Referendumul irlandez – intre euroscepticism si temeri nejustificate

V-am promis mai demult ca voi reveni cu amanunte despre insuccesul referendumului din Irlanda asupra Tratatului de la Lisabona. Fara a aborda direct complicatele consecinte institutionale ale raspunsului dat de irlandezi la urne asupra procesului de constructie si integrare comunitara, trebuie sa observam, pe de o parte, ca obiectiile ridicate (si care, in opinia mea, au contat decisiv in economia votului) de politicieni si de societatea civila pot genera aceleasi dubii cu privire la directia dezvoltarii europene si in alte tari; pe de alta parte, situatia din Irlanda pune decidentii europeni in fata unei lipse de instrumente politice pentru abordarea responsabila a viitorului UE (dupa insuccesul Constitutiei Europene, esueaza si varianta negocierii interguvernamentale).
Trebuie observat din start ca existau o serie de elemente care favorizau respingerea Tratatului. De exemplu, o serie de sondaje aratau ca, la nivel european, irlandezii sunt cei care isi asuma in cea mai mica proportie identitatea europeana. In acelasi timp, lipsa de informare (care cred eu, a contat decisiv) nu este un simptom irlandez. Complexitatea institutionala este extrem de ridicata si inaccesibila simplului cetatean. Exista mai multe motive pentru aceasta situatie – interesul inerent al presei si al unor politicieni pentru scena interna este binecunoscut. Lipsa de informare a cetatenilor irlandezi nu trebuie transformata intr-un factor particular – incidenta ei intr-un stat relativ dezvoltat, in care accesul la informatie este facil arata ca problema este una sistemica, ce afecteaza toate tarile europene (si in cazul referendumurilor francez si olandez din anii trecuti lipsa de informatii a fost identificata drept un motiv al esecului acestei initiative).
In plus, in afara de clasicele argumente ale euro-scepticilor (transformarea tarii din beneficiar net in contributor net dupa ultima extindere a UE, mentinerea proiectului federalist la anumite nivele ale esalonului decizional al institutiilor europene, dezvoltarea proiectelor politice care vizeaza apararea si securitatea comuna), a existat o inflamare puternica a opiniei publice prin lansarea unot teme extreme de dezbatere, care nu au fost contracarate de argumente rationale. S-a vorbit despre posibilitatea legalizarii pe cale indirecta a avortului (interzis de Constitutia Irlandei), despre posibilitatea recrutarii in masa pentru o armata europeana, despre posibilitatea legalizarii casatoriilor intre persoane de acelasi sex – teme false, dar cu priza la public, pe care euro-optimistii nu au reusit sa le contrazica
Pe de alta parte, nu te poti astepta ca, in situatia in care, timp de sase zile pe saptamana, guvernul critica Uniunea, in a saptea zi cetatenii sa voteze un tratat de cateva sute de pagini pe care, afirma premierul irlandez, nici el nu l-a citit.

Mai este ceva, tratatului, in forma actuala, i s-a luat farmecul, nu mai are imn, nu mai are steag – cum are chiar si o echipa de fotbal – nu mai are simboluri cu care cetatenii sa se poata identifica.

In plus, saptamana trecuta, presedintele polonez, care nu sustine tratatul, voia puteri sporite, in asa fel incat deciziile referitoare la Uniune sa nu se poata lua fara el. Bine ca ideea asta nu i-a venit si lui Basescu!