Un nou inceput?

Incepe un nou an scolar. Vara aceasta a trecut atat de repede incat nici nu mi-am dat seama cat de aproape suntem de toamna. Cand, la inceputul acestei veri, lucram alaturi de colegii mei pentru schitarea primelor puncte din oferta de guvernare a PSD+PC ma gandeam cat de dificil este sa creionezi un proiect fara cusur (ca propuneri si sustenabilitate). Intotdeauna trebuie sa te gandesti la prioritati, oricat de mult ai vrea sa rezolvi totul dintr-o lovitura… Imi este greu insa si acum sa inteleg de ce, si de aceasta data, elaborand astfel de proiecte, trebuie sa ne indreptam atentia  asupra acelorasi probleme de baza. Mi se pare inacceptabil ca, si in anul 2008, trebuie sa o luam de la inceput. In viziunea mea, modernizarea grupurilor sanitare din unitatile de invatamant nu ar trebui sa fie un punct dintr-un program de guvernare al Romaniei post-aderare, ci un punct elementar deja rezolvat. Si, totusi…

Daca am lua stirile despre inceputul anului scolar din 2006 sau 2007, am observa imediat asemanarile cu stirile care au aparut acum, in a doua parte a lunii august. Similar, daca am citi stirile din primavara lui 2007 despre lipsa locurilor din gradinite, am vedea ca au fost identice cu cele din primavara lui 2008. Revenind la scoli, mii dintre acestea vor functiona din nou fara a fi primit autorizatie sanitara. Lipsa apei potabile, lipsa canalizarii, grupurile sanitare improprii, mobilierul invechit din aceste unitati de invatamant sunt cauza situatiei de fata. In timp ce noi vorbim despre construirea de campusuri universitare de sute de milioane de euro, sau despre acordarea unui laptop pentru fiecare elev, avem in tara mii de unitati scolare in care atunci cand dai drumul la chiuveta – daca aceasta exista – nu curge nimic. Nu mai vorbesc despre toaletele „din fundul curtii”. Am vazut, in acelasi timp, cum se aplica proiectul BEI de renovare a scolilor din Bucuresti.

Actualul Guvern se lauda ca a alocat foarte multe fonduri pentru refacerea infrastructurii scolare, acoperind astfel deficitul din bugetele locale. Nu am de gand sa contest raportarile Executivului, insa este cu atat mai greu de inteles situatia actuala, in conditiile in care exista si au existat fonduri pentru reabilitarea unitatilor de invatamant. Ma intreb daca aceste fonduri au fost folosite in mod corespunzator, chiar si in acest an electoral… Doar ma intreb.

Spuneam anterior ca realizarea unui program de guvernare trebuie sa tina cont si de aceasta situatie. Noi ne asumam pentru anii urmatori reabilitarea unui numar de aproximativ 3000 de unitati de invatamant. Prin reabilitare, nu am in vedere „spoiala”, var alb peste igrasie etc. Nu cred ca in Romania mai trebuie sa existe vreo unitate de invatamant fara apa curenta si canalizare, iar daca acest lucru inseamna interventia directa a Guvernului central, atunci la aceasta solutie trebuie sa apelam. Macar in acele zone in care fondurile administratiei locale sunt mult sub necesitati (apropo de limitele descentralizarii).

Eu imi doresc foarte mult sa ajungem rapid in situatia de a discuta numai despre proiecte de anvergura in domeniul Educatiei si Cercetarii. Romania nu va putea sa aiba un invatamant de calitate, care sa ofere societatii oameni bine pregatiti si in care diferentele dintre sat si oras sa fie cat mai putin relevante, daca ne vom impotmoli de fiecare data in astfel de probleme. Iar obiectivul nu e sa gasim rezolvari superficiale si temporare, ale caror efecte dispar eventual in cateva saptamani, ci sa cream mecanisme care sa functioneze ca regula, an de an. Nu ma va putea convinge nimeni ca nu e posibil: „cornul si laptele” a devenit traditie (chiar daca in ultimii ani s-au vazut destule denaturari ale ideii initiale), autobuzele pentru transportul copiilor de la sate erau, de asemenea, un instrument functional pana in 2004. Acum, banii sunt mai multi, deci se pot face mai multe; totul e sa-si propuna cineva acest lucru, amintindu-si (sau descoperind in premiera) sensul bunei guvernari. Rand pe rand, de la cele elementare la cele subtile, toate problemele din invatamant trebuie sa-si gaseasca raspunsuri urgente si temeinice. Altfel, nu ne ramane decat sa contemplam cu disperare si prezentul, dar si viitorul.