Oamenii cu adevarat remarcabili pe care ii cunoastem in timpul vietii ne fac sa ne cutremuram la gandul ca toate vietile sunt datoare cu un sfarsit. Un sentiment asemanator am eu acum, cand am aflat de moartea unui prieten – Ion Smedescu. Am pierdut un mare creator de scoala. Am pierdut oglinda care facea virtutea sa para naturalete. Am pierdut un OM, mai degraba decat orice altceva. Sfarsitul vietii, la fel ca si sfarsitul unei carti, este urmarea logica a inceputului. Si nimic nu poate interveni in acest circuit in afara de parerile de rau inerente. Indiferent de varsta, de reusitele noastre sau de oamenii pe care ii lasam in urma, exista un moment in care chiar si oamenii remarcabili trebuie sa plece.
Toate cunostintele acumulate de om ii fac moartea cu atat mai dureroasa, pentru ca lasă un gol cu atat mai mare in urmă. Ion Smedescu lasa un gol nu numai la Universitatea Romano-Americana, ci si in sufletele familiei si prietenilor sai. Dumnezeu sa-l odihneasca!
octombrie 6, 2008 la 5:39 pm
Buna ziua,
Rares este numele meu. Din …Prahova. Stiu cum e sa pierzi un prieten… aici vorbesc despre tatal meu, care “a plecat” in urma cu 4 ani. De mai multa vreme am tot spus sa citesc cate ceva pe blogul dumneavoastra. Am reusit in cele din urma. Suntem alaturi de dumneavoastra si vreau sa cred ca dupa 30 noiembrie vom avea ce sarbatorii ca de altfel vreau sa cred ca la anul va fi la fel. Succese si impliniri
octombrie 7, 2008 la 12:08 am
Dumnezeu să-l hodinească-n pace !
octombrie 7, 2008 la 12:11 pm
Banuiesc ca daca scriu ceva de rau aici, nu o sa apara comentariul. Cu toate astea, ma risc. De ce nu ne lasati in pace, domnule Nastase? Lasati politica la o parte, am vazut de ce ati fost in stare.
octombrie 7, 2008 la 2:29 pm
@Lucian
Crestere economica sanatoasa, reducerea saraciei, fara vize prin Europa, aderarea NATO, UE, cornul si laptele, salile de sport, autostrada soarelui, irigatiile, reducerea inflatiei, incurajarea industrei software nationale, s.a.m.d. De asta a fost in stare guvernul Nastase. Compara-i cu oricare altzii. Tu la ce speri de fapt? Ce ar trebui sa fie in stare sa faca cineva ca sa te satisfaca?
octombrie 7, 2008 la 3:16 pm
@ Draghi
S-ar putea să aibă dreptate Lucian: într-o lume a politicianiştilor în care oamenii politici nu-şi prea află locul, n-ar fi rău să-l asculte ANeul şi să lase politica la o parte… pentru a deveni un excelent Premier tehnocrat, chiar mai bun decât Premier pesedel de fuse…
În fond, are un prieten care a lăsat politica la o parte… pentru a pune mâna pe bisturiu pentru una bucată operaţie pe cord deschis la o Primărie capitală în stop cardio şi mai ales respirator…
Şi la ce şanse de Premier politic sunt la poziţia de şah etern pe care o anunţă triunghiul cât se poate de neregulat cu care vom defila din noiembrie…
Bine, că asta presupune o nouă suspendare a Paiaţei cât să aibă timp un Preşedinte de Senat interimar la Treicoceni să desemneze pe cineva să facă un guvern altfel decât după chipul şi asemănarea saltimbancului, aiasta e, de pe acum, din categoria „it’s a must”…
Bine, că or mai fi şi alte variante, niciuna incluzând Paiaţe şi păpuşi cu sau fără sfori, aiasta-i altă tărăşenie…
Părerea mea…