Am vazut mai multe comentarii pe acest blog care faceau apel la PSD sa adopte cu mai multe determinare tema mediului, considerand ca aceasta este o preocupare importanta a stangii moderne. Eu unul cred ca tema mediului nu mai este, sau nu ar mai trebui sa fie una doar politica – in sensul clasic al termenului. Scriu aceste randuri avand in minte un articol citit ieri in The Guardian, care anunta ca in aproximativ 100 de luni nivelul emisiilor de dioxid de carbon va depasi un prag critic, un fel de „point of no return”. Poate credeti ca este vorba de un studiu ca atatea altele publicate in ultimii ani. As aminti ca, tot in aceste zile, un aisberg imens din zona Polului Nord a calatorit spre sud mai bine de 98 de kilometri in urma fisusarii insulei de gheata Ayles. Specialistii care masurasera grosimea ghetii in luna mai a.c. considerau ca aceasta va rezista fara probleme pe durata verii. Iata ca nu a facut-o. Pentru cei care au vazut de „The Day After Tomorow”…. Si acesta nu este singurul moment in care predictiile specialistilor sunt infirmate de o realitate care se modifica mult mai rapid. Faptul ca incepem din ce in ce mai mult sa fim depasiti de evolutia evenimentelor nu ar trebui sa dea pur si simplu de gandit, ci ar trebui sa genereze mai mult decat atat.
Joi, am inteles, a fost deschis in Bucuresti primul centru de inchiriere al bicicletelor, eveniment la care au participat si politicieni. In urma cu mai multe luni, povesteam pe blog, experienta Parisului in acest domeniu. Astfel, Capitala Romaniei se alatura oraselor importante din Europa unde mersul pe bicicleta este sustinut prin existenta unor astfel de centre. Cu toate acestea, desi gestul initiat de societatea civila este laudabil, ramane singular fiindca la noi mai raman enorm de multe lucruri de facut. Este suficient sa ne uitam doar la modul in care primaria lui Adriean Videanu a decis sa fie realizate pistele pentru biciclete, ca sa intelegem mai bine cum stau acum lucrurile. Nu doresc insa nici sa ii scuz pe acei soferi care utilizeaza cu nonsalanta aceste piste, asa cum sunt ele, drept parcari. Nu am de gand sa vorbesc aici despre succesul acestei initiative, ci doar sa punctez faptul ca ea reprezinta un pas, chiar daca mic, in directia incurajarii unui comportament social menit sa protejeze mediul. Demersul trebuie preluat de catre partide si, obligatoriu, de catre viitorul guvern, indiferent de culoarea sa politica. Sper ca, in viitor, sa am si eu posibilitatea de a folosi bicicleta pe care mi-a facut-o cadou, cu ceva timp in urma, Sorin Oprescu, noul primar al Bucurestilor. Problema este ca intr-un oras sufocat de poluare, a merge cu un mijloc nepoluant (bicicleta) printr-un mediu extrem de toxic este chiar mai nociv pentru biciclisti.
Dincolo de astfel de masuri, utile dar departe de a fi suficiente, esentiala ramane totusi abordarea fenomenului la nivel mondial, de catre cele mai dezvoltate state ale lumii. Degeaba punem elicopterele sa urmareasca deplasarea ghetarilor spre sud, daca incurajam exploatarile petroliere, fara mari restrictii, in zone sensibile. Nu este intentia mea aceea de a critica neaparat pe cineva, ci de a puncta faptul ca initiative precum „sa stingem toti luminile pentru o ora” nu sunt o solutie realista pentru a confrunta fenomenul incalzirii globale. Spun asta pentru ca, dincolo de astfel de initiative, lucrurile se misca mult prea lent sau aproape deloc. Mai multi dintre voi au tratat sceptic initiativa presedintelui Sarkozy cu privire la un TVA scazut unic la nivel european pentru produsele ecologice. Nu cred ca cineva contesta faptul ca sunt multe produse ecologice ale caror costuri de realizare sunt mai mari decat in cazul produselor clasice. Cred insa ca timpul a inceput sa se scurga din ce in ce mai repede, iar costurile finale s-ar putea dovedi mult mai mari decat ne asteptam, daca unii vor continua sa se minta singuri.
PS Stiti cat costa un pachet de tigari in Norvegia? 15 $!
D-le Nastase,
Va prezint brand-ul Gordon Brown…(daca mai intereseaza pe cineva) o victima a superficialitatii contribuabililor debilizati. Traian Basescu viceversa…
http://sorinplaton.wordpress.com/2008/08/04/si-da-ne-noua-painea-si-circul/
Cele bune!
DA, asa este, ar trebui sa se faca ceva referitor la MEDIU.Dar, cand ne uitam ce minsitrii am avut la acest minister,…….ne apucam cu mainile de cap.Din pacate, au existat proiecte de impadurire, dar care nu s-au finalizat; au exsitat idei bune, care din pacate nu au fost puse in practica;sa ne uitam numai la faptul ca de cativa anu buni, avem inundatii si in zonele respective nu s-a facut nici un dig;ca in zona Borsa (poate ma insel, a facut PRO Tv-ul un reportaj acum cateva luni) se taie copacii, iar politia nu ia nici o masura, ca Ministerul nu s-a autosesizat, ca nici un organ al statului nu face nimic in acest sens, pentru ca……….., iar EU maine fur un OU, imi dau 6 ani si este o reusita in lupta contra coruptiei.Ca, o concluzie, nimeni din Romania, NU cred ca este constiienta, cu adevarat de problema spinoasa a acestui declin ecologic aal planettei noastre. Apropo, avem un numar sau un singur partid Ecologist, ce proiecte a facut, in acest sens ?????????
Revin cu propunerea mea precedenta care evident este valabila si pentru mediu
Este vara, este cald, si tot omul sanatos la minte isi prepara sania.
Dragi tovarasi de blog, va propun sa profitam de lectura si competenta Domnului Nastase, pentru a construi o idee comuna privind energia.
Propun ca fiecare sa vina cu propuneri si critici pe acest subiect, sperand ca Domnul Nastase va accepta arbitrajul.
Incep eu:
1. Parte din taxele privind energia sa fie redistribuita exclusiv economiei de energie.
2. O alta parte din aceste aceste taxe sa fie alocata unei “carti de credit energie” creditul fiind functie de veniturile si structura familiala a beneficiarului.
Sfanta abilitate oratorica.
Videanu este un ticalos pentruca a construit niste piste pentru biciclete intr-un fel neprecizat de catre d-l Nastase.
Oprescu este un mare militant ecologist pentruca i-a facut d-lui Nastase cadou o bicicleta.
Ce bine era daca traiam in Norvegia. Ma lasam de fumat. Un motiv sa merg acolo
Sistemele din Norvegia şi Suedia mi se par foarte reuşite.
E diferenţă mare între noi şi alte ţări la cultura bicicletelor. Eu o pot spune că am făcut ciclism de şosea până când era să mă omoare un şofer ţăran de Mercedes
Imi cer scuze pentru un comentariu doar tangential cu tema articolului, dar subiectul este fierbinte pentru cunoscatori.
Am auzit la stirile TV ca PSD este impotriva (re)integrarii sistemului energetic. Lucrez in sistem de aproape 35 de ani. Si fac urmatoarea afirmatie : printre primele trei mari greseli ale guvernanatilor de dupa 1990 cea a desfiintarii sistemului energetic se afla cel putin pe locul al doilea. Mi-ar trebui multe zeci de pagini pentru a argumenta.
Voi da numai un exemplu: EdF.
Si inca o fraza, va rog: Dl Iancu, de curand, fulgera impotriva baietilor destepti; nu cunosc in ce tabara se afla acestia. Oricum nu fac parte dintre ei.
…citind postarea ma gandeam la campania lui Al Gore care probabil pe plan social a avut ceva succes, insa pe politic…anul 2050 este cam departe !
Oamenii incep sa devina din ce in ce mai receptivi la astfel de probleme – ex. intr-o o calatorie cu trenul prin locuri unde altadata erau paduri, este edificatoare indignarea sincera a calatorilor cand vad dezastrul ecologic !
Parca se face simtita si la noi nevoia unei initiative similare intr-o responsabila determinare de reactie !
First Steep-sa le stim pe toate si sa actionam pentru a noastra Terra-ex. in EU-25-Perspective privind pietele interne de gaz si de energie electrica-intra in contextul mondial:petrol pana in 2040,iar de gaze naturale pana in 2070.
Tratatul de instituire a Comunitatii Europene ,art. 86-“ Statele membre pot sa impuna agentilor economici care functioneaza în sectorul energiei electrice, în interesul economic general, obligatii ale serviciilor publice legate de securitate,inclusiv securitatea în alimentare, regularitatea, calitatea si pretul alimentarii , eficienta energetica si protectia climei. Astfel de obligatii vor fi definite cu claritate, transparent, nediscriminatoriu si verificabil.”
Legea nr.199/2000 privind utilizarea eficienta a energiei-Legea P.Naidin– Producătorii şi furnizorii de energie electrică şi termică au obligaţia ,in condiţiile convenite cu consumatorii ,de a desfăşura activităţi de informare, consultanţă, finanţare, precum şi de a executa lucrări în vederea creşterii eficienţei energetice în instalaţiile ce le deţin ,eliminand ,astfel ,orice bariera adminstrativa sau manageriala ,facilitand accesul la piata energiei ,in conditii de securitate in alimentare .Deci,totul pentru o Catre o Carta europeana a drepturilor consumatorilor de energie cu un Program de implementare a unui sistem informatic unitar-prezentata de mine la http://www.SOSTerra.go.ro.
Cugetări electorale (Dumitru Morhan)
august 4, 2008 by Cezar Pesclevei
Timp de 19 ani de la căderea regimului dictatorial de tip comunist, ne-am săturat să mai fim minţiţi, induşi în eroare, amânaţi şi amăgiţi „cu zăhărelul” politic. Diverşi oameni politici s-au perindat în diversele instituţii ale statului, fie că vorbim de instituţia Preşedinţiei, a Guvernului sau a Parlamentului pentru a ne lăsa un gust amar ce revine ori de câte ori îi revedem. Destule personaje au ajuns să dispună de România şi să ne spună în definitiv că ne-au amăgit sau că nu a fost posibilă respectarea promisiunilor făcute cu atâta pathos, din motive independente de ei.
Este momentul să ne trezim. Măcar în acest al treisprezecelea ceas al unui prea târziu ce încă încearcă să evite tragismul unui popor ce nu mai poate face nimic pentru a se salva. Nu la întâmplare imnul de stat al României a preluat versurile lui Andrei Mureşanu, pentru a ne reaminti, mereu şi mereu, că o trezire din somnul lung al ignoranţei şi a lipsei conştiinţei civice este imperioasă. Altfel, imnul nostru va fi schimbat din „Deşteaptă-te române” într-un imn grav, funebru, interpretat de fanfară şi intitulat „Înmormântarea României”, compusă de următoarea pleiadă ce va veni la guvernare.
În vechime, conducătorii romani nu la întâmplare ofereau pâine şi circ! Şi în prezent, într-un context aparent rupt de cel al Imperiului Roman, în preajma alegerilor parlamentare, ulterior prezidenţiale, candidaţii vor încerca să ofere „pâine şi circ”, bineânţeles, sub forma unor mese cu bere şi mici sau programe artistice uşor digerabile. După alegeri, timp de patru ani, stimabilii indivizi generoşi cu mulţimea nu vor mai organiza astfel de evenimente şi nu vor realiza nici măcar ceea ce va fi scris în „fişa postului” lor, aceea de a cunoaşte problemele şi necesităţile comunităţilor care i-au votat prin a se intersecta cu electoratul acasă la el, în spaţiul rural sau urban, pe stradă sau chiar în incinta vreunei case.
Doresc să vă ofer un exemplu negativ: Dumitru Morhan, Preşedintele Uniunii Democrate a Ucrainenilor din România (UDUR). Acest om nu a fost în stare să-mi publice un volum de versuri. M-a purtat pe drumuri, m-a minţit, mi-a propus întâlniri fără a mai avea bunul simţ de a onora întâlnirile programate la ora şi locul stabilite chiar de el. Mă întreb: cum va fi în stare acest om să rezolve volumul de probleme, ce necesită a fi rezolvate, ale celor ce-l vor vota, ca reprezentant în Parlamentul României, dacă de mai bine de doi ani nu a reuşit să rezolve publicarea unui amărât volum de versuri?! Cum aş mai putea avea încredere într-un astfel de om? Cum?
La final, gândiţi cu mintea pe cine doriţi, cu adevărat, în Parlament, nu gândiţi cu mâinile ce au apucat ceva din „generozitatea” personajelor politice! Succes!
Legat de mediu şi de principalul factor al poluării lui – petrolul, citesc o carte foarte interesanta scrisa de Paul Roberts – Sfarsitul petrolului, o referinţă bibliografică obligatorie pentru cei care doresc să înţeleagă drama globală privind energia şi consumarea resurselor principale, anume, hidrocarburile. Nu numai Guvernul României, din anii 90 până în prezent, ci şi cel al celorlalte state ale lumii, în special cele care deţin suficient capital politic şi economic, pot fi acuzate pentru lipsa de iniţiativă în privinţa promovării şi susţinerii resurselor alternative care să înlocuiască atât petrolul cât şi cărbunele, ca resurse răspunzătoare pentru efectul de seră, ploile acide, inundaţii, creşterea oceanului planetar etc.
Dacă veţi ajunge Preşedintele României sau Primul Ministru, dle Adrian Năstase, ce veţi face în privinţa capitolului intitulat ENERGIE? Cum veţi convinge Federaţia Rusă să ne ofere gaze la un preţ acceptabil? Dar cu lipsa de petrol prefigurată în următorii ani?
sa ma laud putin, vara aceasta am mers 400 km pe bicicleta. si nu s-a terminat inca
.
@ Cezar Pesclevei
Iti inteleg supararea dar, pentru a putea aprecia corect, mie mi-ar fi fost necesar sa stiu in ce limba e „amaritul” tau volum de versuri. Pentru ca daca e in romana, banuiesc deja care este adevaratul motiv al nepublicarii lui: valoarea. Ai mai postat o „creatie” pe acest blog pe care am criticat-o virtos, dar absolut argumentat. Nu ai combatut nici atunci, si sigur nu poti nici acum sa combati macar unul singur dintre argumentele mele. Inainte de orice, tu nu stapinesti gramatica si ortografia si nu ai corectitudinea lexicala necesara unui autor care doreste sa fie publicat.
Dovezi privitoare la cele spuse mai sus furnizezi chiar in postarea de fata (somnul lung al ignoranţei şi a lipsei , imn grav, funebru, …… compusă de, etc, etc) Exprimarea neindeminatica ( timp de 19 ani … ne-am saturat, urmatoarea pleiada … ce va veni la guvernare, etc) contribuie si ea la impresia generala dezagreabila. In conditiile astea, pretentiile tale la publicare sint evident, deplasate.
Crede-ma, n-am nimic cu tine, nu publici in locul meu si chiar nu sint invidios. Pur si simplu, fii un pic lucid. Sint convins ca toate astea se pot corecta, daca doresti foarte mult, dar e de munca.
Dar poate respectivul volum de versuri era in ucraineana, caz in care tot ce-am spus eu nu face nici cit o ceapa degerata, ba chiar ma vad nevoit sa-ti mai cer si scuze
@nastase. Sincer, când am văzut titlul, m-am gândit că vă referiţi la chestiunea DNA.
@ Alex
Cu siguranţă, nu prin Bucureşti ai făcut 400 km cu bicicleta. Oricum, nu cu o bicicletă, că nu cred că s-a inventat bicicleta aia de anduranţă în stare să reziste atât la traficul miticesc…
@ Augustin
Dragule, vezi tălică, problema nu e că plânge unul, gândeşte-te la frustrarea lui citind alţi anagramaţi şi antitalentaţi având cultura clădită prin tomuri şi tomuri de…etichete de vin şi bere citite la viaţa lor ce, iată, au ajuns elite, lăsând perplexă o lume întreagă cu tupeul cu care scuipă în capul poporului pe spinarea cărora s-au aburcat drept, repet, elite… Nu pot să nu-ţi apreciez bucuria pe care o manifeşti în faţa câtorva copaci salvaţi de la inutilă transformare pe calea spre acea hârtie reciclată comercializată sub formă de sul, dar nici că pot uita hectarele şi hectarele de pădure sacrificate pentru scatofagi din galeria patapievici, pipidi &co…
Dar hai să-ţi fac un hatâr spunând ceea ce tălică, în stilul propriu şi personal, spui doar printre rânduri: problema cea mare e ce-i mână în luptă pe ai noştri tineri exprimatori de idei: câtă diferenţă între o problemă de… big-picture, cum ar spune un clasic în viaţă, pe care a trebuit s-o promoveze pe trei-sferturi autorul – cum a fost demersul tălică pe marginea a ce e de făcut înainte de… a purcede la demararea lucrărilor la 1000 de km de autostrăzi (că veni vorba – venit de la Oprescu, bancul cu autostrada suspendată prin bucureşti e… banc; venită de la ANeul, trăznaia cu 1000 de km de autostradă în 4 ani e… rău bulversantă!), şi atâtea şi atâtea „demersuri pro domo” cu sec penalizate de tălică în repetate rânduri… Eu unul în faţa unor personaje ce uită de vorba „laudă-mă gură…”, recunosc, rămân cam mut… evident, nu de admiraţie… Pe tălică te inspiră la… plivit răsadurile… Spre disperararea unora, spre cura de râs a altora…
Conu’ Augustin,
Apreciez atenţa pă care mi-o acorzi prân cetirea rândurilor mele.
D’asemănea, mulţămesc păntru grija pă care o porţi de a mă corecta la grămătichie.
Auzi, conu’ Augustin,
Hâncă ceva: pe măria sa Năstase dă ce nu tă iei, că el nu scriveşte cu diăcritice? Dă ce faci dăscriminare? Hă? Numa de mine te ei?
@ Leo
Baciule, iertaciune, pe mine nu ma intereseaza frustrarile lui, provenite din baremurile pe care singur si le-a impus si din raportarea la alti agramati sau antitalente. Eu am baremurile mele si numai in comparatie cu ele judec. Unii numesc asta inflexibilitate, inadaptabilitate, intoleranta sau mai stiu eu cum. Parerea mea este ca te poti trezi in cea mai adinca prapastie si alunecind incet-incet, pic cu pic, pe nebagate de seama. E ca atunci cind atipesti la volan si, desi masina trage foarte foarte putin intr-o parte, te trezesti in scurta vreme in sant. Fereasca Dumnezeu.
Cit despre galeria „cu pipizi”, aici avem de-a face cu o alta situatie, in care verdictul e foarte greu de dat: este un intelectual imoral mai putin intelectual? Multi si-au batut capul, de-a lungul timpului, cu aceasta dilema. Iar „material didactic” exista din belsug, pentru ca multi intelectuali, unii chiar de marca, au pactizat de-a lungul istoriei cu diverse regimuri dictatoriale sau chiar cu forte de ocupatie, ma rog, cu puterea, in general. In Romania sau aiurea! Trebuie sa-i condamnam? Trebuie scosi din manualele scolare?
Sigur, sint indivizi care, efectiv, sar calul si devin de-a dreptul penibili. Nu demult, Patapievici a scris un articol de risul curcilor, in care il acuza pe Mircea Badea, sa vezi si sa nu crezi, de limbaj inadecvat. Tocmai el, Patapievici, in ale carui articole vulgaritatea e la loc de cinste! Minat de aceeasi slugarnicie fata de Basescu. Liiceanu a fost printre promotorii celebrei liste a citorva intelectuali si citorva zeci de pseudointelectuali care au protestat fata de demiterea marinelului. Eu inca mai astept din partea lui sa initieze atitea liste de protest cite derapaje inacceptabile a avut Basescu in acesti 4 ani. Asta ca sa-l putem suspecta de macar un strop de moralitate. Slabe sperante!
@ Cezar Pesclevei
Intr-un fel ai dreptate, ar fi ideal ca toti sa folosim diacriticele. Dar daca, din varii motive, cineva nu-si poate tasta toate textele de pe acelasi computer, devine absolut chinuitor sa se adapteze instantaneu la noua pozitionare a tastelor sau noul mod de tastare a diacriticelor. Iata de ce cred ca e o chestiune nerelevanta. Si nu inteleg de ce nu-mi reprosezi ca eu insumi nu folosesc diacriticele. Sau ca nu folosesc scrierea cu î din a, aceasta aberatie strigatoare la cer a Academiei Romane. Oricum, te asigur ca astea sint cele mai mici pacate pe care le am, asa ca nu m-ar impresiona foarte tare.
Domuke prim ministru,
Va prezint o idee intersanta a doi oameni de stiinta, unul american si altul rus, care schimba conceptiile actuale despe incalzirea globala.
Cred ca este o idee intersanta.
Shaidurov a explicat faptul ca nivelurile de dioxid de carbon şi de metan, celelalte două gaze cu efect de seră, nu sunt cauza încălzirii globale, ci sunt efectul. Faptul că s-ar putea să fie aşa a fost speculat mai demult din cauză că încălzirea globală pare să preceadă creşterea nivelurilor de dioxid de carbon sau metan. Shaidurov explica şi mecanismul: “Creşterea medie a temperaturii uscatului şi a oceanelor produce o creştere a umidităţii medii. În schimb, aceasta creşte capacitatea atmosferei de a asimila dioxidul de carbon (chiar nu există nici o sursă suplimentară de CO2). Însă creşterea temperaturii oceanului este responsabilă pentru o solubilitate mai mica a dioxidului de carbon în apă – prin urmare acesta ajunge în atmosferă. În plus, creşterea temperaturii pe uscat este responsabilă pentru răspândirea mlaştinilor, cel puţin în nordul Rusiei, datorită dispariţiei permafrostului. Creşterea dimensiunilor şi activităţii mlaştinilor conduce la o creştere a producţiei de metan. Prin urmare, a fost pus în mişcare un proces auto-stimulat care conduce la creşterea temperaturii medii a suprafeţei Pământului. Creşterea concentraţiilor gazelor cu efect de seră este mai mult o consecinţa a încălzirii globale şi mai puţin un motiv pentru care aceasta are loc.”
Exista deci un mecanism de feed-back pozitiv: evenimentul Tunguska (explozia “meteoritului din 2008″ n.n. a schimbat distribuţia de vapori de apă şi cristale de gheaţă din atmosferă (natura norilor) şi a declanşat încălzirea globală; încalzirea globală produce o creştere a gazelor cu efect de seră precum dioxidul de carbon şi metanul, şi acestea în schimb contribuie la o creştere suplimentară a încălzirii globale. Însa nivelurile de CO2 şi de metan sunt neglijabile comparativ cu cele ale vaporilor de apă. O creştere de numai 1% a vaporilor de apă poate conduce la o creştere a temperaturii medii a Pământului cu mai mult de 4 grade Celsius.
Am mai prezentat aceasta problema dar pana acum nu i s-a parut numnui demna de interes. Va semnalez faptul ca pe blogul meu (emilpfeifer.blog.com) exista un articol (Despre fenomenul Tungus) in care sunt mai multe lucruri in sprijunul acestei idei, chiar si un grafic pe perioada 1900 – 2000, Cred ca merita studiata problema.
Dupa cum scrie Andrew E. Dessler de la Universitatea A&M din Texas în ‘The Science and Politics of Global Climate Change’: “Activităţile umane nu controlează însă toate gazele cu efect de seră. Cel mai important gaz cu efect de seră sunt vaporii de apă. Activităţile umane au foarte puţin control direct asupra abundenţei lor în atmosferă dat fiind că nivelurile de vapori de apă sunt controlate de balanţa la nivel global între evaporarea oceanelor şi precipitaţii.”
@ Leo
Tocmai ce vorbeam despre vulgaritatea pe care o condamna Patapievici la Mircea Badea, nevazind birna din ochiul sau, cind, iata, vad, siderat, ce “fateta culturala” a Romaniei prezinta I.C.R la New York! Eu zic ca orice om de bun simt se freaca la ochi, nevenindu-i sa creada! Si asta, atentie, PE BANII NOSTRI! Culmea nerusinarii, a tupeului ordinar, se gasesc “teoreticieni” care sa ne acuze ca nu intelegem arta, ca sintem rudimentari si retrograzi. Dar am o surpriza pentru ei: eu am inteles aproape tot. Ba chiar, cred ca nici nu e prea greu. La cit de bine seamana un anume personaj cu Hitler, prezenta zvasticii pe fundul magarului nu poate sa mire. De ce magarul zimbeste satisfacut simtind obiectul contondent la fundul lui, iarasi n-ar fi un mare secret. Singurul lucru care pare mai greu de inteles ar fi culoarea. Am insa o ipoteza, pe care voi incerca sa o verific zilele astea: magarul e … sub acoperire!
Domnule Nastase, ceea ce privesc cu scepticism este mecanismul de incurajare economica prin manevrarea TVA si asta nu doar in cazul Frantei ci si mai ales al Romaniei. Nu mai descriu odata modul in care TVA realmente nu ajuta deloc, ci doar transfera niste bani din buzunarul statului in buzunare private. Dumneavoastra stiti foarte bine mecanismul, deoarece manvrarea TVA s-a practicat la noi sub mai multe guvernari, cu rezultate nesatisfacatoare raportate la scop. Manevrarea TVA ramine, dincolo de variatia veniturilor statului, doar o masura cu efect mediatic. Contrapropunerile au la baza faptul ca, daca tot este dispus sa renunte la niste bani pentru a stimula atingerea unor scopuri in preturi, atunci statul o poate face prin alte metode, de exemplu prin premierea producatorilor sau utilizatorilor; formele de premiere sunt multiple si se poate alege din ele: premieri directe ori premieri indirecte. Formulele de premiere ajuta mult mai bine decit manevrarea TVA fiindca se pot aplica diferentiat in functie de tipul situatiei. Sa luam de exemplu cazul unui producator ecologic de alimente: el nu va utiliza nici coloranti si – mai ales – nici conservanti, probabil cu exceptia sarii, insa nici sare nu poti pune in orice cantitate si nici in orice produs (lapte, de exemplu); nici populatia nu poate minca ecologic, dar excesiv de sarat. Pentru acestia, problema nu ar fi TVA, ci vinderea produselor in timp foarte scurt de la fabricatie. Daca i se strica o buna parte din alimentele ecologice produse, atunci faptul ca are de platit un TVA mic il lasa rece pe producatorul respectiv. Sprijinul pentru acest tip de producator trebuie sa se manifeste altfel, inclusiv in ajutarea lui in largirea pietei de vinzare, ca sa-si poata vinde productia cit mai repede. Un producator industrial care doreste sa produca ecologic nu are doar problema componentelor si substantelor utilizate in produs (coloranti fara plumb, anumite materii prime si materiale, etc) ci si a unei tehnologii ecologice, adica are si problema ecologizarii deseurilor rezultate din fabricatie (fum, praf, apa degradata, etc.); sa luam de exemplu desprafuirea: producatorul trebuie sa cheltuiasca nu doar pentru electrofiltrele necesare, dar are si problema delicata a depozitarii prafului colectat in urma desprafuirii. Urmarea ar fi aceea ca manevrarea TVA l-ar putea lasa rece si pe un astfel de producator, fiindca el primeste un ajutor sub forma reducerii TVA de-abia cind vinde produsul, ori el are multe probleme de surmontat pina atunci. Ce ne facem cu producatorii care au trecut deja la produse ecologice, macar partial, fara nici un fel de sustinere? Acestia nu se vor simti nedreptatiti? De exemplu, toate componentele electronice utilizate in spatiul UE sunt asa-numite ROHS (fara plumb); producatorii europeni, datorita componentelor fara plumb, si-au dezvoltat deja noi tehnologii si materiale de lipire, etc, pentru utilizarea componentelor ecologizate, ca urmare a normelor impuse. In aproape toate situatiile in care se investeste in produse ecologice, investitia nu se face din economia de TVA. Sa zicem ca eu as dori sa produc legume ecologice, fara chimicale: in acest caz, eu am nevoie de bani macar pentru niste semi-sere (ca sa ma feresc de ploile acide) si de un sistem de transport si vinzari bine pus la punct, ca sa pot trimite marfa cit mai proaspata in cele patru zari si sa vind cit mai mult din ea in timpul cel mai scurt posibil. Fiindca legumele mele ecologice sunt mai perisabile, trebuie sa ma acopar cu o margine de pierdere posibila mai mare. Faptul ca vind cu TVA mai mic si cumpar seminte cu TVA mai mic (ori apa necesara irigarii) nu-mi foloseste la nimic, fiindca eu ori ma imprumut de bani pentru investitie ori imi fac investitia prin proprie dezvoltare si atunci am nevoie de bani pe care nu TVA mi-i da, ci o margine mai mare de vinzare ori o sursa de bani directa. Marea masa a consumatorilor este formata din oameni cu putine preocupari pentru cultura, cu educatie precara, mai degraba din cauza imprejurarilor vietii: daca le scrii pe ambalaj produs ecologic, ori le pui bulina verde ori punctul albastru, e ca si cum le-ai vorbi in sanscrita. Nu e nevoie doar de pret la raft, ci de un intreg sistem educational si propagandistic care sa-i convinga sa utilizeze in masura cit mai mare, ori de cite ori pot, produsele ecologice. Am incercat sa va explic succint, chiar acceptind situatia unui comportament comercial ori industrial de buna credinta, ca manevrarea TVA nu este folositoare, problemele producatorilor ori consumatorilor ecologici fiind de multe ori altele, iar actiunea prin TVA nu depaseste propaganda politica, dind senzatia ca statul face ceva. Nici nu doresc sa fac o critica politica spunind ca manevrarea TVA este o masura de stinga, care nefacind diferentieri, etc. si sa procalm din nou superioritatea dreptei (decit sa spun ca mi-e rusine din nou de guvernul Tariceanu, care se da de dreapta si actioneaza mai la stinga PSD), ci este pur si simplu o chestiune omeneasca: daca vrei cu adevarat sa ajuti pe cineva, atunci ajuta-l acolo unde el are nevoie si cu ce are nevoie. Surse de inspiratie ar fi, fiindca, de-a lungul timpului, unele state (cel olandez de exemplu) au luat masuri concrete si eficiente de stimulare in unele situatii. Gasim deci si bibliografie in domeniu din care sa ne inspiram. Cu stima.
Doresc sa fac o adaugire: gindul presedintelui Frantei ne este de folos doar daca suntem pregatiti sa livram produse ecologice in Franta. In acest caz, da Sarkozy, dar avem noi camioanele, trenurile, vapoarele si avioanele pline cu produse ecologice gata sa invadeze piata franceza?
Dl-e Nastase, de asta ce ziceti? http://www.revistamagazin.ro/content/view/4668/20/
Are efecte si asupra climei. Poate nu e cazul sa punem totul in carca “poluarii”. Fireste, exista si poluare, si indivizi care scot bani grei pe seama “combateri” ei. O zi buna va doresc.
Daca stau sa teoretizez chestiunea manevrarii TVA, iese tot ca mai sus: atunci cind dorim sa micsoram TVA la produsele ecologice, spunem: astfel dorim sa incurajam consumul produselor alimentare ori industriale, casnice, ecologice. Si gresim. Gresim fiindca ceea ce noi denumim incurajare nu este un scop, ci un mijloc. Mai bine zis, facind acest lucru, utilizam un mijloc (TVA) ca sa atingem un alt mijloc (incurajarea) si nu un scop (care ar fi consumul unei anumite cantitati ori valori de produse ecologice, ori procent din valoarea consumului total).
Sa incercam sa schitam chestiunea intr-adevar in termeni de mijloace si scopuri, in mod simplificat fiindca pe blog nu avem timp si loc sa o complicam prea tare: sa zicem ca avem cinci milioane de salariati cu un salariu mediu de 300 euro pe luna. Mai avem probabil si vreo jumatate de milion de mici patroni cu venituri nu mult mai mari de cele ale salariatului mediu. Pe cei cu venituri mari nu-i luam in considerare, pentru ei costurile produselor ecologice nu sunt o problema. Ba chiar, pentru simplitatea exprimarii, consideram doar situatia a cinci milioane de salariati si persoane asimilabile. Valoarea pietei totale ar fi, deci, de 1,5 miliarde de euro lunar, ori 18 milioane de euro anual, din care se plateste tot: hrana, rate, chirii, intretineri, etc. Conform statisticilor cam 40 la suta din bani se duc pe mincare si iau in calcul ce pot face cu hrana ecologica: valoarea pietei alimentare ar fi deci de 600 milioane euro lunar ori 7,2 miliarde de euro anual. Si acum imi definesc un scop de guvernare, unul adevarat si nu un miloc trecind drept scop: sa zicem ca imi propun ca la sfirsitul perioadei de guvernare 20 de procente din hrana consumata (cumparata de populatie) sa fie ecologica. Pentru simplitate, presupun piata constanta pe parcursul acestor ani. Inseamna ca trebuie sa constat, dupa 4 ani, ca populatia ajunge sa cumpere hrana ecologica de 1,44 miliarde de euro anual. Dupa ce mi-am propus scopul – pe care mi-l declar in program valoric ori procentual, ori mai vag, prin cuvintul crestere – imi analizez resursele, adica ma intreb: cit sunt eu dispus sa cheltuiesc, in mod rezonabil, ca stat, pentru atingerea acestui scop? Dincolo de cheltuieli, de ce alte resurse mai am nevoie. Sa presupun ca decid sa cheltuiesc 10 procente din suma-scop, adica 144 de milioane de euro anual pentru intern si alte 144 milioane de euro pentru intracomunitar, pentru a putea atinge cele 20 de procente consum (cumparari ale populatiei) de hrana ecologica si de livrari intracomunitare. In paralel, imi propun ca Romania sa faca livrari intracomunitare de hrana ecologica la o valoare egala. O prima idee de actiune, vazind scopul si costul planificat, care ar implica statul mai putin ( adica ar fi un tip de actiune de dreapta, mai precis neoliberala intransigenta) ar fi urmatoarea: tinind cont ca producatorii de hrana ecologica au costuri mai mari, deci profit mai mic, sa ofer premierea tuturor producatorilor de hrana ecologica inregistrind profit cu un premiu constind in dublarea profitului pina la limita de 10 la suta. Nu ma voi amesteca deci in productie, nu voi interveni cu nimic in viata producatorilor de hrana ecologica, dar voi fi pregatit cu banii de doua ori pe an, la depunerea bilanturilor si cum raporteaza unul profit cum il dublez prin premiere (nu prin subventie). In paralel, pot incerca descurajarea producatorilor de hrana neecologica prin cresterea impozitului pe profit ori printr-o taxa de sanatate pe care ei le vor transfera la consumatori si vor creste astfel atractivitatea hranei ecologice. In limita resurselor disponibile, ma ocup acum de celalalt capat al segmentului, adica de cumparatori. La intern pot introduce tot un sistem de premiere: ai cumparat hrana ecologica de atita, primesti atita la suta ca premiu; ai prezentat bonurile, ai luat premiul. La intracomunitar e mai complicat, acolo vin lucruri mai putin directe in asigurarea vinzarilor de hrana ecologica in UE, dar si acolo se poate discuta de ajutor in sisteme de transport, in prezenta pe piata, in marketing, etc. Pe masura ce doresc sa implic statul din ce in ce mai mult in atingerea scopului, adica sa ma deplasez usor-usor catre stinga, din neoliberalismul intransigent catre neoliberalism si mai departe spre stinga catre social-democratie, pot elabora seturi de masuri prin care intervin mai mult (in sens pozitiv) in viata producatorilor si consumatorilor de produse ecologice (ajutor in credite, in investitii, ajutor pe categorii sociale, in asigurari pentru calamitati, etc.). Insa trebuie sa am in minte tot timpul un lucru foarte clar: indiferent ce fac, sa nu confund scopul cu mijloacele. Nu mai vreau sa detaliez fiindca nu vreau monopolul blogului dlui Nastase, as vrea eu alte monopoluri. Tot ceea ce am scris ca idei este cu titlu de exemplificare, fara pretentia ca am expus intr-adevar o solutie a problemei. In concluzie, eroarea dlui Sarkozy consta in confuzia (fatala) intre scop si mijloc. De aici esecul sau viitor in problema ori necesitatea corecturilor ulterioare, cistigul politic fiind discutabil. Greseala presedintelui Frantei ne-ar fi insa favorabila noua daca am avea produse ecologice de livrat in Franta. Cu stima tuturor.
@ Augustin
Bag sama că şi tălică, asemeni mie, te-ai oripilat de ideea nemerniciei de la New York a scatopieviciului înainte să apuci să vezi explicit, în abundenţă de imagini, adevărata prăpastie între ceea ce ar reprezenta cu adevărat poporul Mioriţei şi al lui Manole şi exhibiţionismul delirant al unor conştiinţe chircite ce-şi exprimă urâţenia unor suflete complexate de urâţenia ambalajului ce le adăposteşte nimicnicia. Dacă n-aş fi văzut acele imagini siderante înainte s-apuc să mă exprim pe vreo două-trei bloguri cu privire la neruşinarea specimenelor cu pricina, probabil că ar fi trebuit să stau să mă tot scuz în faţa gazdelor pentru taifunul de „aprecieri” la adresa pitecantropilor ce nici la stadiu de cultură altamirică n-au ajuns.
Între timp, prin eşapare controlată, presiunea în cazan scăzuse suficient cât să pot privi detaşat interpelarea tălică; măcar într-atât încât să pot să te asigur de un lucru: problema cu măgarul e că, dincolo de faptul că nu e singur, că ie mai mulţi de doi, deci se încadrează la categoria „turmă”, nici măcar nu mai ie sub acoperire – ie acolo, sus, în capul mesei, „încântându-ne” cu HI-HA-HI-Ha-urile lor, desigur elitiste, pe care le consideră muzică… Adicăte-lea artă…
Combaterii*- va rog sa-mi scuzati greseala.
Domnule Adrian Nastase, privesc comentariul dumneavoastra cu privire la votul exprimat in Camera Deputatilor care se refera la solicitarea DNA si constat, pentru a nu stiu cata oara, ca indiferent ce veti face de acum inainte veti ramane un protejat politic si nu om protejat de adevarul nevinovatiei sale, adevar validat de Justitie ( buna sau rea cum o fi Justitia de pe la noi). O replica simt nevoia sa va dau: cine crede in democratie stie un adevar incontestabil: dreptatea nu se realizeaza nici prin incalcarea legilor si schimbarea regulilor, procedurilor si a normelor, dar nici prin crearea a doua categorii de cetateni: unii protejati de o Constitutie buna sau rea si altii protejati doar de adevarul nevinovatiei lor. Oricat de mult ati sustine ca dosarul dumneavoastra este unul politic ( si poate fi acceptata ipoteza) nevoia de a apela la un arbitru din afara jocului ar fi trebuit sa fie o necesitate imperioasa. Acest arbitru din afara Parlamentului al carui membru sunteti si din afara DNA era judecatorul, chiar si cel de la CEDO daca era cazul. Dar, din pacate, ati ratat sansa de a va demonstra nevinovatia si nu numai de a o clama. E mare pacat de valoarea dumneavostra intelectuala ca ati coborat cu voie sau fara voie la un asemenea nivel.
Zilele acestea am fost in situatia de a nu ma uita la tv,pentru ca orice program de stiri incepea NUP Nastase, Mitrea.M-am saturat de incompetenta procurorilor.Nu trebuie sa fii specialist in drept ca sa-i judeci daca este profesionist sau nu.Cea mai buna dovada ca au o pregatire submediocra:si un avocat stagiar reuseste sa le combata probele, sa-si elibereze clientii ,chiar daca sant si situatii cand au si dreptate,sau cel mai trist este cand nici instantele nu le iau in considerare nici macar un cuvant din dosarele intocmite .Cum se simt acesti procurori cand li se resping dosarele de catre instante?Se fac statistici in legatura cu activitatea procurorilor?Primesc salarii foarte mari pe care le primesc de la contribubilul roman.Sant magistratii care raspund cel mai rapid la comanda politica.Toate tunurile pe Nastase,dar acei ziaristi cu un asemenea titlu de emisiune sant platiti de un ins care a furat banii de inmormantare ai pensionarilor si acum ei profita de acesti bani.ESTE MORAL?Din aceasta cauza nu trebuie sa va dati demisia din parlament nici dvs. nici dl.Mitrea.Vrea basescu sa ramana singurul candidat la presedintia Romaniei, el, care la inundatii la Radauti-Prut nu s-a putut abtine si a ras de o femeie care pierduse toata agoniseala de-o viata.Pentru copiii sinistratilor ar fi necesar sa li se faciliteze gratuitate si un ajutor material pentru un an atat pentru elevi care urmeaza cursurile in alte localitati cat si pentru studenti.Faceti o asemenea propunere.Va doresc sanatate si succes si sa nu luati in considerare “sfaturile de bine” de a demisiona.In ce servicii or fi lucrand astia?