Raspunsuri

Inainte de a raspunde la comentarii doresc sa reiau o idee inspirata tot din lucrurile spuse aici. Nu de mult cineva imi atragea – si imi atrage in continuare – atentia ca as fi preocupat prea mult de teme ce nu sunt de interes imediat sau principal pentru romani. Cand am deschis acest blog mi-am asumat si abordarea unor teme care ar trebui sa fie pe agenda, dar nu sunt –  din motive ce pot fi intuite. Politica  la nivel european, situatia din Italia nu sunt teme de care suntem straini. Institutional – ca membri ai Uniunii Europene – suntem profund implicati, numai ca de cele mai multe ori „doar cu numele” si cu nimic altceva. Eu cred ca astfel de teme sunt de maxima importanta, pentru ca ele au legatura cu viitorul nostru si cu locul nostru in Europa si in lume. Doresc cat se poate de sincer ca Romania sa depaseasca stadiul de  abordare a temelor europene doar din postura analistului. Avem institutii in Romania care ar trebui sa isi asume faptul ca suntem actori, nu spectatori. Si suntem actori nu doar fiindca trebuie, ci pentru ca aceste teme afecteaza direct cetatenii romani din UE. Ca fost ministru de externe, ca fost prim-ministru mie unul imi este foarte, foarte greu sa “uit” aceste lucruri..

 

Sandu/Mioveni, faptul ca sunt putini cei care pot viziona, la aceasta ora, meciurile de fotbal este regretabil. Din acest punct de vedere, sunt de acord cu tine.

 

Alex, este departe de mine dorinta de a fi cinic, insa in ceea ce priveste dreptul international cred ca avem probleme de mai mult timp. As putea spune ca aplicarea lui este mai mult o chestiune de complezenta in multe dintre cazuri. Nimeni nu se angreneaza insa intr-o discutie despre ce facem mai departe. Incertitudinii i se prefera o falsa certitudine.

In alta ordine de idei, reprezentarea in lume nu se face numai prin institutii. Nu vorbeam in postarea despre olimpiada despre o reprezentare formala. Oare cat de mult din opiniile noastre despre altii se formeaza pe baza unor elemente care nu au, cel putin aparent, legatura cu politica? Iti impartasesc nemultumirea legata de reprezentarea institutionala a Romaniei in lume.

PS: Mi se pare ca vezi situatia din Italia doar dintr-un singur unghi de vedere. Problema nu o reprezinta masurile pe care autoritatile italiene le iau impotriva infractorilor, ci acele masuri pe care le iau impotriva unei intregi categorii de public. Oare cum ai reactiona tu daca Guvernul Romaniei ar decide ca nu ai voie sa te plimbi in parc cu mai mult de un coleg, un prieten? In mare, sunt de acord cu distinctia prezentata de tine intre „a cere” si „a cersi”. Toata aprecierea mea legata de intentia de a face acel atelier.

 

Marian F., intr-adevar deschiderea Jocurilor Olimpice a reprezentat o demonstratie in fata intregii lumi din partea Chinei. Slabe sanse sa mai vedem curand ceva asemanator. Cred insa ca o astfel de organizare tine si de cultura poporului chinez dar si de aspecte de ordin politic. Eu unul cred insa ca simbolistica politica asociata Jocurilor Olimpice nu este de bun augur. Dupa mine, nu ar trebui sa conteze daca urmatoarea Olimpiada va avea sau nu o deschidere la fel de fastuoasa. Nu aceasta trebuie sa fie competitia reala.

 

Harabula, nu stiu daca politicienii italieni au nevoie de experienta politicienilor romani, dar cu siguranta este nevoie ca politicieni romani sa la atraga atentia atunci cand exagereaza. La fel ca si   Alex, discutati doar despre infractori. Nu la acestia am facut eu referire. In alta ordine de idei, poate mi se pare mie, dar identifici o etnie cu un comportament standard, unitar, iar asta este un lucru pe care eu nu pot sa il fac.

 

Vasiloi, nu vreau sa iti stric concediul.

 

George Ban, sa inteleg ca vrei sa imi raspunzi cu propriile mele cuvinte.

 

Ovidiu, in ceea ce priveste procedura de numire a procurorilor de catre presedinte, as aduce aminte de decizia Curtii Constitutionale in cazul Adrian Cioroianu. Aici vorbim insa de alta perioada de interimat. Oricum, nu vreau sa extind comentariul pentru a nu fi acuzat de subiectivism.

 

Marcel, foarte bune observatiile tale legate de problemele pe care UE trebuie sa le rezolve. Probabil ca un Legislativ mai puternic este una dintre solutii.

 

Ralucas, sa stii ca acea jurnalista nu punea deloc o intrebare nedocumentata. Ba a fost atat de documentat incat presedintele nu era pregatit cu un raspuns. Sunt curios daca el sau Guvernul sunt astazi pregatiti sa dea unul?

 

Andimex, daca ne aflam in Europa acolo unde zici tu – eu insa nu sunt in totalitate de acord cu opinia ta – este si din cauza ignorarii temelor de politica europeana si a lipsei de implicare activa din ultimii ani.

 

Cristian, ideea” vice-versa” referitoare la comisarul european poate fi o solutie de discutat. Chiar este o formula de compromis interesant. Fireste, trebuie sa vedem daca se va ajunge acolo si cu cine ar trebui facut un astfel de compromis.

 

Dupa cum era de asteptat, in ultimele zile, foarte multi dintre voi s-au aratat interesati de votul care a avut loc miercuri in Camera Deputatilor. Respect opiniile tuturor celor care au facut comentarii. Dincolo de comentariile de aici, am auzit si de la colegi din lumea politica pozitii legate de imaginea mea personala si de consecintele votului Camerei asupra acesteia. In niciuna dintre situatii,  imaginea personala nu este si nu ar fi fost protejata. Eu nu plec de la premisa ca imaginea mea este cea care conteaza cel mai mult intr-o astfel de situatie. Observ, deja fara surprindere, cum se marseaza pe ideea conform careia prin votul Camerei acest dosar nu va mai ajunge in fata judecatorilor. Ceea ce este fals. El va ajunge in justitie. Dar acolo unde ii este locul. In justitia comerciala, fara sa fie nevoie ca DNA-ul sa joace rolul de avocat al uneia din parti. Repet, oricum nu in instanta ar fi ajuns acest dosar, ci inapoi la aceiasi procurori care, timp de trei ani de zile, nu au putut construi o cercetare bazata pe probe si care nu au avut nicio problema sa abuzeze atunci cand interesul stapanului politic a cerut-o. Intr-o tara in care anchetele ar fi avut alt scop decat politic lucrurile ar fi durat mai putin, iar acum poate am fi depasit si discutiile despre o decizie a instantei. La noi insa este important ca anchetele sa tina si in 2008, si in 2009…eventual si in 2012. Ideea de baza era construirea unor asa zise dosare care sa implice, la DNA si la Tribunalul Suprem, audierea a 400-700 de martori (soferi, stivuitori, tipografi – din toata tara). Puteti sa va inchipuiti cat ar dura derularea acestui “scenariu”, pus la cale de oamenii lui Basescu? Faceti un calcul. Spre exemplu, la ICCJ, cu termene o data pe luna, 10-15 audieri la o sedinta. Credeti ca sunt sanse ca audierile sa depaseasca momentul campaniei electorale pentru prezidentiale din 2009? Cine ar putea fi interesat de un astfel de “scenariu”? Aveti un raspuns? Altfel, sigur ca este miscatoare grija lui Basescu pentru justitia din Romania si pentru lupta anti-coruptie.

Pentru mine, hartuirea a devenit o chestiune de fapt cotidian. Cum se face oare ca procurorii au trimis aceasta solicitare chiar in perioada campaniei pentru alegerile locale si nu la finalul anului trecut, cand a aparut decizia Curtii Constitutionale? De ce oare, a trimis Basescu 3 scrisori Parlamentului pentru a tine o sedinta extraordinara in mijlocul verii, chemand deputatii din concediu? Cum se face oare ca noile solicitari trimise Camerei Deputatilor vin la un interval de timp stabilit, in asa mod incat discutarea lor in toamna sa se extinda? Intrebari retorice, nimic altceva. La fel ca urmatoarea: nu cumva cel care a refuzat primul sa accepte sa mearga in instanta, ascunzandu-se dupa imunitatea prezidentiala, este chiar presedintele actual al tarii?  Nu se ascunde el, in cazul Flota – suspendat pentru el de Daniel Morar – in spatele imunitatii absolute, oferita de aceeasi Constitutie pe care o critica atunci cand este vorba de ministri sau de fosti ministri? PDL-ul cere o justitie egala pentru toti cetatenii. Uita insa ca cel mai “egal” dintre toti cetatenii, in fata justitiei, este chiar seful lor spiritual (sic!), care, de exemplu, daca s-ar urca beat la volan (ipoteza teoretica) si ar calca pe cineva pe trecerea de pietoni, nu ar raspunde penal – conform Constitutiei. In ceea ce priveste ministrii parlamentari, sunt supuse aprobarii Parlamentului, la fel ca in multe alte tari, doar cazurile in care este vorba de fapte LEGATE DE EXERCITIUL MANDATULUI, pentru celelelalte fapte, ei putand fi urmariti in justitie fara nici un control, rol, examinare din partea Parlamentului.

Pot sa va povestesc multe despre ultimii patru ani, in regimul Basescu si despre activitatile DNA. Dar imi dau seama ca tocmai aceasta este miza. Aceea de a ma forta sa fiu, in permanenta, in aparare. Nu este stilul meu. De aceea, va propun, cel mai adesea, pentru dezbateri, teme care, cred eu, sunt mai aproape de interese mai largi ale romanilor.