La dezbaterea de ieri, am incercat sa prezint ceea ce eu am numit “The Brussels Dilemma” – Dilema Bruxelles.
Ce am avut in vedere? Uniunea europeana s-a construit si functioneaza pe o logica integrationista, incercand sa genereze o putere globala, eventual pe un model federalist, asemanator – ca functionare – celui american. Proiectul “reunificarii europene”, efortul de largire orizontala si de reformare institutionala in adancime, eliminarea barierelor comerciale, monetare si, gradual, a celor legate de aparare, securitate, politica externa – toate acestea demonstreaza aceasta vointa de a transforma UE dintr-o putere regionala intr-una globala, dintr-o putere economica intr-o putere “politica” globala.
Pe de alta parte, in ultimii aproximativ 20 de ani, in Europa, s-au manifestat puternic tendinte dezintegrationiste : dezmembrarea federatiilor create dupa primul razboi mondial – Iugoslavia (transformata in poligon de incercare pentru redesenarea zonelor de influenta ale puterilor europene), Cehoslovacia (poate ma insel, separata in doua entitati teritoriale mai curand datorita animozitatii intre anumiti lideri politici?) si, la zona de confluenta cu Asia, URSS.
Astfel de tendinte au aparut – si uneori sunt stimulate din afara – in Belgia, in Spania, in Italia de nord. Mai nou statutul Kosovo evidentiaza aceasta tendinta. In viitor poate componentele Bosniei/Hertzegovina, dupa exemplul separarii Muntenegrului.
Intrebarea mea era : trebuie sa dezintegram componentele statale ale Europei pana la nivelul “polisurilor” (pe modelul “small is beautiful”), inainte de a configura Europa viitoare in formula federala?
Modelul Europei secolulului 21 va fi, mai curand, modelul hanseatic?
Pentru a construi, trebuie, mai intai, sa dezmembram? Si in interesul cui? Integrarea statelor est europene in UE trebuie sa treaca prin furcile caudine ale unor jocuri de culise, acordate la agenda politica si electorala a marilor jucatori, politici si economici, din “vechea” Europa?
Poate ca si aceste intrebari au influentat rezultatul referendumului din Irlanda. Nu cred ca si decizia presedintelui polonez.
Iata ceea ce eu am considerat a fi o dilema pentru liderii europeni (deci si pentru cei romani) in perioada urmatoare.
iulie 4, 2008 la 8:51 pm
mai intai, poate ar trebui sa ne intrebam si cine ar avea inters ca acest “divide et impera” sa existe in europa?
sa fie oare piciorul de pod al sua pe vechiul continent? de ce ar dori america o europa unita si puternica? prin simetrie, de ce si rusia?
uniunea europeana apare acum fragila, iar rezultatul votului irlandez poate ar impune masuri ferme in acest sens. o logica a bunului simt spune ca o tara, in speta irlanda, nu poate sa se foloseasca de banul public european pentru dezvoltarea unei segment important al economiei, cum este agricultura – prin fondurile pe care le a angajat – ca apoi, cand vine timpul obligatiei corelative de sustinere a organizatiei din care face parte, sa dea las un pas inapoi si sa puna in ofsaid intreaga constructie europeana.
poate ar trebui sa se aplice sanctiuni ferme…de ce ar fi mai slabita uniunea daca irlandei i s-ar arata cartonasul rosu?
dimpotriva, ezitarile si lipsa unei decizii asumate dau oxigen celor ce se gandesc sa construiasca…alte picioare de pod in vechea si noua europa.
in rest, din cauza animozitatii anumitor lideri politici se poate ajunge si la solutia ceheasca.
iulie 4, 2008 la 9:13 pm
Oricum ar fi acea soluţie, eu cred că până la urmă Europa va avea un singur Parlament, o singură Preşedinţie, un singur Guvern. Când graniţele vor dispărea, şi manifestările separatiste nu-şi vor mai avea obiect. Separatismul nu este astăzi o nevoie indusă de lipsa de drepturi pentru minorităţi, ci o modalitate a unor lideri de a ajunge lideri-vârf. De ceva timp soluţiile politice nu se mai iau numai în interes de stat ci, mai ales, în interese personal. Atunci când liderul unui minorităţi are prilejul să ajungă preşedinte, vice-liderul să ajungă premier, ceilalţi lideri să ajungă miniştri, interesul trebuie să fie separatismul o soluţie. Din păcate, masa de manevră, adică minoritatea, rămâne cu o impregnare care nu mai dispare o dată cu schimbarea liderilor. În era globalizării statul înseamnă locul unde se duc impozitele.
Dacă proaspătul primar al localităţii Ştefăneşti-Ilfov ar bănui că separând localitatea de România ar ajunge preşedinte… Nu am nimic cu domnul primar de acolo, am dat exemplu pentru că acea localitate a dus o asemenea lupta electorală “pe viaţă şi pe moarte”.
iulie 4, 2008 la 11:59 pm
[...] pentru Înălţare. Nu S-a înălţat Iisus Hristos la 40 de zile de la Înviere? Dacă Adrian Năstase însemna Cel Înviat (anastasios), rămâne de crezut că Becali are în sine, adică în Numele [...]
iulie 5, 2008 la 12:20 am
Va rog sa ma scuzati, domnule Nastase, nu inteleg exact sensul exprimarii ca ati incercat sa prezentati: s-a intimplat ceva si nu ati reusit sa o faceti asa cum ati dorit?
Opinia mea ca rolul oraselor mari (polisuri) este in crestere in UE a aparut de doua ori pe blogul dumneavoastra ( odata in amarita aceea de schita de program) si continui nu doar sa am aceasta opinie, ci sa si vad faptul ca pe guvernantii nostri ii doare in cot: urmarea este ca incep bulgarii sa colecteze bani din Bucuresti in loc sa inceapa Bucurestii sa colecteze de prin nordul Bulgariei. Pe vremea cind am avut niste dialoguri cu dna Ioana Ilie, intr-unul din ele am concluzionat ca exista niste semne ca unii preocupati de viitoarea organizare interna a Europei sa fie tentati de o structura cu 2-4 state mari, bordate de ceea ce numeam eu atunci, cumva ironic ducate si voievodate, adica destule zeci de entitati geografice a cite 25000-100000 Km patrati. Tipul acesta de gindire, daca exista, isi are logica lui: existind o multime de interese diferite de mica anvergura, este foarte greu ca acestea sa se sincronizeze la un vot intr-un parlament european. Nu ar mai exista problema daca ponderea voturilor, adica forta de decizie, sa fie in functie de populatia statelor prezente ori in functie de forta lor politico-economica: 2-4 state mai mari le-ar influenta decizional pe celelalte mai multe zeci decit acum. Chestiunea autonomiilor si independentelor in interiorul unei UE cu frontiere spiritualizate devine incet-incet fie o problema de raport local intre guvernanti si guvernati, fie o problema a unor grupuri politico-economice incercind sa-si creeze zone proprii de dominatie. Prima ar insemna o alta preferinta pentru centrul de plata al impozitelor, in ideea ca un alt centru le-ar utiliza mai bine (ex. ipotetic: de ce sa ne pape valonii banii, cind noi flamanzii i-am putea gospodari mai bine?) A doua am impresia ca am observat-o la udemeristii nostri mai pronuntat atunci cind erau in pericol de a iesi din parlament si cind se discuta mai cu patos despre coruptie (inclusiv chelirea muntilor, bonuri de masa, si altele in care fruntasii udemeristi erau bagati pina peste urechi): o autonomie insemna inchegarea de structuri oferind functii si lefuri (inclusiv de parlamentari regionali) inclusiv de presedinte si premier si, in egala masura, interzicerea atit Bucurestilor cit si Budapestei in a se baga in averile lor si in modul in care le-au facut. Altfel, atit integrarea europeana cu spiritualizarea frontierelor cit si globalizarea in ansamblu iti permit sa colaborezi cu cine vrei si sa nu colaborezi cu cine nu vrei. Cam asa ar putea unii sa vada lucrurile. Altfel, imi ramine inca in minte ideea transformarii guvernelor locale in organizatii prestatoare a serviciului de guvernare, pe baza de oferte (ceva similar programelor politice de azi) de contracte si de contracte de guvernare pe timp limitat. Aceasta fiindca rolul statului si mai ales al statului roman s-a denaturat foarte mult in timp, iar cei care nu mai suporta guvernarea nu au o alta solutie decit sa plece; ori exista si o a doua solutie, sa plece guvernantii. Parca il vad, daca se va face asa ceva, pe dl Tariceanu alergind prin judete sa semneze contracte de guvernare cu comunitatile locale si dind repede faliment fiindca nu va dori nimeni sa fie guvernat de el, toti dorind sa semneze contracte de guvernare cu dnii Nastase, Stolojan si nu putini cu Angelika Merkel. In fine, glumesc si eu fiindca asta e o idee poate peste un secol-doua.
iulie 5, 2008 la 9:10 am
Nu cred ca UE a jucat un rol aici. La ce faceti referire sunt mai degraba rezultatele unor dinamici interne separatiste sau autonomiste din statele respective. Nu e bine pentru Europa sa confundam cele doua tendinte.
Cred ca o comparatie cu Imperiul Roman e mult mai potrivita. Si acesta a fost o entitate politica ce se intindea de la Marea Neagra la Atlantic, cu o moneda unica, cu o piata unica, fara granite interne, cu puternice traditii locale dar in acelasi timp si cu o puternica mobilitate geografica a populatiei, cu o puternica tendinta centrifuga pentru populatiile de pe limes-ul sau etc. Din punct de vedere administrativ acesta era in primul rand un imperiu al polis-urilor (fiecare cu un hinterland al sau),. Acestea isi gerau cu minime intruziuni afacerile interne, in miriade de declinari ale unei anumite forme de organizare si pe care o gasim si in structurarea actuala , – pornind de la asistenta sociala si sfarsind cu constructiile publice. Peste acest imperiu al polis-urilor se suprapunea un imperiu al provinciilor si al administratiei centrale, insarcinat cu politici de “coeziune structurala” ce porneau de la constructia de drumuri de mii de km ce legau provinciile unele de altele ca si de “aducerea la nivel” a provinciilor proaspat integrate sau altfel neomogene din punctul de vedere al dezvoltarii. Insa acestea din urma mai aveau o functie: cea de a proiecta puterea imperiului in afara granitelor, dpdv comercial si militar. Senatul si mai tarziu imparatul erau cei care decideau “operatiunile de securitate” si concesiile diplomatice sau comerciale. De asemenea, pentru afacerile de mai mica anvergura initiativa era lasata la latitudinea guvernatorilor de provincie (poate echivalentul “statelor” europene de astazi).
Exista deci o pluralitate a nivelurilor de organizare, care a durat aproape un mileniu, si nu trebuie sa ne fie frica ca respectivele structuri isi fac concurenta. Stiti, evolutia conduce din cauza conditiilor de mediu la forme surprinzator de asemanatoare, chiar daca la specii extrem de diferite – cum ar fi pestii si delfinii, pur si simplu pentru ca respectivele forme functioneaza si fac organismul sa faca fata unor probleme identice. Probabil ca si in cazul Europei si Imperiului Roman asistam tot la un fel de “evolutie convergenta” cum se numeste ea, generata de adaptari succesive la factori pana la urma identici pentru ca sunt datele fuindamentale ale vietii in comun. Iar rezultatele sunt destul de convenabile pentru toata lumea pana la urma, chiar daca tensiuni vor exista perpetuu. De asemenea, ca un vesnic admirator al lui Tocqueville , nu voi avea nicio strangere de inima in materie de crestere a puterii locale.
iulie 5, 2008 la 9:20 am
Entretien du Président de la République avec M. Lech Kaczynski, Président de la République polonaise
Le Président de la République s’est entretenu ce matin au téléphone avec le Président de la République polonaise, M. Lech Kaczynski.
L’entretien a porté essentiellement sur le traité de Lisbonne. Le Président de la République a rappelé que le traité avait été négocié par le Président Kaczynski lui-même et que la Pologne s’était engagée à le ratifier. Le Président polonais a affirmé que la Pologne ne serait pas un obstacle dans la ratification du traité.
Les deux chefs d’Etat se sont réjouis d’avoir l’occasion de se rencontrer dès le 13 juillet prochain à l’occasion du sommet de Paris pour la Méditerranée.
iulie 5, 2008 la 9:47 am
“Modelul Europei secolulului 21 va fi, mai curand, modelul hanseatic?”
O temă de reflecţie. Dacă va fi “modelul hanseatic”, înseamnă că întregul istm baltico – pontic va intra în Uniunea Europeană. Palmerston a proiectat Războiul Crimeii pentru ca statele din Occidentul european să capete acces liber pe istmul baltico – pontic. Şi istoria literaturii europene se va modifica, Joseph Conrad fiind probabil studiat împreună cu Anton Cehov. A, Costache Negruzzi, ni se va explica, a fost un scriitor mare, (ceea ce este foarte adevărat), numai pentru că a fost un scriitor de pe istmul baltico – pontic!
iulie 5, 2008 la 10:06 am
probabil ca un nou echilibru al jocurilor politice ar trebui stabilit, nu vb aici de Concertul Natiunilor, dar uneori e nevoie de un nou tip de consens european.
iulie 5, 2008 la 10:35 am
am descoperit, ceva vreme in urma, un site al unui artist contemporan ungar.
http://www.galeria56.hu
tablourile lui sunt cautate si are succes in tara sa, precum si in afara.
intre timp, m am interesat in ce consta arta lui din punctul de vedere al creatiei materiale propriu zise.
sam havadtoy merge in targuri vechi ale ungariei si cumpara perdele de la inceputul secolului trecut, pe care ulterior, le “imbraca” , de exemplu, in aur, in platina sau in argint. ori face serigrafie. interesant.
are doua tablouri omagiu lui brancusi ( pe site, la campul”galery” – rubrica “gold” – “circle 1″, “circle2″) .
imi place mult si tablourile de inspiratie nipona, “shibui” ( am citit ca a fost vreme de 5 ani partenerul de viata al lui yoko ono…de aici inspiratia, probabil, muza) .
ps celor care s-au trezit usor mahmuri, daca seara au petrecut alaturi de prieteni, le recomand ceaiul de iasomie cu frunze proaspete de menta adaugate la final.
iulie 5, 2008 la 10:38 am
…iar dezacordurile accidentale se iarta, da?
zile frumoase!
iulie 5, 2008 la 2:13 pm
D-le Adrian Nastase, am citit articolul, dar nu inteleg ce urmeaza? UE – SUA razboi politic?
Va las sa cititi un articol excelent.
http://stirea.wordpress.com/
iulie 5, 2008 la 3:01 pm
Artizanii europei federale ar trebui sa ia in considerare cateva aspecte, in cazul in care au, cu adevarat, in vedere un proiect european durabil, nu o joaca de-a reaspingerea Constitutiei UE:
1. “Parintii fondatori” ai UE au avut naivitatea sa-si imagineze o uniune politica europeana dupa modelul american, pornind de la economic: piata unica, moneda unica, fonduri structurale si de coeziune. O gandire marxista incurabila, pentru ca o natiune pur si simplu nu poate fi rodul unor masuri economice graduale, indiferent cate efecte benefice ar avea asupra populatiei. Evolutia unui popor, stat nu poate fi determinata printr-un proiect intentional, pentru ca progresul societatii are la baza mult mai multi factori; cauzele vizibile sunt numai varful aisbergului, la baza fiind atatea necunoscute si incertitudini. Nimeni nu poate spune ce turnura va lua peste 10 ani Europa: poate fi un stat federal, o confederatie de state, sau numai o amintire.
2. Popoarele europene nu vor ceda atatea atribute ale suveranitatii nationale in favoarea Uniunii. Irlanda (apendicele Marii Britanii) este doar bulgarele care pregateste avalansa eurosceptica. Se pregatesc Polonia si Cehia, urmate probabil de Ungaria, Italia, Germania, Marea Britanie si toate. Probabil numai Romania si Bulgaria vor ratifica proiectul constitutional. Care, de fapt, este caduc, odata cu respingerea de catre irlandezi. Euroofensivii au fortat prin tentativa de comunitarizare a pilonului doi si trei. Este superexegerat ca statele europene sa delege Uniunii atributii in domeniul JAI si PESC! Spre exemplu, nici un italian, irlandez, polonez nu vede cu ochi buni ca institutiile UE sa le reglementeze regimul casatoriilor, al divorturilor, poate si politica penala in viitor.
3. Totul trece prin stomac. UE a functionat cat timp a insemnat bunastare, fonduri pentru agricultori, pescari, pentru a nu face nimic (au existat cazuri cand fermierul primea fonduri comunitare pentru a nu cultiva terenul!!!), pentru grecii care stateau cu burta la soare si papau bani europeni. Occidentalul este pragmatic, arata-i banul, profitul, nu lozinci. Numai la romani tin de foame. Este exact la fel ca la Vadul Rosca: cetateanul sargincios, care vine la vot inainte de sapte dimineata este intrebat: “- Bine, bre! De ce nu l-ai votat pe Becali? Doar ti-a refacut casa distrusa de inundatii anul trecut”. La care votantul replica: “- Pai domle, asta a fost acum doi ani! Acum candidatul PSD imi da un milion! Ia gandeste-te matale cati mici imi voi cumpara anul asta!”. Deci, alegatorul nostru, ca si cel irlandez, sau grec, italian, britanic traieste in prezent.
4. Jocul acesta de-a constructia-deconstructia-reconstructia, des-compunerea statelor nationale, slabirea autoritatii lor si re-compunerea la nivel supra-national o sa-i coste pe contopistii de la Bruxelles insasi proiectul european. Miscarile centrifuge din Nordul Italiei, Belgia (bine, aici ar avea justificari, ca si in cazul altor conventii pe hartie numite “state”), Tara Bascilor, Corsica, mai nou Ungaria (si pe la ei a aparit nu stiu ce popor cuman parca, imi scapa denumirea) au ca tinta slabirea autoritatii nationale si pregatirea eroului salvator regional si global. Aceste dezmembrari au in spate niste interese economice-financiare, derenjete de orice autoritate nationala care le-ar pune bariere fiscale, de control in domeniul concurentei etc. In timp ce statele europene reactioneaza foarte ferm cand este vorba de suveranitatea si integritatea lor teritoariala si nu se joaca cu unitatea statala, noi exportam prostie: a se vedea cum danseaza soarecii pe masa in cazul Partidului Civic Maghiar; pana la urma, de ce sa mai intervina DNA – ul in Harghita si Covasna? Ce ii intereseaza pe cei de la Bucuresti de afacerile noastre lemnoase?
Hai ca mi-a placut Instalatorul: nu e o glume, e foarte probabil sa asistam la Declaratia de Independenta a comunei Stefanesti. Sau, cel puti, cu un parlament local. Cu iz portocaliu, marca Euroconstruct.
5. Deficitul democratic. Cand, in Irlanda, Italia, autoritatea legiutoare adopta un act normativ tampit, cetatenii ies in piata publica, protesteaza pana cand norma este abrogata/modificata. Intervin sindicatele, patronatele, societatea civila, reprezentantii corpurilor profesionale. Or, in cazul unui regulament aberant edictat la nivel supranational, ce mecanisme de control mai au cetatenii europeni? Sa terminam cu basmele ca legislativul lor e mai destept decat al nostru, cantitatea de prostie este distribuita in mod uniform in lume, iar modul de selectie a elitelor bruxelle-eze nu difera fundamental de Bucuresti.
Fara indoiala, gandirea “olimpiana” are la baza niste poli de putere si interese economice cat se poate de pragmatice: multinationalele americane si visul american de marire se lovesc de legi nationale, autoritati, birocratie, protectie sociala, protectia mediului, bariere fiscale, moralitatea publica. De aceea, nu trebuie sa ne mire recrudescenta nationalismului in Italia, legile anti-imigratie, care nu tin cont de nici o posibila sanctiune din partea Comisiei Europene/CEJ. N-ati auzit de legitima aparare?
iulie 5, 2008 la 5:34 pm
@Adrian Năstase. Proiectul UE federală e absurd, un non-sens. Nu putem compara o Europă a naţiunilor, cu SUA – acolo toate statele sunt americane. Ceva nesfârşit de stupid mi se pare ideea unui “ministru de Externe” al UE. O aberaţie! Statele au propria lor politică externă, în funcţie de interesele dominante. Şi e firesc să fie aşa.
Ceea ce sugeraţi dumneavoastră în dilema expusă este mai degrabă că Uniunea Europeană ar putea evolua spre o nouă URSS. Şi apropo, mă surprinde că deploraţi implicit dezmembrarea URSS – Imperiul Răului parcă-i zicea Ronald Reagan, nu? Puteţi nega, ceea ce e previzibil, dar aţi riscat să daţi această impresie situând în aceeaşi paradigmă dezmembrarea URSS cu anumite tendinţe secesioniste neavenite, unele, concretizate – vezi Kosovo.
Altfel, e foarte bine că aţi ridicat această dilemă. Păcat numai că n-aţi propus şi alternativa la dezmembrare spre federalizare.
iulie 5, 2008 la 6:40 pm
In alta ordine de idei, Romania este cel mai prost exemplu de integrare europeana, incepand de la negocieri (a se vedea energia), pana la modul de aplicare a acquis-ului comunitar si absorbtia fondurilor europene.
Probabil ca nici un stat membru UE nu a profitat atat de putin de intrarea in UE si nu a fost atat de muls precum Romania.
Cateva exemple:
- Concurenta: pentru statele in care institutiile functioneaza normal, legislatia in domeniul concurentei se traduce pentru subiectul de drept prin piata libera, accesul liber pe piata al micilor intreprinzatori, evitarea abuzului de pozitie dominanta de orice tip, dat peste mana monopolurilor-parazit care conduc la cresterea preturilor; in Romanistan insa, legile pietei salbatice inseamna intelegeri anticoncurentiale intre mamutii europeni si americani, sugrumarea micilor intreprinzatori; retelele mafiote anti-concurentiale defavorizeaza consumatorul, autoritatile stand cu mana in san.
In Italia, cu toate insistentele Comisiei Europene, guvernele de stanga si de dreapta au protejat constant bancile autohtone. Degeaba au urlat contopistii de la Bruxelles, pe piata italiana n-au patruns paraziti bancari. Pentru ca legea s-a aplicat corect, nu ca la noi, cine e mai smecher prospera.
In Romania, prin privatizarea bancilor, zeci de paraziti au patruns pe piata romaneasca. Chiar nici un roman (fie el si Voiculescu!) nu este in stare sa investeasca in domeniul bancar? Romanii sunt atat de inabili in a gestiona o banca? Ei si ce fac domnii bancheri bruxelles-ezi: dau imprumuturi cu dobanzi si comisioane aberante, ca mai bine te intelegi cu camatarul de la colt. Datorita pretului ridicat al creditului, preturile la produsele de larg consum, locuinte, terenuri cresc in ritmurile pe care le vedem, BNR nu mai are nici o regula si nici o parghie si nici un interes in a controla situatia. Pe scurt, intelegeri si abuzuri ale bancilor europene, care isi fac de cap in Romania, determinand cresterea preturilor si un climat defavorabil investitiilor, oricarui proiect de afaceri pe termen lung, mai ales pentru micii intreprinzatori.
- Agricultura: felicitari lui Flutur si compania pentru modul in care au pregatit fermierul roman pentru accesarea fundurilor de pre si post-aderare! Sa traiti bine!
- Industria romaneasca, fondurile de structurale, fondurile de coeziune si legsilatia privind zonele defavorizate: fratilor, o strategie de reducere a decalajelor de dezvoltare intre regiuni si de ocupare a fortei de munca virgula ca soarele sfant de pe cer! In tara e dezastru, multinationale inghesuite in Bucurestiul infect; pai si eu, investitor autohton, m-as gandi de doua ori daca mi-ar cere cineva votul la un referendum UE privind dezlipirea de Romania a localitatii/regiunii mele si alipirea la Ungaria sau la Rusia.
Pe scurt, un cerc vicios incepand de la “investitorii” bancari (care musai trebuie sa fie straini), intretinut de speculantii imobiliari, initial straini, apoi romani care s-au prins din mers cum se face banul; o economie de consum, la care se adauga de sarbatori cate o transfuzie de euroi de la capsunarii veniti in concediu, speculatii imobiliare. A, constructii, uitam Bechtelul si subconcesiunile sale. Ce mai, o tara de constructori. Bineinteles, creditele avantajoase ajung la cine trebuie, micul intreprinzator platind dobanzi si impozite pana la faliment.
- Alte capitole din ciclul inteligenta la romani: energia controlata de baietii buni, fondurile private de pensii, legsilatia muncii facuta pentru iobagi urbani, invatamantul gimnazial, liceal si universitar decapitat, vivat natiune! Europa chiar asa ne vrea? Totusi, nu cred ca asta este Europa! Cred ca exista si o alta Europa, careia noi, romanii, trebuie sa-i oferim ce avem mai frumos si constructiv, nu tot ce este mai abject (aici ii dau dreptate lui musiu Patapievici).
iulie 5, 2008 la 11:11 pm
Domnule Nastase,
Abia astazi am descoperit blogul dvs. Am citit mai multe articole si sunt impresionat… Se pare ca dvs. chiar stiti in ce lume traim.
In acelasi stimp descoper un alt om, diferit de Adrian Nastase “cel scortos”. E bine ca ne dati ocazia de a descoperi si omnul din Nastase…
Nu v-am votat la prezidentiale tocmai din cauza acestei “gomozitati” aparente. Trebuie sa recunosc ca am gresit. Ati fi fost un presedinte foarte bun. Am ajuns si eu la mintea romanului cea de pe urma.
Cu stima,
Adrian
iulie 5, 2008 la 11:18 pm
Nu stiu in ce ordine ar fi bine sa se desfasoare restructurarea europeana, dar semnalez un potential risc de hipercentralizare si de concentrare a unei puteri importante in mainile unui grup redus de oameni care azi pot fi onesti si capabili, dar maine pot fi inlocuiti de altii care sa nu aibe in agenda binele comunitatii ci cu totul alte interese sau care pur si simplu sa intampine probleme carora sa nu le gaseasca solutiile optime. In aceste situatii este bine ca nu toata puterea de decizie sa fie concentrata intr-un punct pentru a nu trage in jos tot sistemul in caz de eroare. Vorbind de presupusele interese ale unor jucatori din “vechea” Europa, este bine ca pot fi contracarate in momentul de fata de catre alti jucatori, dar ce ne vom face cand unii dintre acestia vor dori sa isi impuna interesele la nivel de uniune si ar avea si parghiile pentru a o face? Cred ca toata aceasta structura europeana va trebui sa aiba grija ca mecanismele concurentiale de autoreglare sa functioneze eficient in toate ramurile de activitate pentru a nu permite devieri de la normele de conduita morala, economica si politica general acceptate. Acestea ar fi obiectivele, modalitatile practice de implementare vor fi mai greu de gasit.
iulie 5, 2008 la 11:29 pm
il mai tolerezi mult pe domnul mihnea georgescu?
care e pana la urma legatura dintre articolul lui si artoculul tau?
iulie 6, 2008 la 4:58 am
Premierul dovedeste inca odata ca este vizionar. O mai da el in bara cu declaratii gen cele cu “cutuma” dar sa recunoastem : Adrian Nastase este brilliant.
Iar cand spune ceva are si argumentele necesare. De ce deranjeaza daca Uniunea ar avea un ministru de externe? Ce argumente se pot aduce aduce contra? Uniunea de comun acord si nu cea impusa cu forta este benefica pentru cel care intelege avantajele sale.
Premierul gandeste corect. De ce este necesara faramitarea adica o etapa intermediara cand de fapt cu totii ne indreptam spre Uniune???? Acolo unde popoarele au simtit nevoia de independenta o nevoie sa zicem fireasca dupa zeci de ani de asuprire, poate independenta asta provizorie se justifica ca si un act reparatoriu din punct de vedere moral, pentru ca oamenii sa se regaseasca pe sine, dar au fost cazuri unde s-a abuzat din pricina unor interese meschine ale marilor puteri europene si americane. Spre exemplu fosta Federatie Yugoslavia.
Asupra acestor chestiuni cred ca atrage atentia Premierul Nastase. Pe de alta parte. ca orice om normal se intreaba si el daca nu cumva factorul politic a jucat un rol foarte important in alte cazuri. Daca nu cumva a primat in unele situatii nu atat dorinta oamenilor de a se separa cat nevoia politicienilor de marire, de putere, de bani.
Premierul a dovedit mult curaj politic facand o astfel de declaratie pe care eu o consider geniala. Este venita intr-un moment foarte bun, acum cand liderii europeni cocotati pe scaunele lor de la Bruxelles isi vad cam naruite sperantele de marire pe vecie si asta numai din pricina arogantei si a gandirii marunte cu care au tratat o seama de probleme. Intr-un limbaj diplomatic, Premierul i-a cam criticat pe acesti lideri care in loc sa dovedeasca ca sunt vizionari si sa realizeze ca nu vom putea infrunta provocarile noii societati a cunoasterii decat impreuna au cam batut campii pana acum si au incercat sa traga foloase pentru ei insisi si pentru tarile -sa le spunem, ce le reprezinta pana cand iata a devenit cam tarziu sa mai poti repara.
Pierdem timpul cu tot felul de neghiobi care incurajeaza tendintele nationaliste si stiti cum se spune : timpul inseamna bani. In loc sa devenim o forta, sa atragem si Rusia in combinatie, sa putem sa raspundem impreuna provocarilor lansate de actualele crize globale si care nu sunt putine, stam si ne dam cimpanzei cu URSS -ul ticalos si alte asemenea aberatii care acum sunt doar ISTORIE! Gata, s-a dus si nu mai e. Rusia nu trebuie sa devina concurenta Uniunii ci dimpotriva, trebuie introdusa in sistem si cat mai grabnic. Ca pe Rusia o doare la basca. Interesul primordial este al uniunii nu al Rusiei care se lafaie in rezerve de resurse si care se bucura ca ne aflam in plina criza a petrolului si pretul acestuia creste, ca ne aflam intr-o plina criza a cerealelor si pretul lor creste, ca ne aflam intr-o plina criza de mediu si trebuie sa rezolvam problema doar cu banii nostri.
La nivel planetar sunt aproximati 1,5 miliarde de saraci, oameni care traiesc cu sub 1 dolar pe zi. Suntem in pragul distrugerii civilizatiei din cauza neglijentei cu care am tratat natura precum si problemele tarilor sarace, iar noi avem grija de “Imperiul Raului”. Pe astia mici de cativa anisori nu ii intereseaza ce probleme avem noi cu Rusia care a facut si a dres acum o mie de ani. Daca nu vom rezolva uniunea si nu vom accelera intrarea intr-un sistem care sa fie puternic si performant, peste ani o sa ne acuze pe noi ca am tot stat sa pierdem vremea cu aberatii in loc sa le pregatim viitorul.
Diferenta intre America si Europa este aceea ca Europa are 27 de ministri de externe in timp ce SUA are unul singur.
iulie 6, 2008 la 7:33 am
UE se clatina din cam toate incheieturile, scanceste in lipsa de solutii si se tanguie si boceste mai rau decat babele la priveghi … Europa federala, globalizare… niste abureli si promisiuni desarte din start, dovada rezultatele fara noima de pana acum, sub mai toate aspectele, desigur, totul coafat si cosmetizat in parfumul unor teorii aratoase auzului si simandicoase vazului, sub valul aruncat pe ochii zmintiti ai credulilor usor de controlat ascunzandu-se strict interesele marilor puteri si atat …
De la teorie la practica nu am intalnit pana acum decat : ‘ se vor lua masuri ” , ” se vor propune solutii viabile “, ” se va face si se va drege ” , ” se va urmari “, etc, etc, etc… concret, in afara de multele intalniri si intruniri care nici macar una, dar nici una nu a adus o singura solutie macar la o problema arzatoare, nimic, vesnicul slogan aruncat scepticilor si menit a inchide gura ” nimic nu se poate face peste noapte “, nimeni nu are si nu emite astfel de pretenti, dar nici vorbaria interminabila nu aduce minuni pe tava, timpul trece si, totusi, unele state membre UE sunt bine merci la caldurica, s-au redresat cam repejor pentru a atrage atentia, iar celelalte se tot afunda si zdruncina din temelii, dar cica mor de grija celorlalti … Eradicam terorismul prin terorism, violenta a capatat cote alarmante, ni se impun fel de fel de conditi de catre UE si ni se ofera la schimb iluzi in care nimeni din cei care au urechi sa auda si ochi sa vada nu mai crede….exista o vorba din batrani ” vorba lunga, saracia omului “, cam in stadiul asta sunt in prezent Romania, si saracii Europei, adica stagnare si incremenire totala….ce ne-a adus UE, ceva asa zis investitori, ” specialisti ” si ” experti ” in a bate palma cu o parte din clasa politica , firesc si cu mafia infloritoare de cativa ani pe plaiurile mioritice, afaceri, bani, influenta …. am primit sanctiuni, nici un ajutor concret, biruri si juguri sub care ne si miram ca inca nu am picat striviti, salariile la un nivel strigator la Cer… probabil ca e destinul nostru de supravietuitori si nemuritori ce-i drept, numai ca nu-l stim folosi in directia corecta si, fiecare trage pe spuza lui …
Care roman este platit corect in occident, cei care au deja alta cetatenie, restul sunt mana de lucru ieftina…pai daca ne tot umilim si ploconim, sigur ca nu suntem si nu vom impune respect, in loc sa facem eforturi sa fim o voce auzita, noi suntem adeptii aceleiasi atitudini slugarnice, dar emitem pretenti de buni analisti, in paranteza fie spus, vi-am demonstrat ca nici macar in fotbal nu ati intuit, ati vazut cu totii in Piturca marele tehnician si strateg… bravi barbati ai neamului… Nimic nu s-a invatat din istorie, dacii porneau cu curaj la lupta, erau si temuti si respectati,” daca ar fii fost si uniti ” poate cantam noi prin Europa si dansau altii pentru noi, zic, dar nu ne invatam minte si nu luam aminte…noi suntem profund adanciti in studi, statistici si teori frumos ambalate, atat de adanciti ca am adormit in vegetare, inteleg si starea de vegetare, dar nici macar un mugur…chiar asa… ne dam cubici care ce si cat a citit, ne impresionam cu patima si inversunare citand autori si nume sonore, ne fataim prin scrieri de specialitate si prin Europa ( ma refer strict si clar si direct la aia care cica nu inteleg ” de ce-si dau cu parerea unii care nici macar nu au iesit din tara “, bag seama la ei a crescut natalitatea neuronala datorita multitudinii stampilelor de pe pasaport, se stiu ei care sunt .. ) si timpul trece, si trece in defavoarea noastra, si ca noi si alte state din Europa …. sincer, eu de la inceput am fost contrariata la auzul expresiei ” de astazi am intrat in Europa “, dar pana atunci unde Doamne iarta-ma am fost …
UE este o himera, o minciuna , o falsitate si-o fatarnicie, ridicata la rang de Imparateasa, si in realitate naste monstrii, pana la proba contrarie, concreta si practic dovedita, nu ma poate combate si zminti nimeni si nimic, nu cu teorii, si citate, chiar avem acces la mijloace informationale, dovezi palpabile sau, ne abtinem.
Dovada ca nu globalizarea si nu federalizarea Europei ar fii trambitata deja pe toate gardurile si haurile, salvare a omenirii, este caderea din lac in put a noastra de exemplu, a, iata, kosovarilor care singuri fara sarbi sunt neputinciosi si neajutorati ( vai de steaua lor ca n-u stiut ce fac, sincer, ma si mir ce repede se trezesc la cruda realitate in coltii careia i-au azvarlit fara mila fostii criminali de razboi si tradatori ..) si exemplele pot continua… in schimb infloresc si prospera unii si aceiasi, iar noi, picam in extaz de admiratie…avem interese de facem asta, pai sigur ca avem, ca de aia facem afaceri prin dos cu ei, si prostimea o manipulam la nesfarsit…. ramane sa ne convingem de toate impreuna, si, vom simti si cat va mai ingadui Dumnezeu, si-mi aduc aminte de-un … bumerang.
Sibilla
iulie 6, 2008 la 12:21 pm
@Victor. Te-au clonat?:)
iulie 6, 2008 la 1:21 pm
Care ar fi “polisurile” in care adeptzii unei europe federale ar vedea fragmentata Romania, si cine castiga din acest aranjament?
iulie 6, 2008 la 4:35 pm
@ sfinx667
Demersul tau parca s-ar dori un algocalmin pentru durerea pricinuita de lipsa cu care ne onoreaza un anume „anion”. (Oricum, parc-ai fi sora lui!)
Bocetul de priveghi si tinguiala sint doar ale tale. Doar cine nu vrea, cu nici un chip, nu vede tot ce a adus bun UE.(E drept, pina acum nu si in privinta Romaniei. Dar despre asta trebuie intrebati Basescu si Tariceanu). Dar cum, ca de obicei, important e doar ce nu ai (sau ce n-ai obtinut, sau ce-ai pierdut etc.) sigur ca vezi lucrurile in aceste culori. Demersul tau schioapata insa si sub aspectul logicii, judecati de tipul „nu se putea obtine nimic fiindca nu s-a obtinut pina acum” nu au nevoie de comentarii.
Cit despre conflictele pe care le ai cu limba romana (evident din cauza integrarii europene!), vezi „teorii aratoase auzului”, zmintiti, pretenti, conditi, iluzi, pretenti, vi-am, ar fii, „profund adanciti” , studi, teori etc etc, sint mult prea multe pentru a le putea pune pe seama neglijentei, tastaturii, starii emotionale sau mai stiu eu ce alte scuze puerile.
Asa incit, concluzia e una singura: mai citeste! Poate asa vei putea avea o viziune mai complexa si mai nuantata asupra celor ce se intimpla in jurul tau si, in plus, vei cunoaste mai bine si limba romana.
iulie 6, 2008 la 5:15 pm
Dle Nastase, eu niciodata nu am inteles necsiatatea statelor, frontierelor, atata vreme cat exista o singura umanitate.
Niciodata nu am reusit sa vad negrii si albi, maghiari si romani, rusi si americani, intotdeauna am vazut fiinte umane.
Foarte serios vorbesc nu inteleg. Chiar este nevoie in mod real de frontiere de state etc etc etc?
iulie 6, 2008 la 6:29 pm
Fratilor alde Sfinx, nu mai confundati blogurile politice cu Hi5. Acolo va gasiti dragostea dorita si posibila pentru alde voi, adica cea virtuala.
Pe mine unul sensibilitatea voastra de doi lei ma lasa rece. Voi nu sunteti sensibili sunteti niste opincari care aveti sansa sa dialogati virtual cu oameni de calitate precum Adrian Nastase. Multumiti-i lui Dumnezeu sau lui Zamolxe sau cui credeti voi si mai traiti si in reala fratilor ca ati luat-o razna.
PS. O dedicatie muzicala pentru cei aflati in cautarea unei relatii pe internet si popositi din greseala pe blogurile politice: triluliru unde-i crocodilu’
)
iulie 7, 2008 la 1:37 am
Păi, dacă ar fi o Europă a polisurilor, cred că irlandezii ar fi votat la două mâini la referendum, că doar au şi ei, ca noi, un vecin la răsărit care, dacă s-ar transforma în polisuri, ar rămâne orfelină o ţărişoară cam prin… nord-estul lor, al irlandezilor, numai bună de reintegrat în UE post Tratatul de la Lisabona… că deh, au şi ei… basarabenii lor deveniţi vorbitori de limbă cu mai largă răspândire…
Dar, cum raţiunile lor au fost mai degrabă ale geambaşului care, dacă tot şi-a văzut căruţa plină de saci, s-a gândit că n-ar fi rău să se pună buturugă mică la carele altora, cred că mai potrivit răspuns la dilema menţionată află cel care v-a fost baci până la adânci bătrâneţi, dumnealui Bunicuţa, pe blogul său…
Părerea mea…
iulie 7, 2008 la 4:42 am
@Augustin,
tot respectul, am luat la cunostinta, mea culpa …
promit sa fiu mai atenta si voi continua a-mi exprima opiniile; in legatura cu greselile gramaticale, da, ai mare dreptate .
Demersul meu se vrea mai degraba un energizant, un stimul, pentru ca noi sa incepem sa depunem eforturi pentru a ne bucura de beneficiile integrarii in UE, pentru ca UE a ajuns in impasul in care este si datorita starii de letargie a unor state, printre altele. Daca la momentul prezent este fatanicie, e timpul ca prin implicarea si eforturile tuturor ( tarile membre ) sa devina ceea ce se doreste si ceea ce ar fii firesc sa fie… uniunea scartie acum, datorita interesului pentru innavutire al unora si nepasarii altora, a lipsei de masuri concrete si a unei strategii bine inchegate, cam asa zic eu.
Sibilla
iulie 7, 2008 la 12:36 pm
@ sfinx667
Dumnezeule mare, dar n-a zis nimeni sa nu-ti exprimi opiniile! Asta-i ratiunea de a fi a blogului: aceea de a zice ca nu-i asa! Pai daca am sta sa ne felicitam si sa ne aplaudam unii pe altii, unde-am ajunge?
U.E. chiar scirtiie! Asta pentru ca e chiar un lucru greu de facut, pentru ca e facut de oameni (si ai lor nu sint mult mai breji decit ai nostri) si pentru ca adversarii, interni, dar mai ales externi, mai baga si ei cite o strimba, dupa posibilitati. Dar asta nu inseamna ca e o nenorocire sau o idee care s-a nascut moarta. Sint state care au inflorit, pur si simplu, in urma aderarii. Iar daca noi am “reusit” sa absorbim 0.1% din fonduri, nu e “meritul” lor!
Cit despre ideea de baza, cea a asigurarii unei lumi (cel putin) bipolare, cred ca nu e nimic de comentat: o lume monopolara e ca o tara cu un singur partid politic!
P.S. Nu-mi lua in nume de rau dragostea pentru limba romana!
iulie 7, 2008 la 3:58 pm
@Augustin, chiar deloc, ma bucur sa fiu corectata atunci cand gresesc, trebuie sa fiu atenta, eu insumi nu-mi iert greselile, aveti perfecta dreptate ; dragostea pentru limba materna e sfanta ( la mine limba materna e sarba, care si ea scartiie ) insa mai intai de toate sunt cetatean roman, deci, nu am nici macar scuza orelor la care reusesc sa postez, nu exista scuza . Va multumesc sincer si chiar va rog sa ma corectati ori de cate ori calc in strachini, merit si asta ma va motiva in bine
In rest, revenind la tema, iata, si ma bucura, ca am gasit acea punte de dialog fara de care nu exista ca o discutie in contradictoriu sa fie si constructiva. Va multumesc si va asigur de pretuirea mea, pentru ca eu apreciez omul onest si ferm, mai putin pe cei care se cred detinatorii adevarului absolut in toate sau din lipsa de argumente balacaresc imaginea oamenilor pe care nu-i cunosc pe miristi . Sunt invatacel si in timp ce-mi exprim opiniile si/sau nedumeririle, iau si notite.
O zi senina va doresc, cu respect,
Sibilla
iulie 8, 2008 la 11:47 am
@Costel Gilca
Oare chiar avem nevoie, in mod real, de echipe de fotbal?
iulie 13, 2008 la 11:45 am
Kisinger zicea ca URSS se va reface, dar mai intai trebuie sa se dezintegreze. Desigur, putea fi, la momentul acela, prin nouazeci si ceva, un indemn la fragmentarea URSS. Dar daca nu era doar atat? Caci Kisinger asta n-a scos din el doar prostii si lozinci! Nu cumva, cineva, pe undeva, incearca sa aplice dezbinarea si la Europa, inainte de a se fi unificat, defapt?