatii” statului in aplicarea legilor,”cureaua de transmisie” cu autoritatile locale dar si “raportorii” in fata Parlamentului.
@ Paul Octavian Grigoraş
Eu sunt mai retinut deocamdata in privinta schimbarii Constitutiei si a alegerii presedintelui de Parlament.Sa vedem ca structura parlamentara apare in urma votului uninominal de acum,asta insemnand estimarea reactiei populatiei care,in majoritate,inca nu este lamurita in legatura cu modul in care trebuie votat si efectele votului.
Nu sunt de acord cu tine in privinta salarizarii parlamentarilor pe structura legislatiei salarizarii bugetarilor.Din cauza atitudinii unor parlamentari apare riscul ignorarii unor principii.Parlamentarii sunt demnitarii pe care populatia ii trimite sa o reprezinte dar nu sunt supraoameni,ci fiinte ca noi toti,supuse legilor firii omenesti,intre care cea a tentatiei.Cred ca trebuie feriti de tentatii iar un sistem de retribuire si de beneficii superior ar fi o garantie,ca si in cazul magistratilor,politistilor si altor categorii cu activitati “sensibile”.Sunt total de acord cu tine,insa,ca,pe masura beneficiilor crescute,trebuie adancita sistrictetea penalizarii in cazul in care nu-si duc la indeplinire mandatul,insemnand onorarea increderii populatiei.
Inchei cu o scurta referire la o lege unica a salarizarii bugetarilor.
Fara sa fiu de acord cu salariile de zeci de mii de euro,sustin ca legea aceea este un nonsens tocmai pentru ca exista categorii de bugetari(magistratii dar si altii pe care nu ii enumar) care,data fiind activitatea speciala si specifica,trebuie protejati si prin ferirea de tentatii.
Cu cat responsabilitatea rezultatului activitatii este mai mare cu atat mai mult unii bugetari devin,prin forta imprejurarilor,tinte ale tentatiilor.
Legea nu reglementeaza activitatea robotilor ci a oamenilor si este mai bine sa ne bazam pe importanta lucrului bine facut decat pe spaima de sistemul de penalizari.
Daca va prevala a doua idee vom ajunge la sinistrul totalitarismului constand in absurda incercare de nivelare a constiintelor.
Un mare castig pt acest blogg este si prezentza lui ELMMAR, pe care-l salut … voios! Cei care nu-l cunosc se vor convinge
@ ELMMAR, Interesant nume. De la ce vine, dacă pot să te întreb?
Mă bucur că eşti de acord cu mine, în unele privinţe. Dar poate au fost mici neînţelegeri, eu vreau ca parlamentarii şi senatorii să fie penalizaţi în acelaşi fel ca orice alt salariat. Aşa cum sunt salarizaţi în funcţie de salariul mediu pe economie, tot aşa ar trebui să fie supuşi aceloraşi penalizări pentru absentarea de la muncă!!! NICĂIERI un salariat nu poate să lipsească FĂRĂ SĂ FIE ASPRU SANCŢIONAT!!! Cu excepţia celei mai “respectabile” INSTITUŢII A DEMOCRAŢIEI, mult slăvitul Parlament, care este scoas în faţă ori-de-câte-ori se vorbeşte despre valorile libertăţii şi valorile democraţiei! Ei bine, în cazul acesta dânşii acţionează în mod dictatorial, ca o bandă de hoţi (nu de apărători ai democraţiei) bine unsă, strâns uniţi într-un singur scop, acela de a-şi creea CONDIŢII PRIVILEGIATE, care le fac dezonoare, în primul rând lor, dar şi nouă!!! Lipsa penalizărilor penru absenţe (la care de altfel sunt PREMIANŢI – şi aici se vede respectul pentru poporul pe care-l reprezintă), arată dispreţul lor pentru noi, şi faptul că ABUZEAZĂ DE POZIŢIA DE FORŢĂ ÎN CARE SE SITUEAZĂ! Aceşti oameni nu au DEMNITATE în faţa noastră, fiindcă fac lucrul acesta, deşi ştiu că este un ABUZ!!! Nici măcar unul din ei nu are această demnitate! Asta este cel mai grav (!) şi ar trebui să ne pună pe gânduri!
Faptul că acum avem vot uninominal, ne dă posibilitatea să sanctionăm direct pe cei care fac astfel de abuzuri de putere! Noi suntem cu mult în urma altor democraţii care au acest sistem de vot implementat de mult timp, unele chiar de la începutul existenţei lor, vezi politica SUA!
Eu nu mi-aş face probleme în primul rând faţă de cum va vota poporul, cât mai degrabă faţă de cât de responsabile vor fi partidele în legătură cu candidaţii pe care-i propune! Aşa se face că nişte oameni foarte responsabili de la PSD au propus-o pe doamna Lumniniţa Anghel, expert în drept şi ştiinţe juridice, să candideze pentru colegiul numărul 25 al Capitalei, pentru ca locuitorii acestui colegiu să simtă pe pielea lor ce înseamnă un reprezentant de seamă , capabil de a se ocupa de rezolvarea problemelor cu care aceştia se confruntă, şi de problemele grave ale ţării, cu maximum de profesionalism pe care aceştia l-au găsit în dânsa!!! Eu mă întreb: nu le-o fi ruşine chiar deloc?
De asta îmi fac eu griji, că poporul …e oricum ca toporul, Dumnezeu să ne ierte!
@Velisar iancu
Multumesc de intampinare.
Ma face sa ma scutur de somnul trecutului de miez de noapte si sa ma oglindesc in suras asa cum simt ca trebuie sa raman, “tânăr”.
Si “vinul (sa) mă ştie pe de rost” baut in “căderea din somn spre echilibru”.
Ma face sa ma simt “sătul” chiar daca,la fel ca im poezie,”nu m-aş încape în pielea mea de tigru”.
Ma face sa strig “încă aripile mă ţin”.
Ma face sa replic:”sunt tânăr. Bună seara!”
@ Paul Octavian Grigoraş
De unde vine ELMMAR?De unde daca nu din fantezie onomastica?
Putina destindere in aprecieri si o umbra de suras nu strica nimanui,niciodata,nici macar atunci cand,ca tine,critica parlamentarii,in general(eu cred ca,in particular,unii merita si felicitati cateodata).
Gandesc ca vorbind atat de aspru(eufemistic spus)despre parlamentari vorbim,de fapt,la fel de aspru despre noi,caci noi i-am trimis,votandu-i,sa ne reprezinte.
Crezi ca ni s-au ispasit din viata toti detractorii si,pentru a nu ajunge sa fim doar laudati,trebuie sa exersam,prin carambol,discursul critic la propria adresa?
Probabil ca noaptea imi alunga negurile zilei.Sau,poate,intampinarea de aici care m-a facut sa simt cand spun “Sunt tanar…”.Si optimist.Cum altfel?
@Paul Octavian Grigoraş
“ELMMAR, Interesant nume. De la ce vine, dacă pot să te întreb?”
Domnule draga, “ELMMAR” vine de la Aya, a carei revenire o salut cu placere chiar si sub noul (dar totusi vechiul) nick.
Sunt convins ca vom simti un plus de calitate, consistenta, eficienta si de ce nu si combativitate a comentariilor.
@ cogito ergo sum
Multumesc pentru compliment,asta insemnand confuzia ELMMAR/Aya.
Onoarea este cu atat mai mare cu cat se spusese aici ca Aya este un nume folosit de gazda noastra,lucru contrazis de ea.
Domnule draga,ca sa te citez,ELMMAR(barbat)si Aya(femeie)sunt fiinte diferite.Nu neg ca imi este buna prietena.De aici pana la confuzie…
Stiu ca Aya este cu ochii si cu sufletul pe blog si se va bucura ca nu a uitat-o lumea.A ramas o luptatoare,acum,din pacate,cu conditia ei umana(m-am exprimat in stilul sau).
Ca sa te lamuresc si mai bine,tristetile legislative legate de domeniul medical le am de la ea(eu sunt constructor de meserie dar m-am lasat initiat de Aya in acel domeniu).Ma voi stradui sa onorez complimentul facut si sa valorez “cat doi” pana va putea sa revina.
…Nu, ELMMAR nu “vine” de la Aya (stilul este omul). Altfel, sunt total de acord cu ultima parte a postarii lui cogito ergo sum – eu am aceasta convingere de f. multa vreme
Nea Velisare,
dacă ştiam că absenţa tălică prelungită va fi compensată cu aşa înturnare însoţit de… gaşcă, aş fi aplicat mai mult din ce n-am aşteptării: răbdărică…
no, aşe, acu mai are omul ce ceti!
acu să-l văz pe ANeul pe unde scoate cămeşa, că s-a pornit campania şi pe la dumnealui pe-acasă, nu doar pe la Mizil…
PS
nu mai avusei demult tragere la dedicăţii; dar la aşa momente…
http://www.trilulilu.ro/adrianstefan/3cffe162405285
@ leo: cel mai probabil ELMMAR se va simti iarasi… tanar dupa miezul noptii!
Elmmar: imi pare foarte rau sa aud ca Aya este bolnava. Legasem absenta ei de presupuse evenimente placute ale vietii si nu de astfel de lucruri. Va rog sa ii transminteti multa, multa sanatate din partea mea. Doresc foarte mult sa o stiu sanatoasa cit mai repede.
…si nu datorita mie a venit ELMMAR aici. Presupun, chiar cred ca a considerat important sa nu fie doar spectator.
@ Velisar iancu
Drept este ca dupa miezul noptii timpul parca se dilata si impresia de vestinie dainuie.
Drept este ca sentimentul vesniciei tine de tinerete ca stare de spirit.
Drept este ca tineretea are culoare.Pentru mine ea are culoare de ochi de femeie si,ca sa-l parafrazez pe Nichita…
de-aş putea să-mi rup din ochii ei privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui (Luna in camp)
apoi…
Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă,
urcând un soare neobişnuit. (Dimineata marina)
caci…
daca i-aş săruta talpa piciorului,
ar şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveasca sărutul (Poem)
cand…
Mai departe, mai aproape de centrul
spaţiului,
inima mea se consumă. (Alfa)
si..
Noi suntem seminte (Noi)
dar…
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?…(Cantec fara raspuns)
pentru ca…
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine (Ce bine ca esti).
Sa nu-i spun si eu intruchiparii din launtruri in mereu ivita viata de dupa miez de noapte:
“Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!”?
@ instalatorul
Este ca un vitraliu care vibreaza stiind ca daca se sparge nu se va putea recompune din cioburi ca un geam obisnuit.Am numit-o pe Aya “doamna oglinzilor”.Vitraliul se multiplica in ele.Am vazut asta dupa ce mi-a vorbit de un alexandrin in “Craii de Curtea Veche”:”candelabrul se aprinse inmiindu-se-n oglinzi”.Am mai numit-o “Micuta Yo”.I-am spus asa si pe forum.Mai intai nu a stiut cine sunt “doamna oglinzilor” si ‘Micita Yo” si a ras.Apoi a ras a mirare.Apoi s-a bucurat caci iubeste oglinzile.Se va intoarce.
@ELMMAR
Salut ELMMAR-Aya! Spre norocul meu ne cunoastem personal tustrei.
Barbosule drag, iti sta bine cu costumul de echitatie. Genuine jockey!
Stiu despre nefericitul accident si evolutia spre bine.
Despre confuzie insa…..
@ cogito ergo sum
M-am accidentat la picior,nu la barbatie.Asa ca nu tine confuzia…
Ar mai fi un mic amanunt.Zici ca ne ca ne cunoastem tustrei.Pai,atunci stii bine ca Aya e un tzashti-bashti de muierusca subtirica de 1,60(si ceva)si eu un galigan de vreun 1,90 si cam 100 de kile.N-am cum intra in pielea ei(ca sa ma confunzi)…